Oare mai avem vreo sansa?
Buna! Povestea este urmatoarea. Anul trecut cand am inceput facultatea eram destul de dezamagita si trista dupa o relatie care ma afectase destul de mult. Am avut norocul de a intalni un baiat extraordinar. Cand ne-am cunoscut nu prea ne suportam, insa in scurt timp nu stiu cum ne-am dat seama ca defapt suntem indragostiti unul de celalat. Erau niste sentimente foarte puternice. El a vrut foarte mult sa fim impreuna, eu eram cam sceptica pt ca inca nu trecusem peste relatia anterioara, insa cum nu mai aveam nimic de pierdut...am acceptat si a fost cea mai buna decizie pe care am luat-o atunci. Relatia a durat 1 an si o luna, stiu ca nu este o relatie extraordinar de lunga, dar nu conteaza durata ci intensitatea sentimentelor si a lucrurile pe care le-am trait. Alaturi de el am invatat ce inseamna cu adevarat sa iubesti, sa faci sacrificii pt persoana iubita si sa traiesti alaturi de cineva atat momente frumoase, cat si triste. A fost cea mai frumoasa relatie a mea. Eram mai mereu impreuna, faceam aproape totul impreuna, ne-am cunoscut si familiile ulterior, chiar daca suntem din orase diferite, dar asta nu a fost un impediment. A venit la mine acasa, eu am mers la el. Fiind la facultate in acelasi oras, ne vedeam zilnic fara nicio problema. Desi uneori am avut impresia ca lucrurile intre noi au evolut prea repede, nu am regretat nimic pt ca l-am iubit foarte mult si inca il iubesc. Se comporta foarte frumos cu mine, intotdeauna era preocupat sa imi fie bine, sa ne fie bine..pana la un moment dat cand au mai inceput certurile. Insa dupa fiecare cearta, era atat de frumoasa impacarea. Imi scria lucruri foarte frumoase pt ca se exprima mai usor si liber in scris, dar asta nu inseamna ca nu era la fel si fata in fata. Facea gesturi care ma faceau chiar sa plang, era foarte atent. Cand eram impreuna, eram noi, noi asa cum suntem, fara sa ne punem masti. Daca simtea nevoia sa imi spuna ceva si sa planga, asta facea, nu incerca sa para in fata mea cel mai puternic barbat din lume si am apreciat asta la el. Mentionez ca era o persoana destul de geloasa si posesiva la inceput si eu sunt cam la fel. Dar nu m-a deranjat. Desi am avut mai multe certuri, nu ne-am despartit, am mers mai departe si chiar ne iubeam si ne aratam asta. Era foarte stresat de gandul ca ma va pierde uneori, ca de exemplu cand m-a cautat fostul o data desi eu nu mai vorbisem cu el deloc. S-a simtit probabil vulnerabil si a crezut ca mai simt ceva pt el si ca ma va pierde. Insa eu am ramas tot timpul langa el si i-am demonstrat contrariul. Am fost langa el indiferent de probleme. Insa la un moment dat, parca a incetat sa mai fie asa, incepusem sa ne ranim prin vorbe, fapte, simteam ca il pierd si nu suportam gandul. De ceea ce mi-a fost frica nu am scapat. Ne-am despartit intr-adevar acum doua luni. A fost o despartire urata, era foarte nervos, tipa, eu plangeam, am plecat si nu ne-am mai vorbit cam o saptamana. El a spus ca simte nevoia sa fie singur si desi am avut niste tentative de impacare, desi eu am fost langa el si l-am sprijinit (pt ca are niste probleme in familie) chiar si dupa despartire, a plans in bratele mele, lucru pe care nu il mai facuse de mult si chiar ma certa ca plang eu prea mult, totusi nu am dus nimic la bun sfarsit. Dupa o luna si ceva de la despartire el a inceput o relatie cu o alta fata. Lucru care m-a dezamagit tare...avand in vedere ca noi mai vorbeam si el intotdeauna sustinea ca ar nevoie sa stea ceva timp singur dupa relatia asta, ca nu ar putea sa o ia de la 0 cu altcineva. Am fost ranita si sunt in continuare. Nu stiu daca e doar o distractie sau nu, nu prea se afiseaza asa cu ea... nu stiu daca simte ceva pt ea sau nu. Clar este faptul ca a facut destul de multe chestii urate si parca in ambitie de cand ne-am despartit si nu stiu ce vrea sa demonstreze cu asta. Daca il caut, nu e bine. Daca nu il caut, parca iar nu e bine. Nu inteleg de ce a facut asta. Asa repede sa fii trecut peste relatia asta, asa repede sa ma fii uitat si sa se fi indragostit de altcineva? Imi este foarte greu, imi este dor de el dar nu il mai caut pt ca ma simt prost avand in vedere ca e cu altcineva de o saptamana-doua nu stiu... Ultima oara am vorbit acum cateva zile cand i-am cerut sa imi inapoieze niste chestii pe care i le-am imprumutat si a fost o conversatie foarte scurta si rece. Nu i-am cerut sa-mi explice de ce e cu alta sau de ce m-a tot mintit, am preferat sa tac decat sa aflu ceva care m-ar rani si mai rau. Apoi el, a doua zi, mi-a dat un mesaj in care imi spunea ca ar putea sa imi aduca alea daca vreau.. dar nu am mai raspuns. Nu vreau sa il vad pt ca simt ca il urasc pt ceea ce a facut, dar in acelasi timp mi-e foarte dor de el. Sunt niste sentimente opuse pe care nu le pot controla. Nu stiu cum as reactiona daca l-as vedea. Pe de-o parte as vrea sa il strang in brate de dor si pe de alta parte sa ii dau vreo 2 palme de nervi. Imi este greu, nu mai am chef de nimic, ma omoara gandurile si intrebarile fara raspuns, as vrea sa stiu ce simte... Dar daca ne-am vedea sigur as plange in fata lui si nu mai vreau sa ma vada asa... Pe de-o parte incerc sa imi impun sa fiu puternica si sa il las asa daca el asa a ales, poate chiar a uitat totul. El stie mai bine ce e in capul lui si de ce face anumite lucruri, iar pe de alta parte as vrea sa il intreb mai multe chestii, as vrea sa vad cum reactioneaza cand ma vede, daca e la fel sau s-a schimbat.. Habar nu am ce sa fac in legatura cu el..cu noi, daca mai e ceva de facut.. Oare noi doi am mai avea vreo sansa? Imi cer scuze pt ca am scris atat de mult.
28 comentarii
Buna Bya ! In primul rand, nu trebuie sa uiti ca un cuplu inseamna doua persoane. Si ca acest cuplu sa functioneze armonios, e nevoie ca ambii parteneri sa aiba sentimente de dragoste unul pentru celalalt, sa se respecte si sa comunice sincer intre ei. Asta inseamna sa-si doreasca sa formeze un cuplu. Doar cu sentimentele si dorinta unuia...nu se poate forma un cuplu. Acum, cel mai important lucru pentru tine este sa te linistesti si sa continui viata, care merita sa fie traita. Ai multe nelamuriri si fata de relatia ta, si cred ca si fata de tine. Iti sugerez sa discuti cu un psihoterapeut...sigur te va ajuta ! Iti doresc numai bine.
Multumesc mult pentru raspuns! Stiu ca intr-adevar trebuie sa ma linistesc, sa nu ma mai gandesc atat de mult la unele lucruri si sa incerc sa le accept. Insa este destul de greu. Da, am multe nelamuriri si probabil inca traiesc cu impresia ca se mai poate schimba ceva. O sa incerc totusi sa ma concentrez mai mult asupra mea si mai putin asupra acestui aspect.. Sper ca o sa si reusesc. Multumesc. O zi buna!
BYA ai avut parte de putin din picanteriile vietii si sa stii ca mai pot fi multe deacum inainte dar asta nu trebuie sa te descurajeze din contra trebuie SA TE INTAREASCA si sa iti atraga atentia unde sa gresit ca pe viitor sa nu se mai repete.
Sa stii ca nu toti pot trai toata viata cu o singura persoana este o alegere destul de grea de luat si nu ma refer numai la barbati, si la asta daca mai adaugam si schimbarile din viata noastra care ne schimba comportamentul rezulta DESPARTIREA. Nu zic ca asta este ok dar trebuie ca si partenerul sa isi doreasca impacarea pt ca altfel veti regreta amandoi, fiecare va incerca sa il raneasca si sa se razbune pe celalalt ca la incurcat si multe altele.Sunt foarte putine cuplurile care au reusit sa se mentina pana la adanci batraneti, intre 14-25 de ani relatiile dureaza circa 2-5 ani dupa acre intervine monotonia, prietenii, anturajul, plictiseala, obisnuinta cu celelalt, dorinta de schimbare etc.. dupa care la 25-30 de ani intervine graba realizarea ca nu mai ai timp ca vrei sa te casatoresti si esti batrana, ca nu mai ai timp de copii, cariera, si intri in criza, gasesti multe defecte la partener pt ca deja tu ai imaginea lui si nu il gasesti pe domnul perfectiune si viceversa.
Sa stii ca nu toti pot trai toata viata cu o singura persoana este o alegere destul de grea de luat si nu ma refer numai la barbati, si la asta daca mai adaugam si schimbarile din viata noastra care ne schimba comportamentul rezulta DESPARTIREA. Nu zic ca asta este ok dar trebuie ca si partenerul sa isi doreasca impacarea pt ca altfel veti regreta amandoi, fiecare va incerca sa il raneasca si sa se razbune pe celalalt ca la incurcat si multe altele.Sunt foarte putine cuplurile care au reusit sa se mentina pana la adanci batraneti, intre 14-25 de ani relatiile dureaza circa 2-5 ani dupa acre intervine monotonia, prietenii, anturajul, plictiseala, obisnuinta cu celelalt, dorinta de schimbare etc.. dupa care la 25-30 de ani intervine graba realizarea ca nu mai ai timp ca vrei sa te casatoresti si esti batrana, ca nu mai ai timp de copii, cariera, si intri in criza, gasesti multe defecte la partener pt ca deja tu ai imaginea lui si nu il gasesti pe domnul perfectiune si viceversa.
Da, sunt de acord. Nu a zis nimeni ca mi-a promis ca va fi toata viata langa mine si nici nu traiam cu gandul asta. Cred doar ca m-a luat totul pe neasteptate si nu am stiut cum sa stapanesc situatia si cum sa reactionez. Primul impuls atunci cand vezi ca pierzi pe cineva este sa incerci sa opresti chestia asta, desi nu prea depinde de noi. Cred ca m-am agitat prea tare pentru ca il iubesc si nu am conceput ideea ca lui i s-ar fi schimbat sentimentele. Bineinteles, ca el mi-a dat semne de impacare, ba chiar pusesem problema asta, insa nu s-a concretizat nimic, si lucrurile astea au alimentat si mai mult dezamagirea mea Nu stiu.. Pana la urma tot raul spre bine. Trebuie doar sa am rabdare si sa nu mai am atatea asteptari de la oameni, sa invat sa fiu fericita fara ca fericirea mea sa depinda neaparat de alte persoane. Multumesc pt raspuns!
BYA noi suntem oameni si de aici rezulta ca nu suntem facuti genetic sa traim in singuratate si impreuna cu alti oameni.Asa orice problema este mai usor de rezolvat de trecut peste, una este sa lupti singura pt tine si copii alta este sa imparti si cu altcineva grijile, hopurile si realizarile, dar daca acest lucru nu este posibil o mama poate face asta mult mai usor decat un tata, voi femeile sunteti mai puternice decat noi in materia asta, noi suntem mai impulsivi si mai nerabdatori.
Nu stiu cat de puternice suntem sau vrem sa parem ca suntem, dar eu cred ca nimeni nu e mai fericit decat ca atunci cand are pe cineva alaturi, pe cineva pe care stie ca se poate baza si la bine si rau, cineva a carui simpla prezenta iti face ziua mai buna. Iar cine afirma contrariul, minte. Eu, personal, detest singuratatea si nu cred ca sunt singura. Si nu stiu daca sunt puternica, dar vreau macar sa cred ca sunt.
Cu riscul de a se mai rasuci odata cutitul in rana, trebuia sa-l chemi, sub un pretext oarecare si sa ai o discutie "la rece" cu el.fara sa-ti irosesti timpul plangand - acel timp in care veti fi impreuna poate pentru ultima data sau poate ca relatia se va reseta...Trebuia sa raspunzi la mesaj...Nu e prima data cand suferi din dragoste...Oare a fost dragoste sau obisnuinta, orgoliu satisfacut, un gol umplut cu alt gol? Daca il iubesti accepti orice, ii poti propune, de exemplu, sa ramaneti prieteni, sa comunicati civilizat, chiar daca vezi langa el pe altcineva; suferinta ta va fi oricum aceeasi, dar relationarea va maturizeaza si va poate pune alaturi din nou pe baze mult mai solide...E foarte greu sa accepti ceea ce spun eu, dar rabdarea e absolut necesara intr-o relatie...
Va multumewsc frumos pentru raspuns! Nu a fost un gol umplut cu alt gol, cel putin eu asa consider, chiar l-am iubit. Nu ar trebui sa caut un pretext sa il chem, pentru ca el oricum imi datoreaza ceva si stie asta. De asta m-a si cautat. Problema este ca nu stiu daca el ar vrea sa mai purtam o discutie, nu stiu cat de serioasa este relatia aia si daca din aceasta cauza nu ar vrea sa mai discutam deloc. Sincera sa fiu am fost atat de revoltata cand am aflat incat mi-am zis ca nu mai vreau sa recuperez nimic de la el si nici sa il vad. Imi este putin frica sa port o discutie cu el, pentru ca nu stiu daca as fi mai bine sau mai rau dupa. Imi este teama sa nu plang iar in fata lui, nu vreau sa ma mai vada asa. Rabdare... incerc sa am, am lasat lucrurile asa, daca asa a ales, am zis sa nu il caut sa il intreb de ce sau cum sau pentru ce a facut asta, din moment ce el sustinea sus si tare ca nu vrea sa fie cu nimeni momentan, ca vrea sa isi revina. Am zis ca asa a fost sa fie. dar parca imi doresc sa nu il vad ca nu cumva sa aud ceva ce m-ar rani daca intelegeti ce zic... am zis sa mai las timpul sa treaca..
Daca ar fi sa ma intalnesc cu el, cum credeti ca ar trebui sa abordez situatia astfel incat sa nu par vreo disperata sau sa il sufoc cu prea multe intrebari (pentru ca as avea o multime de lucruri de lamurit)? Dar stiti..atunci cand cineva te bombardeaza cu intrebari si nu esti o situatie prea confortabila, sa o numesc asa, tinzi sa te retragi. Si nu vreau sa fac asta. Chiar vreau sa vad ce este in mintea lui, daca simte ceva pentru ea sau este o relatie doar asa sa treaca timpul sau incearca sa treaca peste relatia noastra, si cel mai important..daca inca mai simte ceva pentru mine ? Pentru ca mi-e greu sa cred ca asa repede a trecut totul. Multumesc
In primul rand va trebui sa stati amandoi la o cafea si sa discutati deschis problemele care au fost sau sunt, sa gasiti o rezolvare doar voi doi, sa va spuneti deschis daca mai puteti trai impreuna, daca el mai vrea asta sa punctati eventual sa notati lucrurile bune din viata voastra de cuplu cat si cele negative si doar dupa aceasta discutie vei stii aproape sigur daca va mai fi posibila relatia voastra.
O relatie nu inseamna numai sa locuiesti cu cineva este mult mai complex deatat: sa iti faca placere sa stai cu persoana respectiva, sa te grabesti acasa stiind ca te asteapta, sa fie pt tine mana dreapta, sa va completati reciproc, sa fiti un intreg, sa va consultati, sa va simtiti bine unul in compania celuilalt si un lucru deloc de neglijat : POTRIVIREA SEXUALA, ea poate uni sau desparti doua persoane ea conteaza mai mult de 50% intr-o relatie, de la aceasta pleca multe discutii, certuri, despartiri omoruri si altele.Fiecare suntem oameni fie ca suntem barbati sau femei avem nevoi si necesitati, una disntre acestea sunt sexul, relatia sexuala, mangaierile si statul intim si din relatarile tale TIPAM TOT TIMPUL, MA LOVIT ETC... dupa un astfel de episod cum crezi ca ai reactiona daca tiar propune o partida ?????????? si incet cu incet sa deschis prapastia dintre voi, si ar mai fi si alte lucruri ca: cat esti TU dispusa sa lasi de la tine si cat EL? intr-o relatie fiecare trebuie sa lase, sa faca lucruri chair daca nui place lui dar ii place partenerului, viata are suisuri si coborasuri unele destul de radicale si trebuie ca sa reusim ca amandoi sa reactionam realist si calm la schimbarile astea radicale.
Putem vorbi un an si tot se mai pot spune multe pt ca fiecare relatie are propriile probleme si daca intrebi 10 oameni implicati sau nu fiecare poate vea dreptate in felul lui, dasta de obicei cuplurile se aseamana au aceleasi obiceiuri, placeri necesitati etc si multe fete daca intrebi vei afla ca sau ales sotul in functie de comportamentul tatalui lor, el este modelul pe care sil doresc daca tatal a fost ok, sau pe care il resping daca nu.
O relatie nu inseamna numai sa locuiesti cu cineva este mult mai complex deatat: sa iti faca placere sa stai cu persoana respectiva, sa te grabesti acasa stiind ca te asteapta, sa fie pt tine mana dreapta, sa va completati reciproc, sa fiti un intreg, sa va consultati, sa va simtiti bine unul in compania celuilalt si un lucru deloc de neglijat : POTRIVIREA SEXUALA, ea poate uni sau desparti doua persoane ea conteaza mai mult de 50% intr-o relatie, de la aceasta pleca multe discutii, certuri, despartiri omoruri si altele.Fiecare suntem oameni fie ca suntem barbati sau femei avem nevoi si necesitati, una disntre acestea sunt sexul, relatia sexuala, mangaierile si statul intim si din relatarile tale TIPAM TOT TIMPUL, MA LOVIT ETC... dupa un astfel de episod cum crezi ca ai reactiona daca tiar propune o partida ?????????? si incet cu incet sa deschis prapastia dintre voi, si ar mai fi si alte lucruri ca: cat esti TU dispusa sa lasi de la tine si cat EL? intr-o relatie fiecare trebuie sa lase, sa faca lucruri chair daca nui place lui dar ii place partenerului, viata are suisuri si coborasuri unele destul de radicale si trebuie ca sa reusim ca amandoi sa reactionam realist si calm la schimbarile astea radicale.
Putem vorbi un an si tot se mai pot spune multe pt ca fiecare relatie are propriile probleme si daca intrebi 10 oameni implicati sau nu fiecare poate vea dreptate in felul lui, dasta de obicei cuplurile se aseamana au aceleasi obiceiuri, placeri necesitati etc si multe fete daca intrebi vei afla ca sau ales sotul in functie de comportamentul tatalui lor, el este modelul pe care sil doresc daca tatal a fost ok, sau pe care il resping daca nu.
Multumesc pentru raspuns! In primul rand, nuu m-a lovit, doar ca tipam foarte tare unul la altul, intr-adevar devenise agitat si violent dar nu a dat in mine. Problema noastra cea mai mare a fost gelozia, si din partea mea, si din partea lui, si de aici certuri si certuri...incat devenise obositor. In al doilea rand, ne doream sa petrecem foarte mult timp impreuna, iar daca nu ai iubi pe cineva, probabil ai gasi tot felul de scuze. Referitor la intrebarea: cat de mult as fi dispusa sa las de la mine si el de la el.. Pot spune doar: Daca e cu alta, ce as putea sa mai las de la mine? Eu am tot lasat de la mine dupa despartire, am incercat sa fiu mai calma, sa ii fiu alaturi, a apreciat chestia asta DAR cu toate astea nu ne-am impacat, din contra mereu aveam discutii in contradictoriu. El a spus ca are nevoie de timp, sa fie singur, sa se linisteasca, iar acum e cu alta. E ciudat pentru mine sa inteleg.S-a indragostit peste noapte sau face intentionat? NU imi mai vine sa il caut si sa ii cer sa vorbim stiindu-l cu alta. Ma simt aiurea..chiar daca nu stiu daca e o relatie serioasa sau doar asa se vad din joi in pasti. Imi vine sa renunt la orice idee de impacare in situatia asta. Iar timpul trece.. si nu e nimic nou la orizont.
@ bya08
Parerea mea este sa il lasi in pace pe acest baiat si sa treci sa il cauti pe urmatorul, daca tu crezi ca asa iti e tie mai bine. Si singura trebuie sa te simti o femeie puternica. Dumnezeu ne-a creat de sine statatori nu cate doi. Ai incredere in El. Scenele voastre de gelozie si certurile nu imi suna a bine.
Intr-o relatie trebuie sa iti cauti un partener matur care sa stie sa lase de la el daca tu esti mai incapatanata sau geloasa.
Suna-l sau da-i sms sa iti aduca lucrurile, intreaba-l in mod direct daca are o relatie serioasa cu cealalta fata sa te linistesti si daca nu, daca mai poate fi ceva intre voi. Si accepta raspunsurile lui. Nu sta cu cuiul in tine.
Parerea mea este sa te reorientezi. Daca era baiat serios nu facea asa.
Si iti mai dau niste sfaturi: nu te culca cu ei decat dupa casatorie; in momentul in care nu te culci cu un barbat te atasezi emotional mai putin si suferi mai putin in conditiile in care va despartiti. Unul care intr-adevar te iubeste, te asteapta.
De ce sa nu visezi la un baiat cu care sa ramai toata viata ? Tu iti propui sa te desparti la un moment dat al vietii tale de omul pe care il iubesti. Nu vreti sa luptati impreuna pentru o casatorie trainica ? Nu prea inteleg aceasta mentalitate. Asta inseamna ca el poate schimba fetele din an in an cum i se pune lui pata, ca oricum intr-un an sigur intervin motive de gelozie de cele mai multe ori nejustificata. In viata trebuie sa iti gasesti un partener in care sa ai incredere, sa stii ca te iubeste si pe care sa il lasi sa respire. Si viceversa. Va trebuie si activitati pe care nu le petreceti impreuna. Si sa aveti incredere unul in altul ca nu va veti insela. Daca un barbat te inseala, nu prea mai ai ce sa cauti cu el. Asa e natura lui. Asa o sa iti faca tot timpul.
Parerea mea este sa il lasi in pace pe acest baiat si sa treci sa il cauti pe urmatorul, daca tu crezi ca asa iti e tie mai bine. Si singura trebuie sa te simti o femeie puternica. Dumnezeu ne-a creat de sine statatori nu cate doi. Ai incredere in El. Scenele voastre de gelozie si certurile nu imi suna a bine.
Intr-o relatie trebuie sa iti cauti un partener matur care sa stie sa lase de la el daca tu esti mai incapatanata sau geloasa.
Suna-l sau da-i sms sa iti aduca lucrurile, intreaba-l in mod direct daca are o relatie serioasa cu cealalta fata sa te linistesti si daca nu, daca mai poate fi ceva intre voi. Si accepta raspunsurile lui. Nu sta cu cuiul in tine.
Parerea mea este sa te reorientezi. Daca era baiat serios nu facea asa.
Si iti mai dau niste sfaturi: nu te culca cu ei decat dupa casatorie; in momentul in care nu te culci cu un barbat te atasezi emotional mai putin si suferi mai putin in conditiile in care va despartiti. Unul care intr-adevar te iubeste, te asteapta.
De ce sa nu visezi la un baiat cu care sa ramai toata viata ? Tu iti propui sa te desparti la un moment dat al vietii tale de omul pe care il iubesti. Nu vreti sa luptati impreuna pentru o casatorie trainica ? Nu prea inteleg aceasta mentalitate. Asta inseamna ca el poate schimba fetele din an in an cum i se pune lui pata, ca oricum intr-un an sigur intervin motive de gelozie de cele mai multe ori nejustificata. In viata trebuie sa iti gasesti un partener in care sa ai incredere, sa stii ca te iubeste si pe care sa il lasi sa respire. Si viceversa. Va trebuie si activitati pe care nu le petreceti impreuna. Si sa aveti incredere unul in altul ca nu va veti insela. Daca un barbat te inseala, nu prea mai ai ce sa cauti cu el. Asa e natura lui. Asa o sa iti faca tot timpul.
@clara_p
Multumesc frumos pentru sfaturi! La noi nu s-a pus problema inselatului. Nu m-a inselat in timpul relatie. Am avut o relatie foarte frumoasa, mi-a demonstrat de multe ori ca ma iubeste, m-a pus pe primul loc, dar asta e.. M-a dezamagit doar faptul ca si-a gasit pe cineva asa repede..cred ca asta e defapt dezamagirea mea, pe langa faptul ca imi dadea sperante de impacare. Cred ca voi lasa lucrurile asa cum sunt ele si daca ne vom intalni vreodata, poate vom fi mai linistiti si vom putea discuta fata in fata intr-un mod calm. Am nevoie sa ma linistesc, sa nu ma mai gandesc atat de mult la asta. In momentul asta nu vreau sa il vad. Cand o sa fiu pregatita, o sa ii dau un semn. Pana atunci vreau sa-mi revin. Poate gresesc, poate nu. Poate, cu timpul, lucrurile intra pe un fagas normal.
Multumesc frumos pentru sfaturi! La noi nu s-a pus problema inselatului. Nu m-a inselat in timpul relatie. Am avut o relatie foarte frumoasa, mi-a demonstrat de multe ori ca ma iubeste, m-a pus pe primul loc, dar asta e.. M-a dezamagit doar faptul ca si-a gasit pe cineva asa repede..cred ca asta e defapt dezamagirea mea, pe langa faptul ca imi dadea sperante de impacare. Cred ca voi lasa lucrurile asa cum sunt ele si daca ne vom intalni vreodata, poate vom fi mai linistiti si vom putea discuta fata in fata intr-un mod calm. Am nevoie sa ma linistesc, sa nu ma mai gandesc atat de mult la asta. In momentul asta nu vreau sa il vad. Cand o sa fiu pregatita, o sa ii dau un semn. Pana atunci vreau sa-mi revin. Poate gresesc, poate nu. Poate, cu timpul, lucrurile intra pe un fagas normal.
De la mesajul acela, nu a mai dat niciun semn. Nu am mai vorbit nimic cam de 2 saptamani. Ma gandesc ca odata si-odata tot va trebuie sa imi inapoieze lucrurile si ca nu am cum sa evit o discutie. Nu stiu daca s-ar schimba ceva daca as mai lasa sa treaca timpul.. Mi-e teama sa sun si mi-e teama sa vorbesc cu el. Credeti ca este posibil daca ne-am intalni sa se mai schimbe ceva intre noi ?
Eu zic ca daca mai sunt sanse sa se schimbe ceva intre voi, trebuie sa ii dai mesaj sa va intalniti, sa iti aduca lucrurile si sa clarificati anumite aspecte acum. Bate fierul cat e cald.
Da-i sms daca nu poti sa vorbesti cu el ca sa stii si tu foarte clar cum stau lucrurile. Iti esti datoare tie insati acest lucru.
Da-i sms daca nu poti sa vorbesti cu el ca sa stii si tu foarte clar cum stau lucrurile. Iti esti datoare tie insati acest lucru.
Ca sa te linistesti trebuie sa stii clar daca e alba sau neagra.
Am facut asta. Mi-a spus ca ii pare rau, ca este distrus, ca nu mai vrea sa ii poarte nimeni ura.. are niste probleme in familie. A ramas ca astazi ne vedem sa imi dea lucrurile. Mi-a spus sa merg la el azi oricand am eu timp. Vom vedea ce va fi.. multumesc pt raspuns! Sper sa fie ok.
Cum s-a petrecut intrevederea voastra? Totul bine?
Din tot ce ai scris tu mai sus am observat ca tu esti pe drumul cel bun al "lectiei invatate", in sensul ca ai maturitatea necesara de a trage concluzii sanatoase din relatia aceasta care iti vor folosi in orice alta relatie (cu el sau altcineva).
Succes mai departe!
Din tot ce ai scris tu mai sus am observat ca tu esti pe drumul cel bun al "lectiei invatate", in sensul ca ai maturitatea necesara de a trage concluzii sanatoase din relatia aceasta care iti vor folosi in orice alta relatie (cu el sau altcineva).
Succes mai departe!
Ne-am vazut, am vorbit, mi-a povestit ce probleme are si eu am fost alaturi de el..din nou. Ma lua in brate, imi spunea sa am grija de mine, apoi am mai vorbit prin mesaje. Nu a fost numai o intalnire, au fost mai multe, dar el inca este in acea relatie. Mi-a spus ca se vad foarte rar si nu are cum sa aiba o relatie ca cea pe care a avut-o cu mine, asa apropiata. Practic, ultima saptamana mai mult si-a petrecut-o cu mine. Cu toate astea eu nu vreau sa ii cer sa se desparta de acea fata pentru a ne impaca. Consider ca daca vrea, va face singur acest lucru, nu trebuie sa ii cer asa ceva si nici nu vreau. Daca ne vedem, ne comportam normal, vorbim de parca nimic nu s-a intamplat, imi povesteste tot felul de chestii, dar nici unul dintre noi nu a incercat sa se apropie mai mult decat o imbratisare. Cu toate astea eu sunt persoana cu care vorbeste daca se simte rau, daca are vreo problema. Uneori ma gandesc ca poate cauta pretexte, alteori ca profita de faptul ca eu mereu am fost langa el sau poate doar are incredere in mine. Insa il vad indecis...a spus ca nu stie daca ar fi bine sa se intoarca, nu stie daca ar mai fi la fel, ca eu ii faceam rau uneori, dar ca se simte singur... Nu stiu ce sa ii spun. As vrea sa stiu ce sa spun astfel incat sa isi dea seama ca el fuge exact de ce are nevoie. Simt ca ar vrea sa fie cu mine dar nu stie cum sa procedeze nici fata de ea, nici fata de mine. Nu stiu ce sa mai zic. Uneori chiar cred ca s-a terminat tot.
@ bya08
Parerea mea e ca mai bine se intelege cu tine.
Diferenta e net superioara.
Sa o lase pe fata aia cat mai curand si sa va impacati.
Parerea mea e ca mai bine se intelege cu tine.
Diferenta e net superioara.
Sa o lase pe fata aia cat mai curand si sa va impacati.
Da..dar nu a zis nimic despre asta, iar eu nu pot sa ii impun. Daca el nu vede lucrurile asa?
Bya, am citit ce ai scris, acum cativa ani am trecut si eu printr-o situatie asemanatoare, am ramas prieteni in speranta ca vom reusim sa ne reluam relatia dar n-am facut decat sa ma hranesc cu sperante pe cand el isi facuse o alta relatie iar eu tot asteptam.Pentru mine a fost mult mai dureros asa decat daca m-as fi rupt definitiv si mi-as fi vazut de viata mea.E bine sa incerci (pentru linistea ta interioara )dar nu insista...pana la urma esti tanara(ai spus ca anul trecut ai inceput facultatea), ai o viata inainte si multe lucruri de facut pentru tine, consuma-ti energia in folosul tau.
Multumesc frumos pentru sfat! Chiar asta voi face...desi e greu, dar stiu ca am tot timpul din lume si persoana potrivita va veni la momentul potrivit. Nu ma vad genul de persoana care sa il roage sa renunte la fata aia sau sa se intoarca.. Daca ar fi o alta varianta, poate asa incerca, dar sa ii cer asa ceva, nu. Daca el ar fi simtit acest lucru, ar fi facut-o deja. Insa nu vad nimic in acesta directie...poate chiar se simte bine in noua relatie, nu stiu. Cu siguranta s-a terminat tot si trebuie sa merg mai departe. Asa cred.
@Gabriela2211
A, am uitat sa speciific. Noi..nu pot sa zic ca am ramas prieteni. Pentru ca uneori, intr-adevar, ne vorbeam frumos de parca nimic nu s-a intamplat, alteori ne certam din diverse motive si iar nu ne mai vorbeam. Suntem ca soarecele si pisica, dar mereu se gasesc motive sa ne vorbim din nou. E foarte ciudata situatia. Stiu doar ca nu vreau sa insist cu nimic, asa cum spuneai si tu. Si mi-am zis de multe ori gata, renunt, apoi iar se intampla cate ceva.
A, am uitat sa speciific. Noi..nu pot sa zic ca am ramas prieteni. Pentru ca uneori, intr-adevar, ne vorbeam frumos de parca nimic nu s-a intamplat, alteori ne certam din diverse motive si iar nu ne mai vorbeam. Suntem ca soarecele si pisica, dar mereu se gasesc motive sa ne vorbim din nou. E foarte ciudata situatia. Stiu doar ca nu vreau sa insist cu nimic, asa cum spuneai si tu. Si mi-am zis de multe ori gata, renunt, apoi iar se intampla cate ceva.
Bun.. Am revenit dupa un an si ceva. In care s-au schimbat multe lucruri in cazul meu, altele au ramas la fel. Am revenit la fata fericita, glumeata, sociabila si activa care eram. Mi-am dat seama ca e super bine sa fii un timp singur cu tine, sa te distrezi cati poti si sa te decoperi. Este un tip in peisaj dar nimic clar inca. Cert este ca ne placem, cred. :)
Vorbind despre EL..Pai.. din februarie am intrerupt orice discutie cu el din momentul in care m-a blocat pe toate sursele posibile de socializare. Da, copilaresc. De atunci el este cu fata aia. In mai m-a cautat, pe e-mail! Nu m-a sunat, nu mi-a dat mesaj pe telefon, ci pe mail..sub un pretext foarte ciudat. Mi-a scris spunandu-mi ca a gasit albumul nostru cu poze si ca se gandea sa ma scoata la o tigara ca nu a mai iesit din casa de mult.(Stam la 5-10 min unul de altul). Am acceptat dupa cateva zie. Eram curioasa ce are de spus. Ne-am intalnit, mi-a povestit tooot ce a facut in alea cateva luni, fara sa pomenesca un cuvant despre prietena lui. Eu nu am intrebt absolut nimic. La cateva zile am iesit din nou. Eram in sesiune si ne plictiseam. Iarasi, nimic despre ea. La un moment dat m-am enervat si l-am intrebat daca inca este cu ea si de ce ma tot cauta? Mi-a spus ca trece printr-o perioada proasta si ca se tot gandeste la trecut..face legaturi cu trecutul, ca totul e nesigur.. Eu stiu ca e sentimental de fel, dar chiar era putin spre depresie.. De atunci am incetat sa mai vorbesc cu el din nou. Mi-a dat seama ca ma cauta doar cand are nevoie, ar fi putut vorbi si cu ea despre problemele lui.. Imi este si acum dator cu niste bani. Si intotdeauna imi spunea ca o sa mi dea inapoi. In vara am mai avut niste schimburi de mesaje, ma amana mereu. Bun. M-a enervat la culme si am incetat sa ii mai cer. Acum.. ne vedem mai tot timpul la facultate (aveam facultatile una lang alta). Nu ne salutam. Adica el nu saluta, iar eu daca am vazut asta, am incetat sa il mai salut si eu ca sa evit niste momente penibile cum a fost unul recent cand a incercat sa ma salute, dar eu l-am evitat complet stiind ca de obicei se preface ca nu ma stie. Ma deblocheaza si blocheaza pe fb. Habar nu am ce vrea sa dovedeasca. Eu am intrerupt orice legatura cu el din septembrie. Imi tot spunea ca o sa imi dea banii ca sa nu ne mai lege absolut nimic, dar nu facea asta, asa ca am decis eu ca nu ne mai leaga nici macar banii aia.
Dar daca anul trecut aproape intrasem in depresie, acum totul este foarte bine. Ma concentrez pe facultate, pe licenta, pe prietenii pe care ii am. Ies, ma distrez, e totul foarte ok, incat acum parca imi e si frica sa intru intr-o relatie. Nu..frica e mult spus. Imi doresc asta, dar nu ma arunc cu capul inainte. Ma deranjeaza doar faptul ca dupa atata timp, nu e suficient de matur sa isi asume niste chestii, sa salute ca un om normal si sa nu mai faca anumite copilarii. E ok, nu ma deranjeaza relatia lui; nu am nicio problema in a-l saluta, nu ma deranjeaza prezenta lui cand il vad, insa e ceva acolo...
Vorbind despre EL..Pai.. din februarie am intrerupt orice discutie cu el din momentul in care m-a blocat pe toate sursele posibile de socializare. Da, copilaresc. De atunci el este cu fata aia. In mai m-a cautat, pe e-mail! Nu m-a sunat, nu mi-a dat mesaj pe telefon, ci pe mail..sub un pretext foarte ciudat. Mi-a scris spunandu-mi ca a gasit albumul nostru cu poze si ca se gandea sa ma scoata la o tigara ca nu a mai iesit din casa de mult.(Stam la 5-10 min unul de altul). Am acceptat dupa cateva zie. Eram curioasa ce are de spus. Ne-am intalnit, mi-a povestit tooot ce a facut in alea cateva luni, fara sa pomenesca un cuvant despre prietena lui. Eu nu am intrebt absolut nimic. La cateva zile am iesit din nou. Eram in sesiune si ne plictiseam. Iarasi, nimic despre ea. La un moment dat m-am enervat si l-am intrebat daca inca este cu ea si de ce ma tot cauta? Mi-a spus ca trece printr-o perioada proasta si ca se tot gandeste la trecut..face legaturi cu trecutul, ca totul e nesigur.. Eu stiu ca e sentimental de fel, dar chiar era putin spre depresie.. De atunci am incetat sa mai vorbesc cu el din nou. Mi-a dat seama ca ma cauta doar cand are nevoie, ar fi putut vorbi si cu ea despre problemele lui.. Imi este si acum dator cu niste bani. Si intotdeauna imi spunea ca o sa mi dea inapoi. In vara am mai avut niste schimburi de mesaje, ma amana mereu. Bun. M-a enervat la culme si am incetat sa ii mai cer. Acum.. ne vedem mai tot timpul la facultate (aveam facultatile una lang alta). Nu ne salutam. Adica el nu saluta, iar eu daca am vazut asta, am incetat sa il mai salut si eu ca sa evit niste momente penibile cum a fost unul recent cand a incercat sa ma salute, dar eu l-am evitat complet stiind ca de obicei se preface ca nu ma stie. Ma deblocheaza si blocheaza pe fb. Habar nu am ce vrea sa dovedeasca. Eu am intrerupt orice legatura cu el din septembrie. Imi tot spunea ca o sa imi dea banii ca sa nu ne mai lege absolut nimic, dar nu facea asta, asa ca am decis eu ca nu ne mai leaga nici macar banii aia.
Dar daca anul trecut aproape intrasem in depresie, acum totul este foarte bine. Ma concentrez pe facultate, pe licenta, pe prietenii pe care ii am. Ies, ma distrez, e totul foarte ok, incat acum parca imi e si frica sa intru intr-o relatie. Nu..frica e mult spus. Imi doresc asta, dar nu ma arunc cu capul inainte. Ma deranjeaza doar faptul ca dupa atata timp, nu e suficient de matur sa isi asume niste chestii, sa salute ca un om normal si sa nu mai faca anumite copilarii. E ok, nu ma deranjeaza relatia lui; nu am nicio problema in a-l saluta, nu ma deranjeaza prezenta lui cand il vad, insa e ceva acolo...
Tu mai simti ceva pt el sau cand te gandesti la el il vezi ca pe un fost? El pare ca mai simte daca prefera sa se descarce cu tine si nu cu actuala lui iubita. Tu zici ca te foloseste, dar sa stii ca oamenii cand sunt bolnavi sau depresivi prefera doar acele persoane pe care le iubesc (indiferent de tipul de iubire) si care pot sa-i faca sa se simta mai bine. Si faptul ca nu te saluta poate fi un indiciu ca nu a reusit sa treaca peste ce ati avut. Adica acele copilarii cum le zici tu...daca ar fi trecut peste si ar fi fericit in actuala relatia, n-ar avea o pb cu salutul, dar...are. Stiu ca acum e imposibil sa va mai intalniti, dar daca ati reusi totusi sa o faceti si sa vb despre tine, ca esti pe punctul de a avea o noua relatie, sa-i observi reactia...prin asta ti-ai da seama exact daca mai simte ceva pt tine sau nu.
@cris_89
Da..nu stiu, cred ca o sa tin intotdeauna la el cumva. Zilele astea am aflat ca o sa plece la master in alta tara cu o bursa si m-a blocat putin vestea. Nu stiu daca sta un an sau doi, dar ma bucur pt el. Stiu ca isi dorea asta.
Aa..chiar azi ne-am vazut la facultate, in curtea interioara. Se uita la mine de departe asa. Da nu pot sa merg si sa vorbesc cu el din senin.. Si chiar daca el ar incerca cumva sa vorbeasca cu mine, cred ca as fi mai rezervata pt ca imi e ciudat sa ii povestesc ce am mai facut in conditiile in care nu ne-am mai vorbit de mult. El este cu altcineva. E aiurea. Cred ca mi-ar face rau sa vorbesc cu el si mi-ar fi greu pt ca oricum pleaca.
Cat despre faptul ca nu a trecut peste... ba a trecut si inca foarte repede. Nu zic ca nu are vreo urma de regret. O avea...dar nu mai simte nimic. Iar daca i-as spune de alt baiat, m-ar felicita cu siguranta. Cred ca s-ar bucura pt mine.
Da..nu stiu, cred ca o sa tin intotdeauna la el cumva. Zilele astea am aflat ca o sa plece la master in alta tara cu o bursa si m-a blocat putin vestea. Nu stiu daca sta un an sau doi, dar ma bucur pt el. Stiu ca isi dorea asta.
Aa..chiar azi ne-am vazut la facultate, in curtea interioara. Se uita la mine de departe asa. Da nu pot sa merg si sa vorbesc cu el din senin.. Si chiar daca el ar incerca cumva sa vorbeasca cu mine, cred ca as fi mai rezervata pt ca imi e ciudat sa ii povestesc ce am mai facut in conditiile in care nu ne-am mai vorbit de mult. El este cu altcineva. E aiurea. Cred ca mi-ar face rau sa vorbesc cu el si mi-ar fi greu pt ca oricum pleaca.
Cat despre faptul ca nu a trecut peste... ba a trecut si inca foarte repede. Nu zic ca nu are vreo urma de regret. O avea...dar nu mai simte nimic. Iar daca i-as spune de alt baiat, m-ar felicita cu siguranta. Cred ca s-ar bucura pt mine.
Perceptia noastra asupra evenimentelor ce ne compun viata…ce alegem sa ne amintim…influenteaza in mod considerabil cum traim in fiecare zi.
E optiunea ta Bya ce alegi sa-ti amintesti din aceasta relatie. Sentimentul dureros poate sa persiste tocmai pentru ca refuzam sa acceptam realitatea si speram intr-o continuare a clipelor placute. Odata ce acceptam ca acele clipe sunt acum doar un trecut, putem sa ne bucuram ca s-au intamplat, ca am avut parte de ele si poate sa speram la altele similare, intr-un alt context...sa speram la ALTA SANSA, una noua dar cu emotii placute asemanatoare.
Dr Rares Ignat
psihoterapie pentru depasirea obstacolelor din viata
E optiunea ta Bya ce alegi sa-ti amintesti din aceasta relatie. Sentimentul dureros poate sa persiste tocmai pentru ca refuzam sa acceptam realitatea si speram intr-o continuare a clipelor placute. Odata ce acceptam ca acele clipe sunt acum doar un trecut, putem sa ne bucuram ca s-au intamplat, ca am avut parte de ele si poate sa speram la altele similare, intr-un alt context...sa speram la ALTA SANSA, una noua dar cu emotii placute asemanatoare.
Dr Rares Ignat
psihoterapie pentru depasirea obstacolelor din viata
Alege-ți medicul și fă o programare!Peste 13000 de cabinete medicale își prezintă serviciile pe ROmedic.
Alte subiecte care v-ar putea interesa:
- 7nu suntem un cuplu normal
- 12am nevoie de sfatul vostru: relatia mea de 4 ani a luat sfarsit
- 4Un iubit confuz - menstruatie intarziata
- 7Prietena mea nu mai tine la mine cum tinea
- 6Sunt distrusa sufleteste si mintal. Nu stiu cum sa procedez.
- 11sotul meu bea mult si sta cu prietenii
- 3Greutatea mea un obstacol in relatia noastra
- 9In ultimele luni trec printr-o perioada foarte grea, sper sa nu cad in vreo depresie
- 30boala psihica sau orgoliu ?
- 8sotul meu nu vrea sa faca dragoste cu mine
- 7Am nevoie de un sfat. Este el nebun sau o iau eu razna?
- 1nu vrea in ruptul capului sa mute la mine
- 27Mintea mea nu-i la mine! Spuneti-mi va rog ce sa fac?
- 23imi e drag sa ma trezesc langa el dimineata, iar el ma cheama cu numele fostei sotii
- 27L-am parasit cu speranta ca se poate schimba, dar dupa numai o luna e cu alta
- 18Eu traiesc doar cu el in cap! E sau nu psihopat?
- 10Soțul nu ma mai iubește
- 3Ce s.a schimbat?
- 5Prietena mea s-a despărțit de mine, ce aș putea face ?
Mai multe informații despre: Relatia de cuplu psihoterapia
Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și: