Ma plictisesc. Nu stiu ce e cu viata asta
Ma plictisesc. Nu stiu ce e cu viata asta, servici-casa servici-casa si din cand in cand petrecut timp cu prietena. In asta consta totul? Mi se spune sa imi gasesc un scop in viata, un rost, dar eu nu gasesc, si mi se spune ca daca as gasi asta s-ar traduce si prin activitati in prezent desi nu vad cum setarea unui scop s-ar traduce prin activitati imediate. As vrea sa nu ma mai gandesc atat, inainte faceam lucrurile pur si simplu nu ma gandeam la trecut sau la viitor daca mi-e bine sau nu. Cum sa nu ma mai gandesc la astea? Cum sa nu ma mai plictisesc?
30 comentarii
Buna dimineata.
Sensul existentei noastre este dat de drumul parcurs pentru atingerea unui obiectiv. Fara obiective fixate, probabil ca viata noastra ar fi extrem de plictisitoare. In conditiile in care noi stabilim niste obiective mai mult sau mai putin indepartate, incepem inca din prezent sa actionam pentru a le atinge. Iar odata atins obiectivul fixat, stabilim noi si noi obiective. Cam asa se traduce viata.
Si in timp ce ma gandeam cum sa formulez raspunsul, mi-am amintit de o poveste care se intitula "Nu uita niciodata sa evoluezi". Nu stiu daca este vorba de o poveste adevarata sau nu. Te las pe tine sa tragi concluzia. Nu o sa scriu povestea in cele ce urmeaza, insa pe scurt este vorba de o femeie in varsta de 86 de ani care s-a gandit sa urmeze cursurile facultatii pe care îşi dorea de multi ani sa o frecventeze. La sfarsitul semestrului femeia a fost invitata sa tina un discurs la banchetul fotbalistilor. Cand a inceput discursul ei pregatit de acasa, scapa trei dintre cele cinci cartonase pe care isi notase ce voia sa spuna. Deranjata si stanjenita a spus urmatoarele lucruri: "Nu incetam sa ne jucam pentru ca imbatranim. Imbatranim pentru ca incetam sa ne jucam. Exista numai patru secrete pentru a te mentine tanar, a fi fericit si a deveni un om de succes. Trebuie sa razi si sa gusti umorul fiecarei zile. Trebuie sa ai un vis. Atunci cand ramai fara vise, mori. Suntem inconjurati de oameni morti si nici nu ne dam seama. E o mare diferenta intre a imbatrani si a evolua. Daca ai 19 ani si stai in pat inert timp de un an, fara sa faci un lucru productiv, vei implini 20 de ani. Daca am 87 de ani si zac in pat timp de un an fara sa fac nimic voi implini 88. Toata lumea imbatraneste. Nu e nevoie de talent sau pricepere.
Ideea e sa evoluezi, identificand mereu oportunitatile care se ascund in inima schimbarii. Nu regreta nimic. Cei care sunt deja batrani nu regreta ceea ce au facut, ci mai degraba ceea ce nu au facut. Numai cei care au regrete se tem de moarte".
La o saptamana dupa absolvire, Rose s-a stins pe tacute in somn. Peste 2000 de studenti au fost alaturi de cea care le-a demonstrat ca nu e niciodata prea tarziu sa fii ceea ce iti doresti sa fii.
Si cum am incredere ca tu nu te numeri in categoria oamenilor "morţi" tocmai pentru simplul fapt ca iti pui astfel de intrebari, sunt convinsa ca vei gasi singur raspunsul la ele si vei reusi sa iesi din monotonia prezenta, raportandu-te la un viitor frumos.
Numai bine.
Sensul existentei noastre este dat de drumul parcurs pentru atingerea unui obiectiv. Fara obiective fixate, probabil ca viata noastra ar fi extrem de plictisitoare. In conditiile in care noi stabilim niste obiective mai mult sau mai putin indepartate, incepem inca din prezent sa actionam pentru a le atinge. Iar odata atins obiectivul fixat, stabilim noi si noi obiective. Cam asa se traduce viata.
Si in timp ce ma gandeam cum sa formulez raspunsul, mi-am amintit de o poveste care se intitula "Nu uita niciodata sa evoluezi". Nu stiu daca este vorba de o poveste adevarata sau nu. Te las pe tine sa tragi concluzia. Nu o sa scriu povestea in cele ce urmeaza, insa pe scurt este vorba de o femeie in varsta de 86 de ani care s-a gandit sa urmeze cursurile facultatii pe care îşi dorea de multi ani sa o frecventeze. La sfarsitul semestrului femeia a fost invitata sa tina un discurs la banchetul fotbalistilor. Cand a inceput discursul ei pregatit de acasa, scapa trei dintre cele cinci cartonase pe care isi notase ce voia sa spuna. Deranjata si stanjenita a spus urmatoarele lucruri: "Nu incetam sa ne jucam pentru ca imbatranim. Imbatranim pentru ca incetam sa ne jucam. Exista numai patru secrete pentru a te mentine tanar, a fi fericit si a deveni un om de succes. Trebuie sa razi si sa gusti umorul fiecarei zile. Trebuie sa ai un vis. Atunci cand ramai fara vise, mori. Suntem inconjurati de oameni morti si nici nu ne dam seama. E o mare diferenta intre a imbatrani si a evolua. Daca ai 19 ani si stai in pat inert timp de un an, fara sa faci un lucru productiv, vei implini 20 de ani. Daca am 87 de ani si zac in pat timp de un an fara sa fac nimic voi implini 88. Toata lumea imbatraneste. Nu e nevoie de talent sau pricepere.
Ideea e sa evoluezi, identificand mereu oportunitatile care se ascund in inima schimbarii. Nu regreta nimic. Cei care sunt deja batrani nu regreta ceea ce au facut, ci mai degraba ceea ce nu au facut. Numai cei care au regrete se tem de moarte".
La o saptamana dupa absolvire, Rose s-a stins pe tacute in somn. Peste 2000 de studenti au fost alaturi de cea care le-a demonstrat ca nu e niciodata prea tarziu sa fii ceea ce iti doresti sa fii.
Si cum am incredere ca tu nu te numeri in categoria oamenilor "morţi" tocmai pentru simplul fapt ca iti pui astfel de intrebari, sunt convinsa ca vei gasi singur raspunsul la ele si vei reusi sa iesi din monotonia prezenta, raportandu-te la un viitor frumos.
Numai bine.
Eu cred ca aceasta stare nu se numeste plictiseala ci MONOTONIE, este indicat ca de multe ori sa faci un lucru atunci cand se iveste fara sal gandesti prea mult, adica atunci cand esti invitat in parc sa mergi fara sa stai pe ganduri, VIATA este prea scurta chiar daca are 100 de ani tot scurta este, asa ca este bine sa o folosesti in favoarea ta si sa no irosesti aiurea safaci ceea ce iti place sa o folosesti cu cap.
Eu de exemplu nu mai pot merge la munca din cauza sanatatii si am numai 38 de ani, dar cu toate astea atunci cand sunt acasa intru pe acest forum stau de vorba, merg si ma intalnesc cu pacientii cu care tin legatura, merg cu copii in parc, merg la cumparaturi, fac cam tot ceea ce faceam si inainte, asa ca daca nu esti bolnav nu te comporta ca si cum ai fi.
Eu de exemplu nu mai pot merge la munca din cauza sanatatii si am numai 38 de ani, dar cu toate astea atunci cand sunt acasa intru pe acest forum stau de vorba, merg si ma intalnesc cu pacientii cu care tin legatura, merg cu copii in parc, merg la cumparaturi, fac cam tot ceea ce faceam si inainte, asa ca daca nu esti bolnav nu te comporta ca si cum ai fi.
aceeasi problema o am si eu. am mai avut acum un an si ceva. nu am bagat in seama, am zis ca poate e din cauza monotoniei, nu prea am prieteni, la fel eram si eu. doar cu prietenul meu o data la 2-3 zile (ptr ca nu stam impreuna) si atunci stateam acasa sau ieseam la o plimbare pe jos. mai o cearta cu ai mei, mai cate ceva neplacut.. am asteptat sa imi treaca dar starea s-a inrautatit. cand ma trezeam dimineata imi venea sa plang, aveam un nod in gat toata ziua, nu ma mai multumea nimic, nu imi era aminte de nimic, nu mai aveam interes ptr nimic. ma intrebam si imi era teama ca asa o sa fie toata viata si nu stiam cat pot sa traiesc cu simptomele si cu monotonia asta. e mult de povestit. in final am ajuns la psihiatru, am luat 3 luni niste antidepresive care nu dau dependenta si multumesc lui Dumnezeu mi-am revenit foarte repede. pana cum 1-2 saptamani cand am inceput din nou sa am o plictiseala cronica, chef de nimic, numai nemultumiri, parca sunt dezamagita de viata asta si partea rea e ca starile astea nici nu pot sa le controlez. exista si atat. :( e foarte greu. cine nu a trecut prin asa ceva nu crede. am trecut prin depresia aceea atunci si sunt ingrozita...nu mai vreau sa ajung asa. sper din suflet ca o sa imi revin cumva fara sa ajung din nou prin cabinete.
ar fi bine sa nu lasi sa treaca prea mult timp. daca nu reusesti sa scapi singur si cu ajutorul celor din jur de starile astea, atunci e bine sa mergi la un psiholog sau un psihiatru macar sa stai un pic de vorba sa spui ce ti se intampla. o sa te ajute. iti spun drept ca respingeam total ideea de a merge la psihiatru dar cand am simtit ca nu mai pot m-am dus singura. vreau sa spun ca dupa numai 2 sapt de tratament am simtit ca mi-am revenit. aveam o stare extraordinara parca renascusem. si atunci ma intrebam oare de ce am stat atat sa ma chinui si nu am mers mai din timp la doctor. si nici nu au avut efecte adverse gen somnolenta sau voma, ameteli cum au alte medicamente.
- obiective fixate
- sa ai un vis
- raportare la un viitor frumos
singur sa gasesc raspunsul doamna Oana Lup? nu stiu daca il pot gasi singur de aceea intreb si aici, nu vad umor din fiecare zi, nici nu cred ca e posibil sa gasesti asa umor din nimic
Andra Constantin, spui ca ti-ai revenit foarte repede dupa tratament, care era diferenta in viata ta ( mai detaliat ) intre ce simteai cand ti-ai revenit si erai bine si inainte sa fii bine.
Multumesc pentru raspunsuri.
- sa ai un vis
- raportare la un viitor frumos
singur sa gasesc raspunsul doamna Oana Lup? nu stiu daca il pot gasi singur de aceea intreb si aici, nu vad umor din fiecare zi, nici nu cred ca e posibil sa gasesti asa umor din nimic
Andra Constantin, spui ca ti-ai revenit foarte repede dupa tratament, care era diferenta in viata ta ( mai detaliat ) intre ce simteai cand ti-ai revenit si erai bine si inainte sa fii bine.
Multumesc pentru raspunsuri.
la inceputul depresiei simteam doar o monotine permanenta. eram foarte plictisita apoi depresia a inceput sa se agraveze. nu vedeam nimic frumos la viata, eram dezamagita si ma gandeam cu disperare ca asa va arata toata viata mea, eram plictisita de orice, nu-mi era aminte de nimic, nici sa ies din casa. imi venea tot timpul sa plang, simteam o monotonie dusa la infinit, de viitor nici nu mai venea vorba. nu vedeam niciun viitor. parca traiam asa doar sa tin umbra pamantului, fara niciun scop si toate astea imi dadeau si o stare de nervozitate.cand ma intreba cineva ce anume trebuie sa se intample ca sa ma simt mai bine, nu stiam ce sa raspund. cam asa eram inainte sa ma duc la psihiatru si eram intr-o stare avansata a depresiei. ajunsa la psihiatru, am stat de vorba cu dna doctor si mi-a dat niste medicamente care, a spus dansa, nu provoaca somnolenta (eram in apropierea examenului). cate un comprimat pe zi si dupa doua saptamani imi disparuse si plictiseala si tot. era primavara si stiu ca am inceput sa ies pe afara, stateam la soare, ma uitam la copacii infloriti, faceam poze, eram alt om. cand ma uitam in jur si vedeam iarba verde si cerul albastru mi se umplea sufletul de caldura si zambeam si daca vedeam un fluture sau o albina. atunci mi-am dat seama cat de pierduta eram inainte. sti ce senzatie traiam? a unui orb caruia i-a revenit vederea si era cel mai fericit om din lume. ma puteam bucura si de cel mai neinsemnat lucru.
Cand ne-am nascut nu ne puteam raporta ca lumea inconjuratoare, doar vedeam si auzeam ce se intampla in jurul nostru. Mai tarziu am invatat ca persoanele care ne ofereau protectie, dragoste si grija se numeau mama si tata. Cum? Auzind in jurul nostru aceste cuvinte. Si usor-usor am spus si noi mama si tata. Mai tarziu, am invatat sa ne raportam la ceea ce este in jurul nostru folosind cuvintele auzite. Am invatat ce este masa, ce este scaunul si alte lucruri inconjuratoare. Apoi au aparut si alte cuvinte care sa exprime ganduri, sentimente, emotii. Si iata cum gasim o explicatie pentru ce se intampla cu noi si in jurul nostru folosind cuvinte. Probabil ca ai observat ca cele mai mari probleme in comunicare apar atunci cand credem ca un cuvant folosit are aceeasi semnificatie si pentru cel de langa noi. Din pacate 'sensul unui cuvant nu este dat de gura celui care il rosteste, ci de urechea celui care il aude'. Cuvinte precum obiective, vis, viitor frumos, au o semnificatie larga si diferita pentru fiecare dintre noi, chiar daca conform Dex exprima acelasi lucru. Poate ca pentru mine un viitor frumos si obiectiv inseamna ceva, pentru altii, altceva, pentru tine altceva. Iata de ce raspunsul la acestea il vei gasi pana la urma singur, prin incercare si succes/eroare. Cu sau fara ajutor specializat (psiholog, psihiatru), in functie de alegerea ta personala. Ceea ce poti tu sa faci este sa tii cont de sfaturile unor persoane care s-au confruntat cu probleme similare, sa incerci, daca ti se pare potrivit tie, si sa vezi efectele. Cum imi mai place mie sa spun: Invins nu este cel care pierde razboiul, ci cel care inceteaza sa lupte.
VHTR primul pas in vindecare este sa fi o persoana si nu un anonim, al doilea pas este sati faci singur o lista cu persoanele care depind de tine, pe urma o lista cu persoanele carora leai schimbat viata prin actiunile tale, si nu in ultimul rand ce va insemna daca tu nai mai fi, si asa o sa vezi singur CA VIATA TA NU ESTE PLICTICOASA ci influenteaza enorm de multe alte vieti. Incearca astfel sa schimbi cate ceva in viata ta pt a beneficia si tu de pe urma celorlalti, incearca sa te incadrezi si tu in vita cotidiana, sa te simti util, sa te distrezi sa faci ceva ce iti face placere inafara de munca si casa.
EU de exemplu comunic si ajut sau sunt ajutat de catre alti pacienti cu diferite tipuri de cancer ca si mine, ma intalnesc cu unii dintre ei asta inafara programului cu familia, atunci cand nu sunt pe la spitale sau cand starea sanatatii imi permite.
EU de exemplu comunic si ajut sau sunt ajutat de catre alti pacienti cu diferite tipuri de cancer ca si mine, ma intalnesc cu unii dintre ei asta inafara programului cu familia, atunci cand nu sunt pe la spitale sau cand starea sanatatii imi permite.
si cum sa ajung si eu sa ma simt bine ca si Andra Constantin, sa ma bucur de viata, ea a reusit sa fie asa prin pastile, eu deja iau tratament.
sa sti ca pastilele trateaza doar simptomele. daca problemele care te-au adus in pragul depresiei raman nerezolvate si te lovesti mereu de ele, starile acestea nesuferite revin. uite, eu, dupa un an, au inceput din nou sa imi apara cate un simptom din asta. si tot timpul caut sa imi ocup timpul cu ceva, sa imi distrag atentia sa nu ma mai gandesc acolo. intr-adevar pastilele alea m-au ajutat enorm de mult cat nici nu ma asteptam, dar fiindca problemele care m-au dus la depresie atunci sunt aceleasi in continuare, depresia ma incearca iar. am terminat si eu postliceala de farmacie anul trecut dar nu imi gasesc de munca pe nicaieri. lipsa banilor e o problema marcanta ptr mine. mama are un salariu de 7 milioane si se descurca foarte greu tinand cont ca mai am si o sora de 16 ani. tata bea si fumeaza si refuza sa ne ajute cu bani, tot timpul in casa e cearta si injuraturi si vorbe urate. acum 2 ani tata a avut 2 tentative de sinucidere, eram singura cu el acasa si am intrat in panica, anul trecut tatal prietenului meu, un om nemaipomenit, s-a prapadit in 2 sapt din cauza cancerului la doar 43 de ani. faptul ca nu am o familie si lipsa banilor ma macina mereu. ma simt singura uneori, nu am prieteni, doar pe iubitul meu. eu de fel sunt o fire sensibila si introvertita..uite problemele care duc la depresii repetate si care simti ca te inebunesc pur si simplu si nu sti ce sa faci.. si daca stai sa le analizezi cu amanuntul mereu o iei razna.
aa. si apropo de tratament. inainte sa ma duc la psihiatru am incercat cateva naturiste gen sunatoare, rhodiola roseea, ceaiuri. am luat magneziu si b6, extraveral, relaxirem, sedativ pc, passiflora, chiar si xanax cand simteam disperarea aia si simteam ca nu mai pot dar nu am simtit nimic dupa ele. nici nu am avut rabdare sa urmez mult timp cu naturiste fiindca imi era prea rau si vroiam ceva sa isi faca efectul mai repede, nu in 3 luni. tu poti spune ce tratament iei acum?
Lipsa banilor sunt o problema pt multi dar asta nu trebuie sa fie un motiv de a te inchide in casa, iar in legatura cu boala tatalui prietenului tau sa stii ca singurul ajutor pe care il puteati da era spijinul fizic si zic asta din perspectiva pacientului cu cancer eu am aproape 38 de ani si lupt cu aceasta boala de cinci ani, chiar daca acum sunt la a sasea metastaza in corp si singurul ajutor pe care mil da familia si apropiatii sunt prezenta fizica spijinul moral si cateodata material pt ami cumpara medicamentele.
NU LASATI CA ACESTE PROBLEME MINORE SA VA CONDUCA VIATA.
NU LASATI CA ACESTE PROBLEME MINORE SA VA CONDUCA VIATA.
cred ca ai dreptate ca pastilele trateaza doar simptomele Andra, tu ai fost vreodata la psihoterapie? ce parere ai de psihoterapie? acolo sa fie rezolvarea de durata, durabila, concomitent cu pastilele pentru un tratament complet, imi pare rau sa aud problemele pe care le ai, sper sa nu intri din nou in stari care nu-ti fac bine si sa te mentii cat de bine posibil, multumesc de raspunsuri, tratamentul meu daca pot ti-l trimit in mesaj privat
Buna, sa stii ca si eu imi puneam intrebari de genul in fiecare zi, mereu ma intrebam ce o sa fac eu cu viata mea, de ce fac asta, de ce fac aia, de ce nu sunt fericita, si ca daca nimic nu ma va face fericia ce ma fac... nu ajungeam nicaieri decat la un nivel de anxiatate si mai ridicat...Ce mi-a schimbat gandirea a fost o perioada de iad, o perioada foarte urata in care nu ma mai intrebam care e sensul vietii, ci cum sa fac sa traiesc pur si simplu fara sa ma mai chinui.Nu exista niciun sens, viata nu are sens, viata trebuie traita si atat, traita pt ziua de azi ca maine nu stii ce va fi.Uite, sa zicem ca eu azi ma gandesc si ma tot gandesc la sensul vietii si prin absurd chiar il gasesc, incep sa-mi fac planuri si poate maine doamne fereste nu mai exist.
Stii ce trebuie facut?Trebuie gasit un lucru care te face fericit, atat.Pur si simplu un lucru, ceva care sa te motiveze, sa-ti placa ca sa poti trai ca viata in sine nu are niciun sens...Intrebarea e ce faci daca nu gasesti ceva care sa te faca fericit, aici e buba ca de aici incep sa vina toate gandurile astea si toate intrebarile, fricile, gandurile negre.
Ceea ce simti tu se intampla de obicei la inceputul depresiei, cel putin asa a fost la mine, nu sunt medic, dar ce descrii tu am simtit si eu inainte cu putin sa cad rau de tot, iti inteleg tristetea si crede-ma ca de multe ori pastilele nu ajuta, nu intotdeauna...dar asta nu inseamna ca pe tine nu te-ar ajuta, nimeni nu stie inafara de tine:)
Ceea ce e sigur e ca viitorul nu-l stie nimeni, viitorul nici macar nu exista azi si din dorinta prea mare de a trai viata la maxim si de a gasi un sens, un scop ajungem sa facem depresie, pentru ca realizam ca ceea ce ne dorim nu exista si ca viata nu e deloc cum ar trebui sa fie:)
Stii ce trebuie facut?Trebuie gasit un lucru care te face fericit, atat.Pur si simplu un lucru, ceva care sa te motiveze, sa-ti placa ca sa poti trai ca viata in sine nu are niciun sens...Intrebarea e ce faci daca nu gasesti ceva care sa te faca fericit, aici e buba ca de aici incep sa vina toate gandurile astea si toate intrebarile, fricile, gandurile negre.
Ceea ce simti tu se intampla de obicei la inceputul depresiei, cel putin asa a fost la mine, nu sunt medic, dar ce descrii tu am simtit si eu inainte cu putin sa cad rau de tot, iti inteleg tristetea si crede-ma ca de multe ori pastilele nu ajuta, nu intotdeauna...dar asta nu inseamna ca pe tine nu te-ar ajuta, nimeni nu stie inafara de tine:)
Ceea ce e sigur e ca viitorul nu-l stie nimeni, viitorul nici macar nu exista azi si din dorinta prea mare de a trai viata la maxim si de a gasi un sens, un scop ajungem sa facem depresie, pentru ca realizam ca ceea ce ne dorim nu exista si ca viata nu e deloc cum ar trebui sa fie:)
asa e, suntem oameni, fiecare gandim si simtim in felul nostru, de aceea unora ne merge bine cu un tratament, altii nu au nevoie ci reusesc singuri.. cat despre tatal prietenului meu, domnule NORTON, nu a stiut nimeni ca are cancer. a inceput pur si simplu sa tuseasca si o saptamana a luat medicamente ptr tuse si antibiotic. la insistentele mele a fost sa isi faca radiografie la plamani si i s-a spus ca este sanatos. dupa doua zile a ajuns la spitalul judetean intr-o stare foarte grava si dupa o saptamana de stat in spital in care nimeni nu a vrut sa-i spuna ce are, a murit. era in ultimul stadiul. singurul organ neafectat de cancer era inima. cancerul plecase de la plamani. si-au dat doctorii cu parerea. desi el nu fuma si nu bea. cred ca atunci a fost lovitura decisiva ptr mine. va dati seama ca nimeni nu se gandea la asa ceva. am crezut ca Dumnezeu m-a pedepsit fiidca nu-l mai suportam pe tata, iar pe el il placeam foarte mult si tineam mult la el. cu lipsa banilor e o alta problema si mult de vorbit. nu ma afecteaza numai pe mine. in primul rand parintii, caci de la bani pornesc in fiecare zi certurile. e o situatie destul de grea sa ma gandesc eu in fiecare zi cum sa fac rost de bani sa o ajut pe mama sa plateasca facturile macar, ca de altceva nici nu ne mai raman bani. si cand avem nevoie de ceva tata zice sa ne descurcam. e dureros.
va admir foarte tare ptr puterea dumneavoastra de a va mentine pozitiv si puterea de a lupta. numnai ca unii dintre noi ne nastem mai slabi.adevarat ca depinde si de noi sa ne intarim dar..poate nu stim cum.
Nici eu nam fumat niciodata, de baut doar cateodata o bere doua la o saptamana sau chiar o luna, SI NU TE MAI INVINOVATI PT CA TU NAI NICI O LEGATURA CU DECESUL SOCRULUI, aceasta boala inainte era considerata boala saracilor, gresit deoarece in ultimii 20 de ani a explodat si ataca din toate categoriile sociale indiferent de statut, stil de viata, si ataca fulgerator fara simptome fara avertisment nedanduti timp sa mai faci nimic, eu am descoprit-o in naiembrie 2008 cand trebuia sa ma operez de varicocel la o banala ecografie, era cancer pe rinichi o tumora mai mare decat rinichiul, si in mai 2013 aveam alta tumora care crescuse de 6, 5cm in numai sase luni, peste trei luni aveam alta langa coloana de 3cm, si in noiembrie inca trei pe un plaman dasta iti zic ca nu aveati ce face pt ca totul tine de organismul pacientului nici el nu prea avea ce face pt ca organismul te atentioneaza cand ceva nu este in neregula cand te musca ceva se umfla locul te mananca si asa te atentioneaza ca sa intamplat ceva in locul respectiv, dar in cancer de obicei nu ai simptome, la mine doar acum ma inteapa plamanii atat.
EU ITI ZIC CA NARE ROST SA TE INVINOVATESTI DE DECESUL SOCRULUI PT CA NAI DE CE SI ORICUM NU TE AJUTA NICI PE TINE NICI PE EL.
EU ITI ZIC CA NARE ROST SA TE INVINOVATESTI DE DECESUL SOCRULUI PT CA NAI DE CE SI ORICUM NU TE AJUTA NICI PE TINE NICI PE EL.
S-au scris multe pe acest subiect, dar voi incerca sa-i raspund domnului care a pus prima intrebare. Cand lucrurile nu merg, e semn ca trebuie sa schimbi ceva: la tine sau la ce te inconjoara.
Stiu ca e simplu sa spui "gaseste-ti un scop", dar e mult mai greu de pus in practica. Incercati mai intati sa vedeti daca lucrurile din jurul dumneavoastra va nemultumesc. In concediu, in weekend, va simtiti la fel? Din ce am inteles petreceti prea putin timp cu prietena. Poate e necesar sa aveti o discutie cu ea.
Daca nu lucrurile din jur va nemultumesc, inseamna ca trebuie sa schimbati ceva in interiorul dumneavoastra. De obicei, o astfel de plictiseala ascunde o tradare de sine, candva, pe undeva, ati pierdut o parte din dumneavoastra - acea parte spontana, care stia sa se bucure. Psihoterapia va ajuta sa o regasiti. Atunci, implicit, apare si sensul.
Stiu ca e simplu sa spui "gaseste-ti un scop", dar e mult mai greu de pus in practica. Incercati mai intati sa vedeti daca lucrurile din jurul dumneavoastra va nemultumesc. In concediu, in weekend, va simtiti la fel? Din ce am inteles petreceti prea putin timp cu prietena. Poate e necesar sa aveti o discutie cu ea.
Daca nu lucrurile din jur va nemultumesc, inseamna ca trebuie sa schimbati ceva in interiorul dumneavoastra. De obicei, o astfel de plictiseala ascunde o tradare de sine, candva, pe undeva, ati pierdut o parte din dumneavoastra - acea parte spontana, care stia sa se bucure. Psihoterapia va ajuta sa o regasiti. Atunci, implicit, apare si sensul.
As aduce si eu o completare la ce a spus doamna psiholog. Se apropie sarbatorile de Paste, in aceste zile oamenii se pregatesc frenetic pentru sarbatori. Tu ce intentionezi sa faci de Pasti? Cu cine vei petrece aceste sarbatori? Raportându-te la restul zilelor in care te plictisesti, cum altfel vei face in aceste zile?
O intrebai pe Andra ce parere are de psihoterapie. O sa-ti dau un raspuns care probabil te va surprinde avand in vedere ca vine de la un psihoterapeut. Concluziile unei cercetari arată că ameliorarea simptomelor celor ce intră într-un cabinet de psihoterapie se datoreaza mai multor factori: 40% sunt factori extraterapeutici care tin partial de client (vointa, perseverenta, motivatia si de ce nu, medicatie pe care o ia) şi partial de mediu (suport social), 15% asteptari (credibilitatea în tehnicile si principiile specifice, încrederea în psiholog, aşteptări pozitive de la psihoterapie), 15% tehnici specifice diferitelor scoli de psihoterapie şi 30% factori comuni tuturor tipurilor de psihoterapii, indiferent de orientarea terapeutului (acceptare neondiţionată, empatie, întelegere, caldura, încurajare etc.). Psihoterapia te poate ajuta să dezvolţi alternative şi te poate orienta spre dezvoltarea de noi comportamente în viitor. Din punct de vedere psihologic, simptomul este un rezultat al interactiunii caracteristicilor individului dobandite pe parcursul experientei de viata cu caracteristicile mediului. Prin urmare modificand caracteristicile individului si/sau ale mediului (daca se lucreaza impreuna si cu alti membri din familie), dispare şi simptomul. Sunt si recaderi, insa deja sunt cunoscute instrumentele pentru a reusi sa te ridici mai repede. În acelasi timp insa, psihoterapia nu este o bagheta magica, pentru reusita este foarte importanta contributia ta personala. Avand in vedere ca sunt atatea variabile care influenteaza rezultatele psihoterapiei, iar una din variabile este chiar individul, este foarte greu de spus acum daca si in ce fel te poate ajuta pe tine personal.
In alta ordine de idei. Stiai ca Pasti provine din cuvântul de origine ebraică Pasah ("a trecut")? Crezi ca ai putea sa-ti propui ca de Pasti sa treci peste probleme si sa te bucuri de viata? Cum crezi ca vei face pentru a reusi asta?
O intrebai pe Andra ce parere are de psihoterapie. O sa-ti dau un raspuns care probabil te va surprinde avand in vedere ca vine de la un psihoterapeut. Concluziile unei cercetari arată că ameliorarea simptomelor celor ce intră într-un cabinet de psihoterapie se datoreaza mai multor factori: 40% sunt factori extraterapeutici care tin partial de client (vointa, perseverenta, motivatia si de ce nu, medicatie pe care o ia) şi partial de mediu (suport social), 15% asteptari (credibilitatea în tehnicile si principiile specifice, încrederea în psiholog, aşteptări pozitive de la psihoterapie), 15% tehnici specifice diferitelor scoli de psihoterapie şi 30% factori comuni tuturor tipurilor de psihoterapii, indiferent de orientarea terapeutului (acceptare neondiţionată, empatie, întelegere, caldura, încurajare etc.). Psihoterapia te poate ajuta să dezvolţi alternative şi te poate orienta spre dezvoltarea de noi comportamente în viitor. Din punct de vedere psihologic, simptomul este un rezultat al interactiunii caracteristicilor individului dobandite pe parcursul experientei de viata cu caracteristicile mediului. Prin urmare modificand caracteristicile individului si/sau ale mediului (daca se lucreaza impreuna si cu alti membri din familie), dispare şi simptomul. Sunt si recaderi, insa deja sunt cunoscute instrumentele pentru a reusi sa te ridici mai repede. În acelasi timp insa, psihoterapia nu este o bagheta magica, pentru reusita este foarte importanta contributia ta personala. Avand in vedere ca sunt atatea variabile care influenteaza rezultatele psihoterapiei, iar una din variabile este chiar individul, este foarte greu de spus acum daca si in ce fel te poate ajuta pe tine personal.
In alta ordine de idei. Stiai ca Pasti provine din cuvântul de origine ebraică Pasah ("a trecut")? Crezi ca ai putea sa-ti propui ca de Pasti sa treci peste probleme si sa te bucuri de viata? Cum crezi ca vei face pentru a reusi asta?
de Paste am fost acasa, am petrecut mult timp cu prietena mea, a fost frumos, ne-am inteles, luni 21 aprilie a fost si foarte bine afara, ne-am plimbat, foarte interesant ce spuneti doamna Oana Lup, pot sa ma bucur mai mult de viata daca am mai putine ganduri sau deloc, in sensul de a nu sta sa filozofez, si sa fac lucrurile care imi vin la indemana pur si simplu fara prea multe ganduri, o cheie in a fi tot mai bine cred ca e sa scap de ganduri intrusive si sa nu ma agat de ele, sa le las sa plece de la mine, ma confrunt cu cateva ganduri de acest gen repetitive si sper ca prin psihoterapie sa le depasesc, am si niste amintiri neplacute ce se aseamana cu aceste ganduri si ma dereanjeaza cand mi-e lumea mai draga, am fost internat 3 luni la o clinica de psihiatrie, pentru anxietate, si vin amintiri din si din jurul acestei perioade
Ma bucur sa aud ca ai petrecut sarbatorile frumos. O tehnica frecvent folosita in psihoterapie este aceea de a incuraja clientul sa faca putin din comportamentele care il fac sa se simta bine sau care candva l-au facut sa se simta bine. Este al doilea pas dupa ce clientul este ghidat sa redescopere acele placeri si sa faca altfel decat a facut pana atunci. Ce am constatat eu din ce ai scris in acest mesaj este ca deja tu ai parcurs primul pas si stii ce ai de facut de acum inainte. Mai ramane sa afli cum. Ramane sa repeti cat poti tu de des aceste comportamente (plimbari, intalniri cu prietenii) sau orice ti-a placut sau iti place sa faci. Cat despre gandurile intruzive care zici ca apar, ele sunt in general cele care noua oamenilor ne creaza probleme. Este ca si cand te-ai uita la un covrig si nu ii vezi decat gaura. Inlocuind gandurile negative, disfunctionale, cu alte ganduri pozitive si functionale vei constata ca treptat cele vechi iti vor da pace. Insa nu te astepta ca acest lucru sa se produca peste noapte. Doar cand subconstientul a ajuns la un grad de saturatie cu o anume informatie, o sa foloseasca acea informatie ca sa produca o schimbare in viata ta.
In plus, ratiunea este limitata, desi societatea actuala pune un mare accent pe latura rationala. O dezvoltam inca din primii ani de scoala. Iti amintesti tu de vreun curs tinut la scoala in care sa fii invatat despre emotii si cum pot fi acestea transformate intr-o resursa? Eu nu imi amintesc. Emotiile sunt un combustibil pe care nu de fiecare data il putem controla, el putand deveni astfel excesiv. Si iata de ce o emotie o putem percepe ca fiind negativa, tocmai pentru ca depaseste capacitatea noastra de o gestiona. Atunci cand alegem sa scapam de emotie (e drept ca de multe ori si prin medicamente), capacitatea noastra de a gestiona emotiile nu are cum sa creasca. In schimb daca folosim emotiile ca pe o resursa si ne confruntam cu ele, treptat atat capacitatea noastra de gestionare, cat si puterea interioara, cresc corespunzator. O internare intr-o clinica, mai ales o perioada mare de timp, nu este o placere. Insa o poti transforma intr-o experienta de viata. Iar acum, confruntandu-te cu emotii similare ai posibilitatea de a creste capacitatea de control. Invata din trecut, traieste in prezent si priveste in viitor, insa doar in conditiile in care esti intors cu spatele la trecut. Nu poti schimba trecutul insa cu siguranta esti pe cale sa-ti creezi un nou viitor.
Numai bine.
In plus, ratiunea este limitata, desi societatea actuala pune un mare accent pe latura rationala. O dezvoltam inca din primii ani de scoala. Iti amintesti tu de vreun curs tinut la scoala in care sa fii invatat despre emotii si cum pot fi acestea transformate intr-o resursa? Eu nu imi amintesc. Emotiile sunt un combustibil pe care nu de fiecare data il putem controla, el putand deveni astfel excesiv. Si iata de ce o emotie o putem percepe ca fiind negativa, tocmai pentru ca depaseste capacitatea noastra de o gestiona. Atunci cand alegem sa scapam de emotie (e drept ca de multe ori si prin medicamente), capacitatea noastra de a gestiona emotiile nu are cum sa creasca. In schimb daca folosim emotiile ca pe o resursa si ne confruntam cu ele, treptat atat capacitatea noastra de gestionare, cat si puterea interioara, cresc corespunzator. O internare intr-o clinica, mai ales o perioada mare de timp, nu este o placere. Insa o poti transforma intr-o experienta de viata. Iar acum, confruntandu-te cu emotii similare ai posibilitatea de a creste capacitatea de control. Invata din trecut, traieste in prezent si priveste in viitor, insa doar in conditiile in care esti intors cu spatele la trecut. Nu poti schimba trecutul insa cu siguranta esti pe cale sa-ti creezi un nou viitor.
Numai bine.
Multumesc frumos de raspuns!
"Inlocuind gandurile negative, disfunctionale, cu alte ganduri pozitive si functionale vei constata ca treptat cele vechi iti vor da pace. Insa nu te astepta ca acest lucru sa se produca peste noapte."
Am mai auzit asta, dar, nu stiu cum sa inlocuiesc un gand care vine cu altul, si nici nu vad mai nimic pozitiv, afirmatii pozitive ce as putea sa mi le spun, nu inteleg asadar ce inseamna sa "inlocuiesti" un gand cu altul.
"Inlocuind gandurile negative, disfunctionale, cu alte ganduri pozitive si functionale vei constata ca treptat cele vechi iti vor da pace. Insa nu te astepta ca acest lucru sa se produca peste noapte."
Am mai auzit asta, dar, nu stiu cum sa inlocuiesc un gand care vine cu altul, si nici nu vad mai nimic pozitiv, afirmatii pozitive ce as putea sa mi le spun, nu inteleg asadar ce inseamna sa "inlocuiesti" un gand cu altul.
Din cate observ eu raspunsurile pe acest forum te ajuta mult prea putin. Si este si firesc avand in vedere ca ai deja raspunsurile. Sau cum obisnuia sa spuna Milton Erickson in hipnoza pacietilor sai: "Sunt lucruri pe care le stii, dar inca nu stii ca le stii. Atunci cand vei stii ceea ce nu stii ca stii, te vei schimba".
Dupa cate am inteles eu in mesajul tau anterior deja ai gasit "cheia" si solutia. E drept ca o zi nu seamana cu alta, iar ceea ce am descoperit ieri poate sa nu mai fie valabil azi. Sau cum spune o vorba din popor: "Nu lasa pe maine, ce poti face azi". Si o completare mai optimista: "Lasa pe poimaine ca poate nu mai este nevoie".
Mult succes si ganduri pozitive.
Dupa cate am inteles eu in mesajul tau anterior deja ai gasit "cheia" si solutia. E drept ca o zi nu seamana cu alta, iar ceea ce am descoperit ieri poate sa nu mai fie valabil azi. Sau cum spune o vorba din popor: "Nu lasa pe maine, ce poti face azi". Si o completare mai optimista: "Lasa pe poimaine ca poate nu mai este nevoie".
Mult succes si ganduri pozitive.
whtr o sa te trezesti peste ceva ani si o sa razi singur de aceasta peioada asa ca fa tot posibilul sa treci peste sa fie cat mai scurta.SUCCES
De ce spuneti ca ma ajuta prea putin raspunsurile de pe forum? Nu, cum sa fi gasit cheia si solutia. Spuneam doar ca nu stiu sa fac procedeul de inlocuire a gandurilor negative cu pozitive.
@whtr - spui "nu stiu cum sa inlocuiesc un gand care vine cu altul"...tocmai asta e rolul psihoterapeutului, sa te invete cum sa faci asta. In legatura cu subiectul principal al postarii nu as comenta nimic ci doar v-as reaminti o pilda de demult
Un evreu ii povesteste rabinului cat de rau traieste el...ca are o casa mult prea mica...ca nu incape toata familia, ca nu au loc destul pentru copii, pentru ei ca si cuplu. Il implora pe Rabi sa-l ajute sa traiasca mai bine. Rabi il intreaba: Parca tu ai o capra, nu-i asa? Daca o mai ai, tine capra in casa toata saptamana urmatoare. Evreul merge acasa, increzator in sfatul primit iar dupa o saptamana se intoarce. Rabi: "Ei, cum e?". Evreul: "Rabi, e mai rau decat inainte". Rabinul ii spune atunci sa bage in casa, pentru o saptamana si vaca. Evreul increzator asculta de sfatul rabinului. Dupa o saptamana se intoarce si Rabi il intreaba din nou "Ei, cum e?. Evreul: "Rabi, e si mai rau decat pana acum. Capra si vaca ocupa aproape tot spatiul, iar copiii nu mai au loc sa se joace. E mult mai rau!!!". Rabinul ii cere atunci sa bage si cele 3 oi. Dupa o saptamana, abia miscandu-se evreul ii spune lui Rabi ", nu mai stiu ce sa mai fac...nu mai avem loc nici sa ne miscam...nu mai pot!!!" Atunci, rabinul ii spune sa dea afara capra...la cateva zile e deja ceva mai bine...apoi ii spune sa scoata vaca...deja zambetul mijeste pe fata evreului..si in cele din urma la sfarsitul saptamanii ii spune sa scoate oile..banuiesc ca stiti rezultatul
Un evreu ii povesteste rabinului cat de rau traieste el...ca are o casa mult prea mica...ca nu incape toata familia, ca nu au loc destul pentru copii, pentru ei ca si cuplu. Il implora pe Rabi sa-l ajute sa traiasca mai bine. Rabi il intreaba: Parca tu ai o capra, nu-i asa? Daca o mai ai, tine capra in casa toata saptamana urmatoare. Evreul merge acasa, increzator in sfatul primit iar dupa o saptamana se intoarce. Rabi: "Ei, cum e?". Evreul: "Rabi, e mai rau decat inainte". Rabinul ii spune atunci sa bage in casa, pentru o saptamana si vaca. Evreul increzator asculta de sfatul rabinului. Dupa o saptamana se intoarce si Rabi il intreaba din nou "Ei, cum e?. Evreul: "Rabi, e si mai rau decat pana acum. Capra si vaca ocupa aproape tot spatiul, iar copiii nu mai au loc sa se joace. E mult mai rau!!!". Rabinul ii cere atunci sa bage si cele 3 oi. Dupa o saptamana, abia miscandu-se evreul ii spune lui Rabi ", nu mai stiu ce sa mai fac...nu mai avem loc nici sa ne miscam...nu mai pot!!!" Atunci, rabinul ii spune sa dea afara capra...la cateva zile e deja ceva mai bine...apoi ii spune sa scoata vaca...deja zambetul mijeste pe fata evreului..si in cele din urma la sfarsitul saptamanii ii spune sa scoate oile..banuiesc ca stiti rezultatul
whtr, in urma discutiilor pe care noi le-am avut pana acum pe forum, in penultimul tau mesaj ai reusit sa gasesti si cheia si solutia. Si ai facut-o singur. Pentru ca pana in acel moment am vorbit foarte putin de ganduri intruzive si mai mult de obiective si experienta altor persoane cu medicatia aferenta. Si putin de psihoterapie.
Ai spus, citez "o cheie in a fi tot mai bine cred ca e sa scap de ganduri intrusive si sa nu ma agat de ele, sa le las sa plece de la mine, ma confrunt cu cateva ganduri de acest gen repetitive si sper ca prin psihoterapie sa le depasesc". Prin urmare nu lasa pe maine ce poti face azi. Este o mare diferenta sa vorbesti in particular cu un psihoterapeut fata de a purta o discutie pe forum. In primul rand prin faptul ca un psihoterapeut pastreaza confidentialitatea informatiilor tale. Probabil ca stiind aceste lucruri iti va fi si tie mult mai usor sa vorbesti despre tine si temerile tale. În al doilea rand, cum crezi tu ca te putem ajuta mai mult stiind destul de putine lucruri despre tine? De aceea iti spuneam ca ai deja solutia si ca te ajuta mult prea putin forumul.
Asculta-l pe Marton. Viata este mult prea scurta sa o irosesti.
Ai spus, citez "o cheie in a fi tot mai bine cred ca e sa scap de ganduri intrusive si sa nu ma agat de ele, sa le las sa plece de la mine, ma confrunt cu cateva ganduri de acest gen repetitive si sper ca prin psihoterapie sa le depasesc". Prin urmare nu lasa pe maine ce poti face azi. Este o mare diferenta sa vorbesti in particular cu un psihoterapeut fata de a purta o discutie pe forum. In primul rand prin faptul ca un psihoterapeut pastreaza confidentialitatea informatiilor tale. Probabil ca stiind aceste lucruri iti va fi si tie mult mai usor sa vorbesti despre tine si temerile tale. În al doilea rand, cum crezi tu ca te putem ajuta mai mult stiind destul de putine lucruri despre tine? De aceea iti spuneam ca ai deja solutia si ca te ajuta mult prea putin forumul.
Asculta-l pe Marton. Viata este mult prea scurta sa o irosesti.
ma simt destul de ok, destul de bine, multumesc pentru raspunsuri, inca mai am ceva dificultati in a-mi casi un scop, sens, rost in viata dar in rest ma simt destul de bine
Ma bucur ca aud vesti de la tine, whtr. Schimbarile mari vin incet si incep prin schimbari mici. Cred ca esti pe drumul cel bun.
"Traieste fiecare zi ca si cum ar fi ultima. Fa-ti proiecte de viitor ca si cand ai trai o vesnicie".
"Traieste fiecare zi ca si cum ar fi ultima. Fa-ti proiecte de viitor ca si cand ai trai o vesnicie".
Alege-ți medicul și fă o programare!Peste 13000 de cabinete medicale își prezintă serviciile pe ROmedic.
Alte subiecte care v-ar putea interesa:
- 19N-am chef de nimic
- 8Nu pot face nimic... doar sa stau in pat si sa ma plictisesc..
- 1Ce ocupație sa imi găsesc în viața?Mă plictisesc mereu.
Mai multe informații despre: plictiseala de ce ne plictisim