Grup de suport pentru depresie, anxietate
Buna ziua, tuturor !si multumesc tare mult dna dr pt raspuns!
Analizele mele au iesit bune si la sfatul medicului voi incerca cu tot dinadinsul sa fiu mai puternica si sa-mi tin sub control psihicul.Dl dr zice ca starile mele sunt specifice oricarui parinte care sufera pt copilul lui, ca nu am nevoie de medicamente, ci de multa vointa..si pt copiii mei si pt cei dragi sunt decisa sa fiu tare..
Cred si in Dumnezeu ca El poate controla toate lucrurile!
Va imbratisez cu drag!
Analizele mele au iesit bune si la sfatul medicului voi incerca cu tot dinadinsul sa fiu mai puternica si sa-mi tin sub control psihicul.Dl dr zice ca starile mele sunt specifice oricarui parinte care sufera pt copilul lui, ca nu am nevoie de medicamente, ci de multa vointa..si pt copiii mei si pt cei dragi sunt decisa sa fiu tare..
Cred si in Dumnezeu ca El poate controla toate lucrurile!
Va imbratisez cu drag!
Ma bucur sincer ca analizele ti-au iesit bine Arina, de acum tine doar de tine, fi puternica si ai sa vezi ca totul va fi ok. Te imbratisez si eu si capu sus.
imi place ideea de a face:'grup de suport 'e genial...eu cand citesc ceea ce scrieti voi imi imaginez ca sunt la psiholog si prind incredere si putere in mine...haideti sa ne adunam aici ca sa ne spunem problemele si poate asa descoperim cum sa luptam cu nenorocita asta de anxietate...eu am 2 luni de cand sunt iar anxioasa si ma chinui de atunci in fiecare zi...mi-e friica tot timpul...si nu de moarte sau de boli..ci de viitor...'ce ma fac daca raman fara servici..ce ma fac daca ma paraseste prietenul cu care sunt de 7 ani..ce se va intampla cu mine cand bunica v-a muri...incotro apuc daca starile astea persista..'etc...e foarte greu...cumplit de greu..dar poate ca si astea sunt incercari date de la d-zeu ca sa credem mai mult in el..fac sedinte de psihoterapie si ma simt mai ok in ziua aceea apoi o iau de la capat..si inteleg atat de bn ceea ce mi se spune incat vindec pe o parte si complic pe alta..si doctorul tot ma amana cu antidepresivul..nu stiu de ce..mi-ar placea sa ne descarcam sufletul aici pe gratis de cat sa dam banii prin doctori..va pup si va doresc o seara frumoasa...
Buna, Miki!Sunt incantata ca te atasezi grupului!Da, frica e intr-un cuvant, starea care ne cuprinde, in astfel de cazuri.Iar a ne descarca sufletul, undeva, e primul pas.Da si eu prind putere cand citesc ceea ce scriu cei in situatii similare caci stiu ca ma inteleg.Stiu ei medicii de ce ne amana cu antidepresivele, dar depinde de noi daca a le lua e doar o chestiune de timp.Ai vazut, mai sus, sunt persoane care fac tratament medicamentos, pt ca, probabil, s-au alarmat tarziu de starile lor, ceea ce suntem tentati cu totii sa facem.Abia cand lucrurile o iau razna ne punem si noi in garda...
Eu sunt f hotarata acum sa-mi ocup mintea cu lucruri pozitive...si sa incerc sa obtin cat pot de mult din experienta mea:mai multa putere!Stiu ca suntem foarte pretiosi in ochii lui Dumnezeu, si eu, si tu si orice om, iar noi suntem datori sa ne pretuim pe noi si pe ceilalti!Si da, iubesc mult oamenii, caut sa-i inteleg si voi incerca mai mult sa-i ajut fara sa-i judec:iata un sens al vietii...
Astept sa mai scrii si sa nu uiti ca esti pretioasa!
Eu sunt f hotarata acum sa-mi ocup mintea cu lucruri pozitive...si sa incerc sa obtin cat pot de mult din experienta mea:mai multa putere!Stiu ca suntem foarte pretiosi in ochii lui Dumnezeu, si eu, si tu si orice om, iar noi suntem datori sa ne pretuim pe noi si pe ceilalti!Si da, iubesc mult oamenii, caut sa-i inteleg si voi incerca mai mult sa-i ajut fara sa-i judec:iata un sens al vietii...
Astept sa mai scrii si sa nu uiti ca esti pretioasa!
Buna. Nu stiu exact cu ce sa incep, ce sa zic.. doar ca viata mea s-a schimbat brust o data cu varsta cand am realizat cat de rea si dura e viata.
Am avut si am o familie care mi-a dat o educatie foarte buna, nu am avut traume in copilarie sau asa ceva.. doar ca acolo undeva nu stiu ce s-a intamplat, dar nu am avut parte de prieteni.
Am ajuns sa sufar intr-un hal in care nu mi-as fi imaginat nicioadata, am ajuns sa cred din tot sufletul ca in viata mea exista numai durere si amaciune si ca mie nicioadata nu mi se poate intampla ceva bun.
Am crezut vazand de la adulti ca banii sunt problema cea mai des intalnita, insa mi-am dat seama ca nu este asa. Daca viata ta mentala, spirituala nu este satisfacatoare atunci practic nu ai nimic.
O spun cu mare usurinta, dar asa e viata pentru mine nu inseamana nimic. O traiesc pentru asa trebuie, ca mi s-a dat nu pentru ca o vreau.
In caz ca vreti doriti sa vorbim -*
Toate cele bune !
(*modificat de admin)
Am avut si am o familie care mi-a dat o educatie foarte buna, nu am avut traume in copilarie sau asa ceva.. doar ca acolo undeva nu stiu ce s-a intamplat, dar nu am avut parte de prieteni.
Am ajuns sa sufar intr-un hal in care nu mi-as fi imaginat nicioadata, am ajuns sa cred din tot sufletul ca in viata mea exista numai durere si amaciune si ca mie nicioadata nu mi se poate intampla ceva bun.
Am crezut vazand de la adulti ca banii sunt problema cea mai des intalnita, insa mi-am dat seama ca nu este asa. Daca viata ta mentala, spirituala nu este satisfacatoare atunci practic nu ai nimic.
O spun cu mare usurinta, dar asa e viata pentru mine nu inseamana nimic. O traiesc pentru asa trebuie, ca mi s-a dat nu pentru ca o vreau.
In caz ca vreti doriti sa vorbim -*
Toate cele bune !
(*modificat de admin)
Si eu cred ca vorbitul intre noi ajuta. Doar cat sa nu ne mai simtim asa singuri, si tot e ceva. Din pacate eu am 44 ani si nu stiu daca o sa gasesc pe cineva cu varsta asemanatoare. Mi-e teama ca unui tanar de 18-20 ani nu prea as stii ce sa-i spun, anii astia sunt acum atat de departe. Am sa intru pe blogul lui Mary, cat si al lui Raulito. Imi pare bine ca existati. Eu nici nu mai ies din casa. Sunt foarte singura.
Ca si Ionut Grigore, intreb si eu daca e cineva din Bucuresti, poate ne intalnim si mai vorbim. Loredana Elena, dintre toti cu tine parca m-am potrivit cel mai mult in probleme si raspunsuri, ce mai faci tu, cum te mai simti? N-ai mai scris, mai da un semn de viata cand poti, din pacate cele 2 bloguri nu prea au avut succes. Pacat, cu cat am fi mai multi cu atat mai mult am putea forma un grup suport..
Salut,
E buna ideea, daca va hotarati cu creearea unui forum si un mic site-uletz cu documentatie, eu va ajut cu cea mai mare placere. Putem tranti rapid un mybb/phpbb si ceva facut in wordpress. Domeniu nu ne trebuie neaparat de ro, sunt cele.info 3-4euro, ca si gazduire gasesc eu un srv pe la servici :)
Daca mai aveti nevoie de ajutor, dati un pm.
E buna ideea, daca va hotarati cu creearea unui forum si un mic site-uletz cu documentatie, eu va ajut cu cea mai mare placere. Putem tranti rapid un mybb/phpbb si ceva facut in wordpress. Domeniu nu ne trebuie neaparat de ro, sunt cele.info 3-4euro, ca si gazduire gasesc eu un srv pe la servici :)
Daca mai aveti nevoie de ajutor, dati un pm.
buna arina 23 si buna tuturor anxiosilor care sunt pe acest forum.ma scz daca gresesc dar nu am rabdare necesara sa scriu ortografic.
arina23 si eu sufar de 10 ani de atacuri depresie anxietate si toate s-au declansat de la foarte multe probleme.
am fost abandonata cu un copil de primul sot, ai mei imi scote-au ochii din aceasta cauza, apoi m-am recasatorit si am fost batuta de soacra mea si data afara din casa la 2 noaptea si eram si insarcinata, apoi m-am reintors din nou la ai mei dar cu sotul meu. am devenit foarte sensibila si am facut pleurezie, am scazut mult in greutate si am pierdut calciu si vitamine.dupa ce m-am mai pus pe picioare, am avut fata otravita cu boabe tratate.asta mia pus capac, nu pot sa dau detaliiacum cum sa intimplat.de aici au inceput cosmarul din care nu mai ies.imi amortea gura miinile picioarele, fata ma sufocam aveam palpitatii, frisoane calduri, nod in git senzatia ca mor, neliniste mare frica stari de voma.am scapat de sufocari tremuraturi, amorteli dar m-am pricopsit cu dureri mari in piept si stinga si dreapta ma dor articulatiile muschii, nu pot dormi, furnicaturi in cap sau ceafa diferite zone stari de tristete si gindul ca o sa mor ca am o boala anume.adica imi pun diferite diagnostice
am facut ekg de 2 ori si mi-a iesit bn acum urmez sedinte de psihologie psihoterapie.
citeodata ma simt bn cind merg la psiholog si cind vin, citeodata mie rau de nu ma gindesc ca nici acest medic nu ma va face bn cu toate ca mia promis ca o sa fiu bn
astept sa vb mai multe cu tine
tu ce faci cum mai iesti astept raspunsul tau
toate cele bune VERONICA
arina23 si eu sufar de 10 ani de atacuri depresie anxietate si toate s-au declansat de la foarte multe probleme.
am fost abandonata cu un copil de primul sot, ai mei imi scote-au ochii din aceasta cauza, apoi m-am recasatorit si am fost batuta de soacra mea si data afara din casa la 2 noaptea si eram si insarcinata, apoi m-am reintors din nou la ai mei dar cu sotul meu. am devenit foarte sensibila si am facut pleurezie, am scazut mult in greutate si am pierdut calciu si vitamine.dupa ce m-am mai pus pe picioare, am avut fata otravita cu boabe tratate.asta mia pus capac, nu pot sa dau detaliiacum cum sa intimplat.de aici au inceput cosmarul din care nu mai ies.imi amortea gura miinile picioarele, fata ma sufocam aveam palpitatii, frisoane calduri, nod in git senzatia ca mor, neliniste mare frica stari de voma.am scapat de sufocari tremuraturi, amorteli dar m-am pricopsit cu dureri mari in piept si stinga si dreapta ma dor articulatiile muschii, nu pot dormi, furnicaturi in cap sau ceafa diferite zone stari de tristete si gindul ca o sa mor ca am o boala anume.adica imi pun diferite diagnostice
am facut ekg de 2 ori si mi-a iesit bn acum urmez sedinte de psihologie psihoterapie.
citeodata ma simt bn cind merg la psiholog si cind vin, citeodata mie rau de nu ma gindesc ca nici acest medic nu ma va face bn cu toate ca mia promis ca o sa fiu bn
astept sa vb mai multe cu tine
tu ce faci cum mai iesti astept raspunsul tau
toate cele bune VERONICA
Imi pare rauuuu, ca raspund asa tarziu!Eu primeam alerta pe adresa mea cand era un mesaj nou, si cum nu am mai primit, am crezut ca nu mai scrie nimeni.In seara asta am intrat totusi, sa ma conving...si m-am convins:mesaje sunt, dar nu mai primeam alertele(am citit explicatiile administratorilor).
Ai suferit mult, Veronica, ce viata grea!Acum, ca locuiesti cu sotul, la ai tai, e mai bine?E o atmosfera mai buna?
E f bine ca faci terapii, sa te tii de ele, daca simti ca te ajuta!Dar sa stii ca vointa ta e cea hotaratoare, spre insanatosire, sau dimpotriva, spre adancirea problermelor tale.In nici un caz, nu vreau sa fac pe psihologul cu tine, vorbesc strict din proprie experienta.
Eu, ce mai fac..?Fac bine, atunci cand imi impun sa fac bine si ma prabusesc atunci cand ma las in voia sortii!
Astept sa mai scrii, Veronica, sa mai vorbim!
aalinab, ce te determina sa nu mai iesi din casa?Stiu ca e intalnit acest lucru, la persoane f afectate de aceste boli, dar si tu poti invinge!Poti sa ne vorbesti mai mult despre tine, ca sa-ti fim alaturi?Eu nu am chiar varsta ta, dar nici foarte departe nu sunt!
antonescua44, astazi, cum ti se pare viata?.mie mi se pare f pretioasa, un dar divin!Daca nu ne e la indemana sa o traim fericit, ne e f la indemana sa o traim frumos.Orice ne-ar oferi ea, noi sa raspundem frumos.Cineva, acolo sus, ne vegheaza si ne da putere!
Miruna 36, salut!Ce faci tu?
Ai suferit mult, Veronica, ce viata grea!Acum, ca locuiesti cu sotul, la ai tai, e mai bine?E o atmosfera mai buna?
E f bine ca faci terapii, sa te tii de ele, daca simti ca te ajuta!Dar sa stii ca vointa ta e cea hotaratoare, spre insanatosire, sau dimpotriva, spre adancirea problermelor tale.In nici un caz, nu vreau sa fac pe psihologul cu tine, vorbesc strict din proprie experienta.
Eu, ce mai fac..?Fac bine, atunci cand imi impun sa fac bine si ma prabusesc atunci cand ma las in voia sortii!
Astept sa mai scrii, Veronica, sa mai vorbim!
aalinab, ce te determina sa nu mai iesi din casa?Stiu ca e intalnit acest lucru, la persoane f afectate de aceste boli, dar si tu poti invinge!Poti sa ne vorbesti mai mult despre tine, ca sa-ti fim alaturi?Eu nu am chiar varsta ta, dar nici foarte departe nu sunt!
antonescua44, astazi, cum ti se pare viata?.mie mi se pare f pretioasa, un dar divin!Daca nu ne e la indemana sa o traim fericit, ne e f la indemana sa o traim frumos.Orice ne-ar oferi ea, noi sa raspundem frumos.Cineva, acolo sus, ne vegheaza si ne da putere!
Miruna 36, salut!Ce faci tu?
Buna ziua tuturor la fel ca si Arina nu am mai primit nici un mail cum ca ar mai fi scris cineva de acest forum si de aia nu am mai intrat. Va pup pe toti, ce mai faci Arina cum te mai sinti? Aalinab ma simt si bine si rau am momente dar care oricum ma dispera, am fost intr-un final si la un homeopat care mi-a recomandat Rhodiola Rosea nu am luat inca a mai folosit cineva acest produs? Multa sanatate tuturor. P.S. Miruna 36 a fost o greseala cand am pus poza nu stiu de ce am avut impresia ca trebuie schimbat si numele, m-am prins intr-un final si am revenit la numele initial loredana elena.
buna arina23 asi vrea sa vb mai multe dar nu aici pe forum
-*
astept, pup sanatate multa
(*modificat de admin)
-*
astept, pup sanatate multa
(*modificat de admin)
cautama daca doresti sa vb pe fb, eu sunt din ploiesti -*
astept
(*modificat de admin)
astept
(*modificat de admin)
Buna, sunt din Bacau, am 36 ani si m-am inscris la acest forum din dorinta de a cunoaste oameni care trec sau au trecut prin aceste stari cumplite de anxietate si agorafobie. Eu sufar de agorafobie de vreo 4 ani, timp in care am urmat cateva tratamente homeopate si naturiste care m-au ajutat intr-o oarecare masura dar nu au reusit sa ma vindece complet. In tot acest timp am devenit tot mai retrasa, nu am mai iesit din casa decat doar pt a merge la serviciu - si asta cu ajutorul colegilor care ma ajuta - ma iau de acasa si ma insotesc inapoi. Simt ca mi-e din ce in ce mai greu sa support aceasta situatie mai ales ca nici familia nu ma intelege si nu-mi acorda suport deloc. Am mare nevoie sa cunosc persoane care sa inteleaga prin ce trec, care pot sa-mi impartaseasca experientele lor, modul in care au resit sa se vindece si - daca e cineva din Bacau, poate chiar sa ne vedem, sa incercam sa iesim, sa facem plimbari, etc.
buna tori76 atit de rau imi pare ca esti departe de mine, eu sunt din Ploiesti sunt departe de tine, si eu imi doresc ca si tine acelasi lucru
eu sufar demult de anxietate si chiar azi am avut din nou un episod urit tare
eu am trecut de foarte multe ori prin diferite probleme dar si printr-un soc care cred ca de acolo sa amplificat totul
eu am 2 fete si sunt casatorita dar nu ma simt fericita
sunt mai aproape tot timpul singura cu toate ca am copii
nu imi mai place sa fac nimic sa ma ocup de nimic din ce imi placea sa fac inainte
nu am servici si nici prieteni, pentru ca cei care ma cunosc si stiu de problema asta, nu inteleg prin ce trec
asa ca mam izolat si eu si stau numai in casa,
acum merg la un ps, si cit de cit gindesc altfel dar sunt si zile in care clachez
imi pare rau ca nu am o persoana ca tine cu care sa comunic si care sa imi fie aproape cind mie greu
daca vrei poti sa ma cauti pe fb si vb
atit pot sa fac sa iti fiu alaturi macar asa cautama -* astept
(*modificat de admin)
eu sufar demult de anxietate si chiar azi am avut din nou un episod urit tare
eu am trecut de foarte multe ori prin diferite probleme dar si printr-un soc care cred ca de acolo sa amplificat totul
eu am 2 fete si sunt casatorita dar nu ma simt fericita
sunt mai aproape tot timpul singura cu toate ca am copii
nu imi mai place sa fac nimic sa ma ocup de nimic din ce imi placea sa fac inainte
nu am servici si nici prieteni, pentru ca cei care ma cunosc si stiu de problema asta, nu inteleg prin ce trec
asa ca mam izolat si eu si stau numai in casa,
acum merg la un ps, si cit de cit gindesc altfel dar sunt si zile in care clachez
imi pare rau ca nu am o persoana ca tine cu care sa comunic si care sa imi fie aproape cind mie greu
daca vrei poti sa ma cauti pe fb si vb
atit pot sa fac sa iti fiu alaturi macar asa cautama -* astept
(*modificat de admin)
Buna tori76, in primul rand da-mi voie sa iti spun acelasi lucru ca si Veronica imi pare sincer rau prin ce treci stiu cum e sunt in aceeasi situatie din pacate eu sunt din TM si nu ne putem intalni, mi-ar fi placut ma ma pot intalni cu persoane cu aceeasi problema ca si a mea. Sper sa mai vb macar aici. O seara cat mai linistita tuturor.
Draga BVeronica si draga Loredana Elena, va multumesc mult ca ati raspuns apelului meu. Desi suntem in zone indepartate de tara si nu ne putem intalni, faptul ca cineva a rezonat cu ceea ce simt eu, mi-a facut bine. Eu sunt singura, nu am copii si din pacate nici prieteni aici in Bacau iar perioadele din preajma sarbatorilor imi accentueaza starea de tristete si de nemultumire fata de viata pe care o duc. Azi am acordat mai multa atentie postarilor anterioare de pe forum si am observat ca multe persoane incerca sa depaseasca aceste stari facand sport, acupunctura, reflexoterapie etc. Mie imi sunt destul de inaccesibile aceste « terapii » si financiar dar mai ales din cauza faptului ca eu nu prea pot iesi din casa. Am incercat o perioada sa merg si la un psihoterapeut dar a fost total inutil. Ca medicamentatie voi luati ceva ? Ati incercat homeopatia ? Dintre medicamentele naturiste, eu pot spune ca am simtit o ameliorare a starii de depresie cu ajutorul capsulelor cu sunatoare. E un tratament care nu are niciun efect secundar nociv dar care isi face simtite efectele dupa 2-3 luni.
Multumesc BVeronica pt adresa de facebook, eu nu am insa cont deocamdata.
Multa sanatate tuturor!
Multumesc BVeronica pt adresa de facebook, eu nu am insa cont deocamdata.
Multa sanatate tuturor!
buna draga mea !
tori76, nu te simti singura noi suntem alaturi de tine, si vom raspunde de cite ori va fi nevoie pentru a incerca sa te icurajam
nici eu nu am prieteni cum am mai spus, dar aici pe forum am gasit multi oameni ca si mine si m-a ajutat cit de cit sa cred ca nu sunt singura
te rog macar sa -ti faci cont pe fb si vom vb multe multe si vei vedea ca e super sa spui cuiva prin ce treci
am multe de vb cu tine si vom devenii prietene
comunicarea cu persoane ca si tine ca si mine e un pas foarte important, si cu sfaturi vei trece si tu mai departe
astept
tori76, nu te simti singura noi suntem alaturi de tine, si vom raspunde de cite ori va fi nevoie pentru a incerca sa te icurajam
nici eu nu am prieteni cum am mai spus, dar aici pe forum am gasit multi oameni ca si mine si m-a ajutat cit de cit sa cred ca nu sunt singura
te rog macar sa -ti faci cont pe fb si vom vb multe multe si vei vedea ca e super sa spui cuiva prin ce treci
am multe de vb cu tine si vom devenii prietene
comunicarea cu persoane ca si tine ca si mine e un pas foarte important, si cu sfaturi vei trece si tu mai departe
astept
Buna, tuturor!
Sa nu credeti ca ma ascund dupa scuze, dar alerta tot nu merge la mine, desi am reactivat-o.Am incercat, acum din nou.Oricum, am sa intru de acum direct pe site..
Din pacate, nici eu nu sunt aproape, ca locatie, de vreuna dintre voi(si mie mi-ar fi placut sa ne intalnim) si nici adresa de fb nu am.
Dar imi face mare placere sa vb cu voi aici, macar..
Loredana, ma bucur sa am vesti de la tine...Asa cum spui si tu, si mie imi e si bine si rau, sau cand bine, cand rau..
Dealtfel, fetelor, imi dau seama ca odata ce se innstaleaza aceste stari, sau afectiuni, cam greu le poti elimina definitiv.Nu stiu daca eu ma pot numi o incepatoare, avand prima cadere psihica acum un an si jumatate;la voi problemele cat de vechi sunt?
Eu am persoane f dragi si prieteni, iar atunci cand sunt in compania lor uit complet de starile mele, parca dispar..Nu va izolati...mi se pare periculos!!!
Un lucru stiu :voi lupta sustinut sa nu se agraveze starile mele, de dragul copiilor mei si a celor apropiati.Eu, de altfel pana acum am incercat tot timpul sa ascund cat mai mult starile mele, de ei, ca sa nu-i intristez;dar e adevarat ca uneori mi-ar face bine sa plang foarte mult ca sa ma descarc, dar ce ar spune copiii mei??Cum s-ar simti?Sigur, am crize de plans cand sunt singura, dar stiti cum e:momentele slabe nu ti le poti alege tu.Insa le poti controla
.Cineva, intr-o zi, mi-a spus de niste tincturi care ajuta mult, ca le-a folosit persoana respectiva.Nu eram prea atenta si nu le-am retinut, dar voi intreba de ele.
In rest, asa cum amintesc de fiecare data, fiind crestina, intr-un popor crestin, sa nu uitam de Dumnezeu.El ne-a intocmit, stie cat putem duce...Pt mine El este marea speranta!!
Ma bucur sa va cunosc, fetelor si astept sa mai scrieti!
Sa nu credeti ca ma ascund dupa scuze, dar alerta tot nu merge la mine, desi am reactivat-o.Am incercat, acum din nou.Oricum, am sa intru de acum direct pe site..
Din pacate, nici eu nu sunt aproape, ca locatie, de vreuna dintre voi(si mie mi-ar fi placut sa ne intalnim) si nici adresa de fb nu am.
Dar imi face mare placere sa vb cu voi aici, macar..
Loredana, ma bucur sa am vesti de la tine...Asa cum spui si tu, si mie imi e si bine si rau, sau cand bine, cand rau..
Dealtfel, fetelor, imi dau seama ca odata ce se innstaleaza aceste stari, sau afectiuni, cam greu le poti elimina definitiv.Nu stiu daca eu ma pot numi o incepatoare, avand prima cadere psihica acum un an si jumatate;la voi problemele cat de vechi sunt?
Eu am persoane f dragi si prieteni, iar atunci cand sunt in compania lor uit complet de starile mele, parca dispar..Nu va izolati...mi se pare periculos!!!
Un lucru stiu :voi lupta sustinut sa nu se agraveze starile mele, de dragul copiilor mei si a celor apropiati.Eu, de altfel pana acum am incercat tot timpul sa ascund cat mai mult starile mele, de ei, ca sa nu-i intristez;dar e adevarat ca uneori mi-ar face bine sa plang foarte mult ca sa ma descarc, dar ce ar spune copiii mei??Cum s-ar simti?Sigur, am crize de plans cand sunt singura, dar stiti cum e:momentele slabe nu ti le poti alege tu.Insa le poti controla
.Cineva, intr-o zi, mi-a spus de niste tincturi care ajuta mult, ca le-a folosit persoana respectiva.Nu eram prea atenta si nu le-am retinut, dar voi intreba de ele.
In rest, asa cum amintesc de fiecare data, fiind crestina, intr-un popor crestin, sa nu uitam de Dumnezeu.El ne-a intocmit, stie cat putem duce...Pt mine El este marea speranta!!
Ma bucur sa va cunosc, fetelor si astept sa mai scrieti!
Buna dragele mele starile mele au aparut acum 2 ani si prima data a fost foarte greu, nu am mai mancat nimic si am stat in perfuzii acasa cu glucoza si b-uri, a fost cumplit dar vreau sa va spun ca dupa 8 luni mi-am revenit complect am fost ca noua acum mai precis din aprilie am cazut iara daca pot sa spun asa dar nu la fel de grav de data asta am putut manca normal si somnul nu mi-a fost afectat in nici un fel dar din pacate am niste amteli si stari de lesin zilnic, in unele zile sunt mai accentuate iar in altele sun suportabile dar obosesc foarte repede si abea sunt in stare sa imi fac treburile in casa. Cei drept am avut si o perioada stresanta in septembrie am avut nunta, in octombrie sotul meu a fost operat si trebuia sa am grija de el credeti-ma pe cuvant ca de multe ori cand trebuia schimbat pansamentul stateam in ghenunci sa il schimb ca nu ma puteam tine pe picioare iar la o saptamana de la operatia sotului bunica mea a paralizat e in pat nu se mai misca deloc, tatal meu a fost dat in somaj si a trebuit sa il sustin si pe el. E groaznic nu mai pot simt ca nu mai am putere. V imbratisez cu drag si va doresc toata sanatatea din lume. Mai astept vesti de la voi.
Asa a fost si la mine, la inceput, Loredana.Nu am mancat vreo 6 zile, timp in care slabisem aproape 5 kg.in 6 zile.In timp, le-am recuperat si din pacate am mai 'castigat'alte 5 in plus, de care nu scap.Cred ca e o dereglare.Ce-i drept, mananc mai des acum pt ca pur si simplu nu pot sa ma tin pe picioare daca mi-e foame.Deci in ultimul an si jumatate am scazut intai 5 kg, apoi am luat 10!!
Problemele sunt asa multe si diverse.E greu de tine Loredana ca esti f solicitata, trebuie sa fii un stalp de ajutor pt cei dragi, si stiu ca nu te plangi, dar e greu pt ca tu insati ar trebui sa fii sprijinita caci te simti rau.Dar ma bucur ca ai un sot bun...asa am inteles din postarile anterioare.Sa va fie de bine, sa fiti fericiti!
Eu sper din tot sufletul si VREAU sa-mi revin total.Acum am invatat sa nu disper...oricat de grea mi se pare o zi, stiu ca va veni una senina, si asa se intampla.Am avut las un moment dat niste migrene, dureri f mari de cap, ameteli si greturi.medicul imi spusese atunci sa nu o iau in gluma, sa le tratez, sa le aflu cauza, ca uneori acestea sunt simptomele unei tumori cerebrale.Atat mi-a trebuit!M-am speriat atat de tare, incat am spus atunci ca oricum ar fi viata, atat cat Dumnezeu mi-o lasa, o voi pretui f mult!
Problemele sunt asa multe si diverse.E greu de tine Loredana ca esti f solicitata, trebuie sa fii un stalp de ajutor pt cei dragi, si stiu ca nu te plangi, dar e greu pt ca tu insati ar trebui sa fii sprijinita caci te simti rau.Dar ma bucur ca ai un sot bun...asa am inteles din postarile anterioare.Sa va fie de bine, sa fiti fericiti!
Eu sper din tot sufletul si VREAU sa-mi revin total.Acum am invatat sa nu disper...oricat de grea mi se pare o zi, stiu ca va veni una senina, si asa se intampla.Am avut las un moment dat niste migrene, dureri f mari de cap, ameteli si greturi.medicul imi spusese atunci sa nu o iau in gluma, sa le tratez, sa le aflu cauza, ca uneori acestea sunt simptomele unei tumori cerebrale.Atat mi-a trebuit!M-am speriat atat de tare, incat am spus atunci ca oricum ar fi viata, atat cat Dumnezeu mi-o lasa, o voi pretui f mult!
buna arina23 !ma bucur de raspuns
problemele mele suna asa; am fost casatorita cu primul sot doar 7 luni dupa care ma abandonat cu fetita cu tot
dupa un an m-am recasatorit m-am mutat la sotul meu si am ramas insarcinata cu cea dea doua fetita, acelasi lucru sa repetat nu am stat decit 7 luni, sotul meu era la serviciu si venea rar acasa adica la 3 saptamini
am fost batuta de soacra mea care las 1 noaptea m-a dezbracat aproape complet si ma dat afara din casa
eram in luna august multumesc lui dumnezeu, si cind am plecat era sa ma faca praf niste ciini ciobanesti
am inlemnit si simteam ca nu mai ajung mai repede la sora mea care statea la doua strazi de mine
apoi in maxim 2 saptamini am plecat de la socrii din nou acasa la parintii mei care nu prea m-au inteles
am suportat multe reprosuri si prima data cind am plecat de la primul sot, dar si de la cel de-al doilea
un singur lucru m-a facut mai fericita ca sotul meu a venit dupa mine la ai mei
am stat la ai mei 7 ani
dupa ce am nascut fetita a doua am facut pleurezie la plaminul drept si a fost tare greu
am devenit foarte sensibila si am pierdut calciu si vitamine
aveam doar 23 ani cind au inceput o parte din probleme
cosmarul cel mai mare si inceputul depresiei a atacurilor de panika si anxietatea a survenit la putin timp dupa ce fetita mea a supt 2 boabe tratate si a fost la un pas de moarte
de acolo au inceput simptomele mele
aveam palpitatii ma sufocam amorteli la miini si picioare piciare reci si miini reci si tremurinde, dureri mari de cap limba amortita stari voma
aceste simptome le aveam de 7, 8 ori pe zi nu stiu cum am rezistat
am ajuns la urg si mi s-a spus ca am caderi mari de calciu dar defapt eu aveam atacuri severe de panika
am luat toti acest ani bineinteles cu pauze calciu si vit, de mai multe feluri dar starea mea era aceeasi
nimeni nu ma incuraja dr la fel imi spunea ca de la calciu imi este asa si pina in prezent am stari mari de raa
acum 6 ani pina sa plec de la ai mei caci acum locuiesc la casa mea, tatal meu a facut un infarct
la-m vazut cum arata si cum spunea medicilor dupa salvare simptomele
mia fost tare frica sa nu moara tata cu toate ca a fost un om rau cu noi toti si care isi batea joc de noi
si m-am pricopsit de atunci cu toate simptomele lui tata
mi-a intrat in cap ca am ceva la inima si nu mai scap
am facut doar 2 ekg si raspunsul a fost ca sunt bine
acum de un an si jumate oasele ma dor rau, ceafa ramine intepenita cu dureri pe partea dreapta clavicula de la umarul drept si umarul e foarte dureros in fiecare zi, in piept la fel in spate ma supara rau spatele cotul sting si piciorul din sold tot sting, sunt mai tot timpul inbalonata si mai multe
simptome de a ma tine inima strins si dureri de coaste in fata sternul e dureros intepaturi un an intreg am preferat sa dorm pe jos la un frate de al meu decit sa stau singura cu copii in casa
sotul meu tot asa lucreaza doar acum in perioada aceasta este cu mine dar stau cu teama ca pleaca din nou si nu mai vreau
nu pot sa mai stau singura din cauza starilor mele deaceea vreau sa fie linga mine
caci nu pot sa mai traiesc cu acest gind
el nu vrea sa isi schimbe locul de munca fiindca cistiga bani cit de cit si avem rata de platit la banca dar eu nu pot sa mai inteleg asta
cam asa a sunat povestea mea
fetelor eu nu am prietene caci toate fug de mine dar cred ca va am pe voi fetelor si sunt sigura ca m-ati inteles
astept sa imi raspundeti, caci voi sunteti familia mea
familia mea adevarata nu inteleg problemele mele
astept raspunsul vostru va doresc multa sanatate si tot binele din lume
cu respect veronica
problemele mele suna asa; am fost casatorita cu primul sot doar 7 luni dupa care ma abandonat cu fetita cu tot
dupa un an m-am recasatorit m-am mutat la sotul meu si am ramas insarcinata cu cea dea doua fetita, acelasi lucru sa repetat nu am stat decit 7 luni, sotul meu era la serviciu si venea rar acasa adica la 3 saptamini
am fost batuta de soacra mea care las 1 noaptea m-a dezbracat aproape complet si ma dat afara din casa
eram in luna august multumesc lui dumnezeu, si cind am plecat era sa ma faca praf niste ciini ciobanesti
am inlemnit si simteam ca nu mai ajung mai repede la sora mea care statea la doua strazi de mine
apoi in maxim 2 saptamini am plecat de la socrii din nou acasa la parintii mei care nu prea m-au inteles
am suportat multe reprosuri si prima data cind am plecat de la primul sot, dar si de la cel de-al doilea
un singur lucru m-a facut mai fericita ca sotul meu a venit dupa mine la ai mei
am stat la ai mei 7 ani
dupa ce am nascut fetita a doua am facut pleurezie la plaminul drept si a fost tare greu
am devenit foarte sensibila si am pierdut calciu si vitamine
aveam doar 23 ani cind au inceput o parte din probleme
cosmarul cel mai mare si inceputul depresiei a atacurilor de panika si anxietatea a survenit la putin timp dupa ce fetita mea a supt 2 boabe tratate si a fost la un pas de moarte
de acolo au inceput simptomele mele
aveam palpitatii ma sufocam amorteli la miini si picioare piciare reci si miini reci si tremurinde, dureri mari de cap limba amortita stari voma
aceste simptome le aveam de 7, 8 ori pe zi nu stiu cum am rezistat
am ajuns la urg si mi s-a spus ca am caderi mari de calciu dar defapt eu aveam atacuri severe de panika
am luat toti acest ani bineinteles cu pauze calciu si vit, de mai multe feluri dar starea mea era aceeasi
nimeni nu ma incuraja dr la fel imi spunea ca de la calciu imi este asa si pina in prezent am stari mari de raa
acum 6 ani pina sa plec de la ai mei caci acum locuiesc la casa mea, tatal meu a facut un infarct
la-m vazut cum arata si cum spunea medicilor dupa salvare simptomele
mia fost tare frica sa nu moara tata cu toate ca a fost un om rau cu noi toti si care isi batea joc de noi
si m-am pricopsit de atunci cu toate simptomele lui tata
mi-a intrat in cap ca am ceva la inima si nu mai scap
am facut doar 2 ekg si raspunsul a fost ca sunt bine
acum de un an si jumate oasele ma dor rau, ceafa ramine intepenita cu dureri pe partea dreapta clavicula de la umarul drept si umarul e foarte dureros in fiecare zi, in piept la fel in spate ma supara rau spatele cotul sting si piciorul din sold tot sting, sunt mai tot timpul inbalonata si mai multe
simptome de a ma tine inima strins si dureri de coaste in fata sternul e dureros intepaturi un an intreg am preferat sa dorm pe jos la un frate de al meu decit sa stau singura cu copii in casa
sotul meu tot asa lucreaza doar acum in perioada aceasta este cu mine dar stau cu teama ca pleaca din nou si nu mai vreau
nu pot sa mai stau singura din cauza starilor mele deaceea vreau sa fie linga mine
caci nu pot sa mai traiesc cu acest gind
el nu vrea sa isi schimbe locul de munca fiindca cistiga bani cit de cit si avem rata de platit la banca dar eu nu pot sa mai inteleg asta
cam asa a sunat povestea mea
fetelor eu nu am prietene caci toate fug de mine dar cred ca va am pe voi fetelor si sunt sigura ca m-ati inteles
astept sa imi raspundeti, caci voi sunteti familia mea
familia mea adevarata nu inteleg problemele mele
astept raspunsul vostru va doresc multa sanatate si tot binele din lume
cu respect veronica
Draga mea veronica povestea ta e foarte trista si imi pare sincer rau, ca si tine nici eu nu am prieteni pentru ca fug de mine cum spui tu din cauza acestor simptome urate, as vrea sa te intreb daca ai facut ceva analize si mai ales la tiroida. Si medicul meu de fam tot asa m-a imbuibat cu calciu si magneziu de imi era deja scarba sa il mai inghit. Spun de tiroida deoarece si mama mea a avut aceleasi simptome si are hipertiroidie de cand ea tratament e totul ok.
Sper din toata inima sa ma consideri prietena ta si sa mai vorbim. Daca imi permiti o sa te caut si pe fb. Cu mult drag si cu speranta ca va veni soarele si pe strada va imbratisez. Si sa nu uitam ca Dumnezeu pune la incercare doar pe cei puternici. Arina la mine nu e cazul de tumoare pentru ca am facut si rmn si cred ca s-ar fi vazut iti dai seama ca si eu m-am gandit la tot ce e mai rau. :*
Sper din toata inima sa ma consideri prietena ta si sa mai vorbim. Daca imi permiti o sa te caut si pe fb. Cu mult drag si cu speranta ca va veni soarele si pe strada va imbratisez. Si sa nu uitam ca Dumnezeu pune la incercare doar pe cei puternici. Arina la mine nu e cazul de tumoare pentru ca am facut si rmn si cred ca s-ar fi vazut iti dai seama ca si eu m-am gandit la tot ce e mai rau. :*
Acum, da, merge alarma:)
Veronica, Loredana, si eu vreau sa fiu prietena voastra.Va inteleg bine, acum ca mi se intampla ceva asemanator.Poate celor ce nu li se intampla nu pot intelege, fara a fi rau intentionati..Dealtfel, nu prea ma deschid nici eu in fata oricui, desi simt des nevoia.Cand nu mai pot plang o jumatate de ora la telefon cu sora mea, si ea cu mine, apoi desi stiu ca am intristat-o, ma simt muuult mai bine, mai usurata.Nu fac nici asta prea des, ca sa nu o impovarez.Dar noi aici putem vb, mai usor nu-i asa?Suntem de aceeasi parte a problemei...
Imi pare nespus de rau sa aud prin ce ai trecut, Veronica.E nedrept si nu ar merita nimeni asa ceva...
Acum daca am putea sa ne desprindem de trecut...sa traim doar in prezent, cu toata mostenirea de sechele...sa ne concentram pe ceva ce ne place mult sa facem..Voi ce pasiuni aveti?Sa vb despre ele si sa ne dam sfaturi in continuare, sa tinem legatura;ne va face bine.Necazurile vieti nu se opresc aici desigur;la mine sigur nu;la copilul meu urmeaza alte operatii, nu stiu ce va mai fi, dar ma mangaie gandul ca nu e ceva incurabil.Am nevoie doar de muuulta rabdare, putere si vointa sa nu disper.
Loredana, nu m-am gandit ca la tine ar putea fi o tumoare;ai deja diagnostic.nici la mine nu e, din fericire.Uite un motiv de mare bucurie:nu suntem grav bolnave, ca alti semeni nevinovati, ai nostri.
Veronica, Loredana, si eu vreau sa fiu prietena voastra.Va inteleg bine, acum ca mi se intampla ceva asemanator.Poate celor ce nu li se intampla nu pot intelege, fara a fi rau intentionati..Dealtfel, nu prea ma deschid nici eu in fata oricui, desi simt des nevoia.Cand nu mai pot plang o jumatate de ora la telefon cu sora mea, si ea cu mine, apoi desi stiu ca am intristat-o, ma simt muuult mai bine, mai usurata.Nu fac nici asta prea des, ca sa nu o impovarez.Dar noi aici putem vb, mai usor nu-i asa?Suntem de aceeasi parte a problemei...
Imi pare nespus de rau sa aud prin ce ai trecut, Veronica.E nedrept si nu ar merita nimeni asa ceva...
Acum daca am putea sa ne desprindem de trecut...sa traim doar in prezent, cu toata mostenirea de sechele...sa ne concentram pe ceva ce ne place mult sa facem..Voi ce pasiuni aveti?Sa vb despre ele si sa ne dam sfaturi in continuare, sa tinem legatura;ne va face bine.Necazurile vieti nu se opresc aici desigur;la mine sigur nu;la copilul meu urmeaza alte operatii, nu stiu ce va mai fi, dar ma mangaie gandul ca nu e ceva incurabil.Am nevoie doar de muuulta rabdare, putere si vointa sa nu disper.
Loredana, nu m-am gandit ca la tine ar putea fi o tumoare;ai deja diagnostic.nici la mine nu e, din fericire.Uite un motiv de mare bucurie:nu suntem grav bolnave, ca alti semeni nevinovati, ai nostri.
Buna arina vreau sa iti spun de la inceput ca eu te consider prietena mea inca de la primele conversatii avute pe acest forum mai trebuie sa ne accepte si veronica ca si prietene si atunci suntem 3, asta in cazul in care vrea sbineinteles. Nu am spus ca ai pus un dignostic doamne fereste nu as vrea sa se interpreteze gresit si nici sa te supar in vreun fel poate doar nu m-am exprimat cum trebuie. Arina te-as mai ruga sa nu uiti sa intrebi de tincturile de care spuneai intr-un post anterior eu una le-as incerca. As mai avea o rugaminte la voi atunci cand simtiti ca va ia ameteala ce faceti ca sa treaca in cazul in care aveti si acest simptom. Pupici la toata lumea.
da bineinteles loredana elena cautama pe fb -*sunt din ploiesti astept dar totusi vreau sa te intreb daca acelasi nume il ai si pe fb sau altfel sa stiu cum iti voi accepta cererea
(*modificat de admin)
(*modificat de admin)
buna din nou Arina iti multumesc de raspuns si stiu ca nu e bn sa traim din trecut, dar
acest trecut nea adus in aceasta stare si acum nu stim cum vom iesii din acest glob negru asa cum spune psiholoaga mea
trebuie sa ne schimbam ca persoane si sa incercam sa dam usor una cite una din toate aceste simptome,
la ghena cu ele
dar e greu
e foarte greu
eu imi doresc din tot sufletul meu sanatate pentru baiatul tau
asi da zile de la mine sa nu mai sufere nimeni pe acest pamint
dar viata asa e cladita cu bine rau cu suferinta si cu bucurie si undeva cindva suntem, incercati de boala si nu stim unde sa cautam alinare si mingiiere
doarDUMNEZEU NE VA AJUTA
O SA MA ROG PENTRU VOI TOTI ANXIOSII SI POATE RUGA MEA VA AJUNGE LA DOMNUL DUMNEZEUL NOSTRU AMIN
ASTEPT SA MAI VB SUFERINTA VOASTRA VREAU SO IMPARTITI CU MINE
PARCA V-ASI CUNOASTE DE-O VIATA
ATI INTRAT LA INIMA MEA SI N0O SA MAI IESITI CU UNA CU DOUA
VA PWP FETELOR
CU DRAGA INIMA VERONICA
acest trecut nea adus in aceasta stare si acum nu stim cum vom iesii din acest glob negru asa cum spune psiholoaga mea
trebuie sa ne schimbam ca persoane si sa incercam sa dam usor una cite una din toate aceste simptome,
la ghena cu ele
dar e greu
e foarte greu
eu imi doresc din tot sufletul meu sanatate pentru baiatul tau
asi da zile de la mine sa nu mai sufere nimeni pe acest pamint
dar viata asa e cladita cu bine rau cu suferinta si cu bucurie si undeva cindva suntem, incercati de boala si nu stim unde sa cautam alinare si mingiiere
doarDUMNEZEU NE VA AJUTA
O SA MA ROG PENTRU VOI TOTI ANXIOSII SI POATE RUGA MEA VA AJUNGE LA DOMNUL DUMNEZEUL NOSTRU AMIN
ASTEPT SA MAI VB SUFERINTA VOASTRA VREAU SO IMPARTITI CU MINE
PARCA V-ASI CUNOASTE DE-O VIATA
ATI INTRAT LA INIMA MEA SI N0O SA MAI IESITI CU UNA CU DOUA
VA PWP FETELOR
CU DRAGA INIMA VERONICA
BUNA TORI76 TE ROG DRAGA MEA FATI FACEBOOK SI CAUTAMA SA VB -*
astept draga mea
(*modificat de admin)
astept draga mea
(*modificat de admin)
Veronica draga nu te gasesc pe fb incearca sa ma cauti tu Lorylemy Borod Elena astept cu nerabdare sa vb. Pupici.
Salutari dragile mele colege de suferinta. Eu m-am inscris mai tarziu pe acest forum dar de cand am facut-o am urmarit in fiecare zi alertele de pe mail si am citit toate postarile voastre. Eu insa lucrez...inca, am o munca de birou si stau aproape toata ziua la calculator, fapt ce-mi permite sa fiu in permanenta conectata pe mess dar la serviciu nu-mi prea pot aduna gandurile pt a scrie pe forum.
Draga mea BVeronica, iti multumesc din suflet ca nu m-ai uitat, sa stii ca eu mi-am facut adresa de fb si am incercat sa te adaug cu veronikaalinabadea dar mi se spune ca nu se gasesc rezultate pt aceasta interogare.... Poate ai tu mai mult noroc..numele meu de utilizator e tori.tori.503. (poza de profil e reprezentata de niste lalele galbene). Bineinteles ca oricine altcineva de pe acest forum doreste sa vb pe fb ma poate cauta si-l voi adauga in lista de prieteni.
Din cate vad, se pare ca sunt singura persoana..singura, din cele care mai suntem active pe forum. Tot timpul am crezut ca singuratea m-a adus in starea in care ma aflu déjàde 4 ani de zile si ca daca as fi avut o familie (in sensul de sot, copii) lucrurile ar fi fost cu totul altfel. Va inteleg perfect suferinta si frustrarea generate de faptul ca nu suntem intelese. Suferinta mea nu e mai deloc de natura fizica ci doar psihica. Faptul ca de 4 ani trebuie sa apelez lacineva sa ma insoteasca cand am nevoie sa ies din casa, sa merg la un doctor, la serviciu, sa fac cumparaturi...chiar si de la un magazin de la 100m de blocul in care stau, imi macina teribil sufletul. Cum ies din casa incep sa devin cumplit de anxioasa si incep sa simt ca lesin. Pot spune ca doar credinta in Dumnezeu si faptul ca sunt convinsa ca toate se intampla cu un scop in aceasta viata, ma ajuta sa nu-mi pierd mintile de tot.,
Va imbratisez cu mult drag si va rog, nu uitati, daca descoperiti vreo terapie, un medicament.....o minune, care reuseste sa va aline aceasta suferinta, impartasiti-mi-o simie !
Draga mea BVeronica, iti multumesc din suflet ca nu m-ai uitat, sa stii ca eu mi-am facut adresa de fb si am incercat sa te adaug cu veronikaalinabadea dar mi se spune ca nu se gasesc rezultate pt aceasta interogare.... Poate ai tu mai mult noroc..numele meu de utilizator e tori.tori.503. (poza de profil e reprezentata de niste lalele galbene). Bineinteles ca oricine altcineva de pe acest forum doreste sa vb pe fb ma poate cauta si-l voi adauga in lista de prieteni.
Din cate vad, se pare ca sunt singura persoana..singura, din cele care mai suntem active pe forum. Tot timpul am crezut ca singuratea m-a adus in starea in care ma aflu déjàde 4 ani de zile si ca daca as fi avut o familie (in sensul de sot, copii) lucrurile ar fi fost cu totul altfel. Va inteleg perfect suferinta si frustrarea generate de faptul ca nu suntem intelese. Suferinta mea nu e mai deloc de natura fizica ci doar psihica. Faptul ca de 4 ani trebuie sa apelez lacineva sa ma insoteasca cand am nevoie sa ies din casa, sa merg la un doctor, la serviciu, sa fac cumparaturi...chiar si de la un magazin de la 100m de blocul in care stau, imi macina teribil sufletul. Cum ies din casa incep sa devin cumplit de anxioasa si incep sa simt ca lesin. Pot spune ca doar credinta in Dumnezeu si faptul ca sunt convinsa ca toate se intampla cu un scop in aceasta viata, ma ajuta sa nu-mi pierd mintile de tot.,
Va imbratisez cu mult drag si va rog, nu uitati, daca descoperiti vreo terapie, un medicament.....o minune, care reuseste sa va aline aceasta suferinta, impartasiti-mi-o simie !
Alege-ți medicul și fă o programare!Peste 13000 de cabinete medicale își prezintă serviciile pe ROmedic.
Alte subiecte care v-ar putea interesa:
- 50Xanax = dependenta?
- 48Depresie
- 9depresie, anxietate-help!
- 5Mama mea este depresiva - ce este de facut?
- 23Ma simt foarte rau!
- 16depresie si stari de panica
- 2problema coleg de camera
- 5Depresie, insomnie - recomandari, sfaturi
- 3Atacuri de panica, anxietate severa si frica de schizofrenie va rog...
- 4atac de panica, hipohondrie, depresie
- 3oare e anxietate?
- 11am facut primul pas
- 10anxietate, medicatie
- 3Rau extrem de miscare AJUTOR
- 6Anxietate si atacuri de panica sau altceva ?
- 5Depresie și anxietate-tratamente clasice și naturiste
- 4Anxietate, atacuri de panica
- 4Depresie grava
- 1Durere spate si manaa stanga
- 1Pareri doresc - xanax, mirzaten, convulex, sunt depedenta?
Mai multe informații despre: Anxietatea Depresia
Din Biblioteca medicală vă mai recomandăm:
- Depresia postpartum (postnatală)
- Anxietatea
- Tulburarea de anxietate generalizata
- Tulburarea anxioasa datorata unei afectiuni medicale
- Atacurile de panica
- Depresia
- Ciclotimia - tulburarea ciclotimică
- Anxietatea de sănătate
- Atacul de panică în sarcină
- Sindromul depresiv major - schimbările patologice de la nivel cerebral
- Anxietatea și alimentația
- Anxietate
Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și: