Depresie
Buna ziua,
Am 18 ani si de multi ani sufar de depresie, chiar din copilarie as spune. Acest diagnostic nu mi-a fost dat de un medic, ci eu mi l-am dat si anumite persoane care au intrat in contact cu mine care aveau cunostinte de aceasta boala. Am cred, ca toate simptomele depresiei : sentiment de tristete aproape permanent (mai nou cand beau alcool ma simt si mai rau asa ca incerc sa-l evit cat pot daca nu mai am si altceva, cum ar fi somnifere sua un calmant), lipsa interesului in activitatiile care imi placeau in trecut sau mai degraba lipsa interesului in orice activitate in afara de a sta in pat si a ma uita in gol ore in sir si a ma gandi la moarte, practic sunt asa de obsedat de moarte incat ma uimeste faptul ca nu am facut-o pana acum; un alt simptom ar fi insomnia iar alteori dormitul mai mult timp decat normal, migrene, nodul in gat etc. Cauzele ar fi mediul vitreg (parintii mei faceau scandal aproape zilnic si la fel de des se si impacau, e ciudat cum de pot exista astfel de oameni, pare absurd dar totusi absurdul exista, e de ajuns sa te uiti in jur sa-ti dai seama ), problemele finaciare,
persoanele care le-am intalnit pe parcursul anilor care mi-au devenit prieteni si apoi m-au parasit (din cauza ca sunt cum sunt) si altele carora 'le-am dat eu cu piciorul' caci imi era prea greu sa mai maschez suferinta, un prieten care chiar il pot numi prieten adevarat caci mi-a fost alaturi ori de cate ori am avut nevoie de el si pt care simt o rusine imensa pt ca nu-i pot fi de niciun ajutor, doza mare de sensibilitate care o am si multe alte motive pe cra enu le pot scrie pentru ca ar fi prea mult de scris si imi este si rusine.
La psihiatru nu am mers, insa amincercat niste medicamente antidepresive cum ar fi sertralina si fluvoxamina pe un termen destul de lung pt a putea intra in efect(amandoua in decursula 3 luni, primul o luna si jumatate si celalt la fel) dar care n-au avut niciun efect benefic in afara de cele adverse la primul.Numai somniferele si calmantele mi-au fost de mare ajutor inmomentele mai groaznice.
Acum am implinit varsta legala pentru a merge singur la psihiatru si as avea cateva intrebari:
Ce medicamente antidepresive le considerati cele mai utile? Si de care ar trebui sa ma feresc ?
Cum decurge uncontrol la medicul psihiatru? Ti se pune si intrebari mai personale ca sa zic asa sau te intreaba doar de simptome?
Cum procedezi ca s amergi la medicul psihiatru?Am citit undeva ca poti lua o trimitere de la medicul de familie si cu acea trimitere poti merge la ce medic psihiatru doresti fara sa mai platesti banii de consult. Corectati-ma daca gresesc.
Sunt sanse mari ca medicul psihiatru sa considere ca ar trebui sa fiu internat involuntar daca ii voi spune de gandurile despre suicid ?
Va mutlumesc, si imi cer scuze daca au fost greseli gramaticale, m-am grabit.
Am 18 ani si de multi ani sufar de depresie, chiar din copilarie as spune. Acest diagnostic nu mi-a fost dat de un medic, ci eu mi l-am dat si anumite persoane care au intrat in contact cu mine care aveau cunostinte de aceasta boala. Am cred, ca toate simptomele depresiei : sentiment de tristete aproape permanent (mai nou cand beau alcool ma simt si mai rau asa ca incerc sa-l evit cat pot daca nu mai am si altceva, cum ar fi somnifere sua un calmant), lipsa interesului in activitatiile care imi placeau in trecut sau mai degraba lipsa interesului in orice activitate in afara de a sta in pat si a ma uita in gol ore in sir si a ma gandi la moarte, practic sunt asa de obsedat de moarte incat ma uimeste faptul ca nu am facut-o pana acum; un alt simptom ar fi insomnia iar alteori dormitul mai mult timp decat normal, migrene, nodul in gat etc. Cauzele ar fi mediul vitreg (parintii mei faceau scandal aproape zilnic si la fel de des se si impacau, e ciudat cum de pot exista astfel de oameni, pare absurd dar totusi absurdul exista, e de ajuns sa te uiti in jur sa-ti dai seama ), problemele finaciare,
persoanele care le-am intalnit pe parcursul anilor care mi-au devenit prieteni si apoi m-au parasit (din cauza ca sunt cum sunt) si altele carora 'le-am dat eu cu piciorul' caci imi era prea greu sa mai maschez suferinta, un prieten care chiar il pot numi prieten adevarat caci mi-a fost alaturi ori de cate ori am avut nevoie de el si pt care simt o rusine imensa pt ca nu-i pot fi de niciun ajutor, doza mare de sensibilitate care o am si multe alte motive pe cra enu le pot scrie pentru ca ar fi prea mult de scris si imi este si rusine.
La psihiatru nu am mers, insa amincercat niste medicamente antidepresive cum ar fi sertralina si fluvoxamina pe un termen destul de lung pt a putea intra in efect(amandoua in decursula 3 luni, primul o luna si jumatate si celalt la fel) dar care n-au avut niciun efect benefic in afara de cele adverse la primul.Numai somniferele si calmantele mi-au fost de mare ajutor inmomentele mai groaznice.
Acum am implinit varsta legala pentru a merge singur la psihiatru si as avea cateva intrebari:
Ce medicamente antidepresive le considerati cele mai utile? Si de care ar trebui sa ma feresc ?
Cum decurge uncontrol la medicul psihiatru? Ti se pune si intrebari mai personale ca sa zic asa sau te intreaba doar de simptome?
Cum procedezi ca s amergi la medicul psihiatru?Am citit undeva ca poti lua o trimitere de la medicul de familie si cu acea trimitere poti merge la ce medic psihiatru doresti fara sa mai platesti banii de consult. Corectati-ma daca gresesc.
Sunt sanse mari ca medicul psihiatru sa considere ca ar trebui sa fiu internat involuntar daca ii voi spune de gandurile despre suicid ?
Va mutlumesc, si imi cer scuze daca au fost greseli gramaticale, m-am grabit.
Intai suni la medicul de familie sa iti faca o trimitere (e cu programare; daca te duci direct la el ai toate sansele sa nu iti dea trimiterea pe loc si sa te cheme peste 3 zile).
Apoi cu trimiterea suni la orice policlinica vrei tu si te programezi la orice psihiatru vrei tu.
Si trimiterea si consultatia sunt gratuite.
Internare involuntara nu se face decat pentru cei aflati in episod psihotic (delir, halucinatii) sau pentru cei care au inghitit deja diverse sa se sinucida. Nu este cazul tau. Dar trebuie sa ii zici neaparat de gandurile de suicid ca sa stie doctorul ce tip de depresie ai si ce iti da.
Tot timpul sa stii ca ai avut varsta legala sa mergi la psihiatru.
Nimeni nu se supara daca te duceai si la 16 ani.
Numai dupa ii spui psihiatrului ce te supara, iti va da medicamentul pe care il considera el. Nu cel pe care ti l-am putea indica noi pe forum. De asta a si invatat 11 ani (facultate+rezidentiat). Se supara daca te duci la el si ii zici sa iti dea cutare medicament.
In general tu trebuie sa scrii pe o hartie toate simptomele si sa i le arati. Te duci pregatit la el, ca daca omiti ceva esential, nu iti pune diagnosticul corect.
El o sa iti puna putine intrebari generale. Ca sa iti puna un diagnostic corect si in functie de asta, sa iti dea si un tratament corect. Sa diferentieze boala ta de alte boli psihice.
Apoi cu trimiterea suni la orice policlinica vrei tu si te programezi la orice psihiatru vrei tu.
Si trimiterea si consultatia sunt gratuite.
Internare involuntara nu se face decat pentru cei aflati in episod psihotic (delir, halucinatii) sau pentru cei care au inghitit deja diverse sa se sinucida. Nu este cazul tau. Dar trebuie sa ii zici neaparat de gandurile de suicid ca sa stie doctorul ce tip de depresie ai si ce iti da.
Tot timpul sa stii ca ai avut varsta legala sa mergi la psihiatru.
Nimeni nu se supara daca te duceai si la 16 ani.
Numai dupa ii spui psihiatrului ce te supara, iti va da medicamentul pe care il considera el. Nu cel pe care ti l-am putea indica noi pe forum. De asta a si invatat 11 ani (facultate+rezidentiat). Se supara daca te duci la el si ii zici sa iti dea cutare medicament.
In general tu trebuie sa scrii pe o hartie toate simptomele si sa i le arati. Te duci pregatit la el, ca daca omiti ceva esential, nu iti pune diagnosticul corect.
El o sa iti puna putine intrebari generale. Ca sa iti puna un diagnostic corect si in functie de asta, sa iti dea si un tratament corect. Sa diferentieze boala ta de alte boli psihice.
Buna! pai stiu cum e pe propria piele cind acasa sunt probleme, se cearta toti si o sumedenie de probleme inclusiv cele financiare, te inteleg foarte bine. Dar uite, nu fi atit de pesimist si nu te considera neaparat ca tipul tau de comportament este vina ta si din aceasta cauza prietenii fug de tine si tot ghinionul se tine de tine.Eu nu cred ca este nevoie doar de medicamente pentru a-ti trata depresia ta, care dupa cunostintele mele si experienta sunt doar niste stari depresive mai agravate.Trebuie tu sa vrei sa crezi ca totul va fi bine, si nu sa te bazezi doar pe medici.Stii este o vorba in popor, cu ce te-ai imbolnavit cu aceea si te lecuiesti, tu ai nevoie de afectiune, de ceea ce te-au lipsit parintii tai inca din copilarie, de acea sustinere, de incurajarea care o necesita un adolescent.Tu nu ai nici o vina ca asa ai o situatie in familie, dar gindeste-te ca tu nu faci mai bine daca ramii in situatia asta asa, incearca sa-ti creezi o imunitate la asa situatii, desi cred ca o ai deja daca spui ca certurile sunt dintotdeauna.Fa-ti un scop si incearca sa-ti urmezi drumul pina la realizarea lui, dar trebuie sa-ti doresti cu adevarat asta, pentru ca doar in situatia data o sa te lupti cu tine insusi si o sa reusesti, o sa vezi ca obstacolele de pina acum o sa-ti para mici, chiar si gindurile despre moarte o sa-ti dispara.Dar tu daca doreai cu adevarat asa "rezolvare" a problemelor, tu o faceai deja, tu pur si simplu esti mai puternic decit crezi, mult mai puternic.Evita sa ai asa ginduri, ai o viata inainte si vointa multa, asta vad, evita sa fugi de probleme, infrunta-le cu pieptul si nu pleca capul oricit de mult nu te-ar durea.
Si inca un lucru, stiu ca e greu, dar nu arata tuturor ca tu suferi si ca ai probleme, destainuie asa secrete si probleme doar oamenilor care merita sa stii, chiar daca acum nu ai cui sa-i spui...traim intr-o societate moderna, dar pe cit e mai noua, pe atit lumea e mai "noua", adica fara de caracteristicile omului din trecut, putina compatimire o sa primesti chiar si de la acel simplu necunoscut, pentru ca daca o sa le arati tuturor adevarata ta fata, lumea o sa te considere un ratat si o sa te ignore, arata partea buna a lucrurilor, ca pina la urma tu ai acesti parinti in viata, nu esti la un orfelinat sau pe drumuri, bucurate pentru putinul care il ai, dar eu cred ca gresesti oarecum, tu ai mult, ai o familie care stiu ca nu si-ar ierta-o niciodata daca ai face vreo prostie cum te gindesti...
Sper sa te fi ajutat cit de putin... o prietena :)
Si inca un lucru, stiu ca e greu, dar nu arata tuturor ca tu suferi si ca ai probleme, destainuie asa secrete si probleme doar oamenilor care merita sa stii, chiar daca acum nu ai cui sa-i spui...traim intr-o societate moderna, dar pe cit e mai noua, pe atit lumea e mai "noua", adica fara de caracteristicile omului din trecut, putina compatimire o sa primesti chiar si de la acel simplu necunoscut, pentru ca daca o sa le arati tuturor adevarata ta fata, lumea o sa te considere un ratat si o sa te ignore, arata partea buna a lucrurilor, ca pina la urma tu ai acesti parinti in viata, nu esti la un orfelinat sau pe drumuri, bucurate pentru putinul care il ai, dar eu cred ca gresesti oarecum, tu ai mult, ai o familie care stiu ca nu si-ar ierta-o niciodata daca ai face vreo prostie cum te gindesti...
Sper sa te fi ajutat cit de putin... o prietena :)
Este posibil sa nu suferi de depresie, sau sa ai o forma usoara.
Nu este bine sa iti administrezi antidepresive fara sfatul medicului. Ma intreb de unde ti-ai facut rost de sertralina?
Trebuie neaparat sa te vada un medic, sa fii sincer cu el pentru ca este in interesul tau sa-i spui tot, ca, daca este cazul sa te diagnosticheze bine si sa-ti dea un tratament adecvat.
Chiar daca vei fii diagnosticat cu vreo boala psihica exista tratament, si te vei putea comporta normal in societate, diagnosticul tau va fii secret, nu il vei stii decat tu si medicul.
Mari conducatori de popoare din istorie au suferit de depresie. Eu stiu doi, Boris Eltan si Churchill. Asadar nu trebuie sa fii coplexat de acest lucru, nu esti sigurul.
Nu este bine sa iti administrezi antidepresive fara sfatul medicului. Ma intreb de unde ti-ai facut rost de sertralina?
Trebuie neaparat sa te vada un medic, sa fii sincer cu el pentru ca este in interesul tau sa-i spui tot, ca, daca este cazul sa te diagnosticheze bine si sa-ti dea un tratament adecvat.
Chiar daca vei fii diagnosticat cu vreo boala psihica exista tratament, si te vei putea comporta normal in societate, diagnosticul tau va fii secret, nu il vei stii decat tu si medicul.
Mari conducatori de popoare din istorie au suferit de depresie. Eu stiu doi, Boris Eltan si Churchill. Asadar nu trebuie sa fii coplexat de acest lucru, nu esti sigurul.
@Clara_p Multumesc foarte mult pentru informatii. Si totusi chiar puteam sa semnez acel formular la varsta de 16 ani prin care-mi dua consimtamantul pentru tratament ?
@kitinutza Multumesc pentru cuvinte insa nu cred ca ma pot vindeca fara medicamente. La mine nu e vorba numai ca ei se cearta...ne cearta si pe noi, pe copii lor, abuz fizic si psihic. Practic in familia mea nu se poate trai. Tatal meu (sau mai degraba "ala" pt ca "tata" e prea frumos spus) se enerveaza puternic din orice nimic. Daca e un pix pe masa,
o carte, daca e perdeau putin deranjata, daca e o firmitura pe masa din bucatarie se aprinde foarte urat si incepe sa urle, neori chiar sa arunce cu acele lucruri. Vocabularul lui este foarte vulgar. Inca de mic cred ca am auzit toate injuraturile/jignirile posibile din gura lui. Mi se reproseaza fiecare lucru. Ca locuiesc in casa, ca mananc, ca ma spal.Acum c-am crescut numai imi iau bataie de la el ci am ajuns sa ma lupt cu el atunci cand devine violent cu mine sau cu ceilalti membrii ai familiei. Si crede-ma ca este destul de rau sa ajungi sa te lupti cu omul care ar trebui sa te protejeze, pt ca ti-a dta viata. Scop in viata nu mai am, nu mai am nico aspiratie, mi-e greusa ama concentrez si la niste discutii banale, listele de cumparaturi mi le notez pe telefon, nu am chef sa fac nimic. Sunt in ultimul an de liceu si nu pot nici s-ami fac temele. Mi-e greu sa stau la ore.
De sinucis nu m-am sinucis pana acum pentru ca luam tot timpul ceva cand vedeam ca sunt foarte disperat(somnifer /calmant/alcool). Moartea ar trebui sa fie mai usoara, lipsita de durere, si sigura, nu facuta asa, dintr-un impuls de disperare. Plus ca mai sunt persoane care au nevoie de mine, nu pot sa ma gandesc doar la mine.
Si da am nevoie de afectiune.Insa afectiunea de crae am eu nevoie nu o pot gasi nicaieri. Toti vor atentie, nimeni nu intra intr-o relatie fie ea de prietenie daca nu are ceva de castigat. Multi avem nevoie de afectiune, insa nu toti se multumesc cu aia falsa, vorbele care le auzi in stanga si in dreapta sua in filme(nu ma refeream la tine, Insa oamenii simt nevoia sa spuna lucruri optimiste cand te vad suparat. Insa tu te enevrezi pt ca nu te ajuta cu nimic, stii ca ei spun acle cuvinte pt ca o cere situatia nu pt ca te0ar intelege. Si cu timpul incepi sa te simti ca o povara... ).
@vlad112 "Este posibil sa nu suferi de depresie, sau sa ai o forma usoara. " De ce crezi asta?
De medicament am facut rost de la un prieten care s-a tratat in trecut cu acest medicament si i-au ramas pastile in plus.
Si nu, nu ma simt complexat ca am depresie. as urla in gura mare ca sunt depresiv fara rusine. Ma deranjeaz doar simptomele.Ma deranjeaza ca nu pot duce ov iata normala.Ca nu pot rade la glume. Ca altiii care sunt la varsta mea se gandesc la viitor iar eu ma gandesc la moarte. Ma deranejaza ca nu pot munci deloc, nici fizic (nu am putere, sunt slab si depresia ma lasa si fara energie), nici folosindu0mi minteap pt ca nu ma pot concentra si -mi lipseste cheful de a face aproape orice activitate.
Faptul ca personalitai istorice au fost depresive nu ma ajuta cu nimic, e ca si cum mi-ai spune ca mor zilnic
copii in somalia de foame. Nu sunt acolo, cu ei, as fi extrem de fals sa spun ca-mi pare grozav de rau pentru ca nu-i pot ajuta in niciun fel si pt ca am atatea probleme incat mi-e greu sa ma gandesc si la altul.
@kitinutza Multumesc pentru cuvinte insa nu cred ca ma pot vindeca fara medicamente. La mine nu e vorba numai ca ei se cearta...ne cearta si pe noi, pe copii lor, abuz fizic si psihic. Practic in familia mea nu se poate trai. Tatal meu (sau mai degraba "ala" pt ca "tata" e prea frumos spus) se enerveaza puternic din orice nimic. Daca e un pix pe masa,
o carte, daca e perdeau putin deranjata, daca e o firmitura pe masa din bucatarie se aprinde foarte urat si incepe sa urle, neori chiar sa arunce cu acele lucruri. Vocabularul lui este foarte vulgar. Inca de mic cred ca am auzit toate injuraturile/jignirile posibile din gura lui. Mi se reproseaza fiecare lucru. Ca locuiesc in casa, ca mananc, ca ma spal.Acum c-am crescut numai imi iau bataie de la el ci am ajuns sa ma lupt cu el atunci cand devine violent cu mine sau cu ceilalti membrii ai familiei. Si crede-ma ca este destul de rau sa ajungi sa te lupti cu omul care ar trebui sa te protejeze, pt ca ti-a dta viata. Scop in viata nu mai am, nu mai am nico aspiratie, mi-e greusa ama concentrez si la niste discutii banale, listele de cumparaturi mi le notez pe telefon, nu am chef sa fac nimic. Sunt in ultimul an de liceu si nu pot nici s-ami fac temele. Mi-e greu sa stau la ore.
De sinucis nu m-am sinucis pana acum pentru ca luam tot timpul ceva cand vedeam ca sunt foarte disperat(somnifer /calmant/alcool). Moartea ar trebui sa fie mai usoara, lipsita de durere, si sigura, nu facuta asa, dintr-un impuls de disperare. Plus ca mai sunt persoane care au nevoie de mine, nu pot sa ma gandesc doar la mine.
Si da am nevoie de afectiune.Insa afectiunea de crae am eu nevoie nu o pot gasi nicaieri. Toti vor atentie, nimeni nu intra intr-o relatie fie ea de prietenie daca nu are ceva de castigat. Multi avem nevoie de afectiune, insa nu toti se multumesc cu aia falsa, vorbele care le auzi in stanga si in dreapta sua in filme(nu ma refeream la tine, Insa oamenii simt nevoia sa spuna lucruri optimiste cand te vad suparat. Insa tu te enevrezi pt ca nu te ajuta cu nimic, stii ca ei spun acle cuvinte pt ca o cere situatia nu pt ca te0ar intelege. Si cu timpul incepi sa te simti ca o povara... ).
@vlad112 "Este posibil sa nu suferi de depresie, sau sa ai o forma usoara. " De ce crezi asta?
De medicament am facut rost de la un prieten care s-a tratat in trecut cu acest medicament si i-au ramas pastile in plus.
Si nu, nu ma simt complexat ca am depresie. as urla in gura mare ca sunt depresiv fara rusine. Ma deranjeaz doar simptomele.Ma deranjeaza ca nu pot duce ov iata normala.Ca nu pot rade la glume. Ca altiii care sunt la varsta mea se gandesc la viitor iar eu ma gandesc la moarte. Ma deranejaza ca nu pot munci deloc, nici fizic (nu am putere, sunt slab si depresia ma lasa si fara energie), nici folosindu0mi minteap pt ca nu ma pot concentra si -mi lipseste cheful de a face aproape orice activitate.
Faptul ca personalitai istorice au fost depresive nu ma ajuta cu nimic, e ca si cum mi-ai spune ca mor zilnic
copii in somalia de foame. Nu sunt acolo, cu ei, as fi extrem de fals sa spun ca-mi pare grozav de rau pentru ca nu-i pot ajuta in niciun fel si pt ca am atatea probleme incat mi-e greu sa ma gandesc si la altul.
@ ftizie
Ce formular la 16 ani ? Ce tratament ?
Formularul se semneaza numai in spital.
La tine nu e nevoie de internare.
O sa ti se dea niste antidepresive care sa se potriveasca fix simptomelor tale si pe care sa le iei acasa.
Ce formular la 16 ani ? Ce tratament ?
Formularul se semneaza numai in spital.
La tine nu e nevoie de internare.
O sa ti se dea niste antidepresive care sa se potriveasca fix simptomelor tale si pe care sa le iei acasa.
Draga Ftizie,
Viata ta e o drama, am citit mesajul tau cu amaraciune. Nici un suflet de om nu merita asa ceva.
Dupa cum vezi, problemele sunt la tatal tau, nu la tine, el sa ia tratamente si sa fie sedat, nu tu!
Tu pune mana si invata si fa toate eforturile sa iesi definitiv din iadul ala!
Adica sa devii independent financiar, sa te muti din casa aceea si sa devii stapan pe viata ta!
Numai asa vei scapa de ceea ce ti se intampla.
Daca vei continua sa traiesti acolo, nu numai ca vei lua si medicamente, dar o vei lua incet si ireversibil in jos.
Mediul acela nenorocit te va distruge. Nu medicamentele iti vor indrepta viata, ci niste decizii radicale!
PLEACA, PLEACA, PLEACA de acolo cat de repede vei putea!
Altfel, peste ani, te vei adauga corului de depresivi si bolnavi psihici de pe-aici care nu mai reusesc nici sa respire fara medicamente, daramite sa mai faca ceva cu viata lor.
Vorba cuiva, se uita la viata prin geam.
Cum trece pe langa ei.
Succes, esti tanar, la inceput de drum, sigur vei reusi!
Viata ta e o drama, am citit mesajul tau cu amaraciune. Nici un suflet de om nu merita asa ceva.
Dupa cum vezi, problemele sunt la tatal tau, nu la tine, el sa ia tratamente si sa fie sedat, nu tu!
Tu pune mana si invata si fa toate eforturile sa iesi definitiv din iadul ala!
Adica sa devii independent financiar, sa te muti din casa aceea si sa devii stapan pe viata ta!
Numai asa vei scapa de ceea ce ti se intampla.
Daca vei continua sa traiesti acolo, nu numai ca vei lua si medicamente, dar o vei lua incet si ireversibil in jos.
Mediul acela nenorocit te va distruge. Nu medicamentele iti vor indrepta viata, ci niste decizii radicale!
PLEACA, PLEACA, PLEACA de acolo cat de repede vei putea!
Altfel, peste ani, te vei adauga corului de depresivi si bolnavi psihici de pe-aici care nu mai reusesc nici sa respire fara medicamente, daramite sa mai faca ceva cu viata lor.
Vorba cuiva, se uita la viata prin geam.
Cum trece pe langa ei.
Succes, esti tanar, la inceput de drum, sigur vei reusi!
Iti dau un copy/paste dupa mesajul pe care tocmai l-am scris si in alta parte. Tin neaparat sa-l pun si aici PENTRU CA ESTE EXACT CE ITI TREBUIE TIE.
Cartea se numeste "Plecarea de acasa" de David Celani si se gaseste aici:
http://ro.scribd.com/doc/33239887/Plecarea-de-acasa
http://www.fileshare.ro/23238316761.7
Citeste-o cu atentie, transcriu aici cateva cuvine-cheie si fraze esentiale.
- sinele optimist
- colapsul sinelui optimist
- sinele ranit
- sentimentele de abandon
- mecanisme de aparare
- clivaj; apararea prin clivaj
- mecanismul defensiv complex care consta din coexistenta sinelui optimist si a sinelui ranit in cadrul uneia si aceleiasi persoane se numeste apararea prin clivaj sau clivaj. Sinele optimist este acela care ofera un punct de vedere nerealist, siropos, iar sinele ranit o viziune negativa, marcata de suferinte.
- busola interioara
- puterea secreta a sinelui ranit in copilarie iese la suprafata atunci cand devin, la randul lor, parinti. In momentul cand apar copiii, inconstientul revine insa la viata, recreand vechile tipare familiale, si copiii preiau rolul jucat de parinti, sau fratii si surorile parintilor, in propria copilarie.
- trebuie alinata durerea inconstienta resimtita de sinele abuzat
- piatra de temelie a unei personalitati mature este un sentiment de sine fixat - O IDENTITATE capabila sa plaseze individul uman intr-o pozitie consecventa in raport cu o masa de informatii si relatii in continua miscare.
- copilul cunoaste lumea inconjuratoare prin intermediul perceptiilor despre univers ale parintilor.
- lipsa de raspuns sau indiferenta cronica (a parintilor) pot constitui piedici in dezvoltarea unei identitati functionale.
- in lipsa unei identitati separate si functionale, perceptia de sine a copilului inceteaza pur si simplu sa existe.
- cu cat un copil este tratat cu mai multa indiferenta, cu atat nevoia sa de parinti creste.
- copilul neocrotit este net dezavantajat fata de cel crescut de parinti disponibili si receptivi; el nu beneficiaza de suficient material pe care sa-l teasa in textura SINELUI SAU in formare.
- in lipsa atasamentului puternic fata de un parinte ocrotitor, dezvoltarea psihica se blocheaza.
- identitatea unui individ este compusa dintr-un numar de fisiere de computer continand reprezentari ale propriei persoane. La nivelul de jos, prima mentiune se refera la sex, iar a doua - cel mai probabil - la varsta. Alte categorii semnificative sunt agreabil / dezagreabil, important / insignificant, istet / marginit, atragator /respingator, puternic/ slab etc. Mii si mii de astfel de enunturi alcatuiesc identitatea. Care este "scopul" identitatii? Pe scurt, identitatea este cea care ne asigura stabilitatea, organizarea interna si functionalitatea atunci cand suntem singuri, fara cineva care sa ne ofere un feedback. Adultii proveniti din familii disfunctionale, privati de o identitate distincta, sunt nevoiti sa se agate de ceilalti pentru a avea o personalitate organizata.
- separarea de familia disfunctionala este esentiala pentru sanatatea mentala
- personalitatea copiilor se formeaza prin intermediul interactiunilor zilnice, aparent minore, cu parintii
- autoblamarea pentru esecuri imaginare
- anorexia: esecul separarii
- compulsia la repetitii: re-crearea la nesfarsit a unor situatii
- mai exista un mecanism defensiv care trebuie infruntat inainte de a incerca sa ne eliberam de familie: iluziile despre noi insine.
- acceptarea adevarurilor dureroase din vise
- visele sunt unul dintre cei mai puternici aliati in cautarea adevarului despre trecutul nostru, deoarece sinele ranit ne vorbeste direct, permitandu-ne sa vedem realitati "dureroase" pe care constientul le reneaga.
-depasirea autoblamarii din apararea morala
- cautarea semnificatiilor ascunse, in locul acceptarii ideii de nesansa
- plecarea de acasa
- a continua sa locuiesti cu familia disfunctionala sau a o vizita zilnic spulbera orice sansa de dezvoltare emotionala, lasandu-ne pustii si solitari
- acceptarea realitatii ca separarea este posibila
- du-te acolo unde esti dorit si fa ceea ce merita facut
- trei lucruri ce trebuie evitate:
Regula nr.1: Nu incerca sa te explicit in fata timnicerului (reapare maleficul sine ranit)
Regula nr.2: Nu tergiversa pentru a capata "un pranz gratis"
Regula nr.3: Nu-i impovara pe ceilalti cu nevoile tale nesatisfacute
- calea spre libertatea personala: refacerea identitatii alterate
- integrarea partilor separate ale sinelui
- calea catre libertatea personala: frecventarea unui grup cu interese special
Cartea se numeste "Plecarea de acasa" de David Celani si se gaseste aici:
http://ro.scribd.com/doc/33239887/Plecarea-de-acasa
http://www.fileshare.ro/23238316761.7
Citeste-o cu atentie, transcriu aici cateva cuvine-cheie si fraze esentiale.
- sinele optimist
- colapsul sinelui optimist
- sinele ranit
- sentimentele de abandon
- mecanisme de aparare
- clivaj; apararea prin clivaj
- mecanismul defensiv complex care consta din coexistenta sinelui optimist si a sinelui ranit in cadrul uneia si aceleiasi persoane se numeste apararea prin clivaj sau clivaj. Sinele optimist este acela care ofera un punct de vedere nerealist, siropos, iar sinele ranit o viziune negativa, marcata de suferinte.
- busola interioara
- puterea secreta a sinelui ranit in copilarie iese la suprafata atunci cand devin, la randul lor, parinti. In momentul cand apar copiii, inconstientul revine insa la viata, recreand vechile tipare familiale, si copiii preiau rolul jucat de parinti, sau fratii si surorile parintilor, in propria copilarie.
- trebuie alinata durerea inconstienta resimtita de sinele abuzat
- piatra de temelie a unei personalitati mature este un sentiment de sine fixat - O IDENTITATE capabila sa plaseze individul uman intr-o pozitie consecventa in raport cu o masa de informatii si relatii in continua miscare.
- copilul cunoaste lumea inconjuratoare prin intermediul perceptiilor despre univers ale parintilor.
- lipsa de raspuns sau indiferenta cronica (a parintilor) pot constitui piedici in dezvoltarea unei identitati functionale.
- in lipsa unei identitati separate si functionale, perceptia de sine a copilului inceteaza pur si simplu sa existe.
- cu cat un copil este tratat cu mai multa indiferenta, cu atat nevoia sa de parinti creste.
- copilul neocrotit este net dezavantajat fata de cel crescut de parinti disponibili si receptivi; el nu beneficiaza de suficient material pe care sa-l teasa in textura SINELUI SAU in formare.
- in lipsa atasamentului puternic fata de un parinte ocrotitor, dezvoltarea psihica se blocheaza.
- identitatea unui individ este compusa dintr-un numar de fisiere de computer continand reprezentari ale propriei persoane. La nivelul de jos, prima mentiune se refera la sex, iar a doua - cel mai probabil - la varsta. Alte categorii semnificative sunt agreabil / dezagreabil, important / insignificant, istet / marginit, atragator /respingator, puternic/ slab etc. Mii si mii de astfel de enunturi alcatuiesc identitatea. Care este "scopul" identitatii? Pe scurt, identitatea este cea care ne asigura stabilitatea, organizarea interna si functionalitatea atunci cand suntem singuri, fara cineva care sa ne ofere un feedback. Adultii proveniti din familii disfunctionale, privati de o identitate distincta, sunt nevoiti sa se agate de ceilalti pentru a avea o personalitate organizata.
- separarea de familia disfunctionala este esentiala pentru sanatatea mentala
- personalitatea copiilor se formeaza prin intermediul interactiunilor zilnice, aparent minore, cu parintii
- autoblamarea pentru esecuri imaginare
- anorexia: esecul separarii
- compulsia la repetitii: re-crearea la nesfarsit a unor situatii
- mai exista un mecanism defensiv care trebuie infruntat inainte de a incerca sa ne eliberam de familie: iluziile despre noi insine.
- acceptarea adevarurilor dureroase din vise
- visele sunt unul dintre cei mai puternici aliati in cautarea adevarului despre trecutul nostru, deoarece sinele ranit ne vorbeste direct, permitandu-ne sa vedem realitati "dureroase" pe care constientul le reneaga.
-depasirea autoblamarii din apararea morala
- cautarea semnificatiilor ascunse, in locul acceptarii ideii de nesansa
- plecarea de acasa
- a continua sa locuiesti cu familia disfunctionala sau a o vizita zilnic spulbera orice sansa de dezvoltare emotionala, lasandu-ne pustii si solitari
- acceptarea realitatii ca separarea este posibila
- du-te acolo unde esti dorit si fa ceea ce merita facut
- trei lucruri ce trebuie evitate:
Regula nr.1: Nu incerca sa te explicit in fata timnicerului (reapare maleficul sine ranit)
Regula nr.2: Nu tergiversa pentru a capata "un pranz gratis"
Regula nr.3: Nu-i impovara pe ceilalti cu nevoile tale nesatisfacute
- calea spre libertatea personala: refacerea identitatii alterate
- integrarea partilor separate ale sinelui
- calea catre libertatea personala: frecventarea unui grup cu interese special
Ftizie, citeste cartea aceasta si TE VEI ELIBERA!
Vei intelege ca viata ta iti apartine numai tie si ca tu de-acum trebuie sa-ti rasucesti destinul in favoarea ta!
Raspunsul il ai foarte clar in aceasta carte. Mai limpede de-atat nu se poate.
Daca o vei apuca pe calea medicamentelor, nu vei face decat sa amortesti niste simptome (dureri ale sufletului si psihicului), nicidecum sa rezolvi buba reala. Buba este ca tu ai fost crescut si continui sa traiesti intr-o familie disfunctionala din care daca nu iesi cat mai rapid, nu prea mai ai alte sanse.
Citeste si te vei lumina singur. Asta e cartea vietii tale, de-aici incepe totul pentru tine.
Hai, curaj, poti deveni un adult sanatos, optimist si cu pofta mare de viata! Esti in stadiul in care inca depinde totul de tine. Daca asculti de oameni ca si Clara, vei ajunge fix ca ea. Fara nici o sansa si vesnic sub tratament medicamentos.
Nu vrei sa devii puternic, stapan pe tine, sa iubesti, sa fii iubit, sa-ti faci viata asa cum doresti? Poti, sa stii!
Nu te simti singur si descurajat, vei gasi in viata si oameni buni, de calitate, care vor sti sa-ti intinda mana de care ai nevoie.
Mult succes, baiatule.
Vei intelege ca viata ta iti apartine numai tie si ca tu de-acum trebuie sa-ti rasucesti destinul in favoarea ta!
Raspunsul il ai foarte clar in aceasta carte. Mai limpede de-atat nu se poate.
Daca o vei apuca pe calea medicamentelor, nu vei face decat sa amortesti niste simptome (dureri ale sufletului si psihicului), nicidecum sa rezolvi buba reala. Buba este ca tu ai fost crescut si continui sa traiesti intr-o familie disfunctionala din care daca nu iesi cat mai rapid, nu prea mai ai alte sanse.
Citeste si te vei lumina singur. Asta e cartea vietii tale, de-aici incepe totul pentru tine.
Hai, curaj, poti deveni un adult sanatos, optimist si cu pofta mare de viata! Esti in stadiul in care inca depinde totul de tine. Daca asculti de oameni ca si Clara, vei ajunge fix ca ea. Fara nici o sansa si vesnic sub tratament medicamentos.
Nu vrei sa devii puternic, stapan pe tine, sa iubesti, sa fii iubit, sa-ti faci viata asa cum doresti? Poti, sa stii!
Nu te simti singur si descurajat, vei gasi in viata si oameni buni, de calitate, care vor sti sa-ti intinda mana de care ai nevoie.
Mult succes, baiatule.
@ Ciorapel
Ai zis sa plece de acasa de mai multe ori.
Indica-i unde si cine o sa il intretina acolo unde se muta.
Ai zis sa plece de acasa de mai multe ori.
Indica-i unde si cine o sa il intretina acolo unde se muta.
Esti irecuperabila.
Daca nici la 18 ani un tanar nu trebuie sa plece din familia care l-a distrus si, conform teoriei tale de doi bani, trebuie sa stea pana ii crapa psihicul de tot cu un parinte abuziv, atunci nu-mi ramane decat sa-ti spun ca te senilizezi pe zi ce trece.
Asadar, conform teoriilor tale DE DOI BANI,
La 34 de ani (adica tu), un individ nu mai poate sa plece pentru ca e prea tarziu si nu mai are energie.
La 18, desi are toate sansele din lume sa se recupereze si asa e normal, sa plece, sa-si faca un drum, o viata, o familie, dupa tine el TREBUIE sa ramana sa-l intretina aceiasi agresori care ii scot si creierii pe nas, nu numai sufletul.
Ti-am spus ca esti teribil de nociva pentru forumul asta si pentru oameni care chiar vor sa se salveze din iad, stimata fiinta!
Ai demnitate si, daca scrii, macar scrie lucruri inteligente.
Dar tu, ca fiinta esuata ce singura demonstrezi ca ai devenit, vrei ca toata lumea sa devina ca tine: fara speranta, fara viata, fara partener, fara familie, fara sanatate, fara iubire!
Daca nici la 18 ani un tanar nu trebuie sa plece din familia care l-a distrus si, conform teoriei tale de doi bani, trebuie sa stea pana ii crapa psihicul de tot cu un parinte abuziv, atunci nu-mi ramane decat sa-ti spun ca te senilizezi pe zi ce trece.
Asadar, conform teoriilor tale DE DOI BANI,
La 34 de ani (adica tu), un individ nu mai poate sa plece pentru ca e prea tarziu si nu mai are energie.
La 18, desi are toate sansele din lume sa se recupereze si asa e normal, sa plece, sa-si faca un drum, o viata, o familie, dupa tine el TREBUIE sa ramana sa-l intretina aceiasi agresori care ii scot si creierii pe nas, nu numai sufletul.
Ti-am spus ca esti teribil de nociva pentru forumul asta si pentru oameni care chiar vor sa se salveze din iad, stimata fiinta!
Ai demnitate si, daca scrii, macar scrie lucruri inteligente.
Dar tu, ca fiinta esuata ce singura demonstrezi ca ai devenit, vrei ca toata lumea sa devina ca tine: fara speranta, fara viata, fara partener, fara familie, fara sanatate, fara iubire!
ftizie, cauta ajutor la Protectia Copilului, e un numar si spune cu seriozitate toate problemele cu care te confrunti. Nu meriti o asa viata, imi pare rau sincer!
Ciorapel, incerc cat pot sa nu te iau in seama, din cauza prostiei de care dai dovada, insa nu ma pot abtine sa nu te plesnesc, virtual, cand te dai la Clara, intelegi?!
Nu te mai lua de Clara, fara motiv!
Clara a pus niste intrebari de bun simt, unde sa se duca copilul ala?Concret, desteapto unde?
Ce cai verzi pe pereti visezi tu acolo, se aplica in tari in care copilul si siguranta lui conteaza, nu la noi!
Cand va vad ca va dati asa destepte...ma apuca greata!
Ciorapel, incerc cat pot sa nu te iau in seama, din cauza prostiei de care dai dovada, insa nu ma pot abtine sa nu te plesnesc, virtual, cand te dai la Clara, intelegi?!
Nu te mai lua de Clara, fara motiv!
Clara a pus niste intrebari de bun simt, unde sa se duca copilul ala?Concret, desteapto unde?
Ce cai verzi pe pereti visezi tu acolo, se aplica in tari in care copilul si siguranta lui conteaza, nu la noi!
Cand va vad ca va dati asa destepte...ma apuca greata!
Prozac,
Viteaza lu' Peste Prajit,
Iar scrii ineptii pe forum.
Ce crezi c-o sa faca Protectia Copilului? Baiatul e major, daca vrea, agresorul de tata poate sa-l dea si afara din casa!
Sunteti doua spalate pe creier care nu mai judecati demult cum trebuie! Insa va luati de oameni pe forum, ca altceva mai bun n-aveti ce face.
Asta demonstreaza ce-au facut medicamentele din voi.
Asa, deci baiatul asta trebuie sa stea cu agresorii in continuare, asa cum ati stat voi doua in familii disfunctionale, si sa ajunga ca voi, o leguma care sa nu poata fara pastile.
Mai are cateva luni de rabdat, apoi trebuie sa plece neaparat dintr-o casa care l-a nenorocit.
Baiatul asta e la un pas de sinucidere, dar voi, miloasele lu'peste prajit, il indemnati sa ramana in acelasi iad.
P..S. Doamna prozac, in loc sa plesnesti virtual strainii, mai bine vezi-ti de casnicia ta, ca e pe butuci.
Daca aveai un sot care te iubea cu adevarat, acum erai poate si vindecata. De-aia persisti in compulsii si obsesii, pentru ca nu esti sigura de tine in primul rand. Lucreaza-ti viata si apoi vino sa te iei de mine, ai inteles?
Aveti viata grea acasa, si una si alta, si aveti nevoie sa refulati rautatea din voi...unde s-o faceti daca nu aici?
Doua spalate pe creier, asta sunteti. Salvati-va pe voi si apoi dati sfaturi altora.
Pana nu va vindecati sau ameliorati, ce spuneti voi e egal cu zero.
ZE-RO.
Viteaza lu' Peste Prajit,
Iar scrii ineptii pe forum.
Ce crezi c-o sa faca Protectia Copilului? Baiatul e major, daca vrea, agresorul de tata poate sa-l dea si afara din casa!
Sunteti doua spalate pe creier care nu mai judecati demult cum trebuie! Insa va luati de oameni pe forum, ca altceva mai bun n-aveti ce face.
Asta demonstreaza ce-au facut medicamentele din voi.
Asa, deci baiatul asta trebuie sa stea cu agresorii in continuare, asa cum ati stat voi doua in familii disfunctionale, si sa ajunga ca voi, o leguma care sa nu poata fara pastile.
Mai are cateva luni de rabdat, apoi trebuie sa plece neaparat dintr-o casa care l-a nenorocit.
Baiatul asta e la un pas de sinucidere, dar voi, miloasele lu'peste prajit, il indemnati sa ramana in acelasi iad.
P..S. Doamna prozac, in loc sa plesnesti virtual strainii, mai bine vezi-ti de casnicia ta, ca e pe butuci.
Daca aveai un sot care te iubea cu adevarat, acum erai poate si vindecata. De-aia persisti in compulsii si obsesii, pentru ca nu esti sigura de tine in primul rand. Lucreaza-ti viata si apoi vino sa te iei de mine, ai inteles?
Aveti viata grea acasa, si una si alta, si aveti nevoie sa refulati rautatea din voi...unde s-o faceti daca nu aici?
Doua spalate pe creier, asta sunteti. Salvati-va pe voi si apoi dati sfaturi altora.
Pana nu va vindecati sau ameliorati, ce spuneti voi e egal cu zero.
ZE-RO.
@ Ciorapel, iar nu ti-ai luat medicatia!
Unde dai si unde crapa, Clara te-a intrebat concret: unde sa se duca tanarul din discutie?
Ma rog, daca ai treaba cu barbatu-meu, acu e plecat din tara, dar daca ai treaba si insisti, ti-l trimit.
Unde dai si unde crapa, Clara te-a intrebat concret: unde sa se duca tanarul din discutie?
Ma rog, daca ai treaba cu barbatu-meu, acu e plecat din tara, dar daca ai treaba si insisti, ti-l trimit.
Prozac, stii cum e cu nebunul care striga 'nebunii! '
E, asa esti tu inca de la inceput.
Asta e culmea, unde s-a ajuns, ca doua grav bolnave sa dea sfaturi. Pai daca se ia baiatul asta dupa voi, la anul nu mai traieste.
Vai de capul vostru, nici nu mai stiti care e realitatea.
P.S. Hai, ca n-ai citit bine, asa ca-ti repet: daca sotul tau te iubea cu adevarat, erai vindecata. Sta cu tine de mila, probabil pentru copil. Are el demult o alta viata, n-avea tu grija. Nu sta nimeni o vesnicie sa suporte o femeie si bolnava, si rea.
E, asa esti tu inca de la inceput.
Asta e culmea, unde s-a ajuns, ca doua grav bolnave sa dea sfaturi. Pai daca se ia baiatul asta dupa voi, la anul nu mai traieste.
Vai de capul vostru, nici nu mai stiti care e realitatea.
P.S. Hai, ca n-ai citit bine, asa ca-ti repet: daca sotul tau te iubea cu adevarat, erai vindecata. Sta cu tine de mila, probabil pentru copil. Are el demult o alta viata, n-avea tu grija. Nu sta nimeni o vesnicie sa suporte o femeie si bolnava, si rea.
Doar n-ai senzatia ca te mai las sa ma mai jignesti.
De-acum incolo primesti ce dai.
De-acum incolo primesti ce dai.
@Ciorapel,
La nivelul asta de conversatie, eu nu am ce sa discut cu tine, nu de acum, de multa vreme!
Dar nu pot sa tac cand vad ca te iei de Clara sau de altii, care sunt oameni buni, atat cat ii cunosc, si nu fac altceva decat sa-si imparta experientele. Este un lucru admirabil/
De mine poti sa zici cat vrei, am imunitate:D
Iti repet, poti sa strigi vrute si nevrute, asta nu face sa te afunde si mai mult in negura in care esti.
Prozac
La nivelul asta de conversatie, eu nu am ce sa discut cu tine, nu de acum, de multa vreme!
Dar nu pot sa tac cand vad ca te iei de Clara sau de altii, care sunt oameni buni, atat cat ii cunosc, si nu fac altceva decat sa-si imparta experientele. Este un lucru admirabil/
De mine poti sa zici cat vrei, am imunitate:D
Iti repet, poti sa strigi vrute si nevrute, asta nu face sa te afunde si mai mult in negura in care esti.
Prozac
@ Ciorapel si @ Prozac
Decat sa ne certam aiurea in tramvai, haideti mai bine sa ii configuram un viitor concret acestui baiat.
Pai:
Ca sa se mute, el trebuie sa se angajeze imediat dupa ce ia bacul, pe un job unde sa castige minim
200 euro chirie
200 euro mancare + facturi (traieste ultra modest din acesti bani)
100 euro alte cheltuieli care se ivesc lunar, vrei, nu vrei, in viata unui om.
_
Total: 500 euro = 2.250 lei
Prima luna o sa trebuiasca sa stea acasa la el si sa mearga la serviciu.
Te rog frumos Ciorapel, de acum incolo sa rezolvi cazurile concret.
Ia legatura cu el in particular, vezi din ce oras e si gaseste-i un job de 2.250 lei net pentru inceput, ca sa se poata muta (chiria e variabila daca sta in alt oras).
Daca baiatul are 18 ani, teoretic ar trebui sa fie in clasa a XII-a.
Intreaba-l intai daca la liceu a facut fata sa se ridice din pat si sa mearga zilnic, fara nici un fel de problema.
La serviciu trebuie sa fii ca ceasul.
Patronul vrea sa muncesti eventual 10 ore din 8 legale.
Aici e steluta lui, Ciorapel, la ridicatul din pat.
Sunt convinsa ca ai citit 100 de carti care asta te sfatuiesc: sa te desprinzi de mediul nociv.
Dar cum il pui pe picioare ca sa il faci apt de munca si sa nu aibe nici un fel de problema ?
Tu intr-un fel ai dreptatea ta. Eu nu te contrazic caci nu am de ce si sunt de acord.
Dar arzi etapele.
Intai trebuie sa il ajuti sa treaca de prima etapa: depresia.
Ca sa devina apt sa isi poata permite sa isi ia un serviciu.
Decat sa ne certam aiurea in tramvai, haideti mai bine sa ii configuram un viitor concret acestui baiat.
Pai:
Ca sa se mute, el trebuie sa se angajeze imediat dupa ce ia bacul, pe un job unde sa castige minim
200 euro chirie
200 euro mancare + facturi (traieste ultra modest din acesti bani)
100 euro alte cheltuieli care se ivesc lunar, vrei, nu vrei, in viata unui om.
_
Total: 500 euro = 2.250 lei
Prima luna o sa trebuiasca sa stea acasa la el si sa mearga la serviciu.
Te rog frumos Ciorapel, de acum incolo sa rezolvi cazurile concret.
Ia legatura cu el in particular, vezi din ce oras e si gaseste-i un job de 2.250 lei net pentru inceput, ca sa se poata muta (chiria e variabila daca sta in alt oras).
Daca baiatul are 18 ani, teoretic ar trebui sa fie in clasa a XII-a.
Intreaba-l intai daca la liceu a facut fata sa se ridice din pat si sa mearga zilnic, fara nici un fel de problema.
La serviciu trebuie sa fii ca ceasul.
Patronul vrea sa muncesti eventual 10 ore din 8 legale.
Aici e steluta lui, Ciorapel, la ridicatul din pat.
Sunt convinsa ca ai citit 100 de carti care asta te sfatuiesc: sa te desprinzi de mediul nociv.
Dar cum il pui pe picioare ca sa il faci apt de munca si sa nu aibe nici un fel de problema ?
Tu intr-un fel ai dreptatea ta. Eu nu te contrazic caci nu am de ce si sunt de acord.
Dar arzi etapele.
Intai trebuie sa il ajuti sa treaca de prima etapa: depresia.
Ca sa devina apt sa isi poata permite sa isi ia un serviciu.
ftizie: "Am 18 ani si de multi ani sufar de depresie, chiar din copilarie as spune. Acest diagnostic NU mi-a fost dat de un medic
La psihiatru nu am mers
Cum procedezi ca să mergi la medicul psihiatru? Am citit undeva ca poti lua o trimitere de la medicul de familie si cu acea trimitere poti merge la ce medic psihiatru doresti fara sa mai platesti banii de consult".
Situaţia ta este ALBASTRĂ.
Ai deja 18 ani, nu ai de muncă şi nici nu eşti în evidenţă cu vreun diagnostic, al cărui tratament să fie subvenţionat de stat. Iar statul a fost atât de "grijuliu", încât ţi-a tăiat orice drept de a mai beneficia de vreun serviciu de sănătate publică. Astfel, nu mai ai posibilitatea de a primi nici măcar acea consultaţie subvenţionată de stat, prin trimiterea gratuită scrisă de medicul de familie către medicul psihiatru.
Ce este de făcut ? Fie apelezi la consultaţiile medicale în regim privat. Fie plăteşti bir statului, acel CAS (aproximativ trei milioane RETROACTIV pentru 6 luni de zile) + lună de lună aproximativ 40 lei. Nu ştiu dacă realizezi că va trebui lună de lună să plăteşti acest bir statului, până în momentul în care te vei angaja sau... vei accepta un diagnostic psihiatric (care astăzi îţi apare drept jignitor).
Sau... în cazul în care boala te-a dus cu totul la fund şi nu ai bani nici de unele... îţi rămâne varianta traumatizantă a internării involuntare cu ambulanţa şi poliţia.
Medicul de familie, pe listele căruia ai figurat în perioada cât ai fost elev, ar fi trebuit să te consilieze din timp, astfel încât să nu ajungi în situaţia de a fi lăsat pe margine, în bătaia vântului... şi bolnav şi fără drept de tratament. Sincer, dacă am în vedere şi atitudinea tatălui tău, este unul dintre cele mai dure cazuri, despre care am citit pe romedic.
La psihiatru nu am mers
Cum procedezi ca să mergi la medicul psihiatru? Am citit undeva ca poti lua o trimitere de la medicul de familie si cu acea trimitere poti merge la ce medic psihiatru doresti fara sa mai platesti banii de consult".
Situaţia ta este ALBASTRĂ.
Ai deja 18 ani, nu ai de muncă şi nici nu eşti în evidenţă cu vreun diagnostic, al cărui tratament să fie subvenţionat de stat. Iar statul a fost atât de "grijuliu", încât ţi-a tăiat orice drept de a mai beneficia de vreun serviciu de sănătate publică. Astfel, nu mai ai posibilitatea de a primi nici măcar acea consultaţie subvenţionată de stat, prin trimiterea gratuită scrisă de medicul de familie către medicul psihiatru.
Ce este de făcut ? Fie apelezi la consultaţiile medicale în regim privat. Fie plăteşti bir statului, acel CAS (aproximativ trei milioane RETROACTIV pentru 6 luni de zile) + lună de lună aproximativ 40 lei. Nu ştiu dacă realizezi că va trebui lună de lună să plăteşti acest bir statului, până în momentul în care te vei angaja sau... vei accepta un diagnostic psihiatric (care astăzi îţi apare drept jignitor).
Sau... în cazul în care boala te-a dus cu totul la fund şi nu ai bani nici de unele... îţi rămâne varianta traumatizantă a internării involuntare cu ambulanţa şi poliţia.
Medicul de familie, pe listele căruia ai figurat în perioada cât ai fost elev, ar fi trebuit să te consilieze din timp, astfel încât să nu ajungi în situaţia de a fi lăsat pe margine, în bătaia vântului... şi bolnav şi fără drept de tratament. Sincer, dacă am în vedere şi atitudinea tatălui tău, este unul dintre cele mai dure cazuri, despre care am citit pe romedic.
Acum am observat menţiunea din ultima ta postare: 'Sunt in ultimul an de liceu si nu pot nici să-mi fac temele. Mi-e greu sa stau la ore'.
Va să zică eşti în ultimul an de liceu.
Cu alte cuvinte, DOAR ÎN URMĂTOARELE ŞASE LUNI vei mai beneficia de dreptul de a fi subvenţionat de sistemul public de sănătate. Trebuie NEAPĂRAT să iei o hotărâre în ceea ce priveşte condiţia ta medicală. Ca nu cumva, după încheierea anului şcolar, să ajungi EXACT în situaţia, pe care am descris-o în mesajul meu de mai sus.
Va să zică eşti în ultimul an de liceu.
Cu alte cuvinte, DOAR ÎN URMĂTOARELE ŞASE LUNI vei mai beneficia de dreptul de a fi subvenţionat de sistemul public de sănătate. Trebuie NEAPĂRAT să iei o hotărâre în ceea ce priveşte condiţia ta medicală. Ca nu cumva, după încheierea anului şcolar, să ajungi EXACT în situaţia, pe care am descris-o în mesajul meu de mai sus.
@Ciorapel multumesc pentru incurajari insa cum am spus (cred) si in mesajul anterior. Nu pot invata, nu ma pot concentra, fizic sunt slab... Mai pe scurt nu sutn apt de munca. Sunt constient inca de cand eram foarte mic ca familia imi face rau si trebuie sa scap de acolo de aceea am depus eforturi imense in anii de scoala. Am invatat cand am putut, in pauze, cand era liniste acasa, si am reusit sa fiu premiant primii 8 ani de scoala.Cred ca m-a ajutat si faptul ca unii colegi ma invidiau pt asta, daca m-ar fi cunoscut mai bine li s-ar fi facut mila de mine iar asta m-ar fi descurajat. Imi doream nespus de mult ca timpul s atreaca mai repede, sa ajung la varsta majoratului, sa pot munci pt a ma intretine si a-mi ajuta ceilalti membrii din famiie. Am strans enorm de mutl din dinti, am fost singur de cand ma stiu. Era groaznic de greu sa ma abtin sa nu izbucnesc in plans cand vedeam un parinte ca-si imbratiseaza copilul, ca-i spune o vorba buna, ca-l apara etc. eu daca m-as fi dus la 'ala' si i-as fi spus ca x ma deranjeaza m-ar fi batut mai tare. Am dus o viata singuratica, putini prieteni. Dar tind sa cred ca asa a fost mai bine pt mine, ma simteam mai confortabil singur, atunci nu trebuia sa joc teatru, sa ma prefac ca sutn si eu normal.
Si te rog nu te mai certa cu clara_p pt ca nu consider ca mi-a facut vreun rau, nu a facut decat sa-mi raspunda la intrebari, eu am fost cel care a considerat ca am nevoie de pastile /de psihiatru.Nu stiu ce 'ineptii' a scris pe alte topicuri dar aici, nu mi se pare ca a scris ceva cu rea vointa.
@Prozac ma indoiesc ca protectia copilului va face ceva in privinta mea, 'ala ' este un fle de cameleon. Accasa ne este calau mie si celorlati membrii din familie iar afara pozeaza intr-o persoana buna, altruista. Numai zic de cate ori am asistat la scene cand a ajutat alte persoane in loc sa ma ajute pe mine sau alt membru al fmailiei. Ca acest om este bolnav? nu incape indoiala. Daca as fi putut sa-l duc la doctor as fi facut-o.
@Verbina 'vei accepta un diagnostic psihiatric (care astăzi îţi apare drept jignitor). ' Nu ma deranjeaza diagnosticul.
Motivul pt care nuam mers pana acum la psihiatru este acela ca stiam ca e nevoie sa mergi cu un parinte, iar parintii mei fac parte din acea gramada de oameni care nu au auzit de depresie, care cred ca la psihiatru ajung doar 'nebunii'. De nu stiu cate ori am incercat sa o conving pe mama sa mearga cu mine insa a fost in zadar.
Eu tot timpul mi-am mascat suferinta, am incercat sa gandesc logic/rational, nu mi-am pierdut cumpatul asa aiurea, am incercat tot timpul sa calmez scandalurile /certurile din familie, asa ca pt ea par un om destul de puternic. Ei nici nu i-ar trece prin cap ca am ganduri de suicid. Nu m-am deschis decat la putine persoane si tarziu..
Si te rog nu te mai certa cu clara_p pt ca nu consider ca mi-a facut vreun rau, nu a facut decat sa-mi raspunda la intrebari, eu am fost cel care a considerat ca am nevoie de pastile /de psihiatru.Nu stiu ce 'ineptii' a scris pe alte topicuri dar aici, nu mi se pare ca a scris ceva cu rea vointa.
@Prozac ma indoiesc ca protectia copilului va face ceva in privinta mea, 'ala ' este un fle de cameleon. Accasa ne este calau mie si celorlati membrii din familie iar afara pozeaza intr-o persoana buna, altruista. Numai zic de cate ori am asistat la scene cand a ajutat alte persoane in loc sa ma ajute pe mine sau alt membru al fmailiei. Ca acest om este bolnav? nu incape indoiala. Daca as fi putut sa-l duc la doctor as fi facut-o.
@Verbina 'vei accepta un diagnostic psihiatric (care astăzi îţi apare drept jignitor). ' Nu ma deranjeaza diagnosticul.
Motivul pt care nuam mers pana acum la psihiatru este acela ca stiam ca e nevoie sa mergi cu un parinte, iar parintii mei fac parte din acea gramada de oameni care nu au auzit de depresie, care cred ca la psihiatru ajung doar 'nebunii'. De nu stiu cate ori am incercat sa o conving pe mama sa mearga cu mine insa a fost in zadar.
Eu tot timpul mi-am mascat suferinta, am incercat sa gandesc logic/rational, nu mi-am pierdut cumpatul asa aiurea, am incercat tot timpul sa calmez scandalurile /certurile din familie, asa ca pt ea par un om destul de puternic. Ei nici nu i-ar trece prin cap ca am ganduri de suicid. Nu m-am deschis decat la putine persoane si tarziu..
@ ftizie
Dar tu poti sa comunici cu parintii tai sa le spui verbal (sau scris, daca nu se poate verbal; in biletele) tot ce te framanta sau ce ai vrea sau ai astepta de la ei ?
Sau tii totul in tine si nu vorbesti nici cu ei si nici cu nimeni despre astea ?
Dar tu poti sa comunici cu parintii tai sa le spui verbal (sau scris, daca nu se poate verbal; in biletele) tot ce te framanta sau ce ai vrea sau ai astepta de la ei ?
Sau tii totul in tine si nu vorbesti nici cu ei si nici cu nimeni despre astea ?
ftizie: "Ei (mamei) nici nu i-ar trece prin cap ca am ganduri de suicid".
Ideaţia suicidară este primul lucru, pe care trebuie să i-l spui psihiatrului.
Nr. 2: îi vei cere psihiatrului să formuleze O SCRISOARE MEDICALĂ, astfel încât medicul de familie să îţi dea lunar reţetă cu medicamente gratuite.
Nr. 3: îl vei ruga pe psihiatru să scrie un bilet de câteva rânduri DESPRE RISCURILE SITUAŢIEI TALE unei persoane în care ai tu ÎNCREDERE: bunic, naş, preot, dirigintă sau medic de familie. Este imperativ necesar ca persoana aleasă de tine să se bucure de un minim de CREDIBILITATE în faţa părinţilor tăi. Biletul scris de psihiatru trebuie să fie întărit de semnătura şi parafa sa. Iar persoana care va citi mesajul psihiatrului să explice părinţilor tăi situaţia specială în care te afli, respectiv nevoia ta de linişte şi de securitate familială.
Să nu-ţi fie ruşine să procedezi astfel şi să ne mai ceri sfatul dacă te încurci pe traseu :)
Ideaţia suicidară este primul lucru, pe care trebuie să i-l spui psihiatrului.
Nr. 2: îi vei cere psihiatrului să formuleze O SCRISOARE MEDICALĂ, astfel încât medicul de familie să îţi dea lunar reţetă cu medicamente gratuite.
Nr. 3: îl vei ruga pe psihiatru să scrie un bilet de câteva rânduri DESPRE RISCURILE SITUAŢIEI TALE unei persoane în care ai tu ÎNCREDERE: bunic, naş, preot, dirigintă sau medic de familie. Este imperativ necesar ca persoana aleasă de tine să se bucure de un minim de CREDIBILITATE în faţa părinţilor tăi. Biletul scris de psihiatru trebuie să fie întărit de semnătura şi parafa sa. Iar persoana care va citi mesajul psihiatrului să explice părinţilor tăi situaţia specială în care te afli, respectiv nevoia ta de linişte şi de securitate familială.
Să nu-ţi fie ruşine să procedezi astfel şi să ne mai ceri sfatul dacă te încurci pe traseu :)
Ftizie, problema ta este mai mult decat grava si singura solutie viabila este sa faci ce ti-am scris. Daca nu, orice altceva te va trimite in bratele psihiatriei, iar de aici, drumul la viata searbada, la invaliditate si apoi la colaps total nu mai e decat un pas.
Poate ai nevoie de cateva medicamente sa te stabilizezi, dar nu pe termen lung.
Insa rezolvarea este sa iesi cat mai curand de sub tutela parintilor care te-au nenorocit. Nici mama ta nu e mai putin vinovata prin faptul ca a acceptat atata vreme traiul cu sotul ei, sacrificand sanatatea baiatului ei. Stiu ca pare greu de crezut, dar intre ei s-a dezvoltat o complicitate ascunsa si imposibil de detectat si de inteles de un copil: ea, mama, sta si indura orice pentru un avantaj material sau o anumita securitate, iar el, calaul, tocmai pentru ca si-a dat seama ca nu va fi parasit din anumite slabiciuni sau situatii, isi face de cap cu toata familia si o distruge psihic.
Tu nu trebuie sa te simti vinovat fata de nimeni si nici sa crezi ca ai responsabilitati fata de cineva! Daca ai fi trait intr-o familie normala, unde primeai iubire, afectiune, ocrotire si securitate de orice fel, altfel puneam problema in ceea ce priveste "datoria" ta fata de parinti. In postura in care esti acum, telul tau este sa te desprinzi in totalitate de aceasta familie teribil de disfunctionala care te va mistui pana la ultima picatura de suflare.
Esti la varsta la care AI SANSA.
Nu uita ca la 18 ani multi pleaca de acasa, o iau de la zero, muncesc, invata, cresc, se responsabilizeaza, ba chiar isi intemeiaza familii.
Stiu ca nu mai ai putere si energie, dar imagineaza-ti cum vei fi peste cativa ani: un invalid, o leguma care nu va mai putea sa treaca de la o zi la alta fara pastile, un om consumat, depresiv, nefericit, care va ajunge sa traiasca in ura fata de ambii parinti. Pentru ca va veni o zi in care iti vei da seama ca ambii te-au sacrificat, nu numai unul.
Tu trebuie sa muncesti pentru tine, sa te salvezi!
Daca ceilalti au ales sa traiasca intr-o disfunctie totala, e problema lor, nu trebuie sa te simti vinovat si sa ajungi sa-ti construiesti viata ca sa-i salvezi pe ei.
Salveaza-te pe tine, ca in rest nu prea mai ai pe cine!
Parintii tai vor continua sa traiasca impreuna, se vor devora ca si pana acum pana va crapa primul, iar tu vei fi mingea de ping-pong si capul in care vor refula pe rand mizeriile, bolile psihice, neputintele si frustrarile unuia, dar si ale celuilalt!
Un parinte care isi iubeste cu adevarat copilul nu il supune la chinuri si torturi sufletesti si nu il lasa sa traiasca intr-o familie de cosmar. Parintii tai si-au trait viata cum au vrut, si chiar daca a fost infioratoare, a fost asa pentru ca EI AU ALES sa ramana impreuna si sa-si manance sufletele. Nu era nimic, era fix problema lor, viata lor, dar din pacate te-au atras si pe tine in ceea ce trebuia sa fie doar distrugerea lor.
Motive pot fi o mie ca sa nu te desprinzi. Insa un tanar inteligent si care vrea cu adevarat sa faca ceva din viata lui, se scutura, cauta solutii si gaseste. Nu uita ca cea mai importanta avere a ta in acest moment este tineretea. Profita de ea si schimba-ti viata.
Daca te vei lasa cuprins de aceasta depresie si nu o vei scutura de pe sufletul tau intr-un fel sau altul, nu vei avea alta sansa!
Daca vei continua sa locuiesti cu parintii, poti sa iei tu toate medicamentele din lume: vei deveni un pacient pe viata al psihiatriei, vei ramane omul sacrificat si se va alege praful de viata ta.
Iti repet, motive se pot gasi ca sa nu pleci si poti spune ce vrei si ce nu vrei.
Realitatea e ca orice-ai lua, nu va rezolva in totalitate si cu adevarat problema ta!
Rezolvarea (SI SINGURA) este separarea definitiva de familia disfunctionala. Si fizica, si emotionala!
Sa nu uiti un lucru: din acest moment, TU esti cea mai importanta persoana din viata ta.
TU trebuie sa devii cel mai bun prieten al tau.
TU esti singurul care mai poate remedia ceva din ce-au distrus parintii tai. Nu numai tatal tau a distrus. Daca mama ta nu accepta aceasta mizerie de casnicie pentru un targ care de obicei e cel financiar, tu nu ai fi fost obligat sa traiesti acest cosmar de viata.
Pentru ultima oara iti spun:
Singura solutie care iti poate repara viata si sa-ti dea o sansa la fericire si normalitate este SA TE SEPARI DEFINITIV DE FAMILIA TA DISFUNCTIONALA!
Apoi, alt lucru important este sa te dezvolti profesional si mai ales sa te maturizezi emotional. Tu ai fost lasat la stadiul de copil, nevoile tale emotionale sunt acolo, la acea varsta, pentru ca nu au fost rezolvate atunci cand trebuia. Cu un psiholog vei invata pasii spre independenta emotionala si spre maturizare, fara ele nu poti merge mai departe.
Lasa-i pe cei din jurul tau si traieste-ti viata, decide-ti-o singur de acum incolo.
Daca vei merge doar pe medicamente antidepresive, nu vei rezolva niciodata problemele reale din psihicul tau deja alterat si nici problemele din viata de zi cu zi. Ele vor exista in continuare, ba se vor agrava. Ia-le pentru stabilizare, pentru o anumita perioada, dar dupa aceea treci la treaba fara ele.
Ai de ales ca, in timp sa devii invalid cu pensie de handicapat psihic, si apoi, spre sfarsitul existentei tale (care poate fi la orice varsta de-acum incolo!), sa fii internat din ce in ce mai des la psihiatrie pana vei crapa acolo sau pana te vei sinucide, SAU
Sa iei taurul de coarne, sa te scuturi, sa ceri ajutorul unor institutii sau ONG-uri care pun la dispozitie si locuri de munca pentru situatii speciale, dar si consiliere psihologica gratuita, si pas cu pas sa iti repari viata!
Nu uita ca inainte altii nu aveau sansa pe care o ai tu, sa scrii pe un forum si sa ti se ofere solutii. Mergeau pe drumul prestabilit de cei doi parinti. Tu, in schimb, ai aceasta sansa exceptionala sa afli ca viata ta e a ta, iti apartine tie, nu parintilor tai, si ca numai tu o mai poti repara!
Un om destept ia imediat masuri, nu incepe sa se lamenteze sau sa-si planga de mila la nesfarsit, cum fac alti bolnavi pe alte topicuri. Eu vreau sa cred ca tu esti unul dintre acei tineri care pricep imediat si chiar daca totul e defavorabil lor, NU SE LASA!
Cu tineretea si cu inteligenta faci orice. Muti si muntii din loc! Nu le lasa sa se piarda. Pe una o pierzi automat cu trecerea timpului, iar pe cealalta o vei pierde daca medicamentele vor deveni SINGURA ta modalitate de a rezolva problema.
Iti doresc puterea de a te desprinde si curajul de a infrunta viata.
Poate ai nevoie de cateva medicamente sa te stabilizezi, dar nu pe termen lung.
Insa rezolvarea este sa iesi cat mai curand de sub tutela parintilor care te-au nenorocit. Nici mama ta nu e mai putin vinovata prin faptul ca a acceptat atata vreme traiul cu sotul ei, sacrificand sanatatea baiatului ei. Stiu ca pare greu de crezut, dar intre ei s-a dezvoltat o complicitate ascunsa si imposibil de detectat si de inteles de un copil: ea, mama, sta si indura orice pentru un avantaj material sau o anumita securitate, iar el, calaul, tocmai pentru ca si-a dat seama ca nu va fi parasit din anumite slabiciuni sau situatii, isi face de cap cu toata familia si o distruge psihic.
Tu nu trebuie sa te simti vinovat fata de nimeni si nici sa crezi ca ai responsabilitati fata de cineva! Daca ai fi trait intr-o familie normala, unde primeai iubire, afectiune, ocrotire si securitate de orice fel, altfel puneam problema in ceea ce priveste "datoria" ta fata de parinti. In postura in care esti acum, telul tau este sa te desprinzi in totalitate de aceasta familie teribil de disfunctionala care te va mistui pana la ultima picatura de suflare.
Esti la varsta la care AI SANSA.
Nu uita ca la 18 ani multi pleaca de acasa, o iau de la zero, muncesc, invata, cresc, se responsabilizeaza, ba chiar isi intemeiaza familii.
Stiu ca nu mai ai putere si energie, dar imagineaza-ti cum vei fi peste cativa ani: un invalid, o leguma care nu va mai putea sa treaca de la o zi la alta fara pastile, un om consumat, depresiv, nefericit, care va ajunge sa traiasca in ura fata de ambii parinti. Pentru ca va veni o zi in care iti vei da seama ca ambii te-au sacrificat, nu numai unul.
Tu trebuie sa muncesti pentru tine, sa te salvezi!
Daca ceilalti au ales sa traiasca intr-o disfunctie totala, e problema lor, nu trebuie sa te simti vinovat si sa ajungi sa-ti construiesti viata ca sa-i salvezi pe ei.
Salveaza-te pe tine, ca in rest nu prea mai ai pe cine!
Parintii tai vor continua sa traiasca impreuna, se vor devora ca si pana acum pana va crapa primul, iar tu vei fi mingea de ping-pong si capul in care vor refula pe rand mizeriile, bolile psihice, neputintele si frustrarile unuia, dar si ale celuilalt!
Un parinte care isi iubeste cu adevarat copilul nu il supune la chinuri si torturi sufletesti si nu il lasa sa traiasca intr-o familie de cosmar. Parintii tai si-au trait viata cum au vrut, si chiar daca a fost infioratoare, a fost asa pentru ca EI AU ALES sa ramana impreuna si sa-si manance sufletele. Nu era nimic, era fix problema lor, viata lor, dar din pacate te-au atras si pe tine in ceea ce trebuia sa fie doar distrugerea lor.
Motive pot fi o mie ca sa nu te desprinzi. Insa un tanar inteligent si care vrea cu adevarat sa faca ceva din viata lui, se scutura, cauta solutii si gaseste. Nu uita ca cea mai importanta avere a ta in acest moment este tineretea. Profita de ea si schimba-ti viata.
Daca te vei lasa cuprins de aceasta depresie si nu o vei scutura de pe sufletul tau intr-un fel sau altul, nu vei avea alta sansa!
Daca vei continua sa locuiesti cu parintii, poti sa iei tu toate medicamentele din lume: vei deveni un pacient pe viata al psihiatriei, vei ramane omul sacrificat si se va alege praful de viata ta.
Iti repet, motive se pot gasi ca sa nu pleci si poti spune ce vrei si ce nu vrei.
Realitatea e ca orice-ai lua, nu va rezolva in totalitate si cu adevarat problema ta!
Rezolvarea (SI SINGURA) este separarea definitiva de familia disfunctionala. Si fizica, si emotionala!
Sa nu uiti un lucru: din acest moment, TU esti cea mai importanta persoana din viata ta.
TU trebuie sa devii cel mai bun prieten al tau.
TU esti singurul care mai poate remedia ceva din ce-au distrus parintii tai. Nu numai tatal tau a distrus. Daca mama ta nu accepta aceasta mizerie de casnicie pentru un targ care de obicei e cel financiar, tu nu ai fi fost obligat sa traiesti acest cosmar de viata.
Pentru ultima oara iti spun:
Singura solutie care iti poate repara viata si sa-ti dea o sansa la fericire si normalitate este SA TE SEPARI DEFINITIV DE FAMILIA TA DISFUNCTIONALA!
Apoi, alt lucru important este sa te dezvolti profesional si mai ales sa te maturizezi emotional. Tu ai fost lasat la stadiul de copil, nevoile tale emotionale sunt acolo, la acea varsta, pentru ca nu au fost rezolvate atunci cand trebuia. Cu un psiholog vei invata pasii spre independenta emotionala si spre maturizare, fara ele nu poti merge mai departe.
Lasa-i pe cei din jurul tau si traieste-ti viata, decide-ti-o singur de acum incolo.
Daca vei merge doar pe medicamente antidepresive, nu vei rezolva niciodata problemele reale din psihicul tau deja alterat si nici problemele din viata de zi cu zi. Ele vor exista in continuare, ba se vor agrava. Ia-le pentru stabilizare, pentru o anumita perioada, dar dupa aceea treci la treaba fara ele.
Ai de ales ca, in timp sa devii invalid cu pensie de handicapat psihic, si apoi, spre sfarsitul existentei tale (care poate fi la orice varsta de-acum incolo!), sa fii internat din ce in ce mai des la psihiatrie pana vei crapa acolo sau pana te vei sinucide, SAU
Sa iei taurul de coarne, sa te scuturi, sa ceri ajutorul unor institutii sau ONG-uri care pun la dispozitie si locuri de munca pentru situatii speciale, dar si consiliere psihologica gratuita, si pas cu pas sa iti repari viata!
Nu uita ca inainte altii nu aveau sansa pe care o ai tu, sa scrii pe un forum si sa ti se ofere solutii. Mergeau pe drumul prestabilit de cei doi parinti. Tu, in schimb, ai aceasta sansa exceptionala sa afli ca viata ta e a ta, iti apartine tie, nu parintilor tai, si ca numai tu o mai poti repara!
Un om destept ia imediat masuri, nu incepe sa se lamenteze sau sa-si planga de mila la nesfarsit, cum fac alti bolnavi pe alte topicuri. Eu vreau sa cred ca tu esti unul dintre acei tineri care pricep imediat si chiar daca totul e defavorabil lor, NU SE LASA!
Cu tineretea si cu inteligenta faci orice. Muti si muntii din loc! Nu le lasa sa se piarda. Pe una o pierzi automat cu trecerea timpului, iar pe cealalta o vei pierde daca medicamentele vor deveni SINGURA ta modalitate de a rezolva problema.
Iti doresc puterea de a te desprinde si curajul de a infrunta viata.
@ Ciorapel
Te rog ia mot-a-mot ce iti scriu si hai sa rezolvam problema asta odata ca incep sa ma plictisesc.
Sa ne simtim bine inseamna sa avem o stare de pace interioara si de impacare cu toata lumea.
Intrebare:
Tu ai pacea asta cand te duci in natura, cand te duci la casuta ta de vacanta sau unde ?
Enumera aici si pentru noi.
Te rog sa nu interpretezi si sa raspunzi ad-literam !!!
Te rog ia mot-a-mot ce iti scriu si hai sa rezolvam problema asta odata ca incep sa ma plictisesc.
Sa ne simtim bine inseamna sa avem o stare de pace interioara si de impacare cu toata lumea.
Intrebare:
Tu ai pacea asta cand te duci in natura, cand te duci la casuta ta de vacanta sau unde ?
Enumera aici si pentru noi.
Te rog sa nu interpretezi si sa raspunzi ad-literam !!!
Clara, in zilele acestea e greu pentru oricine pe lumea asta sa isi mentina un echilibru.
Eu, ca sa ajung la o pace interioara, a trebuit mai intai sa elimin din viata mea acele fiinte care imi ingreunau existenta si ma parazitau, ma secatuiau de vlaga, energie, bani, timp liber, sentimente pozitive etc.
Am inteles ca viata mea trebuie sa fie pe primul plan, prioritatile mele trebuie sa fie primele analizate si rezolvate, si apoi celelalte. Am gresit ca am rezonat imens, imediat si mai ales neconditionat cu suferintele si problemele altora, sarind imediat sa-i ajut, pentru ca s-a profitat de mine. Ajungi sa traiesti in stres, sa muncesti la propriu si pentru altii (care nu merita), dar partea cea mai urata era ca ajunsesem sa absorb ca un burete problemele, supararile, durerile, neimplinirile, nefericirile, negativismul, egoismul altora. Vrand-nevrand, fiind in compania unor oameni negativisti si auzindu-le mereu vaicarelile, miorlaiturile, nemultumirile, rautatile, ajungi sa simti un disconfort.
Mi-am dat seama ca ajung la o pace interioara doar daca elimin elementele negative, adica toti acei oameni (cunoscuti, prieteni si altii) care ma parazitau in toate si care nu numai ca nu imi aduceau nici un beneficiu sufletesc (ca altceva nu asteptam din partea lor), dar imi perturbau starea mea buna.
Deci, pacea interioara mi-o cultiv si o simt nu de multa vreme, ci de cand am inceput ca EU sa devin tinta principala a vietii mele, de cand am inceput sa-mi dau seama ca nu trebuie sa-mi irosesc tineretea sa salvez pe cineva anume, pentru ca nu as face decat sa ma transform intr-o persoana sacrificata. Ajut in continuare, dar cu masura de data asta, fara sa-mi mai dau duhul si fara sa mai am asteptari sufletesti.
Cand nu mai astepti nimic de la cineva, nici nu mai are cum sa te dezamageasca sau sa te distruga vreo situatie.
Pacea interioara vine atunci cand stii ca viata ta e intr-adevar viata ta si simti ca ai libertatea sa o traiesti dupa pofta inimii tale. Din fericire, am sansa aceasta, de a-mi construi sperantele si telurile fara sa am piedici.
Hai, ca m-am intins mult.
Raspunsul mai scurt -)) la intrebarea ta este ca am inceput sa simt pacea interioara cand mi-am curatat viata de lucrurile si oamenii nocivi. Acum sunt libera sa traiesc dupa cum imi dicteaza sufletul si nici nu mai am contact cu cei care imi furau din viata sub o forma sau alta.
Libertatea de alegere si independenta de orice fel sunt doua dintre elementele care iti dau sansa sa te bucuri si de o raza de soare...Nu iti trebuie averi ca sa fii fericit.
Gradina imi va aduce satisfactii si pentru ca voi face efort fizic care te elibereaza de toxinele fizice si psihice, dar si pentru ca vreau sa mananc sanatos. Sunt in stadiul in care caut si cumpar seminte din soiuri romanesti, nemodificate genetic, caut informatii despre cultivare organica si despre modalitati de a tine sub control daunatorii, harciogii, cartitele etc. Am gasit niste date extrem de pretioase despre cum poti face gradinarit ecologic fara mari batai de cap. Ca sa fiu sigura de recolta, voi pune jumatate din seminte direct in pamant, iar jumatate le voi face rasaduri.
Chiar si tu poti avea o minigradina in casa, daca nu stai la curte. Poti cultiva in jardiniere diverse soiuri de ardei iuti, rosii pitice speciale pentru ghivece, dar mai ales ierburi aromatice! Incearca si tu, o sa ai o satisfactie foarte mare cand vei rupe frunzulitele de menta, busuioc sau rozmarin crescute de mana ta si le vei pune in mancaruri.
Nu costa mult, hai sa-ti dau niste exemple.
Semintele nu sunt scumpe, mai ales ca nu cumperi cantitati mari. Practic, poti sa le iei gratuit de la cineva de la tara sau sa le comanzi pe net, la preturi bune, de 1, 5 lei pachetelul, de aici
http://www.morami.ro/produse-seminte-si-rasaduri/seminte-de-plante-aromatice-gama-hobby-c564.html
Tavitele in care pui semintele pentru rasaduri sunt foarte ieftine, uite aici un link
http://www.marcoser.ro/produse/tavi_ghivece/tavi/
Eu, ca sa ajung la o pace interioara, a trebuit mai intai sa elimin din viata mea acele fiinte care imi ingreunau existenta si ma parazitau, ma secatuiau de vlaga, energie, bani, timp liber, sentimente pozitive etc.
Am inteles ca viata mea trebuie sa fie pe primul plan, prioritatile mele trebuie sa fie primele analizate si rezolvate, si apoi celelalte. Am gresit ca am rezonat imens, imediat si mai ales neconditionat cu suferintele si problemele altora, sarind imediat sa-i ajut, pentru ca s-a profitat de mine. Ajungi sa traiesti in stres, sa muncesti la propriu si pentru altii (care nu merita), dar partea cea mai urata era ca ajunsesem sa absorb ca un burete problemele, supararile, durerile, neimplinirile, nefericirile, negativismul, egoismul altora. Vrand-nevrand, fiind in compania unor oameni negativisti si auzindu-le mereu vaicarelile, miorlaiturile, nemultumirile, rautatile, ajungi sa simti un disconfort.
Mi-am dat seama ca ajung la o pace interioara doar daca elimin elementele negative, adica toti acei oameni (cunoscuti, prieteni si altii) care ma parazitau in toate si care nu numai ca nu imi aduceau nici un beneficiu sufletesc (ca altceva nu asteptam din partea lor), dar imi perturbau starea mea buna.
Deci, pacea interioara mi-o cultiv si o simt nu de multa vreme, ci de cand am inceput ca EU sa devin tinta principala a vietii mele, de cand am inceput sa-mi dau seama ca nu trebuie sa-mi irosesc tineretea sa salvez pe cineva anume, pentru ca nu as face decat sa ma transform intr-o persoana sacrificata. Ajut in continuare, dar cu masura de data asta, fara sa-mi mai dau duhul si fara sa mai am asteptari sufletesti.
Cand nu mai astepti nimic de la cineva, nici nu mai are cum sa te dezamageasca sau sa te distruga vreo situatie.
Pacea interioara vine atunci cand stii ca viata ta e intr-adevar viata ta si simti ca ai libertatea sa o traiesti dupa pofta inimii tale. Din fericire, am sansa aceasta, de a-mi construi sperantele si telurile fara sa am piedici.
Hai, ca m-am intins mult.
Raspunsul mai scurt -)) la intrebarea ta este ca am inceput sa simt pacea interioara cand mi-am curatat viata de lucrurile si oamenii nocivi. Acum sunt libera sa traiesc dupa cum imi dicteaza sufletul si nici nu mai am contact cu cei care imi furau din viata sub o forma sau alta.
Libertatea de alegere si independenta de orice fel sunt doua dintre elementele care iti dau sansa sa te bucuri si de o raza de soare...Nu iti trebuie averi ca sa fii fericit.
Gradina imi va aduce satisfactii si pentru ca voi face efort fizic care te elibereaza de toxinele fizice si psihice, dar si pentru ca vreau sa mananc sanatos. Sunt in stadiul in care caut si cumpar seminte din soiuri romanesti, nemodificate genetic, caut informatii despre cultivare organica si despre modalitati de a tine sub control daunatorii, harciogii, cartitele etc. Am gasit niste date extrem de pretioase despre cum poti face gradinarit ecologic fara mari batai de cap. Ca sa fiu sigura de recolta, voi pune jumatate din seminte direct in pamant, iar jumatate le voi face rasaduri.
Chiar si tu poti avea o minigradina in casa, daca nu stai la curte. Poti cultiva in jardiniere diverse soiuri de ardei iuti, rosii pitice speciale pentru ghivece, dar mai ales ierburi aromatice! Incearca si tu, o sa ai o satisfactie foarte mare cand vei rupe frunzulitele de menta, busuioc sau rozmarin crescute de mana ta si le vei pune in mancaruri.
Nu costa mult, hai sa-ti dau niste exemple.
Semintele nu sunt scumpe, mai ales ca nu cumperi cantitati mari. Practic, poti sa le iei gratuit de la cineva de la tara sau sa le comanzi pe net, la preturi bune, de 1, 5 lei pachetelul, de aici
http://www.morami.ro/produse-seminte-si-rasaduri/seminte-de-plante-aromatice-gama-hobby-c564.html
Tavitele in care pui semintele pentru rasaduri sunt foarte ieftine, uite aici un link
http://www.marcoser.ro/produse/tavi_ghivece/tavi/
@ Clara, Ciorapel, ma bucur enorm si va rog enorm sa imi luati de bun ceea ce am scris fara nici un fel de misto sau rautate, ca incepe sa existe o cale de comunicare, chiar si cat un firicel.
ps.si pe mine ma delecteaza gradina intradevar si o practic de cate ori pot cu bucurie
O seara buna
P.
ps.si pe mine ma delecteaza gradina intradevar si o practic de cate ori pot cu bucurie
O seara buna
P.
@clara_p Le-am zis si verbal, chiar l-am rugat pe el d emulte ori sa nu mai faca scandal, sa nu ma mai jigneasca pe mie sau pe ceilalti, san nu mai fie violent. dar a fost inutil. Nu se schimba nimic oricine i-ar spune. El asta vrea, sa ne "toace creierele".
"Sau tii totul in tine si nu vorbesti nici cu ei si nici cu nimeni despre astea ? " Intrebi daca am cui sa ma confesez? hmm, da, am facut-o de catva ori, dar deja relatiile se stricau. Nu poti astepta intelegre decat de la cei care a avut p[robleme asemanator d egrave ca ale tale. Pe ceilalti care nu au avut nu-i faci decat sa ii sochezi, si s ale inspiri mila. Dar cum am spus si in primul post, mai am un prieten, doar unul, care ma cunoaste mai bine.
@Ciorapel Da, sunt constient ca si mama este vinovata, dar eu nu simt acea datrorie fata de ea ci fata de fratele meu care are o varsta frageda.Nu pot sa suport gandul de a-l lasa singur infamilia asta, ca sa fie torturat fizic si psihic cum am fost eu, si inca un membru din fam...Cand eram mic imi doream sa fie cineva acolo langa mine care sa ma apere dar nu am fost decat singur, in bataia pumnilor. Si, da, ai dreptate, ar trebui sa ma salvez intai pe mine, si apoi ma pot gandi sa salvez si pe altcineva. Multumesc inca o data pentru cuvinte.
"Sau tii totul in tine si nu vorbesti nici cu ei si nici cu nimeni despre astea ? " Intrebi daca am cui sa ma confesez? hmm, da, am facut-o de catva ori, dar deja relatiile se stricau. Nu poti astepta intelegre decat de la cei care a avut p[robleme asemanator d egrave ca ale tale. Pe ceilalti care nu au avut nu-i faci decat sa ii sochezi, si s ale inspiri mila. Dar cum am spus si in primul post, mai am un prieten, doar unul, care ma cunoaste mai bine.
@Ciorapel Da, sunt constient ca si mama este vinovata, dar eu nu simt acea datrorie fata de ea ci fata de fratele meu care are o varsta frageda.Nu pot sa suport gandul de a-l lasa singur infamilia asta, ca sa fie torturat fizic si psihic cum am fost eu, si inca un membru din fam...Cand eram mic imi doream sa fie cineva acolo langa mine care sa ma apere dar nu am fost decat singur, in bataia pumnilor. Si, da, ai dreptate, ar trebui sa ma salvez intai pe mine, si apoi ma pot gandi sa salvez si pe altcineva. Multumesc inca o data pentru cuvinte.
Si eu sufar de depresie - asa cred. Nu stiu daca imi impun sa fiu asa pt a atrage atentia pt ca n am primit-o. Imi doresc sa simt ca sunt iubita si ca sunt importanta pt cineva...dar nu simt nimic. Si eu ma gandesc la suicid, nu las pe nimeni sa ma ajute, am luat antidepresive sertralina, dar mi am facut stomacul praf, daca incerc sa mai iau cred ca voi muri, ultima data a fost f rau..credeam ca o sa lesin de la o pastila. Acum nu mai am niciun scop in viata...m am gandit sa ma sinucid de ziua mea...care e luna viitoare. Prietenii mei mi au dat sfaturi...dar nu am facut nimic in directia aceea...Am 20 ani, si sunt teoretic inscrisa la facultate, anul 2, dar urasc facultatea...societatea. Prefer sa stau inchisa in casa, de fapt asta fac si ma scoate din sarite. Mi am format un tipar al gandirii negative despre mine: ca sunt inutila, fara valoare.Nu mi vine sa cred ca m am nascut ca ulterior sa ajung la concluzia ca mai bine ma sinucid.
ftzie imi pare rau sa vad asemenea comportament in cazul tau sincer
si sti de ce ?
nici eu nu am dus o viata deloc buna
am avut un tata betiv care la fel facea scandal tot timpul
vedeam cum mama era batuta tirita pe jos fripta junghiata, nu mai pot sa scriu despre ea
mergeam la padure si aduceam lemne, nu aveam nici incaltaminte in picioare aveam doar 11 ani cind am inteles care e situatia in casa noastra
eram fugiti prin vecini si dormeam pe jos cind tata nu ne primea acasa
ne batea usa in cuie si ne spargea geamurile
m-am casatorit dar am fost lasata de sot cu un copil de numai o luna
dupa un an si jumatate m-am recasatorit din nou
socrii mei nu ma acceptau cu copilul si nu ne intelegeam deloc
am fost batuta de soacra mea si data pe usa afara in miezul noptii la 2 noaptea pe drum insarcinata cu cel de-al doilea copil
spaima mare era sa ma rupa 3 ciini ciobanesti intuneric bezna dar Dumnezeu nu ma lasat
mam intors acasa din nou la ai mei noroc ca sotul meu a venit cu noi
nu ma lasat
am avut ochi scosi de parinti si mult mai multe sunt de spus
dupa nasterea cel deal doilea copil am facut o pleurezie
am avut fetita otravia si deacolo a inceput cosmarul meu cu ;atacuri de panika depresia era deja instalata iti dai seama
acum inprezent am dureri in corp adica in piept spate diferite zone ale corpului sufera spasme 24 de ore din 24
rar sa ma simt bn
deci acum am anxietate am o fobie dezvoltata din cauza fricilor si mai rar fac atacuri de panika dar nici acum nu scap de ele
poate si tu o sa fi puternic ca mine sa treci peste toate pina cind vei obtine un job
ai rabdare si incearca ceva naturist
si sti de ce iti spun asta ?
pentru ca eu nu am fost internata in spital cind trebuia sa fac tratament pentru pleurezie
eu am facut doar 12 zile tratament caci mau dus la spital ai mei pina la urma
dar m-am tratat cu ceai
te rog sa ma crezi
nu mint
eu nu am stiut ca am atacuri de panika depresie fobie si anxietate pentru ca la fiecare control mi-ai-u spus medicii ca fac scaderi de calciu
si m-am indopat de calciu si vitam pina acum 1 an si jumate cind am fost la un consult cu biorezonanta acolo mi sa spus ca am anxietate etc
si sincera sa fiu acum am devenit foarte fricosa de mie frica si un paracetamol sa iau pentru o banala raceala
dar beau ceaiuri si vreau sa fiu sincera nu prea mam tinut de ele dar acum da
am inceput sa beaui ceaiurile din cartea Mariei Treben
daca vrei sa vb mai multe o sa iti dau adresa mea de fb sau linkul meu si vb mult mai multe
e valabil si pentru tine GEEA
draga mea niciodata sa nu te mai gindesti la asemenea tragedie
credema ca veti reusi
sa treceti si voi peste toate obstacolele vietii
va pwp si doresc sa vb daca vreti
eu o sa va ascult cu mare placere
sanatate va doresc tuturor
cu respect Veronica
si sti de ce ?
nici eu nu am dus o viata deloc buna
am avut un tata betiv care la fel facea scandal tot timpul
vedeam cum mama era batuta tirita pe jos fripta junghiata, nu mai pot sa scriu despre ea
mergeam la padure si aduceam lemne, nu aveam nici incaltaminte in picioare aveam doar 11 ani cind am inteles care e situatia in casa noastra
eram fugiti prin vecini si dormeam pe jos cind tata nu ne primea acasa
ne batea usa in cuie si ne spargea geamurile
m-am casatorit dar am fost lasata de sot cu un copil de numai o luna
dupa un an si jumatate m-am recasatorit din nou
socrii mei nu ma acceptau cu copilul si nu ne intelegeam deloc
am fost batuta de soacra mea si data pe usa afara in miezul noptii la 2 noaptea pe drum insarcinata cu cel de-al doilea copil
spaima mare era sa ma rupa 3 ciini ciobanesti intuneric bezna dar Dumnezeu nu ma lasat
mam intors acasa din nou la ai mei noroc ca sotul meu a venit cu noi
nu ma lasat
am avut ochi scosi de parinti si mult mai multe sunt de spus
dupa nasterea cel deal doilea copil am facut o pleurezie
am avut fetita otravia si deacolo a inceput cosmarul meu cu ;atacuri de panika depresia era deja instalata iti dai seama
acum inprezent am dureri in corp adica in piept spate diferite zone ale corpului sufera spasme 24 de ore din 24
rar sa ma simt bn
deci acum am anxietate am o fobie dezvoltata din cauza fricilor si mai rar fac atacuri de panika dar nici acum nu scap de ele
poate si tu o sa fi puternic ca mine sa treci peste toate pina cind vei obtine un job
ai rabdare si incearca ceva naturist
si sti de ce iti spun asta ?
pentru ca eu nu am fost internata in spital cind trebuia sa fac tratament pentru pleurezie
eu am facut doar 12 zile tratament caci mau dus la spital ai mei pina la urma
dar m-am tratat cu ceai
te rog sa ma crezi
nu mint
eu nu am stiut ca am atacuri de panika depresie fobie si anxietate pentru ca la fiecare control mi-ai-u spus medicii ca fac scaderi de calciu
si m-am indopat de calciu si vitam pina acum 1 an si jumate cind am fost la un consult cu biorezonanta acolo mi sa spus ca am anxietate etc
si sincera sa fiu acum am devenit foarte fricosa de mie frica si un paracetamol sa iau pentru o banala raceala
dar beau ceaiuri si vreau sa fiu sincera nu prea mam tinut de ele dar acum da
am inceput sa beaui ceaiurile din cartea Mariei Treben
daca vrei sa vb mai multe o sa iti dau adresa mea de fb sau linkul meu si vb mult mai multe
e valabil si pentru tine GEEA
draga mea niciodata sa nu te mai gindesti la asemenea tragedie
credema ca veti reusi
sa treceti si voi peste toate obstacolele vietii
va pwp si doresc sa vb daca vreti
eu o sa va ascult cu mare placere
sanatate va doresc tuturor
cu respect Veronica
va rog sa ma iertati ca gresec mult stiu asta
nu am liniste necesara si rabdare sa scriu ortografic
am probleme si cu vederea si sincer nu port ochelarii ca s-au zgiriat si nu i-am schimbat
inca o data imi cer scz pentru greseli
nu am liniste necesara si rabdare sa scriu ortografic
am probleme si cu vederea si sincer nu port ochelarii ca s-au zgiriat si nu i-am schimbat
inca o data imi cer scz pentru greseli
Alege-ți medicul și fă o programare!Peste 13000 de cabinete medicale își prezintă serviciile pe ROmedic.
Alte subiecte care v-ar putea interesa:
- 7pete rosii care se extind
- 9va rog, URGENT, apa la inima, cat e de periculoasa?
- 17este bine sa imi incep viata sexuala de la 14 ani?
- 11Depresia-un cosmar
- 25Cat costa tratamentul in total?
- 7Acnee rezistenta
- 3am des atacuri de panica, stare de panica,.mai mult stari de frica cand plec undeva
- 6Cer prea mult?
- 6Bubite albe undeva pe partea interioara a penisului
- 5cum sa-mi continui viata fara el?
- 14Am 20 de ani si sufar de depresie si anxietate de multi ani
- 13depresie, cred
- 2tulburarare bipolara de tip depresiv
- 19Luptand cu depresia
- 4Singur, trist, bolnav
- 4Lamurire prescriptie doctor psihoterapeut
- 7Depresie profunda
- 6Ce as putea sa am - gânduri despre suicid pe care nu mi le pot scoate din cap
Mai multe informații despre: Depresia Depresia la copii si adolescenti Suicidul Adolescentul
Din Biblioteca medicală vă mai recomandăm:
Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și: