Depresie, anxietate
Buna,
E prima data cand intru pe acest forum, dar nevoia de a vorbi cu cineva care trece prin aceleasi stari si care ma poate intelege a facut posibil acest lucru.
De 9 ani sufar de depresie anxioasa, tratata cu diferite medicamente antidepresive, mai mult sau mai putin eficiente. Am perioade in care ma simt excelent si dupa aceea cad intr-o stare de nu mai stiu de mine. De 2-3 ani am acelasi tratament (ca si dozaj) si nu vreau sa mai adaug nimic pt ca m-am saturat de pastile.
Am 35 de ani si m-am nascut cu un handicap neuro locomotor pe care inca nu am reusit sa-l accept. Acest handicap m-a facut sa ma indepartez de barbati, in general, de teama de a nu fi respinsa si m-a oprit sa ies sa-mi fac prieteni.
Ceea ce ma supara pe mine cel mai mult, este faptul ca nu reusesc sa ma apreciez la adevarata mea valoare. Am facut un liceu, o facultate, sunt apreciata la munca. dar nu reusesc sa ma apreciez eu.
Am mare nevoie sa vb cu cineva, de aceea am apelat la acest forum.
Acum sunt intr-o asemenea stare care se manifesta cu stari de plans, inapetenta, fluturasi in stomac care ma trezesc din somn si-mi dau o stare de anxietate, senzatii de voma sau chiar acces de voma cu pierderea cunostintei in timp ce vomit. Daca ma poate ajuta cineva cu un sfat, o vorba buna ii sunt recunoscatoare. Ceea ce ma tine pe picioare in asemenea momente nu sunt pastilele ci rugaciunea.De la mine un sfat (sunt foarte buna la dat sfaturi altora dar pe mine nu reusesc sa ma ajut). rugati-va cat mai mult. Va doresc sa va gasiti linistea sufleteasca.
E prima data cand intru pe acest forum, dar nevoia de a vorbi cu cineva care trece prin aceleasi stari si care ma poate intelege a facut posibil acest lucru.
De 9 ani sufar de depresie anxioasa, tratata cu diferite medicamente antidepresive, mai mult sau mai putin eficiente. Am perioade in care ma simt excelent si dupa aceea cad intr-o stare de nu mai stiu de mine. De 2-3 ani am acelasi tratament (ca si dozaj) si nu vreau sa mai adaug nimic pt ca m-am saturat de pastile.
Am 35 de ani si m-am nascut cu un handicap neuro locomotor pe care inca nu am reusit sa-l accept. Acest handicap m-a facut sa ma indepartez de barbati, in general, de teama de a nu fi respinsa si m-a oprit sa ies sa-mi fac prieteni.
Ceea ce ma supara pe mine cel mai mult, este faptul ca nu reusesc sa ma apreciez la adevarata mea valoare. Am facut un liceu, o facultate, sunt apreciata la munca. dar nu reusesc sa ma apreciez eu.
Am mare nevoie sa vb cu cineva, de aceea am apelat la acest forum.
Acum sunt intr-o asemenea stare care se manifesta cu stari de plans, inapetenta, fluturasi in stomac care ma trezesc din somn si-mi dau o stare de anxietate, senzatii de voma sau chiar acces de voma cu pierderea cunostintei in timp ce vomit. Daca ma poate ajuta cineva cu un sfat, o vorba buna ii sunt recunoscatoare. Ceea ce ma tine pe picioare in asemenea momente nu sunt pastilele ci rugaciunea.De la mine un sfat (sunt foarte buna la dat sfaturi altora dar pe mine nu reusesc sa ma ajut). rugati-va cat mai mult. Va doresc sa va gasiti linistea sufleteasca.
7 comentarii
draga tzuca, si eu sunt bolnava de 19 ani, acum am 35 de ani, zice-se ca as avea schizo, nu intru acum in amanunte.
Eu mi-am terminat liceul mai tarziu, desi invatam bine dar a trebuit sa intrerup liceul vreo 2 ani.
Facultate nu am mai putut sa fac, oricat mi-aas fi dorit de mult.
Nu sunt casatorita, sunt si eu cam izolata de oameni pentru ca nu am serviciu.
Partea proasta e ca de vreo 2 ani am stari de anxietate, de aceea, pe langa neurolapticul olanzapina mai iau si xanax.
E greu, si eu ma refugiez in biserica, ma spovedesc si ma impartasesc, ascult radio trinitas.
Si rugaciune aare insa rostul ei ca eu am trecut si printr-un delir mistic, cu pseudohalucinatii auditive. De ceea au zis medeicii ca am schizofrenie, desi sunt foarte lucida. Pseudohalucinatiile au disparut demult am acum o forma reziduala se cheama cand nu mai ai fenomene psihotice.
In cazul anxietatii pe care o simt cel mai bine merge cu autosugestia si cu rugaciunea.
Ma sperii din orice: ca s-a stricat o teava, usa sau mai stiu eu ce, ca am de scos catelul si e ger afara si eu nu ma pot trezi cand se cere el afara etc.
e greu dar trebuie sa mergem inainte.
Mult curaj si Doamne ajuta!
Eu mi-am terminat liceul mai tarziu, desi invatam bine dar a trebuit sa intrerup liceul vreo 2 ani.
Facultate nu am mai putut sa fac, oricat mi-aas fi dorit de mult.
Nu sunt casatorita, sunt si eu cam izolata de oameni pentru ca nu am serviciu.
Partea proasta e ca de vreo 2 ani am stari de anxietate, de aceea, pe langa neurolapticul olanzapina mai iau si xanax.
E greu, si eu ma refugiez in biserica, ma spovedesc si ma impartasesc, ascult radio trinitas.
Si rugaciune aare insa rostul ei ca eu am trecut si printr-un delir mistic, cu pseudohalucinatii auditive. De ceea au zis medeicii ca am schizofrenie, desi sunt foarte lucida. Pseudohalucinatiile au disparut demult am acum o forma reziduala se cheama cand nu mai ai fenomene psihotice.
In cazul anxietatii pe care o simt cel mai bine merge cu autosugestia si cu rugaciunea.
Ma sperii din orice: ca s-a stricat o teava, usa sau mai stiu eu ce, ca am de scos catelul si e ger afara si eu nu ma pot trezi cand se cere el afara etc.
e greu dar trebuie sa mergem inainte.
Mult curaj si Doamne ajuta!
Tzuca,
Aş vrea să-ţi pot da un sfat concret, să te învăţ cum se face, dar din păcate la capitolul de care vorbeşti tu stau şi eu cel mai prost. Nu mă încălzeşte nici pe mine diploma din dosar, nici zisele altora, căci în fond eu sunt partenera mea 24 din 24 şi părerea mea e cea mai importantă. Totuşi cred că o analiză bună şi îndelungă a lucrurilor ar putea da roade, poate chiar şi scrisul poveştii, întâmplărilor tale din trecut- prezent ajută. Sub protecţia anonimatului eu mi-am permis să vorbesc mai deschis decât la psiholog aici pe forum şi am descoperit despre mine lucruri pe care nu le ştiam, am descoperit de unde provin incertitudini, temeri, lipsa asta de apreciere pentru că aici am vorbit despre lucruri care nu îndrăzneam nici mie să mii le numesc măcar, cu atât mai puţin să le accept. Noi, ca oameni, avem un mecanism extra complicat şi uneori lucrurile astea ne-numite, pe care nu prea îndrăznim să le recunoaştem sunt cheia către acceptare de sine, respect şi iubire faţă de noi înşine.
Îţi doresc succes şi deşi nu te pot concret ajuta, am vrut să-ţi spun că te faci auzită, că ai un umăr, o ureche de partea ta.
Curaj!
Aş vrea să-ţi pot da un sfat concret, să te învăţ cum se face, dar din păcate la capitolul de care vorbeşti tu stau şi eu cel mai prost. Nu mă încălzeşte nici pe mine diploma din dosar, nici zisele altora, căci în fond eu sunt partenera mea 24 din 24 şi părerea mea e cea mai importantă. Totuşi cred că o analiză bună şi îndelungă a lucrurilor ar putea da roade, poate chiar şi scrisul poveştii, întâmplărilor tale din trecut- prezent ajută. Sub protecţia anonimatului eu mi-am permis să vorbesc mai deschis decât la psiholog aici pe forum şi am descoperit despre mine lucruri pe care nu le ştiam, am descoperit de unde provin incertitudini, temeri, lipsa asta de apreciere pentru că aici am vorbit despre lucruri care nu îndrăzneam nici mie să mii le numesc măcar, cu atât mai puţin să le accept. Noi, ca oameni, avem un mecanism extra complicat şi uneori lucrurile astea ne-numite, pe care nu prea îndrăznim să le recunoaştem sunt cheia către acceptare de sine, respect şi iubire faţă de noi înşine.
Îţi doresc succes şi deşi nu te pot concret ajuta, am vrut să-ţi spun că te faci auzită, că ai un umăr, o ureche de partea ta.
Curaj!
Un punct de vedere.
Din punctul meu personal de vedere, problema nu este faptul ca nu reusesti sa te apreciezi la adevarata ta valoare ci percepria valorilor tale de catre cei din jurul tau.
Din punctul meu personal de vedere, succesele pe care l-ai obtinut nu au la baza modelul "luptatorului" ci modelul "rebelului", deci sitemul tau de valori este complet diferit de sistemul de valori al oameniilor obisnuiti.Deci tu nu ai cum sa fi egala cu ceilalti.
Cu cuvinte simple ceea ce te-a "impins" sa faci toate lucrurile pe care le-ai facut nu a fost succesul personal ci "lupta" impotriva conditiei tale fizice nefavorabile [handicapul neuromotor] iar acum ca ai ajuns la nivelul celor din jurul tau [ facultate, servici] nu mai ai un motiv "clar" impotriva cui sa lupti.
Dupa parerea mea problema nu e numeste depresie ci doar confuzie, adica ai ajuns la o etapa din viata ta cind trebuie sa resetezi sistemul tau de valori adica trebuie sa decizi sa evoluezi la o noua identitate, la fel pasarea Phoenix.
Din punctul meu personal de vedere, problema nu este faptul ca nu reusesti sa te apreciezi la adevarata ta valoare ci percepria valorilor tale de catre cei din jurul tau.
Din punctul meu personal de vedere, succesele pe care l-ai obtinut nu au la baza modelul "luptatorului" ci modelul "rebelului", deci sitemul tau de valori este complet diferit de sistemul de valori al oameniilor obisnuiti.Deci tu nu ai cum sa fi egala cu ceilalti.
Cu cuvinte simple ceea ce te-a "impins" sa faci toate lucrurile pe care le-ai facut nu a fost succesul personal ci "lupta" impotriva conditiei tale fizice nefavorabile [handicapul neuromotor] iar acum ca ai ajuns la nivelul celor din jurul tau [ facultate, servici] nu mai ai un motiv "clar" impotriva cui sa lupti.
Dupa parerea mea problema nu e numeste depresie ci doar confuzie, adica ai ajuns la o etapa din viata ta cind trebuie sa resetezi sistemul tau de valori adica trebuie sa decizi sa evoluezi la o noua identitate, la fel pasarea Phoenix.
Multumesc de raspuns.
Ai dreptate in tot ceea ce spui.. dar nu stiu cum sa fac lucrul asta. Sa devin un nou eu. De felul meu sunt o fire vesela, cu simtul umorului, cam ironica, si am acel "ceva" care ma face placuta. Problema e ca sunt prea perfectionista si pretentioasa. Dar viata are caile ei nebanuite si nu stii cand ti se poate schimba viata. Niciodata nu m-am gandit ca voi zbura cu avionul. si am facut-o, de 3 ori. ultima data am plecat cu nepotelul, o responsabilitate uriasa, dar am reusit.. Cat despre depresie, vine, trece. uiti de ea.iar cand iti e lumea mai draga te loveste de zici ca e prima data.
Asta e crucea mea pe care trebuie sa o duc.
Va doresc sa aveti o seara linistita si calduroasa.
Ai dreptate in tot ceea ce spui.. dar nu stiu cum sa fac lucrul asta. Sa devin un nou eu. De felul meu sunt o fire vesela, cu simtul umorului, cam ironica, si am acel "ceva" care ma face placuta. Problema e ca sunt prea perfectionista si pretentioasa. Dar viata are caile ei nebanuite si nu stii cand ti se poate schimba viata. Niciodata nu m-am gandit ca voi zbura cu avionul. si am facut-o, de 3 ori. ultima data am plecat cu nepotelul, o responsabilitate uriasa, dar am reusit.. Cat despre depresie, vine, trece. uiti de ea.iar cand iti e lumea mai draga te loveste de zici ca e prima data.
Asta e crucea mea pe care trebuie sa o duc.
Va doresc sa aveti o seara linistita si calduroasa.
Un alt punct de vedere.
Problema este ca esti incompleta adica iti lipseste jumatatea ta.
Cu scrie in biblie "Iubeste-l pe celalat cu te iubesti pe tine, deci in primul rind trebuie sa te iubesti pe tine adica sa vezi paharul jumatate plin si nu jumatate gol adica sa cauti extraordinarul in lumea ordinara si undeva in alta parte nedefinita.
Cu cuvinte simple trebuie sa-i "dai foc rebelului" din tine si sa scoti la iveala luptatorul din tine.
Bobocii se numara toamna asa ca trebuie sa construiesti marele tau vis, asa cum ai vrea sa fii la 70 de ani si sa lupti pentru acel vis.
Problema este ca esti incompleta adica iti lipseste jumatatea ta.
Cu scrie in biblie "Iubeste-l pe celalat cu te iubesti pe tine, deci in primul rind trebuie sa te iubesti pe tine adica sa vezi paharul jumatate plin si nu jumatate gol adica sa cauti extraordinarul in lumea ordinara si undeva in alta parte nedefinita.
Cu cuvinte simple trebuie sa-i "dai foc rebelului" din tine si sa scoti la iveala luptatorul din tine.
Bobocii se numara toamna asa ca trebuie sa construiesti marele tau vis, asa cum ai vrea sa fii la 70 de ani si sa lupti pentru acel vis.
La problema dvs, principala este nevoia de a va accepta pe dvs si viata dvs cu tot ceea ce inseamna ea, iar medicamentele sunt secundare.
In primul rand aveti nevoie de psihoterapie, de multe discutii cu o persoana capabila sa va asculte si sa va ajute sa scapati de anumite programe pe care le aveti si care va dau aceste stari neplacute. Tratamentul este util numai pana se obtin niste rezultate cu ajutorul psihoterapiei.
In primul rand aveti nevoie de psihoterapie, de multe discutii cu o persoana capabila sa va asculte si sa va ajute sa scapati de anumite programe pe care le aveti si care va dau aceste stari neplacute. Tratamentul este util numai pana se obtin niste rezultate cu ajutorul psihoterapiei.
Si eu va recomand psihoterapia. Depresia anxioasa se datoreaza unor incurcaturi in propiile convingeri, este o intampinare neadecvata a sarcinilor vietii si cu certitudine toate acestea isi au radacina in propia copilarie.
E bine sa discutat cu un specialist in psihoterapie adleriana care face o analiza profunda.
numai bine
E bine sa discutat cu un specialist in psihoterapie adleriana care face o analiza profunda.
numai bine
Alege-ți medicul și fă o programare!Peste 13000 de cabinete medicale își prezintă serviciile pe ROmedic.
Alte subiecte care v-ar putea interesa:
- 7Diabet + Depresie=Schizofrenie?
- 18teama de a manca sau depresie?
- 5O fi anxietate?
- 9Nu stiu cum sa procedez, cine imi poate da un sfat ?
- 18sindrom anxios depresiv
- 0Anxietate - intre Cipralex sau Arketis
- 6sufar de vreo sase luni de anxietate
- 19Schizofrenie?...am sanse sa-mi revin?
- 8Nu stiu ce se intampla cu mine!!!
- 5depresie si efecte asupra relatiei de cuplu
- 2Atac de panica sau Depresie
- 4sindrom anxios depresiv
- 6anxietate si depresie de 22 ani
- 4tratament cu cipralex pentru depresie de un an
- 14De 3 ani ma lupt cu niste stari ciudate... anxietate?
- 7Atacuri de panica
- 11Anxietate și disfuncție erectila
- 8Tulburare de anxietate
- 6Anxietatea generalizata
Mai multe informații despre: Anxietatea Depresia Antidepresivele
Din Biblioteca medicală vă mai recomandăm:
- Depresia postpartum (postnatală)
- Anxietatea
- Tulburarea de anxietate generalizata
- Tulburarea anxioasa datorata unei afectiuni medicale
- Atacurile de panica
- Depresia
- Ciclotimia - tulburarea ciclotimică
- Anxietatea de sănătate
- Atacul de panică în sarcină
- Sindromul depresiv major - schimbările patologice de la nivel cerebral
- Antidepresivele - efecte reale sau placebo?
- Anxietatea și alimentația
- Efecte secundare ale antidepresivelor
- Ce impact au medicamentele psihotrope asupra sănătății fizice?
- Anxietate
Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și: