Fobia sociala

Buna ziua, am fobie sociala de mult timp, doar de vreun an mi-am dat seama ca despre asta este vorba. Sunt excesiv de sensibil, ma balbai cand trebuie sa vb cu o persoana straina, nu stiu daca e de la fobie sau fobia este din cauza ca eu ma balbai si cand eram mic am fost respins de unii copii.. in orice caz observ ca este un cerc vicios foarte bine format.. se "ajuta" problemele una pe alta... frica ca ma fac de ras ma face sa tremur si sa ma balbai...si asta ma face sa ma fac de ras..si tot asa se amplifica..si trebuie sa ma concentrez sa nu scape de sub control..simt si ca o scapare de sub control este iminenta...desi nu stiu daca este real sau doar in capul meu:)...in orice caz eu cred ca fobia sociala se poate trata doar si doar prin iubire. daca cineva te iubeste cu adevarat te poate scoate din fobie.. inca n-am intalnit acea persoana:) sper sa o intalnesc... peste tot am vazut ca cica se trateaza asta doar la psiholog.. eu nu sunt de acord:) pt ca..tocmai psihologul este cel mai rau lucru care se poate intampla pt unu cu fobie socicala.. pt ca acolo as fi in centrul atentiei de catre o persoana straiana si cu o anumita "autoritate"... deci 3 in 1:)... plus rusine, plus ca m-as simtii ca un nebun care i-ar lipsii camasa de forta:)...poate sunt eu mai special asa dar eu nu vad vreo persoana cu fobie sociala sa mearga la psiholog:) s-ar duce la un interviu la job mai repede decat la psiholog:) desigur ambele situatii sunt foarte imposibile:D unica mea reala speranta este sa intalnesc acea persoana care sa ma iubeasca cu adevarat si sa ma scoata din starea de fobie.. ca fobia asta este din cauza ca eu am impresia ca toata lumea are o parere naspa de mine, ma considera prost, incompetent, handicapat, nebun etc..si partea proasta este ca de multe ori cand incerc sa fac ceva ce fobia imi zice ca nu e bine...iese foarte prost asa cum am anticipat:) deci nu pot sa imi zic "oamenii cred ei prostii..ca eu sunt the best"...cand am confirmari zilnice ca gandirea oamenilor este reala si eu sunt o varza:D hi hi hi:D pana si aici e greu sa spun astea dar pe viu la psiholog..doamne fereste :D never ever ever ever never :) cam atat:D semnat: Un nebunel care nu prea stie sa exprime coerent gandurile:) sper ca ati inteles totusi ceva de aici:)

Pana cand tu nu te vei considera destept, frumos, bun, atragator, demn de iubire, nimeni nu se va uita la tine cu acesti ochi.Oamenii ne vad si ne trateaza in functie de cum ne comportam noi cu ei si in fata lor.Daca nu suntem in stare sa scoatem 2 vorbe in fata unei fete, cum crezi ca poti sa atragi fata respectiva.Daca ai o problema si o constientizezi, ar trebui sa faci tot ce-ti sta in putere s-o rezolvi, asta daca vrei sa duci o viata normala.Daca iti convine postura de victima, atunci nu fa nimic, stai deoparte, smiorcai-te pana te saturi, si uita-te cum altii isi traiesc viata in timp ce tu astepti sa-ti vina randul.Du-te la Buc.si fa Lenmarc forum si ia-ti viata in mainile tale, nu mai cersi mila.

Da..asta asa e. tre sa ma vad eu primu bine ca sa ma vada si restu. Dar asta nu am cum sa o fac singur.. trebuie cineva care sa vada in spatele aparentelor, sa vada cu adevarat cine sunt si doar asa o sa incep sa ma schimb.. oi trai si oi vedea ce va iesi din viata mea:) dar nu asta era intrebarea mea..ce sa fac cu viata mea.. solutia o sa ma "loveasca" probabil cand nu ma astept:) dar intrebarea mea era urmatoarea.. de ce nu se gandesc psihologii/psihoterapeutii si la bolnavi inainte de bani.. pt ca normal ar fi sa isi dea seama ca unu cu fobie sociala nu are cum sa vina la psiholog.. tocmai asta e fobia... frica de a fi judecat, analizat, etc etc de catre persoane straine..si mai grav cu autoritate... deci de ce nu se fac sa zicem sedinte online.. ca doar tot vorbit e:P ori ca e online ori verbal..doar ca mai putin jenant si infricosator:P...sau de ce nu face vreun psiholog o inregistrare in care sa vb ca si cum ar vorbii cu unu cu fobie sociala in cabinet.. sa zica "inchide ochii... respira asa..asa..gandeste-te la asta..la asta..etc" :) Nu am dreptate?:D Excluzand faptul ca daca nu indemnati la toate boliile "trebe consult, trebe venin !" va pierdeti bani :D

scuzati greselile ortografice :D am tastatura varza si minte grabita :D ..la sfarsit era "trebe consult, trebe venit ! "...nu trebe "venin" :D :D:D P.S. Nu atac psihologii.. ii inteleg pe toti de ce vor bani..si eu vreau bani:) toata lumea vrea..BANI :D..deci sa nu se inteleaga ca atac psihologii :D

Hmmm... da.. asta e ca in faza urmatoare: Eu in conditii normale nu m-as duce la dentist... e oribil... mi-e frica de mor, doare, plus ca sunt in "spotlight" :> si tremur ca un bou de frica... dar odata..m-a durut asa de rau o masea incat durerea a facut sa uit de fobie si m-am dus de buna voie la dentist... desigur ca am tremurat ca un bou si doctoru ma intreaba de ce tremur si face o fatza de aia parca o vazut pe vreun nebun... si ii zic ca mi-e frica.. iar face o fatza de aia de parca "mda... nebun esti " :)) pe toata durata experientei ma gandeam ce frumos ar fi sa ii dau cu lampa-n cap la nenea doctoru :)) si speram sa se termine odata. A fost oribil... nici acum n-as mai facea..decat daca as fi obligat de o durere groaznica:D..deci probabil ca as merge la psiholog in conditii extrem de apocaliptice:)) Am fost odata la psiholog , ca nu invatam si m-o dus diriginta:)) desigur ca se uita la mine ca la un nebun.. vb ca la retardati sa nu cumva sa nu inteleg un cuvant care il zice si sa ii dau in cap cu scaunu:)) idioti ce sa faci:D se uita la bolnav ca la un mare gunoi care e si retardat pe deasupra:D of of:D si da..desigur ca vor fi pe bani...totul e pe bani..doar aerul nu e:D..dar totusi.. n-ar fi asa greu sa se faca o inregistrare asa generala care unu cu creierii terci sa o asculte :)) Speram sa nu ma feresc cand ma "loveste" solutia:D

Pai nu stiu ce se intampla la o sedinta de psihoterapie dar pot sa imi imaginez:) cred ca prima data te intreaba despre tine, despre viata ta.. despre hobby-uri...si dupa ce vede ca esti un loser fara viata:))trece la partea teoretica... adica la "nu trebuie sa te intereseze ce zice lumea, tu esti the best, chiar daca lumea zice ca nu..e doar in capu tau ca lumea se uita aiurea..e doar in capu tau ca esti varza si fara viitor..prea bun.. ca sa scapi de fobie trebuie sa te expui la situatia de care iti este frica"...gresit:)eu din experienta mea practica.. cu cat te expui mai mult cu atat se agraveaza mai tare... mai ales frica anticipatorie..care odata ce creste..face ca la urmatoare situatie "naspa" sa fie simptomele mai accentuate..si sa te faci mai usor "de ras" si sa iesi in evidenta muuult mai mult:) si uite asa cerc vicios...nu asta e solutia..alta e..the love:P ca love-ul iti da putere si motivatie sa iesi din asta;)...nu teoriile:)Metodele mele..sunt prima data chestii care le fac ca sa evit situatiile care stiu ca vor iesii prost.. adica ma ascund in spatele altor motive ca sa nu ajung in situatia aia..deobicei ma ascund in spatele "nu vreau" "nu am chef" "mai tarziu"... daca totusi este inevitabila situatia sau e foarte spontana..fac chestii instinctive ca sa diminuez efectele.. uneori ma joc pe telefon... imi musc limba, ma ciupesc...sau cel mai frecvent strang in mana ce am in mana... astea diminueaza efectele.. nu cu mult..destul cat sa nu o iau razna.. dar oricum niciodata nu sunt relaxat in situatie de care mi-e frica ca ma fac de ras sau se uita lumea la mine... eu de cand sunt mic imi place sa analizez lumea din jur.. mi se pare distractiv sa ma gandesc de ce face un om un gest, de ce zice ceva cand zice... incerc sa ma gandesc ce e in capu lui... mie mi se pare foarte distractiv..asta fac in tramvai, cand merg pe strada...si pt ca am facut astea in mod inconstient am strans o baza de date mareeeeeee din care tot inconstient pot sa citesc oamenii foarte bine..si stiu din gesturi si asa ce va face..si mai ales daca ma uit in ochii cuiva..stiu daca e rau sau bun, stiu daca ma vede prost sau nu, daca ii indiferent, daca e cu gandu la mine sau in alta parte..stiu daca atunci cand zice ceva se mai gandeste la alte chestii in paralel. :) si de asta... mi-e foarte foarte greu sa ma uit in ochii cuiva daca se uita la mine..pt ca vad adevarul...si nu e placut deloc:D..cam atat:) am multe in cap dar.. pe parcurs cand explic ma pierd si uneori poate nu iese chiar coerent.. e ca si cum ideile mele sunt foarte mari si n-am cum sa le scot decat pe bucati:) Sunt dus cu sorcova:) oricum...sunt foarte curios ce se va intampla in viata mea:) astept cu nerabdare...parca viata mea ar fi un film :) si abia astept sa vad ce se mai intampla :D desi...daca nu e happy ending.nu e prea bine:))

Pai nu imi pot imagina altfel decat asa:) Chiar nu imi pot imagina ce ar putea sa-ti spuna alt ceva inafara de teorii care nu te ajuta decat daca esti usor de manipulat cu psihologie inversa de genu "hai ma..ce esti tu prostu lor.. arata ca esti the best "... eu sunt extrem de greu de convins sa fac ceva ce cred eu ca nu pot sau ca nu e bine. De asta nu beau, nu fumez, nu ma droghez si nu ma las convins de restu care au parere proasta de femei. Deci.. un psiholog si-ar bate gura degeaba ca eu tot cu ideile mele as ramane:D Din pacate.

...si in romania nu vad cum ar reactiona altfel un psiholog... pt ca din cati am vazut toti se uita la bolnav ca la un obiect... il si numeste "subiect".. nu e un om:) Dar oricum chiar nu imi pot imagina cum poti prin vorbe sa schimbi gandirea unui om cu fobie... ca eu stiu ca fobia e o tampenie, e irationala si foarte daunatoare mie:D dar... degeaba ca tot acolo e. Deci imi poate spune cineva cum se rezolva fobia la terapie? Ca daca merg la doctor ca am picioru rupt, mi-l pune in ghips si trece 100%...dar la psiholog cum e?:) Cum se trateaza oameni foarte incapatanati si foarte foarte greu de convins?

Defapt cam oriunde e la fel:) dar poate in alte tari joaca teatru mai bine :D Nu stiu cum sunt acuma psihologii..dar stiu cum erau cand am facut cunostiinta cu ei:) Comunist bastards:) Acum poate poate sunt mai profesionisti:) dar oricum nu m-as duce:) dar totusi cum se trateaza practic fobia? si de unde se stie ca o sa aiba efect..ca poate pacientul e greu de convins sa renunte la fobiei ? :)

Frumos raspuns:) Dar din pacate nu ma voi duce niciodata...probabil am prea multa mandrie ca sa merg sa cer ajutor cuiva:)Plus ca nu imi place sa fiu sociabil, sa port discutii cu oameni straini..nu cred ca este din cauza fobiei..cred ca si daca n-as avea tot n-as face asta:)Eu imi doresc doar 1 prieten si o iubita. Prieten am... mai trebuie sa gasesc o iubita care sa ma iubeasca cu adevarat...ceea ce incep sa cred ca este cam imposibil.. dar poate ma loveste norocul candva:) Nu stiu cum o sa trec eu peste adolescenta asta tampita...vad viata foarte urat...sper sa se schimbe gandirea asta cand trece perioada asta de adolescenta:D Nu e frumos sa ai impresia ca traim degeaba si traim doar sa asteptam boliile si suferintele si moartea:) Partea interesanta este ca desi par depresiv..si sunt in depresie..logic:D dar o sa treaca ea probabil... nu m-as sinucide niciodata.. orice mi s-ar intampla:) Ceea ce e foarte bine:D Macar am un lucru bun

Pai sunt convins ca asta ar rezolva problema... pt ca am descoperit ca atunci cand vad ca oamenii au parere naspa de mine automat ma gandesc ca si o eventuala iubita o sa aiba aceeasi parere si de asta ma afecteaza asa rau si as face cam orice ca sa evit sa vad ca oamenii au parere naspa de mine:) Deci daca as avea iubita care sa fiu sigur ca nu are parere naspa de mine si nu se joaca de-a iubirea...atunci automat ar disparea fobia sociala:) M-ar durea undeva ce gandeste lumea:) Dar pana atunci n-am cum sa ies din cercul asta vicios:) Si cred ca se va intampla pana la urma sa gasesc acea persoana... pt ca de-a lungul vietii de cate ori am ajuns in situatii foarte aiurea care erau la un milimetru de dezastru ceva se intampla sa ma scoata in mod miraculos din situatia aia..deci exista un fel de destin.I hope :) Merci de raspunsuri.

Va scriu cu speranta ca voi fi ajutata sa trec peste aceste stari neobisnuite care domina comportamentul meu psiho-social.
De multi ani ma manifest neobisnuit atunci cand intru in legatura cu oamenii, fie ei si foarte apropiati. Atuci cand trebuie sa port o conversatie cu ei ma cuprinde o agitatie interioara, le evit privirea, nu reusesc sa ma concentrez asupra conversatiei, ma balbai, ochii mei urmand a devenii obositi, rosii, inlacrimati si am o senzatie ca si cum as simtii o greutate in regiunea fruntii, daca conversatia tine mai mult de 10 min.
La serviciu nu reusesc sa ma concentrez suficient, sunt f agitata si nesigura si fac numeroase greseli, mai ales atunci cand simt ca sunt privita. Traiesc un adevarat cosmar si mi-e teama ca-mi voi pierde serviciul datorita starii stresante. Incep sa-mi uit atributiunile de serviciu, si asta m-i se pare foarte grav.
Persoanele noi cunoscute spun despre mine ca am o privire de parca mi-ar fi teama, ca-s neatenta, necomunicativa suficient, si as avea o figura trista, desii am trasaturi fine si o fizionomie foarte placuta.
Tin sa mentionez ca sunt rare situatiile in care aceste stari nu exista cand intru in legatura cu oamenii si nu inteleg de ce, pentru ca m-am obisnuit sa tot incerc sa-mi controlez acesta stare ingrozitoare, fiind exacerbata in perioada premenstruala.
Copilaria mea a fost ingrozitoare datorita parintillor, apoi am avut relatii sentimentale esuate si asta mi-a agravat si mai mult starea. Cu sotul meu f. rar am aceste simtome, dar pe parinti nu-i pot privii in ochii.
va rog frumos sa ma sfatuiti ce trebuie sa fac sa termin cu acesta stare care o posed de multi ani, acum am 28 de ani.
cu respect, flori

Acest lucru nu as putea sa-l fac pentru ca nu ar intelege acest lucru, parte buna este ca el nici nu-si da seama de suferinta mea, nu creeaza tensiuni de nici un fel in familie, fapt pt. care reusesc si eu sa ma controlez mult mai bine. Ca eu nu-s foarte deschisa fata de straini, poate ar considera a fii ceva nativ, si ca-s mai timida putin cu el.
Nu as vrea sa-mi pierd sotul din cauza acestor tulburari. din necunostinta de cauza m-ar considera nebuna(desi nu mi-ar spune-o niciodata in fata), i-ar fi mila de mine sau se va gandi ca viitorii copii ar putea mosteni ce am eu, si va incerca sa ma indeparteze din viata lui.

in adolescenta imi statea mai bine cu asemenea atitudine(mai zvapaiata, agitata, timida, necomunicativa desi studiam oamenii si stiam bine ce vor, cateodata), dar acum pot fi considerata cam prostuta pt. varsta ei.

Daca ii voi cere parerea ii va fi mila, va merge cu mine la un psihoterapeut pt. ca ma iubeste. M-a ales pt ca sunt frumusica, gospodina, dar cu timpul daca se vor isca mici neintelegeri cu privire la anumite aspecte care tin de viata, le va pune pe seama problemelor mele psihice. El este un om puteric cu realizari profesionale si nu cred ca ar rezista foarte mult dadacind o fiinta cu afectiunui psihice.

ironia vietii este ca el doreste sa-i asist medical viata daca este nevoie si stie ca leacul unor bolnavi neuropsiho se afla pe mana mea in timpul orelor de lucru.

Din copilarie ma jenam daca eram privita de tatal meu cand stiam ca mi s-a conturat anumite trasaturi ale feminitatii. Am fost un copil abuzat intr-un mod excesiv fizic si verbal de catre tatal meu pana la varsta de 17 ani cand a plecat din tara, si apoi cand s-a intors aveam 27, a incercat iarasi sa ma bata dar a opus rezistenta sotul meu. Niciodata nu mi-a fost frica de el, l-am infruntat si nu am plans desi induram batai ingrozitoare. Am fost "calita" cu bataia, iar in adolescenta, cu fetele de varsta mea daca se isca vre-un conflict si ne mai ciondaneam ieseam mereu invingatoare. Simteam o jena atunci cand ma aflam printre oameni noi cunoscuti, nici chiar mergand pe strada singura nu eram in largul meu. Acum detest violenta, nu mai am parte de ea si am ramas cu acel facies trist, speriat atunci cand vorbesc cu oamenii care mi-au facut o impresie proasta in trecut, noi cunoscuti si simt acea tensiune, ameteala si lipsa insuficienta de concentrare, si cu toate acestea nu imi este teama, imi plac oamenii, doresc sa fiu cat mai mult printe ei dar nu ma atasej de ei(din neincredere), in afara de sotul meu. Prefer tot timpul sa cunosc oamenii noi chiar daca ma manifest asa de neobisnuit.