Oare o sa scap vreodata? Tulburare anxioasa-depresiva

M- am saturat sa ma simt asa, de doctori si de un superficial ajutor din partea parintilor...Sufar de tulburarea anxioasa-devresiva..de aproximativ 4 luni.Pastile iau, tehnici de relaxare, merg la psihiatru si nu ma ajuta cu nimic...exista perioade bune..cand ma simt bine si normala si altele cand nu mai suport nimic din jurul meu, cand am o stare de anxietate insuportabila, cand nu receptionez nimic din jur, mi se vorbeste si nu aud nimic, nu ma concentrez.simt o greutate in picioare si sunt incordata, nu am stare, nu dorm si tremur...de 3 luni iau tratament..mai dureaza sa-si faca efectul? si lupt..incerc sa lupt cu boala asta..dar simt ca nu mai pot...ca in loc sa ma fac mai bine...e mai rau...Cand incep si eu sa cred ca gata s -a terminat...totul se reia.Ma invart in cerc.

Draga Diana,
Sunt bolnava de schizofrenie de 19 ani, mai nou, de un an jumatate am si anxietati. Am avut niste neplaceri si am ramas cu frica.
Altceva vreau sa iti spun: Am avut si ani f f buni, acum am 35 de ani, m-am imbolnavit la 16 ani. Dar de la 17 la 24 nu am mai avut nevoie d epastile, am reluat tratamentul, am mai avut niste ani buni de la 27 la 29, cand m-a murit bunica. pe urm aiar mi-a fost mai greu.
Ideea este ca in bolile de nervi sunt urcusuri si coborasuri. ca sa nu mai coboram trebuie sa avem o existanta lipsita de stress si spaime.
sanatate si mult curaj!

eu am Tulburare anxioasa-depresiva de la 13 ani... acum am 24, si tot nu am scapat. daca la 4 luni esti plictisita, eu sunt obisnuita deja.

calogeropoulis aristia eu am avut starile astea dupa moartea cuiva drag..dar simt ca am trecut peste..multumesc de raspun


p_andra Ai facut tratament ceva? eu nu sun tplictisita..simt ca pur si simplu nu mai pot..ca trece viata aiurea pe langa mine

Am vorbit cu psihiatrul si urmeaza sa schimb coaxilul cu un medicament mai puternic..si dansa crede k nu-si face efectul asa cum trebuie, pe langa coaxil mai iau si anxiar si noaptea imovane.

cauzalitatea bolilor psihice e f complexa - eu voi scrie ceea ce am experimentat legat de absenta factorului de mediu: LUMINA.

Desi am simtit ani la rand nevoia puternica de a iesi in natura, in baia de soare - datorita urgentelor casnice legate de familie, nu am facut lucrul acesta - spunandu-mi: voi merge maine sau la anul etc

Pana la urma lucrurile s-au agravat destul de tare. In absenta luminii naturale - a soarelui chiar - serotonina din creier a scazut f mult, pana la depasirea limitei. ( Simteam ca ceva nu e in regula pe zi ce trece...dar, in mod practic nu am avut de ales ).

Astfel am trecut ca printr-o prapastie neagra - facand acea depresie insotita de tot felul de manifestari care nu aveau nici o explicatie.
..

Ieri, am auzit intamplator la radio, o ultima descoperire in materie de stress - si combaterea lui - si nu mica mi-a fost mirarea: stiinta psihiatrica a conceput anmite dispozitive care pot fi introduse in ureche, trimitand fascicule de lumina spre creier. REzultatele sunt imediate, in sensul ca omul capata echilibru, se linisteste daca e tulburat, stresat, nelinistit.

Asa ca -- LUMINA -- atat cea spirituala dar si cea naturala e un element fundamental necesar vietii.
Sa ne-ajute Dumnezeu sa traim in Lumina.

Lumina nu lipseste..ies afara incerc sa uit de toate, dar pana la urma tot in" casa "intru...la biserica am fost..Sunt foarte suparata de ce mi se intampla si ma simt foarte singura.

eu am schimbat 3 tratamente, fara niciun rezultat... le'am luat corect, minim 6 luni, si nimic. si eu am avut 3 decese in familie, cel mai semnificativ fiind cel al tatalui meu cand aveam 9 ani, mi s'a zis ca de acolo si toate problemele mele. eu una, nu am scapat de depresie. si dupa ce luam tratamentul, ma simteam absolut la fel... incep sa cred ca nu se mai poate trata.. :)

Doamne eu nu pot sa accept ca asa voi fi eu de acum in colo..si nici tu n-ar trebui, poate ca nu trebuie sa renunti..trebuie sa existe o iesire...Eu eram vesela si radeam tot timpul, eram persoana care aducea zambete pe buze celor din jur..acum...nu mai sunt deloc asa.Am pierdut si eu 2 persoane importante in viata..dar nu vreau deloc sa-mi accept boala si sa cred ca nu voi scapa de ea..trebuie sa scap.
Cum se manifesta totul la tine?

Fac psihoterapie..dar degeaba..mereu dezvolt noi fobii, noi stari groaznice...cred ca problema e la mine..nu pot lupta cu mine

cred ca se concentreaza pe simptom si fac de vreo 3 luni, de cat timp iau si tratament

O sa incerc.
va multumesc!

Am fost astazi la psihiatru si mi-a recomandat sa ma internez, insa eu vreau sa mai stau asa inca o saptamana ca sa -mi dau tezele la scoala...Dansa insista sa-mi dea un tratament mai puternic si sa stau acasa ori in spital. Nu stiu ce sa fac...imi este foarte greu sa renunt si la scoala.

Ati lamurit fata de ne-am zapacit, ea spune ca nu accepta sa traiasca in mizerie, voi.. ca hai traieste si tu la fel ca si noi ne multumim asa, exceptie facand mesajul medicilor, ma refer la ceilalti.
Ma intreb ce placere si ce motivatie aveti sa traiti in asa stari ?! Mai ales ca unii s-au consolat cu ideea ca nu se vindeca.
Diana, inteleg perefct ca si eu sunt la fel si nu sunt dispus sa treaca viata asa, sa nu simt nimic, sa fiu mereu cu draci pe mine ca nu am bunadispozitie si nu ma bucura mare lucru, si eu am luat tratament 3 luni si ceva si nu se vede nici un efect, Cipralex si Valdoxan apoi, Cipralex ma demotiva si mai tare si imi venea sa dormitez continuu, Valdoxan parca nu avea nici un efect.
Am luat Cipralex cam 2 luni si ceva, timp in care am luat 10 mg dar si 20 mg asa cum a spus medicul, nimic, de cand dublasem doza era mai rau, s-a mirat medicul pentru ca se spune cum ca Cipralex a mers la majoritatea.
Depresia era la ea acasa si anxietatea la fel.
Diana tu ai mai avut reveniri scurte ? Ca eu am avut.
Vor sa te intereneze ptr ca vede ca nu-ti merge tratamentul sau nu te crede ca-l iei. Apoi acolo va mari dozele pentru ca fiind sub supraveghere se poate face asta, sau vor face ei diverse combinatii desi nu vad cum pentru ca Antidepresivele isi fac efectul dupa minim 3 saptamani, si mi-e greu sa cred ca vrei sa stai in spital luni de zile.
Daca nu merge cu Antidepresive vor baga si antipsihotice asociate cu un antidepresiv si asa mai departe.
Nu ca ar avea alta cale insa.vezi ceva bun in asta ? Poti sa incerci, e alegerea ta insa eu am refuzat sa ma internez.
Medicii de aici au ceva dreptate in ceea ce te priveste, analizeaza mediu si factorii ce te-au adus aici, poate poti rezolva asa, o psihoterapie care umbla la cauze e cea mai buna, se numeste psihanaliza.
Adica probabil ca nu ti-e bine ptr ca ai traume si neimpliniri care intretin boala si nici prezentul nu iti este favorabil probabil.
Ca la tine poate o merge psihoterapia.

E cumplit, domnilor doctori ce facem ?!
Psihoterapie fac si eu si NU merge, tonusul e jos si nu-mi intra nimic in voie, cand imi revin totul e bine si nu am treaba de la sine, iar depresia da si Anxietate la randul ei.
E ceva chimic dat peste cap intrucat au avut loc partiale reveniri in 5 minute, simteam o ameteala slaba si apoi urca tonusul, eram vesel, aveam chef de glume, era cu totul altceva insa pica iara a doua zi tonusul si iar sunt cu nervi mereu ptr ca mi-e rau.
Cum ne dam seama ca medicamentul e bun dar inca nu-si face efectul in 2-3 saptamani si cum ne dam seama ca nu e bun ?! Ca nu ne putem juca la infinit, timpul trece si noi ne simtim rau in continuare, nu putem sa ne facem activitatile de zi cu zi, apare degradarea, lipsa motivatie, vointa, e f periculos.
Toti spun sa avem rabdare dar murim cu zile, mai ales ca si eu ca si Diana am niste parinti varza deci nici mediul nu ma ajuta deloc.
Pana la urma am renuntat la medicatie dupa ce nici Valdoxan nu a avut efect ca mai rau imi era, eram chiaun, numai belele aveam de la ele.

Dumneavoastră de ce vă plângeţi că nu a funcţionat medicamentul când nici măcar nu l-aţi luat până la capăt :))? Şi să zicem că după 6 luni nu ar fi fost niciun efect pozitiv.. sunt atât de multe clase de antidepresive astăzi încât unul cu siguranţă v-ar fi ajutat. Dar ce să-i faci când ai pretenţia să nici nu te îngraşi, nici să nu-ţi scadă libidoul, nici..., nici... :)? Primeşti un antidepresiv mai slăbuţ (precum Valdoxanul) şi-apoi te miri că nu funcţionează. Normal ar fi fost să puneţi echilibrul psihic pe primul loc şi pe urmă viaţa sexuală. Aţi fi luat o pauză de jumătate de an, un an, dar ştiaţi că la sfârşit sunteţi vindecat şi v-aţi fi putut bucura şi mai mult de alte plăceri.

Poate pe lângă un antidepresiv aveaţi nevoie şi de doze mici de antipsihotic sau un alt tip de adjuvant. Sau poate era nevoie doar de un antidpresiv, dar dintr-o altă clasă care să ridice şi nivelul de norepinefrină, nu numai de serotonină. Dar acum nu mai aveţi cum să ştiţi asta din moment ce aţi întrerupt legătura cu medicul dvs.

Cu tot respectul, dar nu mai scrieţi pe alte topicuri că medicamentele nu funcţionează sau mai rău fac. Lumea s-ar putea să vă creadă. Ceea ce oamenii nu ştiu este că principala cauză pentru care nu au funcţionat sunteţi dvs. Parcă la un moment dat aţi primit şi litiu. Aţi refuzat să-l luaţi să nu vă daţi tiroida peste cap (de parcă aia se dereglează într-o lună). Acum văd că acuzaţi uşoare stări hipomaniacale (deşi în hipomanii euforia nu este atat de prezentă pe cât crede lumea; e mai frecventă disforia).

Ştiţi că dezinteresul (pentru "lucrurile care altădată vă încântau") poate să apară în prezenţa unor idealuri prea mari (caracteristice tulburărilor bipolare în unele faze)? Astfel, să credeţi că sunteţi demotivat când, de fapt, aveţi planuri mult prea măreţe care vă stimulează mai mult decât orice altceva, dar care sunt greu (dacă nu imposibil) de atins? După o anumită perioadă e evident că obosiţi să tot alergaţi după fantasme care nu se mai împlinesc, moment în care viraţi în alte faze ce implică şi stări depresive. Dar acum că aţi trăit fictiv sentimentul unei alte "realităţi" mai interesante, mai plăcute, realitatea în care reveniţi pare lipsită de culoare..
Un alt motiv pentru care escitalopramul nu şi-a făcut efectul în două luni la doza minimă (că pe cea de 20 mg nu aţi luat-o tare mult) poate fi distimia. Dacă în cazul unei depresii acute tratamentul e necesar minimum 6 luni, în cazul celei cronice trebuie cam 2-5 ani. Şi dvs. vreţi ca în două luni să fiţi ca nou.. Nu merge aşa. Am mai spus-o şi altădată: antidepresivele nu sunt droguri. Eu vă recomand să începeţi să mergeţi din nou la medic şi să discutaţi o schemă mai complexă. Dacă v-a dat litiu atunci, nu degeaba vi l-a dat. Voia să vadă ceva. În plus, în SUA litiul a fost singurul medicament aprobat de FDA specific pentru TAB până să apară lamotrigina.

Omule pe mine tocmai disconfortul din viata m-a adus aici (chiar daca ma prefac eu ca e de la benzodiazepine), nu am nevoie de disconfort gen lipsa libido, ingrasare si alte nenorociri, tu nu stii cat am luptat eu ca sa arat bine, un fizic placut ofera mereu avantaje in societate, invers poti vira la loc in depresie ca apar complexe si ti se monteaza iar complexe. Pai principalele placeri ale vietii unui tanar astea sunt, fizic misto, libido, daca iei astea care-s baza cum poti sa ai psihic echilibrat ?
Si tu ce parere ai ca eu am timp de joaca 2-5 ani ? Eu vreau viata ACUM nu peste 25 ani.
Adevarat chestia cu idealurile marete, ai spus un lucru real aici, insa asta sunt eu ce sa-i faci ?! Asa am fost de mic, asta imi este personalitatea.
Realitatea imi da depresie si nu cred ca medicamentele imi rezolva mie treburile, cred ca de aia nici nu au avut efect.
In Depresie nu mai vrei nimic, cand incepi sa iesi incepi sa vrei iar, nu se intampla si iar pici, cred ca asa s-a intamplat la mine si nici in 10 ani nu isi face efectul.
De fapt poate ca Cipralex ar fi incercat sa ma scoata dat fiind ca incepusem sa doresc iar aia si ailalta, insa nici un folos daca iar ma loveam de imposibilitate.
In 2 luni jumate trebuia sa se vada ceva asa a spus si medicul de fapt, nu ca nou dar o imbunatatire, nu s-a vazut.
Valdoxan mi s-a dat ca sa evitam efectele neplacute adverse.
Antipsohoticele chiar medicul meu a spus ca nu-s de preferat in caz ca ma deranjeaza ingrasarea, mi-a spus si de Zyprexa si de Seroquell, ca in general mai toate antipsihoticele umbla la silueta si poate provoca si Diabet.
Numa cand am auzit am inceput sa-mi fie frica deci...ce facem ? Alimentam Anxietatea iara ?
Dat fiind profilul psihologic AD-urile nu prea isi pot face treaba in acest caz, insa na, am incercat si eu.
Noroc ca medicul este tanar si ne intelegem.
Litiu hai sa zic ca Tiroida nu o striac imediat, insa si ala da greutatea peste cap.
In trecut supraponderabilitatea m-a distrus psihic, chiar nu conteaza asta ? Adica a fost principalul motiv de complexe, ma simteam prost, toti care ma vedeau nu aveau impresie buna si pe buna dreptate, asa ca.asta este.
Acum vezi in privirea lor admiratie, daca piers si asta ma prabusesc de tot.
Si asa am cam luat 3 Kg intr-o luna si o saptamana si deja nu ma simt bine, aveam 67 si acuma am 69, 8, adevarat ca a mancat mai mult pe fond depresiv dar macar mi-am luat-o de la mancare nu gratuit de la niste chimicale desi...cei de la laborator mi-au spus ca suspecteaza ca Cipralex a contribuit la asta chiar daca am renuntat la el.
Depinde de profilul psihologic al fiecaruia, nu e asa usor.
Cipralex are efect cu succes la un om mai normal, care a avut un soc ceva si s-a dereglat, apoi cand iese din Depresie revine la normal cum era si inainte, insa eu mai pretentios din fire...e naspa.
Asta e pana la urma, "da-i Cezarului ce-i al Cezarului".
La mine hipomania s-a manifestat cu euforie slava Domnului desi recunosc ca nu era o stare normala, simteam ca-s dus cu pluta, nu dormeam bine noaptea, eram repezit parca eram apucat din ala, nu era oricum o afacere prea buna.
Stiu ca la multi se manifesta cu o agitatie suparatoare pe care am avut-o si eu, o agitatie ce nu se asociaza cu urcare de bunadispozitie.
Eu am spus ce a fost la mine, nu spun ca medicamentele nu au efect si la altii, depinde enorm de personalitate.
Insa in general multi se plang de efectele secundare si nici bine nu se simt.
Multi care iau zyprexa s-au plans ca au luat 20 Kg si nu stiu cum sa le dea jos si nici stralucit nu se simt.
Arata-mi mie unul de aci care se simte superokey si stabil mereu, s-a vindecat si a scapat de emdicatie fara recidiva ?! Care-i ala ? Sau or fi dar f rar.
Cu medicul meu poate o sa mai am contact, pur si simplu mai stam de vorba pe banii mei, de multe ori ma simteam mai bine doar ca ma duceam pana acolo, eu ii mai spun cum ma simt, el mai imi spune parerea si asa mai departe, mi-a spus si el ca ar fi trebuit sa bage un antipsihotic dar am refuzat desi a recunoscut ca alea-s naspa, vroia sa bage Seroquell de 50 mg seara :)))). Ala imi mai lipsea, i-am si spus zambind "nuooo pai nu cu d-asta, ne cam intindem si nu e bine", a recunoscut tot zambind ca da, o sa ma ingras de la el mai ales in primele saptamani de la tratament desi nu se modifica aportul alimentar si posibil sa urce si Glicemia si grasimile sanguine, de fapt a avut pacienti la care s-a intamplata asta desi 50 mg zicea ca e doza destul de redusa totusi.
Marea buba e ca nici el nu a inteles tipul meu de personalitate, deci nu realizeaza de ce nu a avut efect tratamentul.
Mai.hai sa zic ca peste libido as mai fi trecut pana la urma ca altfel nu luam Cipralex, dar nu trec peste dereglari metabolice si silueta.
Imi place de medicul tanar ca negociem, e intelegator, intelege si nu condamna, cei in varsta nu discutau, daca vedeau ca ii contrazici chiar daca argumentat si dovedit, iti spuneau sa nu mai vii ca apoi sa fac eu reclamatie ca pe banu meu nu-s primit :).
Nu este rau intentionat, inteleg ca doreste sa ma ajute si isi da toata silinta, ma asculta cu atentie.
Am auzit ca multi s-au simtit bine cu Cipralex insa altii au dat in Manie iar altii au recidivat dupa ce s-a intrerupt tratamentul chiar si dupa 3 ani. Adica sa nu avem libido toata viata ? Nici chiar asa.
Din manie au iesit in 1-2 luni cu Zyprexa si Depakine deci nenorocire.
A aparut un nou AD acum in Ianuarie 2011 si anume Viibryd cu substanta activa Vilazodona, cunosti despre el ?
Medicul meu a spus ca nu stia de el insa a notat si se va interesa desi nu crede ca a aparut in Romania.
Nu umbla la libido si la multe.

M-am internat si ma simt foarte bine, 10 zile am dormit aproape intruna si am iesit limpede din spital, continui tratamentul si acasa in doze mai mici.Pana acum cred ca am luat o decizie buna.

Vreau sa va spun ceva, o concluzie personala, la care am ajuns:
Fara suparare pentru psihiatrii !
-- Intr-adevar medicamentele sunt bune !, dar sunt de parere ca ele nu te pot ajuta 100% !
--Eu cred ca ce este pe fond psihiatric, are si o latura psihologica, iar acea latura psihologica tine in mare de puterea pe care o are fiecare pentru a depasi acel moment dificil din viata (depresie, anxietate etc)
Nu vreau sa se supere medicii psihiatrii pe mine ! Aceasta este parerea mea ! Eu asta cred ca trebuie sa ajuti si tu medicamentele (ca sa zic asa ), sa te motivezi sa treci peste dificultati !
Probabil situatia de fata este foarte dificila ! Si eu stiu ce inseamna o situatie dificila (in vara asta era sa MOR PRACTIC ! )
P.S: N-am apucat sa citesc toate posturile !
Diana vreau sa-ti urez mult succes, sa fii sigura ca vei trece peste ! Si Sarbatori Fericite !

Mare dreptate ai, normal ca exista substrat psihologic in toate afectiunile psihice, sa te automotivezi este cam greu, motivatia trebuie sa vina de la sine, daca esti in regula vine si este totul okey, daca nu, e o problema.
Medicatia doar blocheaza efectul si cam atat, nimic mai mult, nu vindeca.

Towelie ai dreptate, insa partial cred. Motivatia nu cred ca te ajuta sa treci pestre probleme. Motivatia creeaza si mai multa tensiune in organism, care produce si mai multa energie negativa. Ce trebuie sa faci? Pai simplu! Sa faci ceea ce vrei! Asta nu inseamna sa te certi cu parintii spre exemplu. Poti face ce vor ei, dar macar fa-o cand vrei tu ! Intelegi? Towelie are mare dreptate cand spune ca psihologia te ajuta cel mai mult. Nici eu nu credeam lucrul acesta, insa am citit mai multe lucruri si m-au ajutat enorm. Important este in final sa faci ceea ce vrei. La scoala, acasa, cu prietenii, peste tot. Nu vei castiga fiecare batalie, e normal. Va trebui sa faci si compromisuri la un moment dat pentru a nu iti pierde prietenii. Dar daca te lasi condusa in permanenta nu te vei simti bine niciodata.
Incepi marunt, cel mai bine este sa iti aranjezi in camera cum vrei tu. Asta e primul pas!

Mult noroc !

Problema dificila este ca daca ce vrei sa faci e un lucru negativ dat de boala ?! Trebuie intai sa-ti dai seama ca ce vrei sa faci e ceva normal si nu e patologic, de exemplu simti ca nu mai ai chef de aia si ailalta insa putini isi dau seama ca e capcana Depresiei, iar daca faci acel "ce vrei", s-ar putea sa se numeasca autodistrugere chestia asta.
Sau te certi cu parintii ca esti iritat si te enerveaza orice, insa nu-ti dai seama ca e data chestia asta de Anxietate sau chiar de Depresie.
Psihologia ajuta insa nu pe toti, nici psihologii nu-si explica multe comportamente de unde vin si de ce, asa ca.sa le dau bani la unii care nu se cunosc nici pe ei ?!

Prietene Costy, ai dreptate pe undeva, dar esti departe pe altundeva. Cei depresivi fac lucruri intradevar disperate pentru a capata acea energie de care au nevoie, acel echilibru mental. Totul pe lumea asta e bazat pe energie. Eu i-am spus fetei sa-si aranjeze camera cum vrea ea, deoarece camera trebuie sa ii fie a ei, sa depinda de energia ei. Daca altcineva iti face curat in camera, atunci tu esti un strain in camera ta. Nu stiu daca intelegi ce vreau sa spun. Subconstientul capteaza subliminal toate miscarile din camera, despre asta e vorba. Trebuie exercitat liberul arbitru. SI ma refer la lucruri marunte, nu la bunjee jumping. Eu am facut si exercitii de relaxare o gramada. Nu erau bune de nimic aproape. De ce? Pai simplu - le faceam "ca la carte". Intelegi cum sta treaba? Cand te cramponezi sa faci totul cum trebuie, apartii unui anumit sistem in loc sa apartii universului tau. Eu am facut Yoga de mi-a iesit pe nas si nu mergea. Acum fac niste exercitii mult mai simple si mai putine decat 50 de minute de Yoga cum faceam inainte.

Psihologia ajuta pe toata lumea, daca incapi pe mainile cui trebuie nu pe mainile unei persoane care iti vrea doar banii. Chestia este ca daca tii in tine toate tampeniile si nu le spui nimanui, acele lucruri te macina incetul cu incetul. Cineva trebuie sa piarda pentru ca altii sa castige. Depresivii au pierdut prea mult, au pierdut incontinuu, au uitat sa mai castige.
Eu am trecut prin chestia asta si cred ca voi mai trece si de acum incolo. Insa macar stiu principiile si ma voi pune pe picioare de fiecare data.
Uite, un alt lucru important pe care poate sa il faca este sa faca macar un lucru diferit fata de ziua de ieri si sa il constientizeze. Sa faca un lucru nou. Daca faci acelasi lucru in fiecare zi si astepti rezultate diferite atunci esti prin definitie nebun. Nu stiu unde am auzit lucrul acesta, dar e foarte important de stiut! ;)

Ce ai spus mai sus este perfect adevarat, mai ales faza asta "Depresivii au pierdut prea mult, au pierdut incontinuu, au uitat sa mai castige", asta e cheia de fapt.
De acolo a aparut Depresia pana la urma, pana la urma noi nu am nici o vina ca am tot pierdut pentru ca nu am reusit sa facem ce ni se potrivea universului nostru (cam asemanator cum spuneai si tu), fi sigur ca toti depresivii am incercat sa ne atingem scopurile iar cu fortele noastre nu am reusit. Iar adevarat ca astia ca noi sunt putin problematici din nastere si de aia avem nevoie de asa fineturi.
Spun asta din experienta mea nu din citite sau auzite, am trait asta si inca traiesc.
Pana la urma obosesti sa tot lupti si clachezi, insa creierul asta fiind prost de felu lui nu stie sa se calibreze cumva sa dea energie sa incerci mai departe, ti-o ia si gata ca sa te distrugi de tot, sau daca observa ca nu poti sa atingi ce vrei, sa-si schimbe target-ul ca sa poti face ceva.
Hai ca la mine sa zic ca ar fi depresie secundare si de la benzodiazepine si sper sa treaca incet, insa e groaznic, iti ia si ultima picatura de energie ca sa nu mai lupti deloc iar pana la urma nici nu mai vrei sa lupti.
Noroc ca mai aparea Anxietate care zicea ceva de felul "beeeei hai la treaba ca dupa Depresie murim cu zile", altfel eram mort de mult, aparea chiar cand aparea si gand de sinucidere, deci Depresia asta e tampita rau si nu-i vad sensul, adica nu stiu de ce creierul e programat sa o faca sa apara, e un program intrucat stii ce bine si inteligent te lucreaza ? Vai de mine.., deci nu e ceva haotic ca la schizo, e ceva bine pus la punct, ca un program care e acolo si daca se starteaza incearca sa te distruga.

Costy 2007, eu inteleg perfect prin ce treci. Am fost acolo si probabil ca voi mai fi si de acum incolo la un moment dat. Nici eu nu credeam in psihologie aproape deloc desi am fost la cateva sedinte in paralel cu medicamentatia antidepresiva. Crierele noastre sunt foarte simplu construite. Cu totii vrem 2 lucruri - supravietuirea si replicarea. Astea sunt scopurile noastre in viata, cele principale. De aici mai pornesc o gramada secundare, adica derivate din astea. Daca tu nu ai intalniri cu fete, sau daca tu nu esti apreciat de cei din jur pentru cine esti, totul ce faci este in zadar, deoarece fericirea vine din aceste 2 lucruri. Lucrurile sunt foarte simple pe lumea asta, insa noi oamenii, ne folosim creierul prea mult si le complicam. Animalele spre exemplu nu au probleme de genul acesta. La ele lucrurile sunt mult mai simple.
Iti voi spune o poveste
In 1999 am dat la cel mai bun liceu din orasul meu. Datorita unor circumstante am picat si am ajuns la cel mai prost liceu din orasul meu, in cea mai proasta clasa cu putinta la profiul matematica informatica. Baietii din acea clasa aproape cu totii erau foarte agresivi, am fost martor la niste batai groaznice si am fost de asemenea victima a unor baieti brutali. M-am intrebat incontinuu - De ce? In fiecare pauza din clasa a 9-a am luat pumni la corp. Am plans de 2 ori in anii de liceu. Nu m-am putut abtine. Insa cei brutali, incet incet fie s-au lasat de scoala, fie au ramas repetenti. Iau eu am devenit din ce in ce mai exuberant. Faceam glume incontinuu. Asta nu inseamna ca eram bine. Eram totusi liderul acelui grup intr-un fel, dar tot nu detineam calmul necesar pentru a fi un lider adevarat. Adevarul este in felul urmator prietene Costy. Adevarul este ca exista 2 realitati pe lumea asta. Realitatea celor atrasi si realitatea celor care atrag. Realitatea celor atrasi e una sumbra. Ei nu sunt si nu vor fi niciodata liderul tribului, deoarece nu cunosc principiile de baza ale universului. Realitatea celor care atrag e una mult mai limpede. S-au facut teste pe cimpanzei si s-a descoperit ca doar liderii gruparilor de cimpanzei aveau nivelul hormonal normal in corp, restul cimpanzeilor erau cu alte cuvinte nefericiti. Deci, cu alte cuvinte, trebuie sa devii un mascul/femela alfa pentru a te simti bine. Pentru asta trebuie sa faci ce vrei tu, sa nu te lasi condus. Daca mama /tata/prietenii iti spun sa faci ceva sau iti cer ceva nu trebuie sa sari la cap imediat sa faci acel lucru. Nu stiu cum sa iti explic mai bine ca sa intelegi si mi-a fost destul de greu sa inteleg asta, pana cand am fost la cursurile alea de Yoga si mi-au deschis aia ochii. Nu-ti sugerez sa faci ce am facut eu, deoarece eu m-am ars. Rau de tot. Dar nici nu poti sa stai in depresie. Depresia la mine a venit de la izolare. Ce se intampla cand stai izolat? Pai nu mai comunici deloc si te i-au gandurile. Gandurile devin din ce in ce mai obsesive. Cand faci un lucru de mai multe ori, pierzi energie. Lucrurile proaspat facute intodeauna au o energie superioara.
Revenind la faza cu liceul. Eu mi-am dorit foarte mult sa termin si am terminat primul din clasa aia, chiar daca nu a fost o clasa prea buna, sunt mandru de acest lucru. De ce au plecat toti acei elevi brutali din clasa? Simplu, nu au rezistat. Ca sa imi ating eu scopul, ei au trebuit sa plece. Si au facut-o.
La facultate am intrat din nou in depresie, una si mai cumplita, incepand cu anul 2. Anul 1 mi-a mers foarte bine. Nu am reusit sa termin facultatea.Am dat o caruta de bani de pomana. De ce? Am plecat eu de data asta, ca sa termine altul cu care eram eu in conflict. Cam asa merge sistemul. Daca eu intru in creierasul tau si te bag in subconstient eu sunt cel invingator. Constientul castiga de fiecare data, dar de fiecare data. Cei depresivi NU SUNT CONSTIENTI DE FAPTELE LOR. Ei urasc incontinuu tot ce li se intampla.
In momentul de fata, cand imi apare o amintire, un gand obsesiv legat de o interactiune cu un anumit om, imi pun mereu intrebarea ce ma face sa ma simt in felul acesta. Ce imi provoaca rusine sau anxietate sau orice alt sentiment negativ. Incerc sa constientizez totul. Simt cum imi recapat toata energia pierduta inapoi. Ce crezi ca se intampla de fapt? De unde e energia asta? Exact de la individul acela e. El pierde energia aia castigata inapoi. Traim intr-o matrice. Unde cu totii suntem interdependenti si pierdem sau castigam energie in duelurile pe care le avem unii cu ceilalti, majoritatea lor lingivistice bineinteles. E vorba in final de LEGEA ATRACTIEI UNIVERSALE. Luati dvd-ul si va uitati. Daca credeti bine, daca nu credeti rau faceti!

Geniul si idiotul se afla in fiecare, iar ei nu depind de energii diferite. Energia care lucreaza in armonie este geniul. Energia care lucreaza in contradictii reprezinta idiotul. - OSHO (marele mistic indian).

Costy, daca nu ma crezi ce-ti spun, imi pare foarte rau pentru tine. Chiar nu ai nici o speranta.

Stii cand m-am simtit eu cel mai bine? Faceam sala si ma placeau toate fetele, iar baietii nu aveau nici o sansa in fata mea. Atunci m-am simtit eu cel mai bine din toata existenta mea. Intelegi?


Iti recomand un film domnule Costy - Patch Adams, un doctor trasnit cu Robin Williams. E vorba de un individ depresiv care ajunge la spitalul de nebuni dupa cateva ganduri de suicid. Acolo intalneste un nebun care il invata un anumit lucru dupa ce acesta ii repara paharul spart. E cheie acel lucru. Exact asta iti arata si in film, cum iti schimba viata acel lucru.

Am inteles ce ai spus insa pentru mine scopul nu e supravietuirea si replicarea, scopul meu sa ma simt bine si sa beneficiez de cat mai multe placeri caci viata trece si doar cu asta raman. Niciodata nu am dorit sa supravietuiesc in absenta placerii si nici nu mi-am dorit copii si nu-mi doresc, deci nu generaliza. In aceste conditii creierul e tampit daca nu a evoluat deloc in milioane de ani si tot la chestii rudimentare a ramas.
De ex mie mi se pare inacceptabil sa traiesc doar sa muncesc campul toata ziua pentru o mamaliga si o branza ca a doua zi sa o iau de la cap, as innebuni, adica cum faceau buncii nostri, nu stiu cum de nu o luau razna in monotonia aia doaaaamne, mie imi place cand mai experimentez o hipomanie ceva, o traire noua, asta imi da emotii, nu o viata de rutina plictisitoare.
Si eu ma duc la sala de ani de zile si tot singur sunt din pacate, dar inteleg f bine ca tu atunci te-ai simtit foarte bine caci de aia m-am dus si eu la sala, problema e ca eu sunt ceva mai ciudatel asa si nu prea sunt un om placut, fetele for maritis, copii, sa imbatraneasca langa barbat, eu asa ceva nu vreau.
In general mie cand imi e bine nu ma gandesc la nimic, se intampla de la sine si mi-e bine pur si simplu.
La mine a fost ceva chimic pentru ca am luat 4 ani Anxiolitice, inainte ma simteam bine jucandu-ma, distrandu-ma, sper sa treaca incet incet ca s-a intamplat cam brusc, n-are nici o legatura cu replicarea de care vorbesti, pentru unii asta e un scop ptr altii nu este.