ROmedic a implinit 10 ani ROmedic a implinit 10 ani
Forum medical - întrebări și răspunsuri medicale
Vizitarea site-ului implică acceptarea cookies-urilor. Citește mai multe
Forum medical Regulament Colaborare - răspunsuri

L-am inselat! Sunt singura vinovata?

22-11-2011, ora 15:12
M-am intors la voi dupa mult timp, in speranta ca printre mesajele in care voi fi judecata si acuzata voi gasi si sfaturi care sa ma ajute sa gasesc calea pe care ar trebui sa o urmez. Sper sa reusesc sa va prezint situatia mea care nu este de azi de ieri, dureaza de prea mult timp. E lunga povestea mea, sper sa aveti rabdare sa o cititi.
Sunt casatorita de aproape 16 ani, perioada in care nu mi-a fost prea bine. Nici psihic si nici financiar. Nu am fost fericita cu adevarat cred ca niciodata. Viata noastra de familie a fost dominata de consumul de alcool(lucru pentru care am fost acuzata tot eu). Am incercat tot felul de metode sa schimb lucrurile, dar nu am reusit. O sa ma intrebati ce anume am facut. Recunosc ca toate metodele mele au fost tampite. Ne certam pe tema respectiva, dar la final tot eu eram cea care cedam, care ma recunosteam vinovata de toate. Incercam sa discut calm, se ajungea la scandal. Incercam sa tac si sa nu spun nimic cand era baut. Se ajungea tot la scandal. Eram facuta proasta de atatea ori incat la un moment dat am ajuns sa o cred si eu. Am ajuns sa merg acasa tremurand si lac de transpiratie din cauza stresului si a tensiunii prin care treceam.
Din cauza alcoolului si alimentatiei aiurite(degeaba am incercat sa schimb eu modul de alimentatie - a durat cateva zile si s-a ajuns la discutii ca nu il hranesc corespunzator) a ajuns in spital. Am crezut ca va fi un semnal de alarma si se vor schimba lucrurile. A durat cateva luni in care nu s-a mai consumat alcool, perioada in care i-am acordat cat mai multa atentie, sperand sa constinetizeze ca problemele noastre sunt generate de alcool. Cand a inceput sa se simta bine a revenit la vechile lui obiceiuri, repetand experineta cu spitalul de cateva ori. La un moment dat a fost dus la spital de sora mea(eu eram la serviciu si nu am putut pleca sub nici o forma - mi se reproseaza acest lucru de cate ori se gaseste ocazia, cu toate ca inate cu doua saptamani avusesem o discutie legat de faptul ca el nu renunta la alcool si asta il va duce din nou la spital si atunci mi s-a spus ca nu e treaba mea). ori decate ori ii spuneam ca e prea gras(trecea de 120 kg la 173 cm) imi spunea ca sa imi caut pe altul)
Am omis sa va spun ca avem doi copii: o fetita de 15 ani si un baiat de 11 ani. M-a oripilat faptul ca au fost trimisi la magazin cu sticla goala in mana ca sa stie ce sa cumpere. Ma trec fiori si acum cand imi amintesc cum imi spunea fetita mea ce rusine i-a fost sa faca asta. Pe langa aceste aspecte vreau sa va mai spun ca traim toti 4 din doua salarii de bugetari, avem rata la banca de peste 200 de euro, nu avem alte venituri, decat de vreun an incoace cativa banuti pe care ii fac eu din asigurari. Daca ii spun ca fetita noastra isi doreste tot felul de lucruri pe care le vede la fetele din jurul ei(nu fite cum zice el, eventual sa mearga la cuafor o data la cateva luni, sa isi cumpere o carte) se disculpa ca nu are de unde, dar nici nu se straduie sa faca ceva in plus pe langa salariu.
Probabil nu mai aveti rabdare si va intrebati, bun dar ziceai mai sus ca l-ai inselat si ca probabil e urmarea acestui lucru tot comportamentul lui. L-am inselat acum doi ani. Tot ce v-am povestit s-a intamplat inainte de acest eveniment.
A aflat, am recunoscut, mi-am pus cenusa in cap, m-am umilit, am cedat nervos, am fost la psiholog, am fost lovita, am fost data afara din casa, am plans, am acceptat injurii.Sunt amenintata tot timpul ca voi ajunge pe drumuri cu copiii, ca va merge la mine la lucru si va spune ce mare curva sunt. Aceste lucruri li se spune si copiilor. Ne-am certat de nenumarate ori de la eveniment incoace. Ne-am impacat, l-am iertat daca m-a lovit, l-am iertat in ideea ca el sustine ca a iertat ca a acceptat. Acum o saptamana m-a dat afara din casa impreuna cu copiii. Era baut si l-a deranjat ca nu am vorbit cu el. Am plecat la nasii nostri carora le-am spus ce se intampla. Probabil ca am gresit, pentru ca nasa mea l-a certat si acum sunt acuzata ca m-am plans. Acum sunt foarte suparata, nu mai pot sa fac ce am facut pana acum de cate ori ne certam: sa fac eu primul pas. Dar ma cutremur cand ma gandesc ca daca voi proceda asa totul se va relua. Ma cutremur si la gandul ca daca va constata ca eu nu fac primul pas se va scandaliza din nou. Ca la prima betie voi trece prin ce am trecut ori de cate ori a baut: se revolta ca nu vorbesc cu el, incep acuzatii, urletele si scandalul. Copiii sunt tensionati, obositi, speriati. Am gresit ca l-am inselat, dar eram cu nervii la pamant si recunosc ca relatia respectiva mi-a dat energie. daca va intrebati de situatia de acum va pot spune ca am dormit doua nopti la sora mea si cu greau am convins copiii ca trebuie sa ne intoarcem acasa. El m-am sunat. Nu si-a cerut scuze copiilor(mie nu trebuia probabil - eu imi merit soarta spune el uneori). Mi-a trimis doua mesaje sambata cand era la lucru in care imi spunea ca ii este dor de mine. Nu am stiut ce sa ii raspund. Eram mult prea tensionata. I-am spus ca ma bucur. Nu a fost bine. Nu mai stiu ce e bine. El isi motiveaza gesturile prin faptul ca e cu nervii la pamant. Timp de 14 ani a fost cu nervii foarte tari. Cand ii spuneam ca ma face din om neom imi spunea ca sunt proasta.
Nu stiu daca am reusit sa ma fac inteleasa, si ca sa vedeti cata lipsa de incredere am in mine, parca mi se face frica si de judecata voastra. Dar poate, asa cum v-am spus si la inceput, poate imi veti da si sfaturi.
11 comentarii
22-11-2011, ora 13:03
n-ai gresit ca l-ai inselat, ai gresit ca nu l-ai lasat atunci cand a inceput sa-ti faca viata un calvar.decat sa fie vai si amar de doi mai bine de unul.nici acum nu este tarziu, dar trebuie sa fi foarte hotarata, alcoolismul nu trece si vor veni si zile mult mai grele si pentru tine si pentru copii.decizia iti apartine, multa bafta.
22-11-2011, ora 13:29
Autor: maria 123
Draga mea,
Nu sunt eu in masura sa judec pe nimeni,
si Nu voi scrie nimic referitor la `titlul` ce l-ai scris.e viata ta si..
sa stii ca, VIATA NU SE TRAIESTE PRIN COMPARATIE !!!
Ce as fi facut EU daca eram in locul tau (PANA ACUM 2 ANI MA REFER !!!)...desigur ca, TOT asa ca tine..
- POATE...daca realizam inainte de a avea copii, ...plecam..poate...?!?
- poate ii luam cu mine (daca aveam cine sa ma primesca)..inca de cand erau mici...?!?
- poate ACUM...as tacea, NU i-as reprosa NIMIC, i-as face TOATE voile...si stii DE CE ?!?...de DRAGUL COPIILOR TAI..
ATENTIE :
- copiii VOR suferi cel mai mult in viata..sunt dezorientati si..sa NU te miri..la unele lucruri care, poate, le vor face...
- sa stii ca, UNII copii...Nu mai rabda...cum rabdau demult mamele + copiii...sunt ALTE vremuri...!!!
PROPUNERE:
- cu sotul sa te porti NORMAL...CHIAR CU `MANUSI`...ca sa-ti fie bine TIE si COPIILOR, asta DACA NU ai unde pleca sa-ti fie bine (si doar DACA ai 2 parinti singuri in casa..te vor primi cu drag-pt. totdeauna)...ceilalti, oricat de apropiati iti sunt..tot asteapta ca, ODATA..sa pleci de la ei;
- vb. MULT..MULT..MULT cu copiii TAI, ai VOSTRI...sa te inteleaga, sa-ti fie alaturi, sa NU-L barfesti in fata copiilor DESI ei vad si simt multe...si stii DE CE?!/ Doamne fereste!..sa nu-i cauti si pe ei (plecand in lume..vezi atatea cazuri)...si iata sa AI SI NECAZURI...alea da, sunt necazuri..astea-s probleme urate si grave..ceeace ai scris.
Te imbratisez cu drag,
ai grija de copii MAI ALES si de tine,
MA REPET..fa ce-i trece lui prin cap..sa aiba impresia ca-i esti alaturi, desi...
IAR copiilor, fetei..spunei sa Nu se simta jignita...au 2 parinti (altii nu au deloc si-i cauta); au unde sta (altii umbla pe strazi ca n-au unde dormi); au ce manca cat de cat; vb. Tu cu sora ta sa-i mai faca cate un cadou (si-asa vin sarbatorile); FII ALATURI DE EI...asta e important ACUM.
Doamne ajuta!.
cele bune,
22-11-2011, ora 15:24
Am citit si recitit mesajele voastre vasi61 si sebesuldejos.
Da, am gresit vasi61 ca nu am plecat. Nu am putut. M-am intrebat de multe ori de ce. De ce asteptam ziua care urma in speranta ca va fi mai bine. Si imi rapsund tot eu. Pentru ca il iubeam?!?!. Spun la trecut pentru ca acum nu mai stiu ce simt pentru el. Simt doar ca am obosit, ca mi-e frica de el. Am avut o data o tentativa sa divortez(asta acum vreo trei ani), dar m-a rugat atunci sa il iert. Si am cedat. Acum sunt din ce in ce mai pornita sa merg la avocat. Deocamdata nu am bani pentru asta.
Draga sebesulde jos, multumesc pentru cuvintele tale. Am vorbit si vb mult cu copiii. Am avut si probleme din cauza asta. Mi s-a reprosat ca stau prea mult cu ei. Fetita cand o mai ajut la lectii ma intreaba daca nu va fi problema ca stau cu ea. I-am explicat si lui ca o fata de 15 ani are nevoie de mama ei si nu numai sa o ajute la lectii. Se pare ca acest aspect l-a inteles intr-un final. Da, copiii au vazut multe. Au simtit multe. In vara fetita a avut examen si s-a descurcat foarte bine, a intrat acolo unde si-a dorit ( chiar daca a invatat in niste conditii pe care nu le doresc nimanui - chiar daca s-a pregatit pentru examen doar un semestru - reprosurile de rigoare au venit si nu era baut cand le-a facut ca a trebuit sa ramana restant la asociatie din cauza asta - dar la tigari si la alcool nu a renuntat) ca sa ni se spuna acuma ca poate de aceea a intrat ca cine stie cum am rezolvat eu problema, cu cine l-oi mai fi inselat pentru asta. Baietelul m-a intrebat o data daca viata noastra va fi tot timpul asa. Si in plus pe langa toate(asta nu cred ca are legatura cu faptul ca eu l-am inselat) au fost momente cand a urcat baut la volan si copilul in spate. Multumesc ca nu m-ati judecat si m-ati ascultat. Din pacate parintii mei stau la tara si nu pot sa stau la ei. Dar atat de tare m-a suparat acum incat daca as avea putere si curaj(recunosc ca nu am) m-as muta in chirie cu copiii, pentru ca asa cum spui tu, sebesuldejos, la un moment dat ceilalti oricat de apropiati ar fi vor dori linistea lor de dinainte.
22-11-2011, ora 18:23
Autor: stevens
In secolul in care traim alcoolismul nu mai este considerat un viciu ci o BOALA ! Ca orice boala cronica (dupa un anumit numar de ani de consum) se trateaza zilnic si PLANIFICAT ! Cautati in google `alcoolicii anonimi` sau `crucea albastra` si incercati sa va inscrieti sotul intr-un program desfasurat in localitatea dv sau in cea mai apropiata ! Consilierea se adreseaza intregii familii intrucat consumatorul se numeste dependent iar apartinatorii codependenti ! Cautati pe net forumuri sau asociatii de sprijin pt familii ale celor dependenti si incercati sa adunati informatii si sa rationalizati cat mai mult problema sotului si nu invers, adica sa nu transpuneti in emotional ca in prezent ! In acest fel il puteti ajuta infinit mai mult decat ati facut-o pana acum !

Ca sfat personal daca imi permiteti, incercati sa nu va mai autoblamati sub nici o forma si niciodata de acum incolo, pentru ca dv sunteti pilonul familiei ! Trebuie sa distingeti clar intre manifestarile bolii (jignirile adresate in stare de ebrietate) si personalitatea lui cand e lucid ! Ca sa nu mai puneti la suflet vorbele lui cand este baut, ca exercitiu mental (imaginat de mine pe moment :) imaginati-va ca orice critica sau jignire o face unui obiect de gen feminin din casa (din categoria mobilierului :) !
De asemenea invatatat-va si copiii sa accepte cu calm si chiar cu seninatate ca `tata e baut` si nu se poate vorbi cu el logic si omeneste in acea stare ! Evitati cat mai mult discutiile si contradictiile in momentele respective ! Unele simptome paranoice mai persista si a doua zi deci aveti grija si la acestea ! Consultati si un medic !

Sper sa va fie de folos sfaturile mele ! Sanatate !

23-11-2011, ora 16:55
Autor: ilona67
Nu e neaparat sa fie alcoolic, adica vezi doamne o victima bolnava saracul. Ar putea fi doar un betivan. Si chiar alcoolic de-ar fi nu se poate trata decat cu acordul, vointa si lupta lui. Familie, terapeuti, AA, il pot doar sustine in lungul drum spre vindecare.
Oricum cei mai importanti sant copiii care nu ar trebui sa creasca asa. Concentrati-va asupra lor si faceti pasul decisiv sa va separati de sot, nu va amagiti ca o sa fie mai bine. Si nu trebuie "sa mergeti dvs. in chirie", normal ar fi sa plece agresorul. Va trebuie curaj, sustinerea familiei, a prietenilor si poate v-ar ajuta o consiliere. La noi in oras exista fundatii care sprijina si consiliaza familii abuzate.
Nu va mai faceti probleme cu "inselatul", nu mai are importanta vis-a-vis de drama pe care o traiti zilnic dvs. si mai ales copii dvs. victime nevinovate.
Si credeti-ma ca stiu ce spun, am locuit de la 7 la 18 ani impreuna cu tatal vitreg alcoolic. Am fugit de acasa la 18 ani si am avut marele noroc sa ma marit cu sotul meu, un om minunat. (in prezent avem 45 de ani)
Curaj, sant lucruri mult mai grele decat divortul de un betiv.
PS. Tatal vitreg a murit de ceva ani de ciroza alcoolica.
23-11-2011, ora 17:12
Autor: ilona67
De abia dupa ce am trimis mesajul am vazut tot titlul care l-at pus dvs."l-am inselat, sant singura vinovata"?
Inca nu vreti sa constientizati adevarata problema.
Sa cititi despre tulburarile de comportament care pot aparea la membrii familliilor alcoolicilor.
24-11-2011, ora 08:15
Da, ilona67. Cata dreptate puteti avea. Comportamentul meu era si este determinat de problema lui. Nu stiu cum sa-l catalogez. Alcoolic sau betiv. Faptul ca ascunde sticlele de coniac pe te miri unde: buzunarele hainelor din dulap, sub patul din dormitor, pe dulapul din dormitor, si daca le gasesc mi se spune ca ar trebui sa ma abtin sa ` cotrobai` reflecta comportamentul unui alcoolic sau al unui betiv?
La un moment dat, acum vreo cativa ani, a recunoscut ca are o problema cu alcoolul, dar la o discutie nu a mai recunoscut ceea ce a spus.
Stevens, am discutat cu fetita mea viz-a-viz de comportamentul pe care trebuie sa-l avem, asa cum mi-ai spus. Si a fost de acord cu sfatul tau sa-l lasam sa jigneasca televizorul sau canapeaua din living.
Multumesc ca mi-ati raspuns ca ati vorbit cu mine. Cuvintele voastre le citesc si le recitesc. Ma ajuta foarte mult. M-ati facut sa ma simt mult mai bine. Sentimentul de vinovatie pe care l-am avut vis-a-vis de faptul ca l-am inselat parca se reduce in intensitate. El a facut tot posibilul, tot timpul, sa ma faca sa ma simt vinovata de tot ce s-a intamplat.
10-02-2012, ora 08:35
Autor: delia2000
No comment, sper ca esti deja in curs de divort, copiii au doar de suferit in urma acestor casnicii. Este o mare prostie sa spui ca nu divortezi din cauza copiilor cand de fapt ei ar trebui sa fie cauza principala pt care sa divortezi.Nu ma refer neaparat la tine vb in general. Un mediu familial toxic le face doar rau si le provoaca traume pe viata. Trebuie sa ai mai multa incredere in tine, acest barbat nu te merita...pe tine si nici familia pe care o are.Trebuie sa crezi in tine si in puterea ta de a reusi sa-ti transformi viata in ceva frumos. Fii pozitiva, gandeste pozitiv, crede in tine.Iti doresc numai bine.
21-02-2012, ora 19:26
Autor: Clariss

Buna seara, cat de trista poate fi si povestea ta... unor oameni care nu le este dat sa fie fericiti. Tind sa fiu de acord cu cei care te-au sustinut si ti-au scris inaintea mea. Am o frica teribila cand ma gandesc ca se poate ca la finele vietii sa blestem tot ce am trait, ca voi avea o suma de reprosuri si nemultumiri fata de propria existenta, ca nu am avut puterea sa fiu suficient de rea si egoista incat sa ma gandesc la fericirea mea, ca nu m-am iubit suficient, ca nu am trait suficient si cum trebuia. Lupta este a ta, in sufletul tau. In zadar spunem noi verzi si urcate ca sa divortezi ca sa faci asa si pe dincolo... tu trebuie sa decizi, tu trebuie sa infrunti realitatea sa fii sigura, cea mai sigura ca pasul pe care il vei face este deosebit de mega giga bun. Divorteaza daca vrei, incearca sa iti salvezi relatia daca simti asta, razbuna-te... actioneaza asa cum simti tu. Dar cand ai luat decizia, munca grea de lamurire, nu da inapoi... mergi inainte, treci peste tot si peste toate. Pentru a-ti fi mai usor sa iei o decizie, pentru a avea langa tine sfatul si indemnul unei persoane avizate in ale sufletului ti-as recomanda sa faci cateva sedinte de psihotarapie. cat sa iti pui oridine in ganduri si sa capeti puterea de merge mai departe, de a infrunta situatia si consecintele deciziilor tale. Daca nu te simti ok sa mergi la un cabinet, vezi ca topexperti.ro ofera consiliere psihologica online... iti va fi la fel de utila, dar in plus nu pleci de acasa, nu pierzi timp pe drumuri, costa si mult mai putin. Incearca tot ce iti sta in putina sa fii impacata cu tine insati si sa nu ai temererile mele.Multa dragoste si succes in tot ceea ce faci
24-02-2012, ora 13:24
Buna dragii mei prieteni.
A trecut mult timp de cand nu v-am scris. Intre timp insa de cate ori nu ma simteam bine va reciteam mesajele.
S-au intamplat multe. Nu am divortat. Am avut momente bune si mai putin bune. A reusit sa faca pauze cu alcoolul, uneori chiar cate o luna. Dupa o astfel de pauza insa au fost si patru zile in care nu s-a oprit din baut. Am reusit sa il ignor cu desavarsire. Am facut doar ce am considerat ca trebuie sa fac. Sa-i pregatesc hainele pentru lucru(lucreaza 24 cu 72), sa-l chem la masa… Nu am initiat nici o discutie cu el, iar cand a venit cu reprosuri nu i-am mai raspuns. Copiii nu m-au mai vazut plangand. Dupa acele 4 zile mi-a spus ca ii pare rau pentru ce a facut. Dar inainte de aceste 4 zile am avut un soc. Am aflat ca incepand cu 31.12. 2011 a inceput o conversatie cu o femeie pe internet. Am vazut si conversatiile pe care le-a avut. Ii spunea ca e in curs de divort, ca are doi copiii(chiar i-a spus si numele lor), care stau cu mama lor. L-am intrebat cine este persoana dar pana in momentul in care i-am spus ca am vazut si conversatiile a negat. Mi-a spus ca a fost doar o prostie si atat. Si ca toate cuvintele pe care i le-a spus erau doar asa sa-i spuna ce ar dori ea sa auda. S-a purta foarte frumos cu mine o perioada. I-am spus ca nu voi mai deschide subiectul. Si am reusit pana la un moment dat cand intr-o discutie in loc sa imi spuna pe nume a spus numele ei. Nu m-am agitat nici atunci foarte tare. Doar ca sunt intr-o stare de nedumerire. Avand in vedere faptul ca faceam foarte des dragoste (uneori chiar si de trei ori pe zi cand se putea asta dupa momentul cand a aflat de relatia pe care am avut-o cand am sesizat la el o dorinta si mai mare) de mai mult de o saptamana nu am mai facut dragoste( la inceput a motivat ca eram eu in perioada sesibila din luna, pe urma ca e obosit, pentru ca a lucrat 24 cu 24 in saptamana asta, plus ca ar fi avut niste teste anuale si e stresat din cauza lor). Nu stiu ce sa cred si nu stiu ce sa fac. Am crezut ca relatia noastra s-a imbunatatit. La un moment dat ma simteam ca si cum m-as fi reindragostit de el. Acum sunt bulversata si nu stiu ce atitudine sa iau.
Astept cu nerabdare parerile voastre.
24-02-2012, ora 15:12
Suflet_ranit, chiar iti doresti sa traiesti o viata numai ranita ??ciorba reincalzita nu are acelasi gust, sper sa fi inteles.
Decizia iti apartine, timpul trece f. repede si te vei trezi batrana si neimplinita.
Iti doresc multa bafta, eu personal n-as mai sta o clipa in compania lui.
Adaugă un comentariu / răspuns


15-07-2013, ora 12:00
Recomanda un Psihoterapeut sau cauta unul!
La-Psiholog.ro este un proiect ROmedic care va prezinta peste 1600 de terapeuti din Romania. Avantajul acestui site este ca pune mare pret pe recomandarile pacientilor. Gasiti prezentari detaliate ale serviciilor psihologice, cititi recomandari, va puteti programa online. In plus, exista o sectiune cu o multime de articole interesante si teste psihologice.