Pledoarie pentru demnitate
Pledoarie pentru demnitate(I)(drepturile pacientilor cu probleme de sanatate mintala), internati:
1.Consimtamantul la tratament:
-inainte ca tu sa-ti dai acordul pentru administrarea tratamentului este nevoie ca medicul psihiatru sa-ti explice care sunt efectele secundare ale medicatiei pe care o vei primi, cat timp va dura tratamentul, daca sunt necesare analize medicale pe parcursul administrarii medicatiei si daca iti va afecta capacitatea de a munci.
-daca ti-ai dat acordul la tratament atunci medicul psihiatru iti va da un fomular pe care va trebui sa-l citesti si sa-l semnezi.
-formularul "consimtamant informat" va fi anexat la dosarul tau medical.
-acordul pe care tu il dai medicului psihiatru nu poate fi obtinut prin amenintari sau santaj.
-medicul psihiatru trebuie sa te informeze ca ai dreptul sa soliciti o a doua opinie medicala(cu alte cuvinte, ca poti sa fii vazut si de un alt medic psihiatru).
-ai dreptul pe toata perioada tratamentului sa soliciti sa vezi dosarul tau medical, mai putin in situatiile in care exista o specificatie scrisa din partea medicului tau curantcare sa ateste ca dezvaluirea informatiilor scrise ti-ar putea face rau.
2.Daca mi-am dat consimtamantul pot sa ma razgandesc?
Da-Tu sau reprezentantul tau legal(daca exista o hotarare judecatoreasca definitiva de punere sub interdictie) va puteti razgandi in orice moment, dar este intotdeauna bine sa vorbesti cu medicul tau despre asta inainte de a te decide.
Daca, dupa ce ai vorbit cu medicul tau psihiatru totusi nu esti de acord sa continui tratammentul si medicul considera ca acest lucru iti va face rau, atunci medicul trebuie sa informeze(notifice)de urgenta comisia de revizie(colegii medici si managerul spitalului) care vor decide daca ti se va continua tratamentul sau nu.
3.Cand pot alte persoane sa-si dea consimtamantul la tratamet in numele tau:
-atunci cand exista o hotarere judecatoreasca definitiva de punere sub interdictie si a fost instituita tutela-Tutorele.
-cand pacientul este minor si consimtamantul il vor da parintii sau reprezentantul legal.
In situatia in care medicul psihiatru suspecteaza existenta unui conflict de interese intre tine(pacient) si reprezentantul tau legal, este obligat sa sesizeze de urgenta parchetul pentru desemnarea unui alt reprezentant legal.
1.Consimtamantul la tratament:
-inainte ca tu sa-ti dai acordul pentru administrarea tratamentului este nevoie ca medicul psihiatru sa-ti explice care sunt efectele secundare ale medicatiei pe care o vei primi, cat timp va dura tratamentul, daca sunt necesare analize medicale pe parcursul administrarii medicatiei si daca iti va afecta capacitatea de a munci.
-daca ti-ai dat acordul la tratament atunci medicul psihiatru iti va da un fomular pe care va trebui sa-l citesti si sa-l semnezi.
-formularul "consimtamant informat" va fi anexat la dosarul tau medical.
-acordul pe care tu il dai medicului psihiatru nu poate fi obtinut prin amenintari sau santaj.
-medicul psihiatru trebuie sa te informeze ca ai dreptul sa soliciti o a doua opinie medicala(cu alte cuvinte, ca poti sa fii vazut si de un alt medic psihiatru).
-ai dreptul pe toata perioada tratamentului sa soliciti sa vezi dosarul tau medical, mai putin in situatiile in care exista o specificatie scrisa din partea medicului tau curantcare sa ateste ca dezvaluirea informatiilor scrise ti-ar putea face rau.
2.Daca mi-am dat consimtamantul pot sa ma razgandesc?
Da-Tu sau reprezentantul tau legal(daca exista o hotarare judecatoreasca definitiva de punere sub interdictie) va puteti razgandi in orice moment, dar este intotdeauna bine sa vorbesti cu medicul tau despre asta inainte de a te decide.
Daca, dupa ce ai vorbit cu medicul tau psihiatru totusi nu esti de acord sa continui tratammentul si medicul considera ca acest lucru iti va face rau, atunci medicul trebuie sa informeze(notifice)de urgenta comisia de revizie(colegii medici si managerul spitalului) care vor decide daca ti se va continua tratamentul sau nu.
3.Cand pot alte persoane sa-si dea consimtamantul la tratamet in numele tau:
-atunci cand exista o hotarere judecatoreasca definitiva de punere sub interdictie si a fost instituita tutela-Tutorele.
-cand pacientul este minor si consimtamantul il vor da parintii sau reprezentantul legal.
In situatia in care medicul psihiatru suspecteaza existenta unui conflict de interese intre tine(pacient) si reprezentantul tau legal, este obligat sa sesizeze de urgenta parchetul pentru desemnarea unui alt reprezentant legal.
Pledoarie pentru demnitate(II)
Internarea involuntara
Medicii psihiatri pot aplica masura internarii nevoluntare, adica vei putea fi internat impotriva vointei tale numai in cazuri exceptionale.
Legea sanatatii mintale nr.487/2002 si normele de aplicare a Legii permit administrareas de urgenta a tratamentului, daca este necesar ca:
-viata pacientului sa fie salvata.
-sa reduca o suferinta pe care pacientul nu are capacitatea psihica de a o intelege.
-sa previna ca pacientul sa-si faca rau.
-sa previna pacientul sa aiba un comportament violent asupra celor din jurul sau.|
Informatii pentru tine daca ai fost internat nevoluntar conform Legii sanatatii mintale si a normelor in vigoare.
Daca te afli internat nevoluntar intr-un spital de psihiatrie inseamna ca:
-medicul psihiatru a considerat ca viata ta era pusa in pericol sau ca ai fi putut face rau unei alte persoane, din cauza problemelor de sanatate mintala de care suferi.
si/sau
-nu-ti putea fi administrat tratamentul medicamentos si problema de sanatate mintala cu atenuarea judecatii s-ar fi putut agrava.
Cine poate solicita internarea ta nevoluntara intr-un spital de psihiatrie?
-Medicul tau de familie sau medicul psihiatru;familia;reprezentantii serviciilor abilitate ale administratiei publice locale;reprezentantii politiei, jandarmeriei, parchetului sau pompierilor.
Toti acestia vor trebui sa certifice sub semnatura motivele si circumstantele care au stat la baza solicitarii.
Care sunt pasii pe care ii va parcurge medicul psihiatru care te-a internat nevoluntar?
-dupa ce a evoluat starea sanatatii tale medicul psihiatru iti aduce la cunostinta hotararea de a te supune unui tratament psihiatric.
-hotararea va fi adusa la cunostinta reprezentantului tau legal in termen de cel mult 72 de ore de la internare.
-o comisie de revizie formata din 2 medici psihiatri si un alt medic de alta specialitate sau un reprezentant al societatii civile vor analiza decizia de internare nevoluntara adoptata in cazul tau si o vor confirma sau infirma in termen de 72 de ore de la admiterea ta in spital.
-daca decizia de internare nevoluntara se confirma, aceeasi comisie de revizie o va reexamina in termen de maximum 15 zile.
-un reprezentant al comisieide revizie te va informa pe tine si/sau pe reprezentantul tau legal, asupra deciziei luate si o va consemna in dosarul tau medical.
-in 24 de ore de la internarea ta nevoluntara-medicul psihiatru sau un reprezentant al spitalului de psihiatrie va trimite o notificare(informare)asupra deciziei de internare nevoluntara in atentia parchetului de pe langa tribunalul din localitatea in care se afla spitalul de psihiatrie.
-daca parchetul de pe langa tribunal va considera ca internarea ta a fost nejustificata atunci va dispune o noua examinare psihiatrica de catre o alta comisie.
Ce poti face daca esti nemultumit de hotararea de internare nevoluntara?
-poti trimite o sesizare instantei judecatoresti competente.
-vei putea fi audiat de un judecator.
-daca instanta judecatoreasca competenta nu autorizeaza internarea sau retrage autorizatia ai voie sa parasesti spitalul.
Internarea involuntara
Medicii psihiatri pot aplica masura internarii nevoluntare, adica vei putea fi internat impotriva vointei tale numai in cazuri exceptionale.
Legea sanatatii mintale nr.487/2002 si normele de aplicare a Legii permit administrareas de urgenta a tratamentului, daca este necesar ca:
-viata pacientului sa fie salvata.
-sa reduca o suferinta pe care pacientul nu are capacitatea psihica de a o intelege.
-sa previna ca pacientul sa-si faca rau.
-sa previna pacientul sa aiba un comportament violent asupra celor din jurul sau.|
Informatii pentru tine daca ai fost internat nevoluntar conform Legii sanatatii mintale si a normelor in vigoare.
Daca te afli internat nevoluntar intr-un spital de psihiatrie inseamna ca:
-medicul psihiatru a considerat ca viata ta era pusa in pericol sau ca ai fi putut face rau unei alte persoane, din cauza problemelor de sanatate mintala de care suferi.
si/sau
-nu-ti putea fi administrat tratamentul medicamentos si problema de sanatate mintala cu atenuarea judecatii s-ar fi putut agrava.
Cine poate solicita internarea ta nevoluntara intr-un spital de psihiatrie?
-Medicul tau de familie sau medicul psihiatru;familia;reprezentantii serviciilor abilitate ale administratiei publice locale;reprezentantii politiei, jandarmeriei, parchetului sau pompierilor.
Toti acestia vor trebui sa certifice sub semnatura motivele si circumstantele care au stat la baza solicitarii.
Care sunt pasii pe care ii va parcurge medicul psihiatru care te-a internat nevoluntar?
-dupa ce a evoluat starea sanatatii tale medicul psihiatru iti aduce la cunostinta hotararea de a te supune unui tratament psihiatric.
-hotararea va fi adusa la cunostinta reprezentantului tau legal in termen de cel mult 72 de ore de la internare.
-o comisie de revizie formata din 2 medici psihiatri si un alt medic de alta specialitate sau un reprezentant al societatii civile vor analiza decizia de internare nevoluntara adoptata in cazul tau si o vor confirma sau infirma in termen de 72 de ore de la admiterea ta in spital.
-daca decizia de internare nevoluntara se confirma, aceeasi comisie de revizie o va reexamina in termen de maximum 15 zile.
-un reprezentant al comisieide revizie te va informa pe tine si/sau pe reprezentantul tau legal, asupra deciziei luate si o va consemna in dosarul tau medical.
-in 24 de ore de la internarea ta nevoluntara-medicul psihiatru sau un reprezentant al spitalului de psihiatrie va trimite o notificare(informare)asupra deciziei de internare nevoluntara in atentia parchetului de pe langa tribunalul din localitatea in care se afla spitalul de psihiatrie.
-daca parchetul de pe langa tribunal va considera ca internarea ta a fost nejustificata atunci va dispune o noua examinare psihiatrica de catre o alta comisie.
Ce poti face daca esti nemultumit de hotararea de internare nevoluntara?
-poti trimite o sesizare instantei judecatoresti competente.
-vei putea fi audiat de un judecator.
-daca instanta judecatoreasca competenta nu autorizeaza internarea sau retrage autorizatia ai voie sa parasesti spitalul.
Pledoarie pentru demnitate(III)
Admiterea intr-un serviciu de sanatate mintala.
-scopul internarii tale poate fi numai din motive medicale, adica pentru a fi diagnosticat/a si pentru a primi tratament.
-la internare, personalul medical si asistentul social te vor informa asupra drepturilor pe care le ai in institutie.
-la cererea ta informatiile pot fi date unui membru al familiei, prieten, coleg sau reprezentantului tau legal.
-internarea (voluntara) se aplica in acelasi mod ca si primirea in orice alt serviciu medical si pentru orice alta boala.
-externarea se poate face la cerere, in orice moment, cu exceptia cazului in care sunt intrunite conditiile care justifica mentinerea internarii impotriva vointei tale.
Lucruri pe care sa ti le amintesti.
-privarea de libertate a unei persoane este un act deosebit de important si de aceea medicii psihiatri sunt obligati sa informeze parchetul asupra deciziei de internare nevoluntara.
-faptul ca un procuror sau un judecator va analiza dosarul tau medical sau motivele pentru care te afli internat impotriva vointei tale este un demers pentru a te proteja impotriva unor eventuale abuzuri.
-imediat ce starea sanatatii tale se va imbunatati medicul curant iti va permite sa parasesti spitalul.
-daca ai orice intrebari sau nelamuriri despre tratament stai de vorba cu medicul tau psihiatru.
-in cazurile de urgenta regulile de obtinere a consimtamantului informat nu se mai aplica.
Pe toata perioada internarii ai voie:
-sa ai acces la dosarul tau medical.
-sa utilizezi telefonul sau mijloacele de corespondenta personala.
-sa iti contactezi familia, un prieten, coleg sau reprezentantul legal.
-sa contactezi un avocat.
-sa trimiti sesizari catre managerul de spital daca esti nemultumit de modul in care esti tratat si ingrijit.
-sa votezi, sa citesti presa, sa primesti informatii asupra regulamentului intern de functionare al spitalului, -sa semnezi acte in numele tau.
Admiterea intr-un serviciu de sanatate mintala.
-scopul internarii tale poate fi numai din motive medicale, adica pentru a fi diagnosticat/a si pentru a primi tratament.
-la internare, personalul medical si asistentul social te vor informa asupra drepturilor pe care le ai in institutie.
-la cererea ta informatiile pot fi date unui membru al familiei, prieten, coleg sau reprezentantului tau legal.
-internarea (voluntara) se aplica in acelasi mod ca si primirea in orice alt serviciu medical si pentru orice alta boala.
-externarea se poate face la cerere, in orice moment, cu exceptia cazului in care sunt intrunite conditiile care justifica mentinerea internarii impotriva vointei tale.
Lucruri pe care sa ti le amintesti.
-privarea de libertate a unei persoane este un act deosebit de important si de aceea medicii psihiatri sunt obligati sa informeze parchetul asupra deciziei de internare nevoluntara.
-faptul ca un procuror sau un judecator va analiza dosarul tau medical sau motivele pentru care te afli internat impotriva vointei tale este un demers pentru a te proteja impotriva unor eventuale abuzuri.
-imediat ce starea sanatatii tale se va imbunatati medicul curant iti va permite sa parasesti spitalul.
-daca ai orice intrebari sau nelamuriri despre tratament stai de vorba cu medicul tau psihiatru.
-in cazurile de urgenta regulile de obtinere a consimtamantului informat nu se mai aplica.
Pe toata perioada internarii ai voie:
-sa ai acces la dosarul tau medical.
-sa utilizezi telefonul sau mijloacele de corespondenta personala.
-sa iti contactezi familia, un prieten, coleg sau reprezentantul legal.
-sa contactezi un avocat.
-sa trimiti sesizari catre managerul de spital daca esti nemultumit de modul in care esti tratat si ingrijit.
-sa votezi, sa citesti presa, sa primesti informatii asupra regulamentului intern de functionare al spitalului, -sa semnezi acte in numele tau.
Pledoarie pentru demnitate(IV)
Restrictionarea libertatii de miscare
Contentionarea si izolarea
Contentionarea-restrictionarea libertatii de miscare a unei persoane prin folosirea unor mijloace adecvate pentru a preveni miscarea libera a unuia dintre brate, a ambelor brate, a unei gambe sau a ambelor gambe sau pentru a-l imobiliza total pe pacient, prin mijloace specifice protejate, care nu produc vatamari corporale.
Cand si cum se prescrie contentionarea
-poate fi utilizata doar atunci cand este necesara apararea pacientului de propriile actiuni care l-ar putea rani pe el sau pe ceilalti.Poate fi folosita doar daca aplicarea celor mai restrictive tehnici a fost neadecvata sau insuficienta pentru a preveni orice lovire sau vatamare.
-nu poate fi folosita ca pedeapsa sau ca mijloc de a suplini lipsa de personal sau de tratament.
-trebuie depuse toate eforturile pentru evitarea durerii.
-reprezentantul legal sau personal al pacientului trebuie informat cu privire la dispunerea unei masuri de restrictionare a libertatii de miscare a pacientului.
-trebuie efectuata numai in baza dispozitiei scrise a medicului, in care sa fie detaliati factorii care au condus la contentionare si sa se specifice natura contentionarii.In dispozitie trebuie precizata ora la care masura de contentionare a fost luata.
-nu poate dura mai mult de patru ore.
-masura contentionarii va fi mentionata in foaia de observatie a pacientului.
-masurile de contentionare aplicate pacientilor, incluzand toate dispozitiile scrise ale medicului prin care s-au dispus acestea se inscriu in Registrul masurilor de contentionare si izolare aplicate pacientilor.
-pe tot timpul contentionarii, pacientul trebuie sa fie monitorizat pentru a observa daca nevoile sale fizice, de confort si siguranta sunt indeplinite.O evaluare a conditiilor pacientului trebuie realizata la cel putin fiecare 30 de minute sau la intervale mai scurte daca medicul o cere.Evaluarea trebuie inregistrata in foaia de observatie a pacientului.
Izolarea pacientului-este modalitatea de protejare a pacientilor care reprezinta un pericol pentru ei insisi sau pentru alte persoane.Aceasta masura trebuie aplicata cu maxima precautie si numai in cazul in care orice alta modalitate s-a dovedit ineficienta.
Cand si cum se prescrie izolarea pacientuli.
-poate fi dispusa numai daca institutia psihiatrica dispune de o incapere special prevazuta si dotata in acest scop.
-incaperea trebuie sa ofere posibilitatea unei observari continue a pacientului, sa fie iluminata si aerisita in mod corespunzator, sa aiba acces la toaleta si lavator si sa fie protejata in asa fel incat sa previna ranirea celui izolat.
-nu pot fi izolate concomitent in aceeasi incapere mai multe persoane.
-trebuie sa fie aplicata un timp cat mai scurt posibil.
-trebuie revizuita in mod periodic la un interval de cel mult doua ore.
-pacientul si/sau reprezentantul sau legal sau personal va fi informat cu privire la masura izolarii si despre procedura de revizuire periodica a masurii.
-poate fi dispusa doar de medic in aceleasi conditii ca si cea a contentionarii.
-trebuie mentionata in Registrul masurilor de contentionare si izolare si in foaia de observatie a pacientului, cu indeplinirea acelorasi conditii ca si in cazul contentionarii.
-nu trebuie folosita ca pedeapsa sau ca o forma de amenintare.
-nu poate fi parte a programului de tratament.
Restrictionarea libertatii de miscare
Contentionarea si izolarea
Contentionarea-restrictionarea libertatii de miscare a unei persoane prin folosirea unor mijloace adecvate pentru a preveni miscarea libera a unuia dintre brate, a ambelor brate, a unei gambe sau a ambelor gambe sau pentru a-l imobiliza total pe pacient, prin mijloace specifice protejate, care nu produc vatamari corporale.
Cand si cum se prescrie contentionarea
-poate fi utilizata doar atunci cand este necesara apararea pacientului de propriile actiuni care l-ar putea rani pe el sau pe ceilalti.Poate fi folosita doar daca aplicarea celor mai restrictive tehnici a fost neadecvata sau insuficienta pentru a preveni orice lovire sau vatamare.
-nu poate fi folosita ca pedeapsa sau ca mijloc de a suplini lipsa de personal sau de tratament.
-trebuie depuse toate eforturile pentru evitarea durerii.
-reprezentantul legal sau personal al pacientului trebuie informat cu privire la dispunerea unei masuri de restrictionare a libertatii de miscare a pacientului.
-trebuie efectuata numai in baza dispozitiei scrise a medicului, in care sa fie detaliati factorii care au condus la contentionare si sa se specifice natura contentionarii.In dispozitie trebuie precizata ora la care masura de contentionare a fost luata.
-nu poate dura mai mult de patru ore.
-masura contentionarii va fi mentionata in foaia de observatie a pacientului.
-masurile de contentionare aplicate pacientilor, incluzand toate dispozitiile scrise ale medicului prin care s-au dispus acestea se inscriu in Registrul masurilor de contentionare si izolare aplicate pacientilor.
-pe tot timpul contentionarii, pacientul trebuie sa fie monitorizat pentru a observa daca nevoile sale fizice, de confort si siguranta sunt indeplinite.O evaluare a conditiilor pacientului trebuie realizata la cel putin fiecare 30 de minute sau la intervale mai scurte daca medicul o cere.Evaluarea trebuie inregistrata in foaia de observatie a pacientului.
Izolarea pacientului-este modalitatea de protejare a pacientilor care reprezinta un pericol pentru ei insisi sau pentru alte persoane.Aceasta masura trebuie aplicata cu maxima precautie si numai in cazul in care orice alta modalitate s-a dovedit ineficienta.
Cand si cum se prescrie izolarea pacientuli.
-poate fi dispusa numai daca institutia psihiatrica dispune de o incapere special prevazuta si dotata in acest scop.
-incaperea trebuie sa ofere posibilitatea unei observari continue a pacientului, sa fie iluminata si aerisita in mod corespunzator, sa aiba acces la toaleta si lavator si sa fie protejata in asa fel incat sa previna ranirea celui izolat.
-nu pot fi izolate concomitent in aceeasi incapere mai multe persoane.
-trebuie sa fie aplicata un timp cat mai scurt posibil.
-trebuie revizuita in mod periodic la un interval de cel mult doua ore.
-pacientul si/sau reprezentantul sau legal sau personal va fi informat cu privire la masura izolarii si despre procedura de revizuire periodica a masurii.
-poate fi dispusa doar de medic in aceleasi conditii ca si cea a contentionarii.
-trebuie mentionata in Registrul masurilor de contentionare si izolare si in foaia de observatie a pacientului, cu indeplinirea acelorasi conditii ca si in cazul contentionarii.
-nu trebuie folosita ca pedeapsa sau ca o forma de amenintare.
-nu poate fi parte a programului de tratament.
Ce frumos suna!Pacat ca realitatea este altfel!Cum sa facem sa o putem schimba?S-au infiintat CSM care functioneaza doar prin organigrama si nu ofera nici un ajutor nici celor bolnavi, nici familiei acestora! De aprox2 ani ma lovesc de sistem, am invatat pe propia piele cu ce se maninca dar ce ma doare cel mai mult este acest drept la demnitate al pers.bolnave care este lipsa pot sa zic si nu stiu, cu noua lege a compensatelor se urmareste exterminarea bolnavilor?Altfel de unde milioane ptr.tratamentul corect care era in mare parte gratuit?E o mare bataie de joc ptr.acesti bolnavi!As dori sa pot schimba ceva dar nu stiu de unde sa incep!Ma ajuta cineva?
Asa este, s-au infiintat centre de sanatate mentala acolo unde nu trebuia, adica pe langa spitalele de psihiatrie, in loc sa fie in mijlocul comunitatii.E greu de schimbat ceva, multi oameni din interiorul sistemului s-au dezis de el, adica si-au dat demisiile cand au vazut ca nu se poate schimba nimic si vorbesc de oameni de la varful Ministerului Sanatatii(a se vdea cazul domnului psiholog Mugur Ciumageanu).Eu am incercat sa infiintez un asemenea centru, am gasit locatia, am vorbit cu psihologi, am solicitat sprijinul Directiei de Sanatate Publica, dar in zadar, nici macar n-am primit raspuns.ONG-ul din partea caruia am solicitat sprijin nu putea face toate demersurile fara bani, iar banii europeni necesitau o cofinantare.Astazi nu mai am curaj sa cer banii pe programul Regio, pur si simplu sunt convins ca nu se va realiza nimic si nu mai vreau sa muncesc in zadar.E criza si mai mult decat atat, exista o formidabila rezistenta la schimbare.Si eu sunt "pesimist"!Oricum, multumesc ca ati citit randuletele mele, inspirate din cercetarea facuta de Centrul de Resurse Juridice, un ONG mare, puternic, care a mai schimbat cate ceva.
Un lucru doar am reusit sa fac, sa solicit mereu o a doua parere medicala si asa am ajuns sa fiu tratat de unul dintre cei mai buni psihologi din Romania, profesor universitar si sef de clinica universitara.Din fericire, medicul din policlinica a inteles si chiar m-a incurajat, spunandu-mi ca pentru sanatatea mea nimic nu este prea putin.Acum ma simt foarte bine, reactiile adverse au disparut si daca n-ar fi orele la care trenuie sa-mi iau medicatia as zice ca nu sufar de nimic.Cel mai important lucru este sa fim activi, sa intrebam mereu despre medicatie, sa cerem si a doua parere, lucrurile care se pot face.Ceea ce face Casa Nationala de Asigurari de Sanatate e cinic, aveti dreptate...Dau lunar un milion de lei pe reteta, in conditiile in care statul mi-a mai luat si 25% din salariu.Sunt dintre aceia care cred ca un medicament facut de Organon, de exemplu, nu se compara cu unul facut de Biofarm, desi unora le e bine si cu medicamentele generice.Am ajuns sa nu-mi mai cumpar carti pentru a-mi cumpara medicamente.Va trece si criza asta!Trebuie sa speram!
O erata, domnul profesor e psihiatru, am scris psiholog!
Chiar si la o clinica particulara mis-a refuzat "elegant" o operatie ptr.un bolnav psihic!Traiesc zi de zi cu teama de a nu face o ocluzie intestinala.Si atunci a cui e vina?Mi se spune de dr."va ajutam, il internez ca sa puteti sa va odihniti dar e echivalentul unui regres! Si atunci ma rog la Dumnezeu sa ma tina in putere sa-l pot ingriji.Dar exista sansa de a face si eu o boala pshica traind 24 din 24 intr-un asemenea mediu.Unde e mult laudata preventie a bolii?Plus ca am invatat sa ma adaptez ingrijirii prin practica zilnica care inseamna un risc de moarte minut cu minut.Dar macar daca ni s-ar acorda banalele drepturi!
In Romania preventia se face la modul declarativ, nu exista o promovare a sanatatii eficienta, pentru majoritatea oamenilor, dar si pentru profesionistii din domeniul medical, boala psihica este un stigmat, pur si simplu nu exista o cultura medicala in domeniu.Drepturile sunt si ele doar pe hartie, nici chiar medicii psihiatri nu au timp sa se ocupe in mod eficient de pacientii proprii...E dureroasa realitatea, dar asta este, trebuie sa ne adaptam, eu am obosit sa ma mai lupt cu sistemul!De ce sa faca ocluzie?Nu inteleg...Bolile psihice au un potential latent sa duca la "contaminare, dar nu intotdeauna, iar ingrijirea unui bolnav psihic este o munca pe care numai un om inzestrat cu multe calitati o poate face.Ce sa zic, va apreciez mult.Multa sanatate!
are o hernie inghinala veche, neoperata si cind consuma multe lichide e super umflata, il doare si urina e tulbure;de aceea am incercat sa gasesc un medic sa-l operez dar mi s-a recomandat sa nu deranjampina nu v-a deveni o urgenta majora.Asta e!stau cape ace de frica complicatiilor.Da e adevar atca medicii nu mai au timp, colaborez destul de bine cu al nostru, ma si ajuta moral dar sunt si ei sufocati de protocoalesi hirtagorii.Ar trebui sa fie si ei de fier!Sanatate!
dreptul la demnitate!Dar ce se intimpla cind farmacistii isi bat joc de oameni asa cum am patit luna trecuta, din cauza nestiintei si a lipsei de timp{de a ma intoarce iar la medic, sau de a umbla prin tot orasul dupa o alta farmacie], am platit din buzunar 185 lei si pensia de handicap e de 33 lei?Ma intreb ce patesc cei care nu stiu, care nu au un dr.ca al meu sa cooperezi si sa-ti deschida ochii?Si la niste oameni care nu se pot apara si nu e vina lor ca sunt bolnavi!E revoltator!De aceea as vrea ca sa facem mici asoc.in loc.noastre ca sa ne sprijinim si sa ne ajutam reciproc.Dar cred ca e foarte greu de realizat si mai ales de luptat cu mentalitatile si obiceiurile oamenilor!Mie cel putin, suferinta m-a facut sa privesc si sa inteleg altfel aceste boli si dureri si caut tot timpul sa le si inteleg fiindca cred ca prin asta iipot ajuta pe cei dragi si nu numai.Sanatate!
tot nu pot intelege;in iulie s-a schimbat lista C1, la farmacie un anume medicam.mi s-a spus ca desi aflat pe lista, trebuie platit, in august la alta farmacie l-am luat gratis, in septembrie dupa alta schimbare, l-a o farmacie mi s-a spus ca nu m-il poate comanda ptr.ca lipseste din depozit iar la alta ca trebuie sa platesc jumatate din suma care am dat-o in august si mi s-a facut o oferta:la acelasi medicam.dar ambalat sub alta forma(plasture sau orodispersabil) nu trebuie sa platesc.Ce mai pot sa fac?Forma de manifestare a bolii, nu-mi permite sa ii dau atceva decit tabl.sau capsule.Si atunci, unde e dreptul nostru la demnitate?Calcat in picioare de lanturile farmaceutice.Un dr. si am incredere in el mi-a spus ca farm.ma pun sa platesc si apoi pe reteta gratuita, ridica ei medicam.respective utilizindu-le dupa bunul lor plac.Asa sa fie?Sau, hai sa terminam cu bolnavii, ca nu avem niciun venit de pe urma lor?Desi si ei au muncit o viata intreaga!
Din nefericire, sunt medicamente, ca cele pentru Alzheimer, care se tot inlocuiesc mereu.Ariceptul Evess nu mai este de cumparat, pentru ca si gratuit costa 140 de lei, luandu-se ca referinta genericele.In plus, tot apar si dispar de pe liste, ca nu stii niciodata cat trebuie sa platesti.Sa nu va mai spun si de faptul ca pe programul informatic transmis farmaciilor poate sa apara un medicament cu un anume pret si in realitate sa existe un ordin al presedintelui Casei, care sa nu fie reflectat in acel program informatic.O adevarata babilonie, facuta cu singurul scop de a face economii, acolo unde aceste economii nu-si au rostul.Suntem o tara "bolnava", care nu se trateaza, care are in schimb multi bolnavi, care au nevoie de medicamente.Varianta cu medicamentele pe care le platesc bolnavii, ca sa intre banii in contul farmacistilor n-o cred, pentru ca totusi se elibereaza un bon fiscal, care trebuie sa reflecte realitatea contabila a farmaciei si nu zic ca n-ar fi posibil, dar putini ar risca asa.
Pledoaria mea pentru demnitate e facuta prin prisma unui avocat care este in proces cu statul.Bolnav versus stat.In nici un caz nu cred ca statul apara drepturile pacientilor, o face doar declarativ si rareori institutional, la presiunea strainilor sau a unor ONG-uri si sindicate(putine si acelea care se mai preocupa si de starea bolnavilor).
Da, se asteapta ca bolnavul cronic sa moara odata si astfel sa se mai faca o economie, iar pana moare trebuie supravegheat strasnic, ca nu cumva sa apuce sa ia ceva care e mai scump si mai bun.
Casele de Asigurari de Sanatate nu au autonomie si sunt conduse dupa bunul plac al celor aflati la puere, iar din fondul de asigurari de sanatate se fura sistematic pentru diverse alte nevoi ale economiei, mai mult sau mai putin motivate.
In ceea ce priveste ONG-urile, stati linistit, n-a tremurat niciodata vreun ministru in fata bolnavilor si a unor ONG-uri ale acestora.Eu chiar am o asociatie de profil si stiu ce vorbesc, nu ni se raspunde la adrese si nici nu suntem consultati.In diverse situatii am fost luati in ras si nu ni s-a permis sa avem acces la finantarile diverse.
Nu in ultimul rand, va spun ce s-a intamplat cu o jurnalista care a luat un important premiu al UE pentru sanatate mentala, pur si simplu n-a fost citit articolul, altfel nu se explica de ce site-ul Ministerului Sanatatii care vorbeste despre sanatatea mentala n-a fost imbunatatit(jurnalista reclama, printre altele, faptul ca informatiile de pe site-ul Ministerului Sanatatii dedicat sanatatii mentale contine lucruri vechi de aproape 5 ani).Va inteleg si totusi mai sper intr-un minimum de drept la demnitate!
Pledoaria mea pentru demnitate e facuta prin prisma unui avocat care este in proces cu statul.Bolnav versus stat.In nici un caz nu cred ca statul apara drepturile pacientilor, o face doar declarativ si rareori institutional, la presiunea strainilor sau a unor ONG-uri si sindicate(putine si acelea care se mai preocupa si de starea bolnavilor).
Da, se asteapta ca bolnavul cronic sa moara odata si astfel sa se mai faca o economie, iar pana moare trebuie supravegheat strasnic, ca nu cumva sa apuce sa ia ceva care e mai scump si mai bun.
Casele de Asigurari de Sanatate nu au autonomie si sunt conduse dupa bunul plac al celor aflati la puere, iar din fondul de asigurari de sanatate se fura sistematic pentru diverse alte nevoi ale economiei, mai mult sau mai putin motivate.
In ceea ce priveste ONG-urile, stati linistit, n-a tremurat niciodata vreun ministru in fata bolnavilor si a unor ONG-uri ale acestora.Eu chiar am o asociatie de profil si stiu ce vorbesc, nu ni se raspunde la adrese si nici nu suntem consultati.In diverse situatii am fost luati in ras si nu ni s-a permis sa avem acces la finantarile diverse.
Nu in ultimul rand, va spun ce s-a intamplat cu o jurnalista care a luat un important premiu al UE pentru sanatate mentala, pur si simplu n-a fost citit articolul, altfel nu se explica de ce site-ul Ministerului Sanatatii care vorbeste despre sanatatea mentala n-a fost imbunatatit(jurnalista reclama, printre altele, faptul ca informatiile de pe site-ul Ministerului Sanatatii dedicat sanatatii mentale contine lucruri vechi de aproape 5 ani).Va inteleg si totusi mai sper intr-un minimum de drept la demnitate!
2010 Editia Scrisa IAN
05
Românii, condamnaţi la depresie
Emilia Chiscop Perspective
U
niunea Europeană şi Organizaţia Mondială a Sănătăţii cheamă guvernele la acţiune comună de prevenire a depresiei şi a suicidului. Apelul nu este însă auzit de autorităţile române, căci, în România, sănătatea mintală este în continuare absentă de pe agenda publică.
O nouă boală ameninţă Europa. Cancerele, bolile cardiovasculare, diabetul nu mai par atât de înfricoşătoare. Progresele în medicină sporesc şansele de diagnosticare precoce, de tratament şi de vindecare a acestor afecţiuni grave, care conduceau în clasamentele mortalităţii. Boala omului contemporan atacă mintea şi sufletul. Se numeşte depresie. Numele ei sună atât de banal, încât gravitatea e uneori luată în derâdere. Dar ea afectează 13% dintre europeni, prevalenţa fiind în creştere. Depresia este una dintre cauzele importante ale sinuciderilor, iar numărul celor care şi-au pus capăt vieţii însumează în Europa 57.000 de persoane, la nivelul anului 2006. Pornind de la aceste statistici îngrijorătoare, Uniunea Europeană şi Organizaţia Mondială a Sănătăţii cheamă guvernele la acţiune comună de prevenire a depresiei şi a suicidului. Apelul nu este însă auzit de autorităţile române, căci, în România, sănătatea mintală este în continuare absentă de pe agenda publică.
România se află printre statele lipsite de un plan strategic naţional de prevenire a depresiei. Pe harta statelor cu cercetări care să evalueze starea de sănătate mintală a populaţiei, România e o pată albă. Suntem pe ultimul loc în Europa în ce priveşte accesul populaţiei la servicii de îngrijire la domiciliu şi deţinem, în compensaţie, un prim loc european la accesul în spitalele de psihiatrie. Acest loc fruntaş se traduce prin faptul că diagnosticarea se face târziu, în episoadele de criză, care cer spitalizarea.
Se traduce prin lipsa prevenţiei, a monitorizării pacienţilor deja diagnosticaţi, printr-un nivel ridicat de stigmatizare şi discriminare. Suferinţa psihică e un tabu de nedepăşit. Sistemul de sănătate mintală este, la rându-i, victima acestei stigmatizări, fiind neglijat la acordarea finanţărilor de stat, marginalizat în ansamblul sistemului românesc de sănătate publică.
Cifrele Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii plasează România pe locul al treilea codaş în Europa la bugetul alocat de stat sănătăţii mintale. România este printre puţinele ţări europene unde sectorul neguvernamental este ca şi inexistent în domeniul serviciilor de sănătate mintală. Toate aceste recorduri negative au fost prezentate de reprezentanţii OMS, Matt Muijen şi Marc Danzon, la conferinţa europeană Prevenţia depresiei şi a suicidului, care a reunit la Budapesta miniştri ai Sănătăţii europeni şi experţi în sănătate mintală din statele europene. România nu a fost reprezentată la acest eveniment de niciun oficial din minister, ci doar de dr. Ileana Botezat Antonescu, directoarea Centrului Naţional de Sănătate Mintală, instituţie coordonatoare a reformei sănătăţii mintale doar la nivel teoretic, dar lipsită de autoritate şi de instrumente de decizie la nivelul acţiunii concrete.
Ţară săracă fiind, nu putem spera să avem printre cele mai performante sisteme de îngrijire de sănătate mintală din Europa, dar trebuie să constatăm că, alături de state foarte dezvoltate, întâlnim în acest clasament al performanţei şi două ţări din zona sud-est şi central-europeană: Slovenia (locul al doilea european) şi Slovacia (locul al treilea). Cel mai performant sistem de sănătate mintală îl are Suedia, iar pe locurile patru şi cinci sunt Belgia şi Danemarca, potrivit datelor prezentate de André Joubert, expert în cadrul Platformei naţionale de prevenire a depresiei din Danemarca.
"În fiecare an, 63.000 de oameni din cele 27 de state ale UE îşi pierd viaţa prin sinucidere, ceea ce înseamnă 630.000 în zece ani, adică o populaţie mai mare decât au Lisabona sau Copenhaga", au arătat la conferinţă Zoltan Rihmer, profesor de psihiatrie la Facultatea de Medicină din Budapesta, şi Danuta Wasserman, de la Institutul de Psihiatrie şi Suicidologie din Suedia, director al Programului naţional de sănătate mintală şi prevenţie a suicidului. Trebuie spus că, pe harta europeană a mortalităţii cauzate de suicid, Suedia se plasează pe un loc similar cu România, cu o rată situată între 10-12 morţi la suta de mii de locuitori. În Suedia, guvernul a anunţat încă de anul trecut politica "Suicid - zero". Aici există campanii naţionale de informare a populaţiei despre legătura dintre datoriile la bănci şi riscurile asupra sănătăţii mintale şi s-au creat instituţii de stat care acordă sprijin datornicilor. Suedia a introdus în programele şcolare ore de educaţie în sănătate mintală şi prevenire a violenţei, după ce s-a constatat că vârsta la care apar primele simptome ale depresiei coboară până la nivelul adolescenţilor.
Desigur, exemplului de bune practici suedez i se adaugă cele din alte state. 12 state din Europa au programe naţionale de prevenire a depresiei şi suicidului, iar în trei dintre acestea (Suedia, Lituania şi Olanda) programele naţionale au fost aprobate şi de parlament, ceea ce înseamnă mai multă legitimitate, mai mulţi bani, mai multe instrumente de a le pune în aplicare. E adevărat, majoritatea din cele 12 state sunt bogate, România nu îşi poate permite moftul de a investi bani în prevenirea depresiei, când atâtea probleme bat la uşă - se vor găsi multe voci să spună. Însă în Bulgaria, o ţară unde rata mortalităţii prin suicid este mai redusă decât în România, guvernul şi-a asumat un program naţional de prevenţie. Asta arată că viziunea şi voinţa politică sunt mai importante decât lipsa resurselor.
Gândirea strategică şi voinţa politică au făcut ca, în Anglia, guvernul să reducă prin măsuri coerente rata sinuciderilor cu 20% în deceniul 1995-2005 - de la 9, 2 la 7, 9 la suta de mii de locuitori -, iar cifrele erau mai mici în 1995 decât cele din România de azi. Aprecierea îi aparţine lui David Appleby, director naţional pentru sănătate mintală în Anglia. Însă avem de a face cu o diferenţă de optică: în timp ce, în România, lipsa de voinţă se ascunde în spatele argumentului că sănătatea mintală e un lux în plină criză economică, în Marea Britanie se porneşte de la ideea inversă, că, în criză economică, sănătatea mintală trebuie să se bucure de atenţie sporită tocmai pentru că astfel se pot reduce costuri uriaşe. Britanicii au ajuns la concluzia că pot economisi până la 8 miliarde de lire sterline pe an, dacă sănătatea mintală la muncă ar fi mai bine gestionată. S-a calculat că, în 2001, de exemplu, s-au pierdut 176 de milioane de zile de muncă din cauza stresului, anxietăţii şi depresiei. Pierderile cauzate de absenţa de la muncă a angajaţilor cu probleme de sănătate mintală, în 2002-2003, au fost de 4 miliarde de lire sterline.
Actuala criză a determinat noi planuri de acţiune, pornindu-se de la ideea că datoriile şi şomajul, efecte directe ale crizei, au consecinţe în planul sănătăţii. Cercetările arată că şomerii prezintă un risc de suicid dublu şi chiar triplu faţă de cei care au un loc de muncă, iar riscul de sinucidere creşte cu până la 70% în rândul persoanelor cu probleme minore de sănătate psihică scoase din câmpul muncii. Prin urmare, guvernul britanic consideră prioritar ca angajatorii să îi accepte la muncă pe salariaţii cu probleme de sănătate mintală, să schimbe atitudinile şi să reducă stigma.
Niciunul dintre aceste aspecte nu sunt priorităţi ori măcar motive de îngrijorare pentru autorităţile române, în ciuda faptului că şomajul - un factor de risc al suicidului - este în România peste media europeană în rândul tinerilor: dacă în UE 15, 4% dintre tinerii sub 25 de ani sunt şomeri, în România procentul este de 18%.
Întrebată când vor începe autorităţile române să acorde din nou atenţie problemelor de sănătate mintală, directoarea Centrului Naţional de Sănătate Mintală, Ileana Botezat Antonescu, nu ştie un răspuns. Până acum, singura mobilizare majoră a guvernului român în ce priveşte reforma sănătăţii mintale s-a făcut la presiunea UE, în perioada de preaderare, după ce presa românească a relatat în 2006 despre pacienţi internaţi în condiţii inumane în stabilimentul psihiatric de la Poiana Mare, unde s-au descoperit mai multe morţi suspecte. 2006 e anul în care a fost votată o strategie de reformă a sănătăţii mintale. De atunci şi până acum nu s-a mai făcut însă nimic.
Coincidenţă sau nu, secţiunea "sănătate mintală" de pe pagina de web a Ministerului Sănătăţii a rămas neactualizată tot din 2006.
Organizaţia Mondială a Sănătăţii şi Comisia Europeană cheamă acum la responsabilitate politică. Imperativul lansat la conferinţa de la Budapesta se sprijină pe cifre îngrijorătoare: în clasamentul celor mai răspândite boli, afecţiunile neuropsihiatrice ocupă locul II, cu o pondere de 19, 3%, fiind surclasate doar de bolile cardiovasculare (22, 9%). Dar câţi ştiu că afecţiunile psihiatrice au o răspândire mai mare decât neoplasmul malign (11%)? Prin urmare, Uniunea Europeană a lansat Pactul European pentru Sănătate Mintală, prin care invită guvernele să facă din acest domeniu o prioritate a politicilor de sănătate. E de aşteptat ca, în baza acestui pact, noul guvern român să îşi asume un program naţional de sănătate mintală, bazat pe o abordare transsectorială, având ca punct de start o cercetare a stării de sănătate mintală a populaţiei. Ar fi un prim pas pentru a scoate România din zona petelor albe şi a statisticilor negative. //
05
Românii, condamnaţi la depresie
Emilia Chiscop Perspective
U
niunea Europeană şi Organizaţia Mondială a Sănătăţii cheamă guvernele la acţiune comună de prevenire a depresiei şi a suicidului. Apelul nu este însă auzit de autorităţile române, căci, în România, sănătatea mintală este în continuare absentă de pe agenda publică.
O nouă boală ameninţă Europa. Cancerele, bolile cardiovasculare, diabetul nu mai par atât de înfricoşătoare. Progresele în medicină sporesc şansele de diagnosticare precoce, de tratament şi de vindecare a acestor afecţiuni grave, care conduceau în clasamentele mortalităţii. Boala omului contemporan atacă mintea şi sufletul. Se numeşte depresie. Numele ei sună atât de banal, încât gravitatea e uneori luată în derâdere. Dar ea afectează 13% dintre europeni, prevalenţa fiind în creştere. Depresia este una dintre cauzele importante ale sinuciderilor, iar numărul celor care şi-au pus capăt vieţii însumează în Europa 57.000 de persoane, la nivelul anului 2006. Pornind de la aceste statistici îngrijorătoare, Uniunea Europeană şi Organizaţia Mondială a Sănătăţii cheamă guvernele la acţiune comună de prevenire a depresiei şi a suicidului. Apelul nu este însă auzit de autorităţile române, căci, în România, sănătatea mintală este în continuare absentă de pe agenda publică.
România se află printre statele lipsite de un plan strategic naţional de prevenire a depresiei. Pe harta statelor cu cercetări care să evalueze starea de sănătate mintală a populaţiei, România e o pată albă. Suntem pe ultimul loc în Europa în ce priveşte accesul populaţiei la servicii de îngrijire la domiciliu şi deţinem, în compensaţie, un prim loc european la accesul în spitalele de psihiatrie. Acest loc fruntaş se traduce prin faptul că diagnosticarea se face târziu, în episoadele de criză, care cer spitalizarea.
Se traduce prin lipsa prevenţiei, a monitorizării pacienţilor deja diagnosticaţi, printr-un nivel ridicat de stigmatizare şi discriminare. Suferinţa psihică e un tabu de nedepăşit. Sistemul de sănătate mintală este, la rându-i, victima acestei stigmatizări, fiind neglijat la acordarea finanţărilor de stat, marginalizat în ansamblul sistemului românesc de sănătate publică.
Cifrele Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii plasează România pe locul al treilea codaş în Europa la bugetul alocat de stat sănătăţii mintale. România este printre puţinele ţări europene unde sectorul neguvernamental este ca şi inexistent în domeniul serviciilor de sănătate mintală. Toate aceste recorduri negative au fost prezentate de reprezentanţii OMS, Matt Muijen şi Marc Danzon, la conferinţa europeană Prevenţia depresiei şi a suicidului, care a reunit la Budapesta miniştri ai Sănătăţii europeni şi experţi în sănătate mintală din statele europene. România nu a fost reprezentată la acest eveniment de niciun oficial din minister, ci doar de dr. Ileana Botezat Antonescu, directoarea Centrului Naţional de Sănătate Mintală, instituţie coordonatoare a reformei sănătăţii mintale doar la nivel teoretic, dar lipsită de autoritate şi de instrumente de decizie la nivelul acţiunii concrete.
Ţară săracă fiind, nu putem spera să avem printre cele mai performante sisteme de îngrijire de sănătate mintală din Europa, dar trebuie să constatăm că, alături de state foarte dezvoltate, întâlnim în acest clasament al performanţei şi două ţări din zona sud-est şi central-europeană: Slovenia (locul al doilea european) şi Slovacia (locul al treilea). Cel mai performant sistem de sănătate mintală îl are Suedia, iar pe locurile patru şi cinci sunt Belgia şi Danemarca, potrivit datelor prezentate de André Joubert, expert în cadrul Platformei naţionale de prevenire a depresiei din Danemarca.
"În fiecare an, 63.000 de oameni din cele 27 de state ale UE îşi pierd viaţa prin sinucidere, ceea ce înseamnă 630.000 în zece ani, adică o populaţie mai mare decât au Lisabona sau Copenhaga", au arătat la conferinţă Zoltan Rihmer, profesor de psihiatrie la Facultatea de Medicină din Budapesta, şi Danuta Wasserman, de la Institutul de Psihiatrie şi Suicidologie din Suedia, director al Programului naţional de sănătate mintală şi prevenţie a suicidului. Trebuie spus că, pe harta europeană a mortalităţii cauzate de suicid, Suedia se plasează pe un loc similar cu România, cu o rată situată între 10-12 morţi la suta de mii de locuitori. În Suedia, guvernul a anunţat încă de anul trecut politica "Suicid - zero". Aici există campanii naţionale de informare a populaţiei despre legătura dintre datoriile la bănci şi riscurile asupra sănătăţii mintale şi s-au creat instituţii de stat care acordă sprijin datornicilor. Suedia a introdus în programele şcolare ore de educaţie în sănătate mintală şi prevenire a violenţei, după ce s-a constatat că vârsta la care apar primele simptome ale depresiei coboară până la nivelul adolescenţilor.
Desigur, exemplului de bune practici suedez i se adaugă cele din alte state. 12 state din Europa au programe naţionale de prevenire a depresiei şi suicidului, iar în trei dintre acestea (Suedia, Lituania şi Olanda) programele naţionale au fost aprobate şi de parlament, ceea ce înseamnă mai multă legitimitate, mai mulţi bani, mai multe instrumente de a le pune în aplicare. E adevărat, majoritatea din cele 12 state sunt bogate, România nu îşi poate permite moftul de a investi bani în prevenirea depresiei, când atâtea probleme bat la uşă - se vor găsi multe voci să spună. Însă în Bulgaria, o ţară unde rata mortalităţii prin suicid este mai redusă decât în România, guvernul şi-a asumat un program naţional de prevenţie. Asta arată că viziunea şi voinţa politică sunt mai importante decât lipsa resurselor.
Gândirea strategică şi voinţa politică au făcut ca, în Anglia, guvernul să reducă prin măsuri coerente rata sinuciderilor cu 20% în deceniul 1995-2005 - de la 9, 2 la 7, 9 la suta de mii de locuitori -, iar cifrele erau mai mici în 1995 decât cele din România de azi. Aprecierea îi aparţine lui David Appleby, director naţional pentru sănătate mintală în Anglia. Însă avem de a face cu o diferenţă de optică: în timp ce, în România, lipsa de voinţă se ascunde în spatele argumentului că sănătatea mintală e un lux în plină criză economică, în Marea Britanie se porneşte de la ideea inversă, că, în criză economică, sănătatea mintală trebuie să se bucure de atenţie sporită tocmai pentru că astfel se pot reduce costuri uriaşe. Britanicii au ajuns la concluzia că pot economisi până la 8 miliarde de lire sterline pe an, dacă sănătatea mintală la muncă ar fi mai bine gestionată. S-a calculat că, în 2001, de exemplu, s-au pierdut 176 de milioane de zile de muncă din cauza stresului, anxietăţii şi depresiei. Pierderile cauzate de absenţa de la muncă a angajaţilor cu probleme de sănătate mintală, în 2002-2003, au fost de 4 miliarde de lire sterline.
Actuala criză a determinat noi planuri de acţiune, pornindu-se de la ideea că datoriile şi şomajul, efecte directe ale crizei, au consecinţe în planul sănătăţii. Cercetările arată că şomerii prezintă un risc de suicid dublu şi chiar triplu faţă de cei care au un loc de muncă, iar riscul de sinucidere creşte cu până la 70% în rândul persoanelor cu probleme minore de sănătate psihică scoase din câmpul muncii. Prin urmare, guvernul britanic consideră prioritar ca angajatorii să îi accepte la muncă pe salariaţii cu probleme de sănătate mintală, să schimbe atitudinile şi să reducă stigma.
Niciunul dintre aceste aspecte nu sunt priorităţi ori măcar motive de îngrijorare pentru autorităţile române, în ciuda faptului că şomajul - un factor de risc al suicidului - este în România peste media europeană în rândul tinerilor: dacă în UE 15, 4% dintre tinerii sub 25 de ani sunt şomeri, în România procentul este de 18%.
Întrebată când vor începe autorităţile române să acorde din nou atenţie problemelor de sănătate mintală, directoarea Centrului Naţional de Sănătate Mintală, Ileana Botezat Antonescu, nu ştie un răspuns. Până acum, singura mobilizare majoră a guvernului român în ce priveşte reforma sănătăţii mintale s-a făcut la presiunea UE, în perioada de preaderare, după ce presa românească a relatat în 2006 despre pacienţi internaţi în condiţii inumane în stabilimentul psihiatric de la Poiana Mare, unde s-au descoperit mai multe morţi suspecte. 2006 e anul în care a fost votată o strategie de reformă a sănătăţii mintale. De atunci şi până acum nu s-a mai făcut însă nimic.
Coincidenţă sau nu, secţiunea "sănătate mintală" de pe pagina de web a Ministerului Sănătăţii a rămas neactualizată tot din 2006.
Organizaţia Mondială a Sănătăţii şi Comisia Europeană cheamă acum la responsabilitate politică. Imperativul lansat la conferinţa de la Budapesta se sprijină pe cifre îngrijorătoare: în clasamentul celor mai răspândite boli, afecţiunile neuropsihiatrice ocupă locul II, cu o pondere de 19, 3%, fiind surclasate doar de bolile cardiovasculare (22, 9%). Dar câţi ştiu că afecţiunile psihiatrice au o răspândire mai mare decât neoplasmul malign (11%)? Prin urmare, Uniunea Europeană a lansat Pactul European pentru Sănătate Mintală, prin care invită guvernele să facă din acest domeniu o prioritate a politicilor de sănătate. E de aşteptat ca, în baza acestui pact, noul guvern român să îşi asume un program naţional de sănătate mintală, bazat pe o abordare transsectorială, având ca punct de start o cercetare a stării de sănătate mintală a populaţiei. Ar fi un prim pas pentru a scoate România din zona petelor albe şi a statisticilor negative. //
Articolul, aparut in revista 22, a fost premiat de UE!
e adevarat, dar mai am o intrebare:ca rol sau atributii are asistentul social din sectiile de psh.?Familiile bolnavilor de ce nu primesc o minima consiliere?Fiindca un om informat si constient de spre boala altfel poate aborda bolnavul si il poate sprijini cu adevarat.Aici mai e de lucru.Cu respect, sa auzim de bine!
cine poate sa -i traga de maneca pe cei care pot schimba ceva in tara asta? daca ma fac mai bine, promit ca macar o scrisoatre la Guvern, Minister - tot voi face!!
am o matusa care este f bolnava - o vede din cand in cand un asistent social, care nu stiu ce atributii are- ca spune ca El nu se confunda cu unl personal - Cred sata; dar totusi ce are de facut?
ca sa nu mai zic de aspectul amintit de pesimist. Are foarte mare dreptate. Personal, cand m-am imbolnavit si foarte, foarte grav eram - incat nu mai puteam spera sa vad lumina zilei cum este...sai mei din casa, care sunt totul pt mine- in sensul ca tot ce ma avut mai bun pt ei am dat- erau complet pe dos/ ba chiar impotriva mea, nu voiau sa ma duca la doctor nici sa iau pastile -antidepresive; M-a apucat spaima pe de-a dreptul, ce fac eu daca mi se intampla sa fac vreo recadere, cine ma ajuta? Si nu eram nici agresiva nici intr-un fel.
e o problema de viata si de moarte, credeti-ma !
am o matusa care este f bolnava - o vede din cand in cand un asistent social, care nu stiu ce atributii are- ca spune ca El nu se confunda cu unl personal - Cred sata; dar totusi ce are de facut?
ca sa nu mai zic de aspectul amintit de pesimist. Are foarte mare dreptate. Personal, cand m-am imbolnavit si foarte, foarte grav eram - incat nu mai puteam spera sa vad lumina zilei cum este...sai mei din casa, care sunt totul pt mine- in sensul ca tot ce ma avut mai bun pt ei am dat- erau complet pe dos/ ba chiar impotriva mea, nu voiau sa ma duca la doctor nici sa iau pastile -antidepresive; M-a apucat spaima pe de-a dreptul, ce fac eu daca mi se intampla sa fac vreo recadere, cine ma ajuta? Si nu eram nici agresiva nici intr-un fel.
e o problema de viata si de moarte, credeti-ma !
Pesimist,
asistentul social se ocupa mai ales de partea sociala a lucrurilor si de cazurile sociale, de problemele sociale.Consilierea trebuie primita de la medic si/sau psihologul din psihiatrie, pentru a realiza o abordare golbala.In mod normal, psihoterapie ar trebui sa se faca si cu famiia, poate mai ales cu familia in unele cazuri, atunci cand cu bolnavul nu se poate face.Putine spitale au o astfel de abordare, foarte putine.Eu nu scriu aici pentru medici, ca intr-o pledoarie pentru sistemul sanitar, scriu aici pentru voi, cei bolnavi, sa stiti sa va aparati drepturile in cunostinta de cauza, intr-o pledoarie pentru demnitatea noastra, a celor bolnavi.
Vreausatraiesc,
am facut si eu nenumarate demersuri...Crezi ca se vor obosi sa-ti raspunda?Vor trimite de la Minister la Directia de Sanatate Publica sau de la Guvern la Ministerul Sanatatii si tot la DSP vor ajunge.Atata vreme cat nu exista o politica coerenta de sanatate mentala, nu se va rezolva nimic.Cat timp nu vor exista sanctiuni si o strategie care sa nu ramana pe hartie, iar nu se va rezolva nimic.Directia de Sanatate Publica iti va raspunde intr-un limbaj de lemn si aia de vor citi ce-ai scris tu cu inima si cu mintea ta, greu incercate, cu fervoare, vor lua totul ca pe o gluma buna.Despre asistenul social am scris mai sus, mai trece si el sa vada cum decurg lucrurile, asistentul personal este pus, sau ar trebui sa fie pus la dispozitie de compartimentul specializat al primariilor, dar aflati de la mine ca i-au concediat pe toti, ca n-aveau bani sa-i plateasca, iar ca sa plateasca bolnavul cu handicap grav este iar greu, pentru ca banii vin tot de la Primarii, si acestea primesc rar bani cu aceasta destinatie.Un adevarat cerc vicios.Va spun si Dumneavoastra, eu scriu pentru voi, bolnavii, nu pentru sistemul care este de-a dreptul bolnav.
Cu toata stima si toate urarile mele de bine, cu speranta ca nu v-am demoralizat!
asistentul social se ocupa mai ales de partea sociala a lucrurilor si de cazurile sociale, de problemele sociale.Consilierea trebuie primita de la medic si/sau psihologul din psihiatrie, pentru a realiza o abordare golbala.In mod normal, psihoterapie ar trebui sa se faca si cu famiia, poate mai ales cu familia in unele cazuri, atunci cand cu bolnavul nu se poate face.Putine spitale au o astfel de abordare, foarte putine.Eu nu scriu aici pentru medici, ca intr-o pledoarie pentru sistemul sanitar, scriu aici pentru voi, cei bolnavi, sa stiti sa va aparati drepturile in cunostinta de cauza, intr-o pledoarie pentru demnitatea noastra, a celor bolnavi.
Vreausatraiesc,
am facut si eu nenumarate demersuri...Crezi ca se vor obosi sa-ti raspunda?Vor trimite de la Minister la Directia de Sanatate Publica sau de la Guvern la Ministerul Sanatatii si tot la DSP vor ajunge.Atata vreme cat nu exista o politica coerenta de sanatate mentala, nu se va rezolva nimic.Cat timp nu vor exista sanctiuni si o strategie care sa nu ramana pe hartie, iar nu se va rezolva nimic.Directia de Sanatate Publica iti va raspunde intr-un limbaj de lemn si aia de vor citi ce-ai scris tu cu inima si cu mintea ta, greu incercate, cu fervoare, vor lua totul ca pe o gluma buna.Despre asistenul social am scris mai sus, mai trece si el sa vada cum decurg lucrurile, asistentul personal este pus, sau ar trebui sa fie pus la dispozitie de compartimentul specializat al primariilor, dar aflati de la mine ca i-au concediat pe toti, ca n-aveau bani sa-i plateasca, iar ca sa plateasca bolnavul cu handicap grav este iar greu, pentru ca banii vin tot de la Primarii, si acestea primesc rar bani cu aceasta destinatie.Un adevarat cerc vicios.Va spun si Dumneavoastra, eu scriu pentru voi, bolnavii, nu pentru sistemul care este de-a dreptul bolnav.
Cu toata stima si toate urarile mele de bine, cu speranta ca nu v-am demoralizat!
Va reproduc mai jos un comunicat de presa plasat pe site-ul Ministerului Sanatatii, cu precizarea ca Asociatia pe care o conduc nu s-a intrunit pana acum pentru consultari si un punct de vedere, referitor la proiect.In momentul cand acesta va fi formulat, vi-l voi comunica.Ma adresez doamnelor Vreausatraiesc si Pesimist indeosebi, dar si tuturor celor interesati de pe forum, cu rugamintea de a-mi spune daca sunt interesate sa faca parte din organizatia neguvernamentala pe care o conduc si de a-mi transmite orice sugestie, sub forma de memoriu.Organizatia apara drepturile omului in general si drepturile persoanelor cu tulburari psihice, acest lucru fiind precizat in statutul Asociatiei.As vrea tare mult un punct de vedere!
Legea sănătăţii mintale şi a protecţiei persoanelor cu tulburări psihice a fost modificată conform Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale
"¢Potrivit noilor reglementări, pacienţii cu afecţiuni psihice au dreptul de a desemna un reprezentant convenţional, o persoană cu capacitate deplină de exerciţiu, care să îi asiste sau să îi reprezinte pe durata tratamentului medical.
"¢În premieră, organizaţiile non-guvernamentale au primit dreptul de a avea acces în toate unităţile de psihiatrie
"¢A fost reglementată şi procedura de internare nevoluntară, prin scurtarea termenelor de internare şi modificarea prevederilor legale în acest sens
"¢Noua prevedere legislativă nu modifică reglementările conform cărora bolnavii psihici monitorizaţi prin sistemul de asistenţă ambulatorie beneficiază, pe lângă asistenţa medicală gratuită, de medicamente, care vor fi suportatedin Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate.
În şedinţa de Guvern, s-a aprobat modificarea Legii privind sănătatea mintală şi protecţia persoanelor cu tulburări psihice, astfel încât să poată fi prevenite situaţiile limită sau chiar tragice, uneori, în care sunt implicate persoanele cu tulburări psihice.
Pacienţii cu afecţiuni psihice au dreptul de a desemna, ca reprezentant convenţional, o persoană cu capacitate deplină de exerciţiu, care să îi asiste sau să îi reprezinte pe durata tratamentului medical.
Personalul medical este obligat să informeze persoana prevăzută cu privire la acest drept şi să îi pună la dispoziţie o convenţie-model pentru desemnarea reprezentantului convenţional.
Reprezentarea convenţională se realizează numai după încheierea în formă scrisă a convenţiei-model, cu respectarea următoarelor condiţii:
a) o persoană poate avea în acelaşi timp un singur reprezentant convenţional;
b) reprezentarea convenţională este limitată numai cu privire la asistarea sau reprezentarea persoanei în ceea ce priveşte internarea şi tratamentul medical, inclusiv drepturile acesteia pe durata tratamentului;
c) reprezentarea poate fi numai cu titlu gratuit;
d) convenţia-model trebuie să fie semnată atât de către pacient, cât şi de către reprezentantul convenţional;
e) este necesară prezenta unui martor, atestată prin semnarea convenţiei-model şi de către acesta;martor nu poate fi o persoană din personalul medical al unităţii psihiatrice;
f) convenţia-model trebuie să cuprindă declaraţia expresă a celui reprezentat referitoare la împuternicirea dată reprezentantului convenţional de a decide cu privire la aplicarea tratamentului prin electroşocuri.
Reprezentantul convenţional are următoarele drepturi şi obligaţii:
a) de a asista pacientul în relaţiile cu unitatea medicală, cu instituţiile publice sau cu orice alte persoane numai în legătură cu internarea şi tratamentul medical, inclusiv drepturile acesteia pe durata tratamentului şi numai pentru perioada în care pacientul nu are dificultăţi în a aprecia implicaţiile unei decizii asupra ei;
b) de a reprezenta interesele pacientului pe lângă conducerea spitalului de psihiatrie, precum şi în faţa organelor judiciare, după caz, numai în legătură cu internarea şi tratamentul medical, inclusiv drepturile acesteia pe durata tratamentului şi numai pentru perioada în care persoana reprezentată are dificultăţi în a aprecia implicaţiile unei decizii asupra ei;
c) de a fi informat cu privire la asistenţa medicală acordată pacientului.
Pacientul sau reprezentantul convenţional poate denunţa oricând, în mod unilateral, convenţia de reprezentare. Un nou reprezentant convenţional poate fi numit cu respectarea dispoziţiilor prezentei legi.
Existenţa unui reprezentant legal sau convenţional nu înlătură obligaţia serviciului de sănătate mintală de a informa pacientul cu privire la drepturile şi obligaţiile sale.
În cazul în care persoana internată a fost declarată ca fiind lipsită de capacitate deplină de exerciţiu, aceasta va beneficia de sprijinul reprezentantului legal, desemnat potrivit dispoziţiilor legale.
În cazul în care pacientul nu are un reprezentant legal ori nu a desemnat un reprezentant convenţional din cauza lipsei capacităţii psihice, unitatea sanitară este obligată să sesizeze, de îndată, autoritatea tutelară sau, în cazul minorilor, direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului din unitatea administrativ-teritorială în care pacientul îşi are domiciliul sau reşedinţa ori în cazul în care acestea nu sunt cunoscute, pe cele în a căror circumscripţie teritorială se află unitatea medicală, în vederea instituirii măsurilor de ocrotire.
Prin prezentul act normativ se reglementează şi întreaga procedură privind internarea nevoluntară.
A. Persoanele care pot solicitainternarea nevoluntară sunt:
a) medicul de familie sau medicul specialist psihiatru care are în îngrijire această persoană;
b) familia persoanei;
c) reprezentanţii serviciilor abilitate ale administraţiei publice locale;
d) reprezentanţii poliţiei, jandarmeriei sau ai pompierilor, precum şi procurorul
e) instanţa de judecată civilă, ori de câte ori apreciază că starea sănătăţii mintale a unei persoane aflate în cursul judecăţii ar putea necesita internare nevoluntară
B. Medicul psihiatru, după evaluarea stării de sănătate mintală a persoanei aduse, în termen de cel mult 24 de ore de la evaluare, trimite documentaţia necesară propunerii de internare nevoluntară unei comisii, alcătuită din 3 membrii numiţi de managerul spitalului, şi anume: 2 psihiatri şi un medic de altă specialitate sau un reprezentat al societăţii civile.
C. Comisia analizează propunerea în termen de 48 de ore de la primirea acesteia
Dacă decizia comisiei este de internare nevoluntară, aceasta va fi înaintată de cătrecomisie, în termen de 24 de ore, judecătoriei în a cărei circumscripţie se află unitatea sanitară, cu propunerea de confirmare a acesteia.
D.Judecarea se va face în regim de urgenţă, în camera de consiliu.
Instanţa hotărăşte, după caz, confirmarea sau încetarea internării medicale nevoluntare.
În cazul unor situaţii de urgenţă, dacă medicul psihiatru, după evaluarea stării de sănătate mintală consideră necesară internarea unei persoane, o poate dispune chiar fără acordul pacientului. În această situaţie, medicul trebuie să informeze reprezentantul legal sau convenţional al pacientului sau, după caz, autoritatea tutelară, precum şi comisia special constituită de către managerul spitalului. Comisia analizează şi poate confirma sau revizui, în 24 de ore, decizia internării nevoluntare. În cazul în care comisia confirmă decizia de internare nevoluntară, va fi urmată procedura explicată anterior.
Proiectul de lege, adoptat de Guvern, va fi transmis spre dezbatere ÅŸi adoptare Parlamentului.
Legea sănătăţii mintale şi a protecţiei persoanelor cu tulburări psihice a fost modificată conform Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale
"¢Potrivit noilor reglementări, pacienţii cu afecţiuni psihice au dreptul de a desemna un reprezentant convenţional, o persoană cu capacitate deplină de exerciţiu, care să îi asiste sau să îi reprezinte pe durata tratamentului medical.
"¢În premieră, organizaţiile non-guvernamentale au primit dreptul de a avea acces în toate unităţile de psihiatrie
"¢A fost reglementată şi procedura de internare nevoluntară, prin scurtarea termenelor de internare şi modificarea prevederilor legale în acest sens
"¢Noua prevedere legislativă nu modifică reglementările conform cărora bolnavii psihici monitorizaţi prin sistemul de asistenţă ambulatorie beneficiază, pe lângă asistenţa medicală gratuită, de medicamente, care vor fi suportatedin Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate.
În şedinţa de Guvern, s-a aprobat modificarea Legii privind sănătatea mintală şi protecţia persoanelor cu tulburări psihice, astfel încât să poată fi prevenite situaţiile limită sau chiar tragice, uneori, în care sunt implicate persoanele cu tulburări psihice.
Pacienţii cu afecţiuni psihice au dreptul de a desemna, ca reprezentant convenţional, o persoană cu capacitate deplină de exerciţiu, care să îi asiste sau să îi reprezinte pe durata tratamentului medical.
Personalul medical este obligat să informeze persoana prevăzută cu privire la acest drept şi să îi pună la dispoziţie o convenţie-model pentru desemnarea reprezentantului convenţional.
Reprezentarea convenţională se realizează numai după încheierea în formă scrisă a convenţiei-model, cu respectarea următoarelor condiţii:
a) o persoană poate avea în acelaşi timp un singur reprezentant convenţional;
b) reprezentarea convenţională este limitată numai cu privire la asistarea sau reprezentarea persoanei în ceea ce priveşte internarea şi tratamentul medical, inclusiv drepturile acesteia pe durata tratamentului;
c) reprezentarea poate fi numai cu titlu gratuit;
d) convenţia-model trebuie să fie semnată atât de către pacient, cât şi de către reprezentantul convenţional;
e) este necesară prezenta unui martor, atestată prin semnarea convenţiei-model şi de către acesta;martor nu poate fi o persoană din personalul medical al unităţii psihiatrice;
f) convenţia-model trebuie să cuprindă declaraţia expresă a celui reprezentat referitoare la împuternicirea dată reprezentantului convenţional de a decide cu privire la aplicarea tratamentului prin electroşocuri.
Reprezentantul convenţional are următoarele drepturi şi obligaţii:
a) de a asista pacientul în relaţiile cu unitatea medicală, cu instituţiile publice sau cu orice alte persoane numai în legătură cu internarea şi tratamentul medical, inclusiv drepturile acesteia pe durata tratamentului şi numai pentru perioada în care pacientul nu are dificultăţi în a aprecia implicaţiile unei decizii asupra ei;
b) de a reprezenta interesele pacientului pe lângă conducerea spitalului de psihiatrie, precum şi în faţa organelor judiciare, după caz, numai în legătură cu internarea şi tratamentul medical, inclusiv drepturile acesteia pe durata tratamentului şi numai pentru perioada în care persoana reprezentată are dificultăţi în a aprecia implicaţiile unei decizii asupra ei;
c) de a fi informat cu privire la asistenţa medicală acordată pacientului.
Pacientul sau reprezentantul convenţional poate denunţa oricând, în mod unilateral, convenţia de reprezentare. Un nou reprezentant convenţional poate fi numit cu respectarea dispoziţiilor prezentei legi.
Existenţa unui reprezentant legal sau convenţional nu înlătură obligaţia serviciului de sănătate mintală de a informa pacientul cu privire la drepturile şi obligaţiile sale.
În cazul în care persoana internată a fost declarată ca fiind lipsită de capacitate deplină de exerciţiu, aceasta va beneficia de sprijinul reprezentantului legal, desemnat potrivit dispoziţiilor legale.
În cazul în care pacientul nu are un reprezentant legal ori nu a desemnat un reprezentant convenţional din cauza lipsei capacităţii psihice, unitatea sanitară este obligată să sesizeze, de îndată, autoritatea tutelară sau, în cazul minorilor, direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului din unitatea administrativ-teritorială în care pacientul îşi are domiciliul sau reşedinţa ori în cazul în care acestea nu sunt cunoscute, pe cele în a căror circumscripţie teritorială se află unitatea medicală, în vederea instituirii măsurilor de ocrotire.
Prin prezentul act normativ se reglementează şi întreaga procedură privind internarea nevoluntară.
A. Persoanele care pot solicitainternarea nevoluntară sunt:
a) medicul de familie sau medicul specialist psihiatru care are în îngrijire această persoană;
b) familia persoanei;
c) reprezentanţii serviciilor abilitate ale administraţiei publice locale;
d) reprezentanţii poliţiei, jandarmeriei sau ai pompierilor, precum şi procurorul
e) instanţa de judecată civilă, ori de câte ori apreciază că starea sănătăţii mintale a unei persoane aflate în cursul judecăţii ar putea necesita internare nevoluntară
B. Medicul psihiatru, după evaluarea stării de sănătate mintală a persoanei aduse, în termen de cel mult 24 de ore de la evaluare, trimite documentaţia necesară propunerii de internare nevoluntară unei comisii, alcătuită din 3 membrii numiţi de managerul spitalului, şi anume: 2 psihiatri şi un medic de altă specialitate sau un reprezentat al societăţii civile.
C. Comisia analizează propunerea în termen de 48 de ore de la primirea acesteia
Dacă decizia comisiei este de internare nevoluntară, aceasta va fi înaintată de cătrecomisie, în termen de 24 de ore, judecătoriei în a cărei circumscripţie se află unitatea sanitară, cu propunerea de confirmare a acesteia.
D.Judecarea se va face în regim de urgenţă, în camera de consiliu.
Instanţa hotărăşte, după caz, confirmarea sau încetarea internării medicale nevoluntare.
În cazul unor situaţii de urgenţă, dacă medicul psihiatru, după evaluarea stării de sănătate mintală consideră necesară internarea unei persoane, o poate dispune chiar fără acordul pacientului. În această situaţie, medicul trebuie să informeze reprezentantul legal sau convenţional al pacientului sau, după caz, autoritatea tutelară, precum şi comisia special constituită de către managerul spitalului. Comisia analizează şi poate confirma sau revizui, în 24 de ore, decizia internării nevoluntare. În cazul în care comisia confirmă decizia de internare nevoluntară, va fi urmată procedura explicată anterior.
Proiectul de lege, adoptat de Guvern, va fi transmis spre dezbatere ÅŸi adoptare Parlamentului.
un pas mic...dar sper macar sa fie votat in aceasta forma.Mai e de lucru si la preventie si la informare!Stiti, sotul meu a fost trimis de 2 ori de urgenta la neurologie si i s-a spus ca nu are nimic, dupa care sa urmeze la 1an=caderea.sau si invers;am o prietena cu probl.de aprox.1 an care dupa ce si-a mai revenit, a neglijat trat.iar acum a facut si ea o criza urita(e in spital de 6 sapt.).De ce in cab.de psh. la consultatie nu asista si un pshiholog?Cel putin in policlinica pe care o frecventez sunt destui si se ocupa cred numai cu cotroalele cerute ptr.expertizele medicale, in rest povesti la o cafea...si evaluarile sunt facute numai dupa acel formular STAS (am un lipsus acum, care e denumirea corecta).Si asa din bolnavusor ajungi in faze tot mai avansate(plus ca exista in mare parte si o lipsa de educatie si cunoastere).Si urmeaza sarabanda cind incerci sa intri in sist.asigurarilor sociale si esti plimbat de la Ana la Caiafa si din cauza "descurcaretilor"de pina cum ti se da un mizilic de pensie, cu care nu poti face fata nici bolii, nici traiului zilnic si cazi din "carusel".Greu la deal cu boii mici!De aceea as dori sa iau atitudine, ptr.cei care sunt batjocoriti si umiliti dupa ani in care majoritatea si-au adus contributia in societate.Iti vine sa urli! Nu pot intelege de ce "ptr.unii muma, ptr.altii ciuma" ! Sa-l rugam pe Dumnezeu sa ne indrume pasii!
un pas mic..luna aceasta cu ajutorul medicului care mi-a recomandat sa cer medicam.unei anumite firme, cu ajutorul farmaciei care a acceptat sa-mi comande si sa-mi aduca aceste medicam. am reusit sa le iau gratuite.Vedeti ce poate face putina bunavointa si putina colaborare in interesul pacientului?Sa avem speranta si credinta ca se poate schimba cite ceva si daca putem sa punem si noi umarul!Numai ginduri bune!
@ Domnule Pulbere de stele
Acum doua zile am fost la Sectia VIII a Spitalului Obregia ca sa ii aduc la cunostinta doamnei doctor Marian Gabriela, sefa acelei sectii, consecintele nefaste pe care le-a avut asupra mea internarea fortata din iarna.
1. Medicamentul Seroquel care le era administrat pe atunci aproximativ tuturor bolnavilor internati in acea sectie, indiferent de afectiune (?), la mine personal a avut efecte adverse foarte mari iar intreruperea lui, desi graduala, m-a lasat cu un sevraj de toata "frumusetea" prin care a trebuit sa trec 2-3 luni.
2. In urma acelei internari ma cauta si pe telefonul mobil si acasa (nu aveam cum sa nu-mi dau numarul de mobil) persoane care ulterior au inceput sa ma agaseze, neluandu-si tratamentul sau dorind sa ma roage sa le ajut sa fuga din spital in conditiile in care luau acelasi tratament cu seroquel (de 4 luni, in spital) si delirau inca (o singura domnisoara). Am fost deranjata eu sistematic, vecinii mei. Problemele nu s-au terminat nici pina in ziua de astazi.
3. Am rugat doctorita sa imi arate dosarul sa vad motivele pentru care am fost internata la cheie dar acest lucru nu mi s-a ingaduit in conditiile in care eu i-am spus ca fac tratament, ca merg lunar la medicul curant.
Mi s-a raspuns scurt ca in Procesul Verbal pe care l-a adus Politia in acea noapte a internarii a fost scris ca eram agresiva si ca deliram. Ceea ce nu este deloc adevarat. In acea noapte Politia m-a gasit pe jos, la tatal meu in sufragerie iar fratele meu, care este un munte de om ma batea. Politia a fost cea care m-a scos din mainile lui. Eu nu am putut sa rostesc de fata cu ei decat "Va rog, luati-l pe fratele meu de pe mine, nu vedeti ca ma bate ?". In conditiile in care ei stateau si se uitau la scena (!!!). Asta a fost efectiv toata convorbirea mea cu Politia.
4. Am mai fost intrebata de catre d-na doctor Marian cum ma mai inteleg cu mama mea si i-am raspuns ca mama mea a inceput sa imi ceara chirie la apartamentul unde locuiesc cu ea, pe langa toate cheltuielile mele proprii pe care mi le achit singura.
In acel moment stiti ce mi s-a intamplat ?
Doamna doctor a pus mana pe telefon sa cheme "urgent" un infirmier sau un bodyguard spre a ma interna din nou... la cheie.
Am ramas efectiv uimita. Nu mi-a venit sa cred.
Va dati seama ca in acea secunda m-am ridicat si am reusit, pina sa vina infirmierul sau bodyguardul, sa fug. Totul s-a terminat cu bine pentru mine. Sunt acum acasa.
Intrebarile mele sunt:
a. Eu nu am dreptul sa imi vad dosarul de la Obregia ?
b. Politia are dreptul sa intocmeasca un proces verbal care nu coincide cu constatarile lor de la locul faptelor ?
c. Avea dreptul doamna doctor Marian sa ma interneze fortat doar pentru ca m-am dus sa ii mentionez de consecintele acelei internari ?
Eu sincer nu inteleg ce se intampla cu acest pavilion si cu aceasta doctorita. Are faima cea mai rea din intreg spitalul.
In momentul internarii eu si colega mea de camera am depus amandoua plangeri catre directorul spitalului impotriva asistentilor si infirmierelor care se purtau intr-un mod complet inuman cu pacientii internati "la inchisi".
Am intrebat acum pe doamna de la registratura de ce acele plangeri nu au ajuns la destinatar si de ce nu au fost luate masuri. Mi s-a raspuns sec ca plangerile au fost aratate doar doamnei doctor Marian si ca "doamna de la registratura nu este servitoarea noastra ca sa duca plangerile la directorul spitalului".
Considerati ca s-a actionat in mod legal ?
Am raspuns "OK. Atunci va rog sa imi dati plangerea mea proprie inapoi, sa o duc eu la directorul spitalului."
Nu mi s-a ingaduit nici acest lucru.
Domnule Pulbere de stele, daca eu tac si inchid ochii, aceste lucruri se vor repeta pe viitor cu mine insami sau cu alte persoane care vor fi "inchise" acolo.
Personal cred ca trebuie sa fac ceva. Macar sa atrag atentia asupra faptelor intamplate.
Dumneavoastra ce ma sfatuiti ?
As vrea sa fac o copie dupa procesul verbal al politiei ca sa actionez mai departe. Cum trebuie sa procedez ca vad ca daca ma duc singura vor sa ma interneze fortat.
Acum doua zile am fost la Sectia VIII a Spitalului Obregia ca sa ii aduc la cunostinta doamnei doctor Marian Gabriela, sefa acelei sectii, consecintele nefaste pe care le-a avut asupra mea internarea fortata din iarna.
1. Medicamentul Seroquel care le era administrat pe atunci aproximativ tuturor bolnavilor internati in acea sectie, indiferent de afectiune (?), la mine personal a avut efecte adverse foarte mari iar intreruperea lui, desi graduala, m-a lasat cu un sevraj de toata "frumusetea" prin care a trebuit sa trec 2-3 luni.
2. In urma acelei internari ma cauta si pe telefonul mobil si acasa (nu aveam cum sa nu-mi dau numarul de mobil) persoane care ulterior au inceput sa ma agaseze, neluandu-si tratamentul sau dorind sa ma roage sa le ajut sa fuga din spital in conditiile in care luau acelasi tratament cu seroquel (de 4 luni, in spital) si delirau inca (o singura domnisoara). Am fost deranjata eu sistematic, vecinii mei. Problemele nu s-au terminat nici pina in ziua de astazi.
3. Am rugat doctorita sa imi arate dosarul sa vad motivele pentru care am fost internata la cheie dar acest lucru nu mi s-a ingaduit in conditiile in care eu i-am spus ca fac tratament, ca merg lunar la medicul curant.
Mi s-a raspuns scurt ca in Procesul Verbal pe care l-a adus Politia in acea noapte a internarii a fost scris ca eram agresiva si ca deliram. Ceea ce nu este deloc adevarat. In acea noapte Politia m-a gasit pe jos, la tatal meu in sufragerie iar fratele meu, care este un munte de om ma batea. Politia a fost cea care m-a scos din mainile lui. Eu nu am putut sa rostesc de fata cu ei decat "Va rog, luati-l pe fratele meu de pe mine, nu vedeti ca ma bate ?". In conditiile in care ei stateau si se uitau la scena (!!!). Asta a fost efectiv toata convorbirea mea cu Politia.
4. Am mai fost intrebata de catre d-na doctor Marian cum ma mai inteleg cu mama mea si i-am raspuns ca mama mea a inceput sa imi ceara chirie la apartamentul unde locuiesc cu ea, pe langa toate cheltuielile mele proprii pe care mi le achit singura.
In acel moment stiti ce mi s-a intamplat ?
Doamna doctor a pus mana pe telefon sa cheme "urgent" un infirmier sau un bodyguard spre a ma interna din nou... la cheie.
Am ramas efectiv uimita. Nu mi-a venit sa cred.
Va dati seama ca in acea secunda m-am ridicat si am reusit, pina sa vina infirmierul sau bodyguardul, sa fug. Totul s-a terminat cu bine pentru mine. Sunt acum acasa.
Intrebarile mele sunt:
a. Eu nu am dreptul sa imi vad dosarul de la Obregia ?
b. Politia are dreptul sa intocmeasca un proces verbal care nu coincide cu constatarile lor de la locul faptelor ?
c. Avea dreptul doamna doctor Marian sa ma interneze fortat doar pentru ca m-am dus sa ii mentionez de consecintele acelei internari ?
Eu sincer nu inteleg ce se intampla cu acest pavilion si cu aceasta doctorita. Are faima cea mai rea din intreg spitalul.
In momentul internarii eu si colega mea de camera am depus amandoua plangeri catre directorul spitalului impotriva asistentilor si infirmierelor care se purtau intr-un mod complet inuman cu pacientii internati "la inchisi".
Am intrebat acum pe doamna de la registratura de ce acele plangeri nu au ajuns la destinatar si de ce nu au fost luate masuri. Mi s-a raspuns sec ca plangerile au fost aratate doar doamnei doctor Marian si ca "doamna de la registratura nu este servitoarea noastra ca sa duca plangerile la directorul spitalului".
Considerati ca s-a actionat in mod legal ?
Am raspuns "OK. Atunci va rog sa imi dati plangerea mea proprie inapoi, sa o duc eu la directorul spitalului."
Nu mi s-a ingaduit nici acest lucru.
Domnule Pulbere de stele, daca eu tac si inchid ochii, aceste lucruri se vor repeta pe viitor cu mine insami sau cu alte persoane care vor fi "inchise" acolo.
Personal cred ca trebuie sa fac ceva. Macar sa atrag atentia asupra faptelor intamplate.
Dumneavoastra ce ma sfatuiti ?
As vrea sa fac o copie dupa procesul verbal al politiei ca sa actionez mai departe. Cum trebuie sa procedez ca vad ca daca ma duc singura vor sa ma interneze fortat.
Pur si simplu ai fost victima psihiatriei INSTITUTIONALE. Omul acela in halat alb serveste in primul rand guvernul.
***
Thomas Szasz : Psihiatria institutionala este o continuare a Inchizitiei. Tot ce s-a schimbat de fapt este vocabularul si stilul social. Vocabularul se conformeaza perspectivelor timpurilor noastre: este un jargon pseudo-medical care parodiaza conceptele stiintei. Stilul social se conformeaza perspectivelor timpurilor noastre: este o miscare sociala pseudo-liberala, care parodiaza idealurile de libertate si rationalitate.
***
Psihiatria CONTRACTUALA este cu totul altceva. Exista un acord nescris intre doi oameni adulti si integri, in conditiile in care unul are o suferinta, iar celalalt intinde o mana de ajutor. De data asta omul in halat alb isi exercita nobila profesie de medic si serveste interesele OMULUI!
Mai pe larg aici:
Psihiatria si Inchizitia - Exista Viata inainte de moarte? - Feldmár András
click pe CC pentru traducerea in română.
http://www.youtube.com/watch?v=2rqTreYYcHs
@*@*@@
Clara P, ai primit EXACT cea ce meriti! Fiidca ai persistat in a folosi niste pseudosolutii, ai ajuns chiar victima sistemului pe ca
***
Thomas Szasz : Psihiatria institutionala este o continuare a Inchizitiei. Tot ce s-a schimbat de fapt este vocabularul si stilul social. Vocabularul se conformeaza perspectivelor timpurilor noastre: este un jargon pseudo-medical care parodiaza conceptele stiintei. Stilul social se conformeaza perspectivelor timpurilor noastre: este o miscare sociala pseudo-liberala, care parodiaza idealurile de libertate si rationalitate.
***
Psihiatria CONTRACTUALA este cu totul altceva. Exista un acord nescris intre doi oameni adulti si integri, in conditiile in care unul are o suferinta, iar celalalt intinde o mana de ajutor. De data asta omul in halat alb isi exercita nobila profesie de medic si serveste interesele OMULUI!
Mai pe larg aici:
Psihiatria si Inchizitia - Exista Viata inainte de moarte? - Feldmár András
click pe CC pentru traducerea in română.
http://www.youtube.com/watch?v=2rqTreYYcHs
@*@*@@
Clara P, ai primit EXACT cea ce meriti! Fiidca ai persistat in a folosi niste pseudosolutii, ai ajuns chiar victima sistemului pe ca
Ai ajuns victima sistemului pe care l-ai sustinut in intunecarea ta atatia ani: sa te citez de cate ori ai scris pe forumul asta ca "e boala genetica" si atat. "Trebuie doar sa iei niste pastilute, dupa aia vei functiona normal".
Daca ti-ai fi adunat mintile din timp, probabil ca nu ai fi ajuns sa te dea baba afara din casa tocmai de Anul Nou.
Indeparteaza-te treptat de lumea "nebunilor" si a medicamentelor si poate iti vei aduce aminte ca era o vreme cand traiai in ALTA realitate.
Daca ti-ai fi adunat mintile din timp, probabil ca nu ai fi ajuns sa te dea baba afara din casa tocmai de Anul Nou.
Indeparteaza-te treptat de lumea "nebunilor" si a medicamentelor si poate iti vei aduce aminte ca era o vreme cand traiai in ALTA realitate.
Oi fi FOST frate Germoante, dar nu ma mai simt.
Crezi ca degeaba m-am uitat la filmul tradus de tine ?
Eu nu am nevoie de LSD ca sa spun adevarul oamenilor in fata sau in scris, in ce vrei tu.
Mie mi se intampla natural lucrul asta.
Iti dai seama ce pateam daca venea bodyguardul ala si ma internau IAR fortat ?
Oh, my God...
Acum sunt bine mersi acasa.
Problema este ca sunt foarte hotarata de data aceasta sa si reactionez, nu sa stau doar impasibila si sa ma lamentez.
Ma bucur sa lupt pentru adevar si libertate si imi face placere. Nu spunea asa Feldmár ?
Inca sustin ca majoritatea persoanelor cu afectiuni psihie trebuie sa ia medicamente pentru a se simti mai bine. Asta nu are nici o legatura cu ce mi s-a intamplat mie deunazi la Obregia.
Ideea de baza este insa sa luam doar dozele minime cu care functionam ok.
Asta e tot.
Hai sa traiesti !
Crezi ca degeaba m-am uitat la filmul tradus de tine ?
Eu nu am nevoie de LSD ca sa spun adevarul oamenilor in fata sau in scris, in ce vrei tu.
Mie mi se intampla natural lucrul asta.
Iti dai seama ce pateam daca venea bodyguardul ala si ma internau IAR fortat ?
Oh, my God...
Acum sunt bine mersi acasa.
Problema este ca sunt foarte hotarata de data aceasta sa si reactionez, nu sa stau doar impasibila si sa ma lamentez.
Ma bucur sa lupt pentru adevar si libertate si imi face placere. Nu spunea asa Feldmár ?
Inca sustin ca majoritatea persoanelor cu afectiuni psihie trebuie sa ia medicamente pentru a se simti mai bine. Asta nu are nici o legatura cu ce mi s-a intamplat mie deunazi la Obregia.
Ideea de baza este insa sa luam doar dozele minime cu care functionam ok.
Asta e tot.
Hai sa traiesti !
"Crezi ca degeaba m-am uitat la filmul tradus de tine ?"
Da, cred ca degeaba, cel putin inca o perioada. dar cum omul este fundamental directionat de durere si placere, probabil ca ai sa te mai minti inca o perioada de timp. Dupa care durerea te va readuce cu siguranta la realitate.
Insa stii, nu suntem facuti din otel, ci din carne, oase si piele. Primii care incep sa dea rateuri sunt aia batrani, baba nu mai judeca si te lasa sa degeri in frig de sarbatori. Este inevitabil ca la un moment dat nici organismul tau sa nu mai faca fata. La unii apar crapaturi la 80 de ani, altii la 50, iar altii cand sunt inca in floarea varstei. Oare ce ti s-ar putea intampla daca ai ignorat atatia ani niste aspecte esentiale: permeabilizarea intestinala, rezistenta la insulina si excesul de carbohidrati?
Ai o paleta intreaga de boli din care poti alege! Sau poti trage frana de mana in masura in care mai gasesti resursele fizice si psihice necesare.
Cred ca imi irosesc si eu timpul degeaba aici pe forum.
Adio!
Da, cred ca degeaba, cel putin inca o perioada. dar cum omul este fundamental directionat de durere si placere, probabil ca ai sa te mai minti inca o perioada de timp. Dupa care durerea te va readuce cu siguranta la realitate.
Insa stii, nu suntem facuti din otel, ci din carne, oase si piele. Primii care incep sa dea rateuri sunt aia batrani, baba nu mai judeca si te lasa sa degeri in frig de sarbatori. Este inevitabil ca la un moment dat nici organismul tau sa nu mai faca fata. La unii apar crapaturi la 80 de ani, altii la 50, iar altii cand sunt inca in floarea varstei. Oare ce ti s-ar putea intampla daca ai ignorat atatia ani niste aspecte esentiale: permeabilizarea intestinala, rezistenta la insulina si excesul de carbohidrati?
Ai o paleta intreaga de boli din care poti alege! Sau poti trage frana de mana in masura in care mai gasesti resursele fizice si psihice necesare.
Cred ca imi irosesc si eu timpul degeaba aici pe forum.
Adio!
Stati sa va zic ce mi s-a intamplat alaltaieri.
Fata prevazatoare cum sunt, am acasa stoc de medicamente.
Ma suna domnul Blue din Baia Mare, care momentan a venit la Bucuresti in cautarea unui loc de munca si imi zice:
- Am nevoie de medicamente. Nu am asigurare medicala. Daca pot eu sa ma duc sa ii fac rost de medicamente de la doctorita mea.
- Nu pot, ii zic. Deoarece doctorita mea crede ca vreau sa ma sinucid daca o rog sa imi dea medicamente pentru altcineva. Doctorita mea nu mi-a dat niciodata medicamente pentru altcineva.
Doctorita mea vrea sa consulte pacientii ea insasi.
Corect ?
Totul in regula. Trebuia sa ma duc la medicul de familie pentru trimitere.
Ajunsa la cabinet, cu asistenta de fata, ii zic:
- Va rog frumos sa imi faceti dumneavoastra un control, sa ma evaluati dumneavoastra intai dpdv psihiatric, sa constatati ca par suspecta de o boala (de tab sau de oricare alta, psihiatricaaaa) si abia apoi sa imi dati trimitere la psihiatrie.
Stiti care a fost raspunsul lui ?
Ca nu stie sa evalueze psihiatric si ca el nu poate sa imi scrie pe biletul de trimitere decat diagnosticul meu.
Am insistat: verificati va rog daca am diagnosticul meu si i-am si zis cum:
I-am sugerat sa verifice daca delirez, daca am halucinatii etc.
Doctorul meu de familie stie foarte bine ca mama mea este cea cu probleme pentru ca mama mea i-a facut de atatea ori probleme si lui.
Tacea malc. Pentru ca stia ca problemele mele psihologice, nu psihiatrice, sunt cauzate de mama mea si stia ca ma trimisese atata timp pe mine la psihiatru, la cererea ei, bineinteles, in conditiile in care ea voia sa ma faca sa tac si sa o ascult orbeste.
Pai fratilor: ea la varsta mea de 33 de ani 7 luni si 20 de zile (cred) ma controleaza sistematic de parca sunt barba-su.
Ar vrea sa stau cu ea tot timpul.
Urla la mine de n ori atunci cand vorbesc la telefon sau cand stau pe Internet.
E impotriva tendintei mele de a comunica cu orice fiinta vie.
Cu oricine comunic eu, si orice rang social ar avea acea persoana, ea nu e de acord.
Fratilor,
Nu exista o singura persoana din lume cu care mama mea sa fie de acord sa comunic.
Si imi face scandal sistematic pe aceasta tema.
Intrebati-l va rog frumos pe Daniel N. care va poate confirma acest lucru in orice moment.
Mama mea nu este sanatoasa.
Pai daca mama mea nu este sanatoasa la cap, trebuie eu sa ma las enervata de ea zilnic (pentru ca stau in aceeasi casa cu ea) si sa ma indop cu medicamente pentru ca am dureri ???
Pai fratii mei albi,
Nu va suparati pe mine ca sunt atat de directa cu voi.
In conditiile in care tab este o boala cronica imi puteti spune si mie ce diagnostic am avut eu intr-o perioada de vreo 12-13 ani din 17 de "boala", din moment ce in acei 12-13 ani nu am luat nici un fel de medicament si am avut si un serviciu sau doua servicii si facultate (Institutul Bancar) in acelasi timp ?
Pai disteptii astia de doftori psihiatri zic asa:
a. Domne, tab este o boala cronica.
In primul rand e necesar sa va reamintesc inca o data ca bolile psihice nu sunt doamnelor si domnilor boli, ci afectiuni, oameni buni.
Nici nu au dreptul sa poarte titulatura de boli deoarece nu pot fi dovedite stiintific.
Groso modo, punt pure dezechilibre energetice.
b. boala mea a remis acei 12 - 13 din 17. Corect ?
c. Pai daca boala mea a remis 12-13 ani din 17, eu am avut boala 12-13 ani din 17 ???
Cum umnezeu vine asta ?
Medicii acestia psihiatri chiar nu sunt sanatosi la cap sau au ivatat atata carte pe la Medicina aia incat s-au tembelizat complet ???
Vor sa le dau cumva din stocurile mele de medicamente ???
Sau sa isi ia singuri piracetam sau miere cu polen sau alte intaritoare ca sa gandeasca si ei coerent.
Fata prevazatoare cum sunt, am acasa stoc de medicamente.
Ma suna domnul Blue din Baia Mare, care momentan a venit la Bucuresti in cautarea unui loc de munca si imi zice:
- Am nevoie de medicamente. Nu am asigurare medicala. Daca pot eu sa ma duc sa ii fac rost de medicamente de la doctorita mea.
- Nu pot, ii zic. Deoarece doctorita mea crede ca vreau sa ma sinucid daca o rog sa imi dea medicamente pentru altcineva. Doctorita mea nu mi-a dat niciodata medicamente pentru altcineva.
Doctorita mea vrea sa consulte pacientii ea insasi.
Corect ?
Totul in regula. Trebuia sa ma duc la medicul de familie pentru trimitere.
Ajunsa la cabinet, cu asistenta de fata, ii zic:
- Va rog frumos sa imi faceti dumneavoastra un control, sa ma evaluati dumneavoastra intai dpdv psihiatric, sa constatati ca par suspecta de o boala (de tab sau de oricare alta, psihiatricaaaa) si abia apoi sa imi dati trimitere la psihiatrie.
Stiti care a fost raspunsul lui ?
Ca nu stie sa evalueze psihiatric si ca el nu poate sa imi scrie pe biletul de trimitere decat diagnosticul meu.
Am insistat: verificati va rog daca am diagnosticul meu si i-am si zis cum:
I-am sugerat sa verifice daca delirez, daca am halucinatii etc.
Doctorul meu de familie stie foarte bine ca mama mea este cea cu probleme pentru ca mama mea i-a facut de atatea ori probleme si lui.
Tacea malc. Pentru ca stia ca problemele mele psihologice, nu psihiatrice, sunt cauzate de mama mea si stia ca ma trimisese atata timp pe mine la psihiatru, la cererea ei, bineinteles, in conditiile in care ea voia sa ma faca sa tac si sa o ascult orbeste.
Pai fratilor: ea la varsta mea de 33 de ani 7 luni si 20 de zile (cred) ma controleaza sistematic de parca sunt barba-su.
Ar vrea sa stau cu ea tot timpul.
Urla la mine de n ori atunci cand vorbesc la telefon sau cand stau pe Internet.
E impotriva tendintei mele de a comunica cu orice fiinta vie.
Cu oricine comunic eu, si orice rang social ar avea acea persoana, ea nu e de acord.
Fratilor,
Nu exista o singura persoana din lume cu care mama mea sa fie de acord sa comunic.
Si imi face scandal sistematic pe aceasta tema.
Intrebati-l va rog frumos pe Daniel N. care va poate confirma acest lucru in orice moment.
Mama mea nu este sanatoasa.
Pai daca mama mea nu este sanatoasa la cap, trebuie eu sa ma las enervata de ea zilnic (pentru ca stau in aceeasi casa cu ea) si sa ma indop cu medicamente pentru ca am dureri ???
Pai fratii mei albi,
Nu va suparati pe mine ca sunt atat de directa cu voi.
In conditiile in care tab este o boala cronica imi puteti spune si mie ce diagnostic am avut eu intr-o perioada de vreo 12-13 ani din 17 de "boala", din moment ce in acei 12-13 ani nu am luat nici un fel de medicament si am avut si un serviciu sau doua servicii si facultate (Institutul Bancar) in acelasi timp ?
Pai disteptii astia de doftori psihiatri zic asa:
a. Domne, tab este o boala cronica.
In primul rand e necesar sa va reamintesc inca o data ca bolile psihice nu sunt doamnelor si domnilor boli, ci afectiuni, oameni buni.
Nici nu au dreptul sa poarte titulatura de boli deoarece nu pot fi dovedite stiintific.
Groso modo, punt pure dezechilibre energetice.
b. boala mea a remis acei 12 - 13 din 17. Corect ?
c. Pai daca boala mea a remis 12-13 ani din 17, eu am avut boala 12-13 ani din 17 ???
Cum umnezeu vine asta ?
Medicii acestia psihiatri chiar nu sunt sanatosi la cap sau au ivatat atata carte pe la Medicina aia incat s-au tembelizat complet ???
Vor sa le dau cumva din stocurile mele de medicamente ???
Sau sa isi ia singuri piracetam sau miere cu polen sau alte intaritoare ca sa gandeasca si ei coerent.
Clara,
Nu exista o singura persoana din lume cu care mama mea sa fie de acord sa comunic.
Si imi face scandal sistematic pe aceasta tema.
- :))))
- nu e simplu... nu stiu daca un om poate fi liber in astfel de conditii.
Ar trebui sa faci tot ce-ti sta in putinta pt a-ti capata independenta... trebuie sa existe o posibilitate..
Doamne ajuta.
Nu exista o singura persoana din lume cu care mama mea sa fie de acord sa comunic.
Si imi face scandal sistematic pe aceasta tema.
- :))))
- nu e simplu... nu stiu daca un om poate fi liber in astfel de conditii.
Ar trebui sa faci tot ce-ti sta in putinta pt a-ti capata independenta... trebuie sa existe o posibilitate..
Doamne ajuta.
Exact asta incerc acum Elena:
Sa fac rost de bani sa locuiesc singura.
Nu se mai poate sta cu ea in casa efectiv.
Ma interogheaza zilnic:
- Unde ma duc ?
- Cu cine ma intalnesc ?
- De ce ma intalnesc ?
- De ma intalnescu cu a, cu b, cu c, cu d, cu oricare dintre prietenii mei ? Le gaseste la fiecare dintre ei cate un cusur. Nu ii convine ei sa ma intalnesc cu niciunul.
- Imi iau medicamentele ?
Dupa parerea ei, la varsta mea de... 33 de ani, 7 luni, si aproape 23 de zile, eu nu am voie:
a. sa lipsesc o singura noapte de acasa: cheama ea salvarea si politia sa ma duca la cheie.
b. nu am dreptul la aceasta varsta sa ma viziteze cineva in casa: baiat sau fata.
c. nu ma lasa ea sa fac dragoste/sex whatever. Nu e ea de acord.
"Nu sub acoperisul ei." Am incheiat citatul.
Ce parere aveti despre asta ?
Nu a fost de acord sa ma dau cu parfum in decembrie si sa ies la plimbare.
Nu este de acord sa ma intalnesc si sa vorbesc cu nici o prietena si cu nici un prieten.
Nu am voie sa ies cu ei sau sa vorbim si sa radem pe mess.
Devine brusc geloasa si ma critica.
Amicul meu, domnul Blue... care scrie pe Forum a venit din Baia Mare in Bucuresti si a vrut si el sa o cunoasca pe mama. Le-am facut imediat legatura telefonica.
L-a bruscat verbal la telefon. I-a vorbit urat. L-a refuzat. A zis ca nu are timp.
Va rog sa il intrebati pe domnul Blue pe Forum privat sau neprivat, Va poate confirma oricand.
Daca vreau sa discut ceva cu ea, are in permanenta treaba sau imi raspunde ca o deranjez. Se uita la televizor si se enerveaza foarte tare daca ii zic sa il inchida putin si sa vorbim.
Am incercat si eu sa am un prienten, in varsta de 36 de ani, fost lider sindical la ASE, fost director general si director de marketing si de vanzari la cateva firme.
Acum nu mai stiu unde lucreaza deoarece SI din cauza mamei, in principal, in 6 zile, relatia noastre s-a rupt.
Incepuse sa ii dea si lui telefon si sa il interogheze. De nu stiu cate ori pe zi.
Vi se pare normal ?
Am rugat-o sa ne lasa sa locuim SINGURI, inainte de casatorie, in casa mostenire de la bunica (~ 840 mp pamant si 2 camere la curte) care sta goala de aproximativ 3 ani.
Nici nu a vrut sa auda.
A refuzat.
I-am explicat ca noi avem o varsta si intentii serioase si ca nu putem sa stam pe strazi sau sa ne intalnim pe la colturile lor sau prin parcuri, pina ne casatorim.
Trebuie sa vedem clar daca ne intelegem atunci cand stam intr-o casa.
E una sa te intalnesti cu iubitul prin parcuri si alta e sa locuiesti cu iubitul, cu sotul in aceeasi casa.
Nici nu a vrut sa auda.
I-a dat telefon una dintre matusile mele sa o convinga si ea.
Tot nu a fost de acord, desi casa aceea este goala de mai mult de 3 ani.
A zis si tata ca ar fi bine sa stau acolo deoarece l-a placut pe baiat.
Tot nu a fost de acord.
Trebuie sa mananc cam tot ce vrea ea, cand vrea ea. In conditiile in care la varsta mea de 4 ani, din cauza ca nu aveam pofta de mancare, m-a luat de par si a spart cu capul meu geamul. Si acum imi mai aduc aminte de acest eveniment.
M-a pus sa stau in genunchi pe coji de nuci, o perioada anume, nu mai imi aduc aminte din ce motiv imaginar al ei, in jurul varstei mele de 5 ani.
Asta pentru mine a fost tot un fel de shoc la varsta aceea, eu fiind o fire extrem de sensibila.
Nici acum nu pot sa uit.
M-a batut cu cureaua in clasa I pe care am terminat-o cu media 10 (zece fix) la o scoala de protocol, deoarece nu... imi facusem intr-o zi patul. Eu patul am inceput sa il fac de pe la 5 ani.
M-a batut cu cureaua, m-a dracuit si m-a blestemat la 16 ani si vreo 7 luni (pana atunci ma batea cu cureaua simplu - fara sa ma draucuie si sa ma blesteme) pentru ca am vrut sa ma duc cu un buchet de flori, in vacanta de vara, la profesoara de limba romana, doamna Maria Lancor, fosta directoare a Liceului Economic 1 Administrativ si de Servicii "Virgil Madgearu", unde am invatat eu.
Atunci am facut primul meu shoc care a declansat afectiunea si m-am mutat scurt in casa bunicilor.
Ajunsa acolo, atat mama, cat si tata au refuzat sistematic sa imi aduca de mancare.
Bunicii aveau pensii foarte mici. Eu eram in crestere. Imi era foame si simteam nevoia sa mananc consistent.
M-au conditionat atat mama, cat si tata sa vin acasa. Numai asa imi dau ei de mancare.
In toata acea vacanta de vara, ei nu mi-au adus decat o cutie de pateu de ficat... si asta catre sfarstitul ei cand incepusem sa am stari de lesin de la atata nemancat. S-au speriat sa nu ma imbolnavesc si mi-au adus o cutie de pateu de ficat... Doar atat am mancat eu de la ei de cand am plecat la bunici si pina inainte de inceperea scolii, cand am fost obligata sa ma intorc acasa. Intelegeti voi ce fel de parinti am eu ?
Etc.
Sa fac rost de bani sa locuiesc singura.
Nu se mai poate sta cu ea in casa efectiv.
Ma interogheaza zilnic:
- Unde ma duc ?
- Cu cine ma intalnesc ?
- De ce ma intalnesc ?
- De ma intalnescu cu a, cu b, cu c, cu d, cu oricare dintre prietenii mei ? Le gaseste la fiecare dintre ei cate un cusur. Nu ii convine ei sa ma intalnesc cu niciunul.
- Imi iau medicamentele ?
Dupa parerea ei, la varsta mea de... 33 de ani, 7 luni, si aproape 23 de zile, eu nu am voie:
a. sa lipsesc o singura noapte de acasa: cheama ea salvarea si politia sa ma duca la cheie.
b. nu am dreptul la aceasta varsta sa ma viziteze cineva in casa: baiat sau fata.
c. nu ma lasa ea sa fac dragoste/sex whatever. Nu e ea de acord.
"Nu sub acoperisul ei." Am incheiat citatul.
Ce parere aveti despre asta ?
Nu a fost de acord sa ma dau cu parfum in decembrie si sa ies la plimbare.
Nu este de acord sa ma intalnesc si sa vorbesc cu nici o prietena si cu nici un prieten.
Nu am voie sa ies cu ei sau sa vorbim si sa radem pe mess.
Devine brusc geloasa si ma critica.
Amicul meu, domnul Blue... care scrie pe Forum a venit din Baia Mare in Bucuresti si a vrut si el sa o cunoasca pe mama. Le-am facut imediat legatura telefonica.
L-a bruscat verbal la telefon. I-a vorbit urat. L-a refuzat. A zis ca nu are timp.
Va rog sa il intrebati pe domnul Blue pe Forum privat sau neprivat, Va poate confirma oricand.
Daca vreau sa discut ceva cu ea, are in permanenta treaba sau imi raspunde ca o deranjez. Se uita la televizor si se enerveaza foarte tare daca ii zic sa il inchida putin si sa vorbim.
Am incercat si eu sa am un prienten, in varsta de 36 de ani, fost lider sindical la ASE, fost director general si director de marketing si de vanzari la cateva firme.
Acum nu mai stiu unde lucreaza deoarece SI din cauza mamei, in principal, in 6 zile, relatia noastre s-a rupt.
Incepuse sa ii dea si lui telefon si sa il interogheze. De nu stiu cate ori pe zi.
Vi se pare normal ?
Am rugat-o sa ne lasa sa locuim SINGURI, inainte de casatorie, in casa mostenire de la bunica (~ 840 mp pamant si 2 camere la curte) care sta goala de aproximativ 3 ani.
Nici nu a vrut sa auda.
A refuzat.
I-am explicat ca noi avem o varsta si intentii serioase si ca nu putem sa stam pe strazi sau sa ne intalnim pe la colturile lor sau prin parcuri, pina ne casatorim.
Trebuie sa vedem clar daca ne intelegem atunci cand stam intr-o casa.
E una sa te intalnesti cu iubitul prin parcuri si alta e sa locuiesti cu iubitul, cu sotul in aceeasi casa.
Nici nu a vrut sa auda.
I-a dat telefon una dintre matusile mele sa o convinga si ea.
Tot nu a fost de acord, desi casa aceea este goala de mai mult de 3 ani.
A zis si tata ca ar fi bine sa stau acolo deoarece l-a placut pe baiat.
Tot nu a fost de acord.
Trebuie sa mananc cam tot ce vrea ea, cand vrea ea. In conditiile in care la varsta mea de 4 ani, din cauza ca nu aveam pofta de mancare, m-a luat de par si a spart cu capul meu geamul. Si acum imi mai aduc aminte de acest eveniment.
M-a pus sa stau in genunchi pe coji de nuci, o perioada anume, nu mai imi aduc aminte din ce motiv imaginar al ei, in jurul varstei mele de 5 ani.
Asta pentru mine a fost tot un fel de shoc la varsta aceea, eu fiind o fire extrem de sensibila.
Nici acum nu pot sa uit.
M-a batut cu cureaua in clasa I pe care am terminat-o cu media 10 (zece fix) la o scoala de protocol, deoarece nu... imi facusem intr-o zi patul. Eu patul am inceput sa il fac de pe la 5 ani.
M-a batut cu cureaua, m-a dracuit si m-a blestemat la 16 ani si vreo 7 luni (pana atunci ma batea cu cureaua simplu - fara sa ma draucuie si sa ma blesteme) pentru ca am vrut sa ma duc cu un buchet de flori, in vacanta de vara, la profesoara de limba romana, doamna Maria Lancor, fosta directoare a Liceului Economic 1 Administrativ si de Servicii "Virgil Madgearu", unde am invatat eu.
Atunci am facut primul meu shoc care a declansat afectiunea si m-am mutat scurt in casa bunicilor.
Ajunsa acolo, atat mama, cat si tata au refuzat sistematic sa imi aduca de mancare.
Bunicii aveau pensii foarte mici. Eu eram in crestere. Imi era foame si simteam nevoia sa mananc consistent.
M-au conditionat atat mama, cat si tata sa vin acasa. Numai asa imi dau ei de mancare.
In toata acea vacanta de vara, ei nu mi-au adus decat o cutie de pateu de ficat... si asta catre sfarstitul ei cand incepusem sa am stari de lesin de la atata nemancat. S-au speriat sa nu ma imbolnavesc si mi-au adus o cutie de pateu de ficat... Doar atat am mancat eu de la ei de cand am plecat la bunici si pina inainte de inceperea scolii, cand am fost obligata sa ma intorc acasa. Intelegeti voi ce fel de parinti am eu ?
Etc.
:((((((
Mintea bolnava a oamenilor - influenta ei negativa asupra celor din jur - e lucrul cel mai periculos de pe Pamant
Nevoia noastra de libertate sufera uneori atat de mult din cauza asta incat ne consumam intemnitati si frustrati propria viata fara a avea acces vreodata la miezul ei.
Simpla diferenta de cultura, gandire si simtire a unui om comparativ cu cel langa care esti obligat sa convietuiesti te poate tine nelimitat in depresie. Daca pe deasupra ai un anumit grad de sensibilitate - sensibiliatea e o calitate, dar numai atunci cand este inteleasa si folosita corect, apreciata si valorificata in scopuri bune ( iluminare, descoperirea unor frumuseti, valori...) - altfel, omul hipersensibil poate avea numai de suferit din cauza asta.
NU intru in detalii - nu am timp - azi trebuie sa ajung si la sc - Lupta pt existenta in zilele noastre construieste oameni dintr-o bucata - in serie - S-a petrecut treptat o RASTURNARE A VALORILOR si cei mai multi sunt luati de val, danseaza cum li se canta
Cine nu poate uza de forta proprie in a-si croi drumul propriu -. doar prin puterea rugaciunii staruitoare ar putea avea vreo sansa.
Am trait candva sentimentul propriei nelibertati. Nu as fi putut supravietui daca nu ieseam de acolo - chit ca poti da peste ceva mai rau chiar - totusi - daca ai credinta constanta, lucrurile se imbunatatesc pe parcurs obligatoriu.
Dumnezeu e intotdeauna mai mult decat credincios fata de robul sau, se lupta pt el pana la capat - dandu-i eliberare, pace si lumina. Nu sunt povesti - chiar daca drumul nu e usor... Credinta, lumina, rabdare - mes amis bien-aimés.
Mintea bolnava a oamenilor - influenta ei negativa asupra celor din jur - e lucrul cel mai periculos de pe Pamant
Nevoia noastra de libertate sufera uneori atat de mult din cauza asta incat ne consumam intemnitati si frustrati propria viata fara a avea acces vreodata la miezul ei.
Simpla diferenta de cultura, gandire si simtire a unui om comparativ cu cel langa care esti obligat sa convietuiesti te poate tine nelimitat in depresie. Daca pe deasupra ai un anumit grad de sensibilitate - sensibiliatea e o calitate, dar numai atunci cand este inteleasa si folosita corect, apreciata si valorificata in scopuri bune ( iluminare, descoperirea unor frumuseti, valori...) - altfel, omul hipersensibil poate avea numai de suferit din cauza asta.
NU intru in detalii - nu am timp - azi trebuie sa ajung si la sc - Lupta pt existenta in zilele noastre construieste oameni dintr-o bucata - in serie - S-a petrecut treptat o RASTURNARE A VALORILOR si cei mai multi sunt luati de val, danseaza cum li se canta
Cine nu poate uza de forta proprie in a-si croi drumul propriu -. doar prin puterea rugaciunii staruitoare ar putea avea vreo sansa.
Am trait candva sentimentul propriei nelibertati. Nu as fi putut supravietui daca nu ieseam de acolo - chit ca poti da peste ceva mai rau chiar - totusi - daca ai credinta constanta, lucrurile se imbunatatesc pe parcurs obligatoriu.
Dumnezeu e intotdeauna mai mult decat credincios fata de robul sau, se lupta pt el pana la capat - dandu-i eliberare, pace si lumina. Nu sunt povesti - chiar daca drumul nu e usor... Credinta, lumina, rabdare - mes amis bien-aimés.
Alege-ți medicul și fă o programare!Peste 13000 de cabinete medicale își prezintă serviciile pe ROmedic.
Alte subiecte care v-ar putea interesa:
- 4probleme mentale sau nu?
- 40Bacteriile intestinale, responsabile de tulburări mintale
- 4Programul national de sanatate mintala
- 4o solutie pt o posibila boala mintala..
- 5Regimul alimentar pentru noi.. asupra sanatatii mentale
- 22Strategie Sanatate Mentala-2013
- 5Tratament naturist pentru o stare de bine psihica, emotionala, linistire eficient?
- 1Cat de mult va afectează sănătatea mentală viața?Eu sunt praf.Pretuiti-va creierul
- 25Cum naiba tocmai eu am fost bolnav psihic din atatea milioane de sanatosi ?!
Mai multe informații despre: Sanatatea mentala
Din Biblioteca medicală vă mai recomandăm:
Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și: