E gresit, stiu, dar nu pot renunta la el :(

Buna, povestea mea cam asa
La 17 am iubit prima dată si el ma iubea enorm, a fost prima mea iubire si primul meu barbat...locuiam la sat si părintii mei fiind de modă veche, ca să spun asa, nu au acceptat relatia noastră [spuneau ca va semăna cu tatăl lui, un alcoolist si cu mama lui, o femeie mai usoara sa zic asa]...si multe alte motive.
Părintii mei erau foarte severi, luam bataie cand nu călcam cum spuneau ei.
Locuiam intr-un sat in jud.Cluj si m-au trimis la 400 km in alt oras la sora mea o perioadă, să nu ne mai intălnim.in fine.
Mi-au dat voie să revin acasă după ce am promis că nu voi mai avea nimic cu el.
In perioada cât am lipsit eu, la noi in sat venise un asistent veterinar nou, il cunosteam, era din satul vecin.parintii mei la- u placut mult, adevarul era ca si eu il plăceam si el s-a idragostit de mine si eu de el...in fine...ne-am casatorit [aveam 18 ani si 4 luni]...dar oricât incercam sa-l uit pe celălalt nu putea...ii iubeam pe amândoi, cum e posibil ?...
Fostul iubit aproape innebunise de durere, trecea cu masina pe strada mea zilnic de cateva ori, in speranta ca ma va vedea, spunea tuturor ca tot a lui voi fi, ca o sa ma fure. :(
Am avut o viata destul de grea, am fost saraci, am muncit mult...sotul meu e o fire ffff nervoasa...după nuntă si-a aratat toate partile bune si rele...mă injura mult, fara motive...de cate ori se purta urât cu mine mi se rupea inima si sufletul tânjea de dorul fostului...
Fostul a avut o logodnica, s-au despartit pt ca ea stia ca el ma iubeste...apoi s-a casatorit cu alta...au divortat dupa 6 luni, tot din cauza iubirii care mi-o purta[el pastra toate pozele cu noi] si apoi la sat se stie tot...
Dupa 4 ani de la nunta mea el a ple at in Spania si nu am mai stiut nimic de el...eu lucram prin Italia
In 2009 ne-am gasit pe facebook si ne-am marturisit unul altuia iubirea ca nu a murit nici macar pt o zi...el tot vroia sa vina sa ne vedem, dar eu nu am acceptat, stiam ca daca ne vedem va fi sfarsitul casniciilor noastre si nu vom mai putea sta despartiti...in 2010 la insistentele lui aproape ca am acceptat sa vina, dar stiam ca daca il vad voi fi in stare sa fug cu el in lume si mi-am privit copilasii si i-am spus Nu.am rupt legatura orice legatura cu el.dar nu am rezistat mult si iar am inceput sa vorbim si tot asa din 2009 si pana in ziua de azi...simt ca nu mai rezist...trebuie sa ne intalnim...nu mai dormim noptile...facem planuri sa ne intalnim...
Mi-e frica de ceea ce va urma, dar nu mai pot trai fara sa-l vad...sufletul meu e rupt in bucati...de 20 de ani inima mea e impartita... :(...cu ce am gresit oare atat de tare, de nu am avut parte de iubirea vietii mele ??

Nu am dat atatea detalii, dar a fost o poveste...o poveste de iubire care o traiesti o data in viata [ a durat 6 luni ]...am fost prea tanara...prea naiva...prea asuprita de parinti...nu am avut puterea necesara sa lupt...
Si acum dupa 20 de ani cand vorbim la telefon, simt uneori ca nu mai pot respira.el la fel vb si ofteaza mereu.parca ne sufocam...vrem atat de mult sa ne vedem, dar ne este frica ce va fi dupa aceea.poate vom fi doi straini sau poate se va aprinde din nou aceea iubire...e greu, atat de greu.parca nu mai putem merge inainte, e acest dor imens care ne rupe sufletul si nu stim ce cale sa alegem..aceea de a trai in continuare cu durerea si dorul, asa cum facem de 20 de ani...sau sa ne intalnim si sa vedem apoi ce va fi.

E bine sa va intalniti ca sa vedeti ca nu mai e ce-a fost odata ! Niste lamuriri oricum sunt necesare ca sa puteti merge mai departe ! Doar nu sunteti masochisti !

:( tocmai asta e problema.ne este teama ca aceea iubire neconsumata se va aprinde si mai tare.el imi spune mereu ca e gata sa riste, eu sa ma gandesc bine, pt ca el nu mai e baiatul prostut de acum 20 de ani si e in stare de orice.eu initial am crezut ca e doar obsesia mea, dar de mai multe ori ia scapat fara sa vrea, cred, sa spuna cate ceva, mi-a dat de inteles ca ma iubeste..eu luna trecuta intr-o discutie i-am zis ca nu mai pot pur si simplu sa merg inainte...nu mai pot trai pana nu il vad...trebuie sa-mi dau seama daca intradevar il iubesc sau e doar obsesia mea si atunci el mi-a zis :- tu nu intelegi ?, odata ce ne intalnim, pentru noi nimic nu va mai fi la fel, viata noastra va deveni un chin, vom dori sa ne vedem iar si iar si iar...tot timpul imi cere poze, intr-o i-am zis ca nu imi fac poza sa-trimit pt ca nu sunt aranjata...a zis :- tu nu intelegi ca nu-mi pasa ca nu esti aranjata, eu vreau sa te vad.si multe alte de-alungul anilor, de cand am reluat legatura..off, de ce e asa complicata viata ??

Nu va faceti probleme, nu se va intampla nimic, va vedeti, vorbiti si va mai linistiti, intrati pe frecventa obisnuita !

Evitati doar camerele de hotel comune :), eu nu incurajez adulterul !!