Informatie

Buna ziua! Va rog sa ma ajutati sa gasesc raspunsul la o intrebare ce poate fi cheia unei probleme medicale:

Am inceput sa studiez glandele endocrine specializate in crearea starilor emotive la om, precum dragostea, ura, frica, etc. Ma intereseaza in mod special o metoda prin care aceste emotii umane pot fi diminuate intr-o anumita masura. Din cate stiu eu, glandele endocrine sunt responsabile de producerea anumitor hormoni ce creeaza sentimentele umane. Eu caut un medicament care sa diminueze aceste sentimente, fara sa existe efecte secundare majore.

Va rog mult sa-mi spuneti ce medicament exista in Romania ce l-as putea folosi pentru diminuarea emotiilor (sentimentelor).

Stima!

Raspuns dat prin amabilitatea d-lui dr. Virgil Simionescu, medic primar psihiatru, colaborator al site-ului ROmedic, care ne ajuta prin profesionalismul sau (am modificat putin textul pt. a-l face mai usor de inteles):
Ideea implicarii glandelor endocrine in realizarea eutimiei (dispozitie in limitele normalului) si a distimiei (afectarea anormala a dispozitiei) este veche de cand lumea, iar in lume, inclusiv in Romania, exista numeroase institute de cercetare, societati, centre etc. de psiho-endocrinologie, neuro-endocrinologie, neuro-psiho-endocrinologie etc. care se ocupa in special de aceste aspecte. Exista o imensa literatura legata de acest subiect, deosebit de "stufoasa", dar si extraordinar de interesanta, pentru a carei intelegere sunt necesare cunostinte temeinice nu numai de endocrinologie, psihologie si psihiatrie, ci si de embriologia sistemului endocrin si nervos, genetica, fiziologia sist. nervos si endocrin, biologia celulara, histologie, multa, extrem de multa biochimie celulara si subcelulara, imunologie, radioimagistica si inca altele asemenea. Este, practic, un "univers" al cunoasterii care merita sa fie abordat. Problema nu trebuie insa absolutizata. Glandele endocrine (toate, fara nici o exceptie), desi au roluri evidente in realizarea timica, nu pot fi rupte de determinismul genetic al temperamentului, de particularitatile de dezvoltare individuale ale sistemului nervos, de organismul privit ca un "intreg" si nici de componenta "sociala", adica, intr-un cuvant, trebuie avuta permanent in vedere conceptia edificiului uman ca fiind rezultatul interactiunilor complexe "bio-psiho-sociale" aflate intr-o permanenta dinamica.
Puteti sa va inscrieti intr-una din societatile de psiho- sau neuro-endocrinologie si veti fi uimit de bagajul informational imens din aceasta arie interdisciplinara.
Legat de "producerea sentimentelor" de catre anumite glande endocrine sau hormoni... : la nici una din vietuitoare (mai exact de la reptile in sus) starea timica nu este rezultatul activitatii celulelor (respectiv glandelor) endocrine. Activitatea psihica, inclusiv starea eutimica, este rezultatul activitatilor exclusiv neuronale, in special a neuronilor din aria limbica. Aceasta arie apare pentru prima data pe scara evolutiei la reptile si devine intens reprezentata la mamifere. Glandele endocrine, prin hormonii lor, intervin in buna functionalitate a neuronilor din aceste zone si, in anumite conditii, pot influenta negativ activitatea neuronilor sistemului limbic determinand aparitia unor boli.
Medicamente care sa influenteze activitatea unor glande endocrine si care in acest fel sa diminueze activitatea neuronilor din ariile responsabile de reactivitatea timica a individului exista de multa vreme. Cu ani in urma ele au facut "mare vilva" fiind intens utilizate. Mai sunt utilizate si astazi de medicii psihiatri, dar numai la cazurile in care substratul discrin este cel care, temeinic dovedit, modifica reactivitatea si activitatea neuronilor ariilor limbice. Medicamentele care actioneaza direct pe anumiti receptori neuronali sau cele care blocheaza recaptarea serotoninei din fanta sinaptica sunt cu mult mai eficienti, pentru ca se adreseaza direct activitatilor electro-membranare si metabolice de la nivel neuronal, in timp ce medicatia endocrina presupune o abordare indirecta a metabolismului neuronal (prin modificari ale titrului hormonilor). In fond, fiecare modalitate de abordare farmacologica (endocrina sau neurosinaptica) a sectorului afectiv are avantajele si dezavantajele sale si, in tentativa obtinerii unor rezultate terapeutice favorabile, nu de putine ori ele pot fi asociate.
Nu stiu de unde v-a venit ideea cu glandele si dragostea, frica, ura etc. si in ce scop vreti sa folositi aceste informatii. In cazul in care doriti sa va autotratati trebuie sa stiti ca este foarte periculos, pentru ca medicatia cu actiune pe activitatea psihica administrata fara cunostinte temeinice in domeniu poate declansa dezechilibre neuronale severe care stau la baza constituirii unor tulburari psihice, uneori irecuperabile. Nu trebuie uitat ca dragostea, ura, anxietatea sunt sentimente umane normale care, atunci cand se incadreaza in anumite limite ale normalitatii, au efecte benefice pentru dezvoltarea de ansamblu si maturizarea personalitatii individului. Numai psihiatrul (in colaborare cu psihologul), dupa o atenta si repetata examinare a individului, poate decide daca respectivele trairi afectiv-emotionale depasesc valorile normalitatii. In cazul decelarii patologicului, tot medicul psihiatru este cel care va decide modalitatea de abordare terapeutica: psihoterapie, farmacoterapie, combinatii intre ele s.a.