L-am inselat crezand ca nu-l mai iubesc, iar dupa mi-am dat seama de sentimente

Am avut o relatie de 6 ani de zile. O relatie ca majoritatea relatiilor, cu discutii, momente tensionate, momente frumoase, sacrificii si tot tacamul. Acum vreo cateva luni, mai exact prin vara am simtit ca ma indepartez.Initial am crezut ca este ceva temporar si nu am discutat cu el( aici a fost prima mea greseala), insa m-am 'deschis' in fata unui alt baiat. Incepusem sa ma comport foarte rece cu iubitul meu si uneori sa-l resping. Am ajuns sa ma vad si cu cel cu care vorbisem. Dupa vreo 4 luni de lalaiala ca sa ii spun asa, i-am zis iubitului meu ca vreau o pauza, ca nu stiu ce mai simt pentru el. Recunosc si intotdeauna am facut asta, el m-a iubit mai mult. In pauza asta eu am intrat intr-o relatie cu tipul cu care incepusem sa vorbesc si de revelion a venit si ne-am vazut. Atunci s-a ajuns prea departe si l-am inselat. La vreo luna dupa asta, mi-am dat seama ca inca mai exista sentimente pentru fostul si ca am fost o naiva si am facut ceea ce am facut. M-am dus la el intr-o seara si i-am marturisit tot( unii spun ca e bine, altii nu)... De 2 luni de zile ma vad cu el, raman la el, facem dragoste, gatim... insa e bine doar cand suntem impreuna, dupa el dispare din peisaj si eu imi plang de mila. Am purtat multe discutii in care ne-am marturisit amandoi greselile, mi-a recunoscut ca inca mai sunt sentimente, insa vrea sa ' gaseasca ce am eu in altele', cu toate ca stie ca ii va lua mult timp sau nu va reusi niciodata. Nu mai stiu ce sa fac. Mi-a zis ca vede ca s-au produs schimbari, ca regret, ca il iubesc, ca as face orice sa fie bine, dar nu poate sa treaca peste faptul ca eu am fost cu altul si ca nu stie cat ma va tine pe mine schimbarea asta, pentru ca el nu crede ca ma pot schimba in asa scurt timp si ca are nevoie de timp, sa las timpul sa treaca.. Incerc sa nu-l caut, sa ii las timp, insa imi e foarte greu si plang mereu. Gandul imi zboara numai la el, la noi. In astea 2 luni el s-a vazut si cu altele. Cuvintele lui sunt contrazise de comportament uneori. Imi spune ca nu poate sa treaca peste, insa atunci cand suntem impreuna se comporta de parca nu s-ar fi intamplat nimic. Am nevoie de sfaturi pentru ca eu nu stiu ce decizie sa mai iau. Multumesc!

eu zic ca i-ai facut suficient rau... si ar fi cazul sa-l lasi in pace ca sa poata sa treaca peste tine si sa fie fericit cu altcineva. relatia voastra, daca va continua, va ajunge in acelasi punct probabil... tie probabil ti-e teama sa treci peste si te agati de trecut. dar ma indoiesc ca vezi in el marea ta dragoste.

Aseara ne-am vazut si din una in alta mi-a zis ca eu sunt singura care stie cum sa-l " ia" in toate problemele si ca eu sunt singura capabila sa-l inteleg cu adevarat. L-am intrebat cum ar trebui sa ma port eu in urmatoarea perioada si mi-a zis ca ma port ireprosabil ce ar putea sa-mi mai ceara el...i-am zis ca atunci cand vreau sa-l caut ma gandesc de multe ori daca sa o fac sau nu, daca sa ma duc sa ma vad cu el sau nu, pentru ca nu stiu ce efect au toate astea asupra lui, daca il indeparteaza sau nu si mi-a zis ca nu il indeparteaza. Mai nou, asteapta un semn divin, ca sa vada ce vrea Dumnezeu cu adevarat pentru el...

DIANA suntem oameni si salivam dupa companie dasta este asa de greu sa luam o decizie ca ne este frica de SINGURATATE, si alta problema este ca la o anumita varsta suntem necopti dupa care REALIZAM ca vrem sa gustam si alta ciorba si cand vedem ca este mai rea decat prima revenim la prima, numai ca bucatarul este scimbatdar in acelasi timp si bucatarul a mancat friptura dar nu recunoaste asta.
Amandoi trebuie sa lase dar este mai greu la barbati.
Stai linistita ca sunt unii oameni atat barbati cat si femei carora sa stea cu o singura persoana le este imposibil asa ca trebuie daca faceti parte din aceasta categorie sa gasiti singuri o cale de mijloc.
Apropo ai mai mult de 25 ani? si la a cata relatie esti? conteaza pt ca multe fete stau cu un baiat indiferent de cat de rau le este pt ca este primul, pt ca le este frica de singuratate, cine se mai uita la mine etc...

20. E prima relatie, intradevar. As putea oricand sa-l inlocuiesc si el la fel, pentru ca mi-a spus ca in perioada in care noi nu am vorbit a cunoscut o persoana care se potriveste asteptarilor lui, dar nu vrea inca...Si sincer vorbind si pe mine ma 'pandesc' cativa... La mine problema nu e ca nu pot, sau imi e teama de un nou inceput, nu vreau, pentru ca avem atatea lucruri in comun si in ciuda a tot ce s-a intamplat ne intelegem unul pe celalalt din priviri, fara a ne spune prea multe prin cuvinte. El tot timpul a spus si inca spune ca intre noi e o telepatie anume si ca intotdeauna a simtit ca eu sunt pentru el...Aseara i-am spus ca stiu ca am cauzat rani, dar luptand singuri, eu incercand sa-l intorc si el incercand sa vada, dar gandindu-se si sa inlocuiasca in acelasi timp, nu vom reusi niciodata sa vindecam cu adevarat ranile cauzate...si ca tot impreuna vom reusi daca el vrea cu adevarat sa mai fac parte din viata lui...l-am intrebat la un din discutii daca ar mai vrea sa fie ceva intre noi, luand in calcul lucrurile bune si frumoase pe care le-am facut impreuna, care au fost intre noi si mi-a raspuns : Da, clar... sunt confuza pentru ca are momente cand se gandeste la ' noi ' si ar vrea sa fie bine, dar cand isi aduce aminte de ceea ce am facut..se schimba la 180 grade..

Draguta...ciorba reincalzita numai are acelasi gust...
Renunta tu...nu vei fi fericita cu el, cand iti va fi lumea mai draga vei primi reprosuri, barbatii nu iarta astfel de greseli din partea noastra.
Lasa-l sa si gaseasca drumul si fa si tu acelasi lucru.
Multa bafta, esti prea tanara ca sa te cramponezi, chiar daca ati fost 6 ani impreuna...

EXACT te vei trezi peste ceva ani cand no sa mai fii atat de curtata si ceva copii de mana si o sa induri acea intoarcere la 180 de grade cu stoicism asta iti doresti cu adevarat???????????????????acum te lasa sa mergi la munca sa iesi in lume dar incetul cu incetul nu vei mai avea acest drept, nu vei mai ridica privirea din pamant si tot iti va reprosa ca ai amantsi o spun din cele vazute la mine in familie sau vazute zilnic la munca cand mergeam cu cele agresate la spital.
ALEGEREA ITI APARTINE IN TOTALITATE NOI DOAR TIAM ARATAT CAM CE SE INTAMPLA.

CA sa nu mai zic si de binevoitorii care il vor ajuta cu intepaturi de genul: nu vezi ca nu seamana copilul cu tine, am vazut-o aseara cu altul etc.
ca exemplu la mine in familie unii mai baga fitile dastea : marian nu a avut niciodata parul cret ca al fetei, tu ( sotiei) lai avut? adica daca eu am cancer nu mai pot face copii pt ca fata sa nascut la doi ani de la prima tumora, etc.

wow cate comentarii rautacioase fata de un baiat pe care nimeni de aici nu-l cunoaste... nu baiatul a scris postul asta, fata a scris, si n-a pomenit nimic de vreun repros. ideea centrala este faptul ca ea acum incearca sa-i faca pe plac lui, ca s-o ierte, pentru ca ii e frica sa fie pe cont propriu. si intr-o zi o sa se trezeasca in aceeasi situatie... la fel de nefericita cu el. nu face altceva decat sa prelungeasca inevitabilul si isi face rau si ei, si in acelasi timp continua sa-l raneasca si pe el.

Daca te uiti vreodata pe o statistica o sa vezi ca barbatii ocupa cu brio primul loc la violenta conjugala asa cum femeile ocupa cu 99% locul unu la incredintarea copilului la divort.

MARTON :Cred ca s-a deviat de la subiect...nu a zis nimeni nimic de reprosuri, nu a zis nimeni nimic de amanat, pt ca eu cu respectivul nu am mai vorbit de cand m-am reintors la el si i-am spus totul.
aaa24: cand am reusit sa-l 'sensibilizez' ca sa zic asa si am reusit sa-l fac sa vorbeasca sincer despre ce simte, a plans si nu numai o data, plus ca a spus de cateva ori ca intr-un fel e constient ca daca ne impacam nu se va mai pune nimic intre noi si ca ne vom aprecia mai mult. Si ma repet, nu se pune problema de frica de un nou inceput.
Problema e ca la el e un 'nu mai vreau, dar parca ar mai putea fii ceva'; 'lasa-ma, dar totusi hai ramai'...
Iar despre textele : ciorba reincalzita nu mai are acelasi gust, nu cred, pentru ca am in jurul meu care au fost despartiti, s-au impacat si acum sunt bine mersi.

Noi ne am spus punctul de vedere, decizia iti apartine...multa bafta.

Eu tot timpul imi stabilesc perioade, dar am impresia ca sunt ori prea scurte ori prea lungi, iar cu el nu pot stabili o perioada anume de timp, pentru ca el sustine ca nu stie de cat timp are nevoie. Oricum timpul trece, nu am ce sa fac eu in privinta asta, pe el il simt ca vrea, dar ii e teama sa nu fie din nou dezamagit. Mi-a spus ieri ca eu oricum trec prin teste zilnic si ca ceea ce trebuie sa vada, vede.

DIANA vad ca nici tu nu prea stii ce vrei de la viata? sa ai grija ca sar putea ca acele lucruri pe care i leai spus sar putea sa se intoarca impotriva ta inzecite.O alta problema ar fi si starea materiala actuala care acum va da aripi si siguranta, dar cand aceasta se va subtia si relatia se va strica si atunci lucrurile facute in pauze isi vor arata coltii. SUCCES IN CONTINUARE
Si da sunt cazuri in care ciorba reincalzita este mai buna decat sa te apuci sa faci alta daca nai cu ce, numai ca trebuie sa vezi si latura opusa care este mult mai mare in care ciorba este aruncata cand aceasta sa "stricat" daca vrei sa intelegi unde bat.
Si apropo de TESTE ele se fac de obicei la inceputul relatiei de catre ambii pt a se vedea daca se potrivesc, cum reactioneaza celalalt la numiti factori, stres, fara bani, cu prietenii, la bautura etc, SAU CAND INCREDEREA A DISPARUT si se incearca o noua sansa.

Nu ne permitem sa apelam la serviciile unui psihoterapeut, iar el ar refuza din start sa apelam la asta. Da stiu, e normal sa ii fie teama de o noua dezamagire, dar pe mine experienta asta(per ansamblu) m-a schimbat si m-a facut sa realizez ce imi doresc cu adevarat. Stiu ca daca am fi din nou impreuna, ar fi reprosuri, cel putin o perioada pana cand ii voi castiga din nou increderea, stiu ca atentia lui asupra mea nu va mai fi aceeasi ca inainte, sunt constienta de toate lucrurile astea si le-as accepta pentru ca stiu ca intr-un final ar fi totul bine. De ce am vrut pauza? O buna perioada a fost gelos si foarte posesiv, mi-am creat imaginea lui asa si chiar daca el a incercat sa-mi arate ca s-a schimbat, nu mai eram capabila sa vad. Stiu si simt ca ne-am schimbat amandoi si ca ar putea fi bine pe mai departe. Acum, cea mai grea batalie este sa-l fac pe el sa vada si 'partea buna' din toata experienta asta. Tin sa specific faptul ca noi acum nu suntem impreuna...suntem, nu stiu cum...chiar nu gasesc un termen potrivit...nici macar perioada de proba nu stiu daca o pot numi.

Nu, nu suntem intr-o relatie. De cateva zile mi-a cerut sa nu-l mai caut ca vrea sa vada daca poate sa aiba o relatie si cu altcineva si totusi s-a pus si el pe plans...Am vorbit si cu mama lui care mi-a spus ca si ei i-a lasat "portita" ca s-ar intoarce. Probabil acum vrea sa vada cata vointa am sau pur si simplu vrea sa trec prin ce a trecut si el. Mama lui mi-a spus sa-mi vad de examene(ceea ce imi e enorm de greu de facut in momentele astea) si sa astept, ca el imi testeaza acum increderea si vointa.Stabilisem ca urmatorul lui telefon sa fie cu un raspuns final, indiferent care e acela si aseara m-a sunat sa ma intrebe daca am ajuns bine la camin, iar mai tarziu mi-a trimis un mesaj in care mi-a spus sa ma linistesc, sa dorm si sa-mi recapat fortele necesare pentru examen... In momentul asta nu mi-a ramas de facut decat sa las timpul sa treaca...Multumesc frumos pentru raspunsuri!

Buna Diana,
Sunt in aceeași situație ca și tine și as vrea sa știu cum stau lucrurile acum in momentul de fata.
Multumesc