Probleme psihice grave

Salut!Numele meu este Sami si am 17 ani.Eu sunt o persoana colerica, fac risipa de energie, dar mai ales vorbesc mult, uneori ce nu trebuie.Acest luccru a cauzat deseori conflicte cu cei din jur, mai ales cu colegii de scoala, si cu cei din familie.Cateodata sunt impulsiv, si am intentia sa spun omului verde-n ochi, sa-l santasez, ceea ce nu e tocmai placut din partea mea.
Ceea ce vreau sa va povestesc incepe cu doi ani in urma.Eram in vacanta de vara, terminasem clasa a 8-a cu media 9, 89, cea mai mare medie anuala de pana akum, eram mandru de mine.In concluzie era totul ok, chiar m-am gandit uneori ca ca acesta perioada a fost una din cele mai frumoase din viata mea.
Cu toate acestea, au inceput insa sa apara mici tulburari, pe care nu le-am prea bagat in seama.Ma gandeam"de ce nu ar fi bine sa facem raul, in loc sa facem binele"Intre timp am inceput clasa a 9-a.Tulburarile s-au agravat, am inceput sa fiu obsedat de aceste ganduri, am avut chiar intentia de a face rau unor persoane, ceea ce din fericire nu am facut.Am inceput sa fiu obsedat de unele lucruri obisnuite, unele culori, etc.Am inceput sa citesc unele carti religioase, cu speranta ca imi va face bine.Treptat, lucrurile s-au inrautatit, am inceput sa am cosmaruri noaptea, plangeam in somn, aveam vise ciudate.In acea perioada am avut acel fenomen, care are loc noaptea, atunci cand nu poti sa te misti deloc, sau sa vorbesti, decat esti constient de acest lucru.Aceasta aparea foarte des.Familia mea dispune de doua imobile, o casa si un apartament, la mica departare una de cealalta.Cum ne mutam de multe ori dintr-o parte in cealalta, eu ma refugiam deseori acolo unde nu locuiam.Stateam singur si ma gandeam cat de nenorocit sunt, citeam multe carti, dar imi si invatam la unele materii.Am avut unele crize sufletesti, care tineau cateva ore de obicei.La scoala, aveam dese conflicte cu colegii, care ma acuzau ca vorbesc prea mult, si ce nu trebuie.Timpul a trecut si am incheiat clasa a 9-a.Am inceput sa prefer tot mai mult singuratatea, dormeam singur in casa, chiar daca pana atunci mi-a fost mare frica de acest lucru.La inceputul lunii iulie, mai exact pe 7 iulie, am avut deja obisnuita intentie, sa dorm singur, in imobilul in care nu locuia familia mea.Ei locuiau la apartament, iar eu doream sa dorm la casa.Ok, am citit unele cate putin din cateva carti, apoi am inceput sa citesc din Biblie, din cartea Iov.Aici erau redate suferintele, unui om parasit de Dumnezeu si chinuit de Satan.Am inceput sa ma gandesc ca si eu sunt in aceeasi situatie.Am inceput sa ma autocompatimesc, si sa ma gandesc la cat sunt de nenorocit.Cand am terminat de citit, m-am trezit cu o durere covarsitoare in suflet, care parca ma sugruma.Am fugit degraba acasa, la familie.M-am culcat, cu speranta ca pana a doua zi imi va trece.Din pacate nu a fost asa.Cu toate acestea, am avut speranta, si a doua zi a trecut binisor.Zilele urmatoare au fost mult mai rele.Simteam ca nu mai pot, ceva imi spunea sa ma sinucid, si toate problemele vor disparea.Starea aceasta ma tinea tot timpul nelinistit, abea asteptam sa vina noaptea.Seara mi-a mers mai bine totdeauna, deoarece stiam ca ma voi culca.Noaptea nu aveam insomnii, dormeam bine.Le-am spus parintilor problema mea, iar ei m-au ajutat cum au putut.Pana la acest moment parintii nu au stiut nimic despre ce probleme am eu.Ziua abea daca mancam ceva, nu aveam chef de nimic, dar nici intr-un loc nu puteam stau.Imi mergea putin mai bine atunci cand conversam cu mama, care ma incuraja si imi spunea sa am speranta.In cateva zile mi-am revenit.A urmat apoi o perioada de aprox.2 saptamani in care m-am simtit bine, aproape la fel de bine ca la sfarsitul clasei a 8-a.Cu toate acestea, gandurile ma framantau inca.Apoi a inceput din nou sa-mi mearga din ce in ce mai rau, si am intrat intr-o noua criza sufleteasca.Aceasta perioada a fost mult mai grea ca cea de dinainte, simteam ca nu mai rezist.Am fost din nou framantat de ideea sinuciderii.Am cerut sfatul unor cunoscuti, iar ei mi-au inspirat speranta si incredere.Cu credinta si speranta mi-am revenit si de data asta.Mi-am revenit si datorita faptului ca stiam ca peste putin timp vom merge la bunici.Dar nu s-a incheiat aici.Crizele au reaparut tot dupa o perioada de doua saptamani.Asta se intampla pe cand eram la tara, la Moldova.De data aceasta, a aparut o chestie noua.Ma durea foarte tare capul, eram foarte aiurit, numai problema mea o aveam in minte.Capul imi vajaia, parca ceva punea presiune pe c reierul meu.Am fost obsedat iar de ideea sinuciderii, chiar m-am zgariat putin pe gat, dar m-am chinuit si am reusit sa nu fac acest lucru.Parintii mei m-au sustinut cum au putut, chiar daca eram stresant.Nici nu ma mai gandeam la viitor.Ma simteam de parca imi traiam ultimele zile.Aceasta criza a fost cea mai grea de suportat.Plangeam, aiuream, ma purtam foarte ciudat, ca un descreierat. Cu mare greutate mi-am revenit.Ne-am intors acasa iar aici am avut parte de o noua suferinta, dar aceasta a fost de mai mica intensitate, dar am fost necontenit obesdat de ideea de a face rau celor din jur.Am trecut, cu ajutorul lui Dumnezeu peste tot.Am inceput scoala, iar treptat mi-am revenit la normal.Dar odata cu venirea vacantei de vara din acest an, au aparut sa am din nou unele tulburari.Ma doare capul, ma port de parca sunt adormit, si am simtit si putin din acea durere sufleteasca pe care am avut-o anul trecut.Cu toate acestea ma simt binisor, am observat ca imi face bine sa ma socializez.Pana akm nu am fost deloc la un psiholog, parintii mi-ai tot spus ca nu ajuta la nimic, dar eu nu mai vreau sa trec prin ceea ce am trecut anul trecut asa ca vreau sa iau o atitudine, fata de acest lucru.Doresc sa stiu ce boala am, daca se poate trata si daca da(Doamne ajuta!)cum.Imi cer scuze pt.faptul k am scris asa de mult si va multumesc anticipat!Stima!

parerea mea este sa mergi la un psiholog si cere ajutor...cu siguranta vei reui sa depasesti aceste probleme mai aes ca si tu doresti acest lucru...Multa sanatate si..CURAJ VIATA E FRUMOASA!

te intreb, ce fel de parinti ai???cum sa nu fie de acord sa mergi la medic???du-te singur la medicul de familie, ia bilet de trimitere si consulta un psihiatru, un psiholog, nu poti sta asa, lucrurile pot fi scapate de sub control.esti f.tanar, vad ca esti constient ca faci lucruri anormale, atunci cu ajutorul unui medic vei invinge.multa sanatate si bafta.