Mamica disperata: insomnii, depresie

Sunt mamica de 2 luni: din pacate de cand a aparut micuta nu dorm mai mult de 2 ore pe noapte.Copilul doarme de la 11 la 5 dimineata, eu doar de la 10, 11 la 1, 2 si nu mai reusersc sa adorm. Ne-am dorit acest copil dar cred ca socul a fost mare.Mereu am avut o viata:studenteasca' cu vacante, petreceri si fara griji.Acum nu stiu ce sa-i fac Sorinei sa-i fie bine, ma panichez chisar si cand trebuie sa-i fac lapticul cu intrebari de genul:e prea rece, prea cald.Ma pierd mereu in zeci de intrebari, multe pe nimicuri. Nu reusesc nici sa mananc cine stie ce, Sunt ata de obosita incat nu reusesc sa ma adun pe parcursul zilei.Totul pare extrem de complicat. Nu am ajutor decat de la sot cand si cand. nu stiu sa gatesc si nici nu apuc sa fac ceva asa ca alimentatia de deplorabila:mezeluri, branzeturi, ceva mancare gatita. Nu apuc nici sa mananc sau sa beau apa. Am nevoie de un p[siholog sau doar de o organizare mai buna. Am inclusiv atacuri de panica ca nu o sa facem fata situatiei: nici financiar si nici sa facem ce e mai bine pentru acest copil. In casa avem, pe timpul zilei temperaturi cam mari, peste 26 grade.Nu stiu cum sa scad mai jos de atat, stiu ca nu-i face binre. Cum sa o inbrac? Tot timpul sunt agitata si anxioasa. Multumesc.

Buna Mamico,

In primul rand te felicit pentru ca ti-ai indeplinit visul de a fi mama si pentru ca este o mama dintre cele mai bune, incercand ca faci totul ca la carte cand vine vorba de cresterea copilului tau. Dar nici pe tine nu trebuie sa te neglijezi. Din pacate, eu nu sunt mamica, inca, asa ca sfaturile mele ar fi inutile in aceasta situatie. Totusi, pentru a-ti reinstala starea de calm, pentru a nu te mai panica si pentru a afla mai multe despre copii te sfatuiesc sa vorbesti cu un psiholog. Intra pe topexperti.ro, alege-ti un terapeut (sunt mai multi) si intra in discutie cu el, elibereaza-te de presiune si agitatie si in plus afla lucruri noi si utile pentru copii. Iti recomand sa intri pe acest site, care ofera consiliere psihologica online, deoarece astfel nu iti vei pierde timpul pe drumuri cand tu trebuie sa stai acasa si sa te incrijesti de micuta. Sa auzim de bine. Iti doresc multa sanatate si liniste sufleteasca.

Multumesc mult pentru incurajari. Stiu ca totul vine din interior, dar uneori e nevoie si de o mana de ajutor din afara. Astept in continuare sfaturi si idei noi.

eu am incercat sa accesez topexperti dar este cu plata si nu imi permit sa imi fac abonament sa platesc un psiholog online :(

cred ca am fost mai grav ca tine.eu am nascut acum 5 saptamani.nu mi-am dorit deloc copilul, dar m-am hotarat sa-l pastrez.am acceptat foarte greu ca sunt gravida (abia pe la 7 luni). dupa ce am nascut cred ca am facut depresie postnatala.nu acceptam deloc copilul, nu vroiam sa stau cu copilul, ma enervam din orice, plangeam fara motiv, faceam crize de nervi si il certam des pe sotul meu, eram depresiva, nu dormeam mai deloc si nu mancam mai nimic.ba chiar m-am gandit de multe ori sa duc copilul la orfelinat sau la cresa.nu mai aveam chef de viata si nu vroiam sa renunt la mine pt.copil.de cand avea fetita 1 saptamana a inceput sa vomite in somn pe nas si gura si se ineaca rau.am fost de multe ori la doctor cu ea, dar tot nu am rezolvat nimic.am cheltuit multi bani pe lapte, medicamente si pe drumuri la spital in bucuresti.de atunci o pazesc tot timpul, nu o las nici o clipa singura si nu dorm noaptea.crede-ma ca mi-e foarte greu sa ma plimb mereu pe la spitale si sa stau de paza.acum mai mi-am revenit, dar cred ca o sa mai dureze pana ma obisnuiesc cu copilul.sotul meu e optimist si mereu ma calmeaza.nu am fost la psiholog.incerc sa ma linistesc singura, sa vorbesc mai des cu fetita mea, sa accept realitatea si sa fiu mai optimista.sper sa reusesc si sper ca ai trecut cu bine peste acesta problema, mai ales ca tu ti-ai dorit copilul.sa-ti traiasca.

Draga Roxana, sper ca ti ai revenit pana acum, totusi iti scriu, trec printr o situatie asemanatoare, respectiv o depresie postoperatorie cu insomnie, 2 sapt nu am dormit mai deloc, imi tremura corpul, eram in sevraj.. dupa 2 sapt de spital (nu puteam manca, imi era rau) am mers la psiholog /psihiatru, mi a dat Seroxat pt 6 luni vazandu ma asa agitata, psiholoaga mi a zis din start k trebuie psihiatru, nu ma puteam uita nici la o emisiune TV d anxietate.. cand am auzit 6 luni, efecte adverse( nu as putea fce copil desi imi doream), am luat decizia sa mai aman tratamentul o sapt /2 si sa mi pun mintea la contribuție, a fost ca o lupta sfâșietoare, recunosc, dar a mea.. knd am ajuns acasa mai dormeam in unele nopti (oricum din 2 una era alba, fara pic de somn, atipeam dimineata f putin).. am dt cu Somnix cu melatonina (din cauza asta visam numai tampenii si oricum dormeam pe reprize), nu am mai dat cu el de o sapt... Insa am luptat f fff mult cu mine, in ce sens :
- aveam tendinta de a dramatiza (cel mai mult este obosit creierul);
- am evitat sa ma mai compar cu cei mai buni, ci m am uitat in jur cati au probl grave... gandeste te la cei care lucreaza in tura ca nu dorm cu noptile.
-si acum lenevesc in pat dimi pana la 9/10 desi nu dorm, lucru gresit, la care vreau sa lucrez.
-am inceput sa fac meditatie singura, iti pun un clip de pe YouTube: https://youtu.be/mX-OfAT4im4
- dr psihiatru mi a spus sa nu amestec ceaiurile cu anxiar pe care mi l a dat si mie de curand in locul paroxetinei vazand k starea mea s-a schimbat catusi de cat in bine si m am mai liniștit ;
- Nu sta, activitate zilnic, azi noapte de ex nu am dormit, azi am fost 5 ore la munca, acum sunt in parc, ;
- Acum 2 sapt nu aveam rabdare sa fac nimic, mi am spus "pofta vine mancand" si asa am inceput cate putin, fac mâncare, curat, ma uit la Tv;
- nu sunt cea dinainte, dar numai noi insine ne putem controla subconștientul, dar cu munca grea si răbdare, noi aveam impresia k nu ne stresam, dar subconștientul nostru e plin de ganduri ;
- sa apelezi la ajutor specializat e f bn, dar pe timpul tratamentului lupta cu gandul f mult, cauta tehnica care are efect la tn (chiar si cel mai mic), fiecare om e diferit, am observat ca daca te stresezi enorm in timpul tratamentului afecteaza beneficiul acestuia asupra organismului ;
- Dzeu ne a inzestrat cu f multa forta, toti suntem slabi cand ne dam batuti si toti gasim forta in noi cand luptam ;
- vb cu subconștientul tau, spune ti ca nu te dai batuta, incearca sa fci cate cv pt din jur, familie, gaseste ti utilitatea, in fiecare zi sa faci cate cv cat de mic si o sa vezi ca intr o zi lucrurile vor veni de la sine, nici nu ti vei da seama cand;
- fa activitati ce te relaxeaza, de ex eu ma joc Candy crush, tricotez (la fel la inceput nu aveam rabdare, trebuia sa te fortezi un timp, sa fci, mai in sila, mai fara dorinta, fci 10 min, te opresti, te reapuci iar pe parcurs o sa apara o sclipire) ;
- ce am facut gresit, aveam asteptarea de la ceilalti de a ma ajuta si a mi rezolva problema, ma victimizez si ma plâng din orice k eu am cv grav, Stop, doar noi insine ne putem rezolva aceasta problema, sta in gândurile noastre, in noi, ceilalti ne ajuta destul cu incurajari si cu ce tine de ei;

- pe cat posibil nu i lasa pe altii sa faca lucrurile in locul tau;
- exista si zile /nopti bune si rele, asa erau si inainte ;
- sa nu ne impunem blocaje, iar la primul stres sa nu dormim, viata nu e roz ;
- comunica cat mai mult, asculta muzica, plimba te;
- chiar si o rana fizica are nevoie de timp pt a se vindeca, răbdarea e f imp ;
- nu ti imagina k eu sunt Zen, si k aplic per total acestea, ca nu am momente urate, recapeți normale in evolutia spre vindecare, dar lupt sa le aplic, daca pic dupa noaptea in care nu dorm, apoi imi spun ca trebuie sa ma ridic iar si iar, vreau sa ajung makr sa nu mai fie noaptea alba sa dorm chiar si 3 ore pt k organismul ar fi ok, s ar mai odihni.
- umple ti inima cu multa iubire, sentimente calde, lupta in fiecare zi sa le simti, razi si fortat, pt k este imposibil ca efectul sa nu se simta dupa o perioada mai mare, nu totul vine cand vrem noi ;
- multumeste knd ai o noapte buna, iar a 2 a zi spune ti cat de in forma esti ;
- ce e ciudat cate sfaturi se pot da knd uneori noi suntem lesinate de somn si nu putem merge nici p strada, dar sa te duci la sport( asta gandim noi, ca nu suntem intelese, intr adevar nu intelege decat cel care trece prin asta, dar nici ceilalți nu dau sfaturi rele), deci se poate, dc punem in practica cate putin, câte puțin, e ca in cls 1 cand scriai fortat literele, iar acum vin de la sine, asa va fi si cu noi, trebuie sa ne inducem siguranta in creier.. (temeri are orice om, totul face parte din noi si existenta cuprinde de toate) ;
- cauta pe YouTube filmul documentar " The Secret", Secretul, Legea Atracției, este subtitrat romana, te va ajuta f mult, vei intelege ce inseamna forta gandului... Mai e o carte pe net- Puterea Gândului, scrisa de un yoghin, nu știu exact numele ;
- Forta, se poate! Vom reusi, cei din jur au nevoie de noi ( si eu am 28 ani, imi planificasem un copil, dar avem timp pt tot), fa totul fortat la inceput, mecanic, o luna, 2, 3.. si vei vedea chiar si un minim de schimbare, bucura te de minunea pe care o ai.