De ce ne simtim slabiti psihic si fizic.

Scriu aceasta tema in urma experienti mele si apoi a studieri. Am constientizat faptul ca simt o pierdere mare de energie psihica si fizica, atunci eu am inceput sa caut solutii.

Cum iti dai seama ca ai pierdut o cantitate mare de energie... simplu, simptomele sunt;in primul rand depresia, un gand de ne implinire, pierderi de memorie, SI GANDUL CA NU ESTI CEL CARE I-SI CONDUCE VIATA (atunci ai un hot sau hoti de energie).

Intreaba dr daca iti da tratament pt depresie si daca il iei vei vedea ca o sa iti mai revina energia.

Ma refeream la altceva...
In prezenta a anumitor persoane, de i-mi vine sa fug, cand aud numai vorbe rele, barfe, etc...

Gandurile negative care le primesti din anumite situati i ti afecteaza energia vitala.

Buna seara.
Fratele meu diagnosticat cu tulburare deliranta persistenta in urma cu 5 ani, refuza sa ia medicamentele indicate, refuza sa mearga la medic, refuza sa mai vorbeasca cu membrii familiei, nu se mai alimenteaza, are furii, ura, este slabit si foarte slab fizic, inventeaza tot feluri de lucruri imposibil de ascultat sau de reprodus de un om normal, s-a izolat si refuza sa se lase ajutat.
Pe larg: De aproximativ 6 ani fratele meu sustinea ca un coleg de serviciu ii face vraji, facaturi(fratele este inginer), a deveni din ce in ce mai nervos si slabit fizic, am mers pe la diferiti medici unde nu s-a gasit nimic si apoi noi familia l-am dus la psihiatrie cu acordul lui, unde a fost internat cu diagnosticul de mai sus.
A urmat un tratament antipsihotic inca 2ani perioada in care s-a simtit bine si arata bine apoi a rarit vizitele la medicul psihiatru, si a rarit si medicamentele pana le-a exclus total, fara aviz medical. Fratele meu locuieste singur in chirie, iar noi familia suntem la 150 km distanta de el, lucreaza dar in prezent starea lui s-a detereiorat dramatic. Sustine ca noi familia ii facem tot timpul vraji, in trecut il facea vinovat pe colegul lui, apoi a largit cercul vinovatilor pentru starea lui cu noi familia, o uraste pe mama noastra cu toata fiinta lui, ne acuza ca vrem sa-l scoatem nebun ca sa-i furam banii, inventeaza despre noi tot felul de grozavii, tine legatura prin telefon cu niste neamuri caraora le-a spus ca daca mergem la usa lui ne va omori, unui unchi i-a zis ca vine peste noi si ne ucide.
Refuza sa se alimenteze, pe motivul ca tine post, si oricine incearca sa il indrume spre medic, este jignit, deoarece fratele meu considera ca el nu este bolna ci noi ii facem rau ca sa-i furam sufletul si banii.
Noi toti eram in relatii foarte buna pana cand s-a agravat boala, am incercat sa-l ajutam cum am stiut, am fost la psihiatrii, psihologi(pe care fratele meu nu ii accepta) la preoti, am tinut si tinem posturi, am facu masluri multe rugaciuni, am ceru ajutorul persoanelor specializate de la fundatia Estuar, dar situatia este mult inrautatita.
Fratele meu are 36 ani, lucreaza, si el sustine ca el nu are nici o problema medicala deoarece chiar si psihiatrul la vizita medicala periodica la serviciu la gasit sanatos?!?(are un serviciu in care nu are colegi directi ci lucreaza cu aparatura deci nu este vazut zilnic de colegi, si cred ca de aceea nu i-a remarcat nimeni comportamentul. ) Ultima oara i-a spus unui unchi, la telefon ca daca noi nu incetam sa-i facem facaturi el nu va mai bea si nu va mai manca nimic pana va murii dar si faptul ca o sa ne dea in judecata ca l-am internat la psihiatrie in urma cu 5 ani.
Tot ce aflam despre starea lui este prin intermediul unor neamuri cu care comunica telefonic.
Am sunat de mai multe ori la spital ca sa cerem ajutor si sfaturi, si intotdeauna ni s-a spus ca trebuie sa-l aducem acolo sau sa cerem ajutorul politiei si salvarii daca devine agresiv, dar noi(noi-adica eu sora si parintii) nu avem cum sa ne apropiem de el, nu ne accepta, ne-ar bate, a spus-o el.
Nu stiu cum am putea sa-l ajutam, cum sa prevenim distrugerea pe care si-o aplica singur, degrdarea si dezumanizarea.
Imi cer iertare pentru felul in care am descris aceasta poveste, dar sunt si suntem o familie distrusa care nu mai are liniste, deoarece il iubim pe acest om si nu stim cum sa-l ajutam. Va rog in functie de cele expuse mai sus, dati-ne un sfat ce sa facem, sum si prin ce sau prin cine sa-l facem sa inteleaga ca el are nevoie de ajutor medical.

@iris9: De ce a renuntat fratele dvs la tratament, daca se simtea atat de bine cu el, precum spuneti?! V-a spus el personal ca se simtea nemaipomenit cu el, sau asta ati dedus dvs din comportamentul lui? Si, ca sa va faceti o idee, puteti lua si dvs o pastila de antipsihotic din care lua fratele, de proba, ca sa vedeti cam cum se simtea el, si poate veti trage singura concluzia de ce a renuntat la el...

Mie imi spuneti...nici soarecilor de laborator nu le plac antipsihoticele, fug de ele ca de dracu. :))

De ce nu probati si dvs pe propria piele efectul acestor medicamente, daca tot le faceti reclama?! Doar nu veti muri, desi au existat si cazuri de moarte subita de la ele...

Bolnavii psihotici diagnosticati au drepturile civile restranse prin lege deci teoretic puteti cere oricand o internare fortata (politie plus salvare) pe baza a ce ati povestit deja aici, ca refuza tratamentul si ameninta, deoarece in aceast stadiu ei reprezinta un pericol real care se poate manifesta oricand, deci nu asteptati ci planuiti o interventie intr-un weekend cand este acasa, dupa care anuntati acest lucru si la serviciu ! Acest tip de internare trebuie sa devina motivul suficient pt care el sa-si ia voluntar tratamentul si nu subiect de amenintari pt familie ! Pana nu accepta acest lucru inseamna ca este in stadiu psihotic !

Stevens, tu vrei sa aiba aceeasi soarta ca frate-tu?! Stai linistit, in banca ta.Atat timp cat omul nu e un pericol pt cei din jur, decat poate daca este provocat, atunci nu au cum sa-l interneze cu forta.

Daca se respecta regulamentele interioare si i se respecta drepturile nu va pati absolut nimic, nu mai amesteca lucrurile si nu mai folosi nici tu santajul de orice tip specific psihoticilor netratati !
Daca sunteti responsabili acceptati diagnosticul si tratamentul si nu va mai fi nici o problema ! Tu ai nevoie sa te tratezi pe tine si pe taica-tu, nu sa gasesti noi membri pt clubul de psihotici si basisti incurabili ! :)

Buna ziua. Va multumesc pentru sfaturi si pareri.
Am vazut si am inteles ca unele antipsihotice au efecte secundare neplacute, chiar din medicatiile prescrise fratelui meu, una din cele cu eliberare prelungita i-au facut mai mult rau, am observat asta si am inteles, insa la unul din cele administrate pe gura, am observat noi toti din familie o imbunatatire a starii lui, era mai vesel, nu se mai enerva din orice, se imbraca mai variat si curat, fata lui esta altfel privirea, se putea discuta cu el dar intr-adevar dimineata se trezea mai greu. In acele momente sutinea ca se simte bine, iar acum spune cu hotarare ca de fapt medicamentele nu l-au ajutat ci ca i-au facut rau, ca i-au distrus ficatul si rinichii.
De psihoterapie nici nu poate fi vorba ca sa accepte, am fost cu el la 2 psihoterapeuti, dupa mari lupte de convingere, si nu am rezolvat nimic deoarece el considera si atunci ca acest serviciu este o prostie, iar in prezent le tot spune neamurilor ca l-am convins sa mearga acolo ca poate acestia(psihoterapeutii) cheama salvarea ca sa-l interneze si ca nu mi-au iesit planurile, deoarece el nu are probleme ci eu le inventez.
M-am informat in ceea ce priveste acea internare(la serviciul de psihiatrie si la politie) nevoluntara, si mi s-a spus clar ca daca in momentul in care sunt chemate aceste servicii pacientul nu este agresiv, nu-l ia nimeni cu forta. In plus noi nu dorim sa-l internat ci am vrea sa existe o cale prin care fratele meu sa fie convins el singur ca are nevoie de medicamente, sa-si aleaga medicul cu care sa tina legatura
asa cum trebuie si sa nu fie afectat la serviciu.
De asemenea mi s-a spus clar ca daca il internam nevoluntar nu inseamna ca ulterior va lua medicatia prescrisa si atunci toate acestea il vor afecta si mai rau, iar cu noi va rupe legatura definitiv, in prezent noi tot speram ca-si va revenii, ca ne va accepta, ca ne accepta ajutorul.
Credeam ca poate exista o pacaleala legala ca sa zic asa si care sa reprezinte de fapt ajutor pentru el. Imi vine sa tot plang ca nu se gaseste o portita cat de mica in rezolvarea acestei grave probleme. Daca fratele meu ar fi bine, nu ar conta ca nu vorbeste cu noi dar el nu se simte bine deloc, are zile cand nu se poate ridica din pat, nu mananca nimic este casectic, spune ca are intepaturi la inima, ca simte cum toate organele ii ies afara, aude, vede diverse ciudatenii, si in acele momente sustine ca atunci i se fac vraji de familie si inca de cateva persoane(fostul coleg de serviciu cu familia lui, un preot), acestea fiind cauza starii lui de rau, nu o boala, asa ceva nu accepta.
De asemenea nu avem cum sa discutam cu el nici cu tact, nici fara, pentru ca el nu ne raspunde la telefon, iar cand totusi a facu-o, vorbea doar el, ne tot reprosa diverse, toate inventate de el, si noua ne zicea sa tacem din gura, ca altfel ne inchide telefonul, cum s-a si intamplat. Ne-am gandit sa mergem pur si simplu la usa lui, dar cu siguranta nu ne va deschide, ca zice ca mergem sa-i facem vraji! De cate ori a incercat vreun neam cu care fratele meu mai vorbeste la telefon, sa aduca in discutie, ca ar trebui sa mearga la doctor daca tot se simte asa rau, el ridica tonul iritat si-l acuza pe acel neam ca face complot cu noi, ca sa-l facem nebun. De asemenea doctorul la care a fost luat in evidenta, sustine ca nu poate sa-l ajute decat daca pacientul in cauza doreste, iar la noi chiar nu doreste.
Ce sa facem? Il lasam pur si simplu sa se distruga!

@iris9: Dar cum a ajuns fratele dvs in aceasta stare?Nu pot sa cred ca era sanatos si intr-o zi, s-a trezit brusc cu toate aceste stari...Ii cunoasteti trecutul, a avut probleme cu alcoolul, drogurile?A avut deceptii in dragoste?In ce relatii va aflati pana sa ajunga in starea asta? Eu sunt convins ca evolutia 'bolii' lui a fost treptata, observabila.Voi ar trebui sa stiti cel mai bine, trebuia sa fi observat de mult schimbari in comportamentul lui.Rezolvarea nu o veti gasi intr-o pastila, asta va garantez, sau in cel mai bun caz va fi doar o rezolvare temporara(in aparenta).Cauza problemei lui pare sa fie una mult mai complexa decat un simplu dezechilibru chimic...

Fratele meu este plecat de acasa de 17 ani, la inceput la facultate, apoi a inceput serviciul. Dintotdeauna a fost o persoana extrem de inchisa, introvertita, putin sociabil, secretos, suspicios, dar cu suflet foarte mare. A fost o perioada cand urma cursurile unei a doua facultati si si lucra, atunci era extrem de obosit, irascibil. De pe la varsta de 29 ani a inceput sa se poarte mai ciudat prin faptul ca spunea uneori ca un coleg de serviciu ii face facaturi, apoi acest lucru a devenit o obsesie pentru el, au mai aparut irascibilitatea crescuta, unele idei ciudate, slabiciune fizica, insomnii, intepaturi la inima. In 2010 se simtea foarte rau, a mers singur pe la tot felul de doctori, apoi cand starea lui s-a inrautatit am cerut ajutor la o psiholoaga, care in momentul cand i-am povestit simptomele fratelui meu ne-a indrumat spre psihiatrie. Atunci a fost internat cu dg Tulburare deliranta persistenta, restul am scris mai sus.
Intotdeauna a fost familist, dar nu-i placea sa fie intrebat despre viata lui, povestea doar cand voia el ce voia. Daca insistam cu vreo intrebare spre ex.: "ce salar ai?" raspundea cu o ironie sau uneori se enerva, asa ca noi l-am luat asa cum era el fara sa ne gandim vreo clipa ar putea fi vreo boala.
Nu stim sa fi avut vreo deceptie(el nu spunea, noi nu insistam cu intrebarile), nu a folosit alcool, nu cred sa fi incercat vreodata droguri.
Spuneti ca rezolvarea nu sta intr-o pastila, dar va rog din inima sa-mi spuneti care ar fi rezolvarea! Asta cautam! Ar fi minunat sa gasim cauza si rezolvarea ei.
Cred ca am omis sa scriu ca este o persoana credincioasa, sau chiar fanatica(spun asta deoarece stiu ca credinta fara dragosta inseamna fanatist, ori el acum este plin de ura) si sustine ca isi gaseste putina liniste atunci cand se roaga, deseori el se roaga ore intergi, merge la biserici, manastiri, tine post asa cum stie el, iar noi familia asa cum putem noi. El locuieste la 150 km distanta de noi, asa ca sunt multe pe care nu le stim, sau le stim asa cun ne-au fost transmise.

Ati spus ca este o persoana foarte credincioasa, chiar fanatica...asta e un amanunt foarte important.Fanatismul religios e la fel de periculos ca fanatismul de orice fel.Cred ca cel mai bine ar fi sa incercati sa aflati ce biserica frecventeaza si sa incercati sa luati legatura cu preotul de acolo, fara ca el sa stie.Ii povestiti preotului totul despre fratele dvs, si cred ca el va sti mai bine ce sa discute cu el si cum sa abordeze problema.Daca in psihologi si psihoterapeuti nu are incredere, in preot cu siguranta va avea incredere, daca e un om credincios.Cred ca asta este primul pas ce trebuie facut, si cel mai important pas totodata.Pt celelalte simptome pe care le are, cum ar fi slabiciunea fizica, insomnia, intepaturile la inima, irascibilitatea, exista tratamente alopate si homeopate care sa i le amelioreze.Dar in primul rand trebuie rezolvata problema delirului, iar acolo cred ca preotul va poate ajuta cel mai mult.
Din ce ati descris, nu mi se pare ca fratele dvs ar fi un caz irecuperabil, cum credeam initial.Sunt sanse mari sa il readuceti pe calea cea buna.Daca ar fi fost ateu convins, atunci ar fi fost un caz irecuperabil, dupa parerea mea, dar asa mai exista o portita.Preotul trebuie sa joace rolul psihologului si al psihoterapeutului.:)

Eu cred ca exista in lege o prevedere care se refera la episodul psihotic care este urgenta medicala ! Daca spuneti celor de la salvare ca fratele Dvs. este IN EPISOD PSIHOTIC (infloriti putin simptomele) din cauza ca nu si-a luat tratamentul iar ei la randul lor vor spune celor de la Politie ca bolnavul este necooperant (ceea ce este un simptom specific) sunt de parere ca puteti sa ii faceti macar o vizita cu cei de la Salvare daca nu si o internare pt tinere sub observatie timp de 2-3 zile !

Daca nu exista aceasta prevedere in lege atunci va trebui intervenit la Ministerul Sanatatii pt a introduce un astfel de paragraf in regim de urgenta ! Altfel veti fi nevoiti sa asteptati pana cand el va pierde total contactul cu realitatea si va fi observat de vreun vecin sau prieten !

Stevens, tu cat de bine esti ancorat in realitate? Hai sa ne vedem barna din ochi... :))

Eu macar am argumente logice pt ceea in ce cred, desi unii 'specialisti' ar spune ca si eu delirez.:))Cu totii avem cate un 'delir' personal(unii dintre noi chiar mai multe), important este sa stim sa traim cu el, sa il controlam noi pe el si nu el pe noi...

Doar nu crezi ca daca iris l-ar duce pe fratele ei din nou la psihiatrie, acesta isi va schimba brusc parerea cum ca i-ar fi fost facute vraji.Acolo trebuie ceva mai mult decat medicatie, de asta i-am recomandat sa mearga la preot.

Va multumesc pentru sfaturi si imi pare rau ca s-au produs astfel de divergente, david90 si Stevens.
Adevarul este ca versiunea cu internarea nevoluntara imi da fiori, si de aceea caut o rezolvare mai blanda, care sa nu lase asa urmari...

Iris, stai linistita, eu cu Stevens ne stim de ceva vreme, el e un veteran al forumului, ne permitem astfel de 'divergente'.Uneori sunt divergente intentionate, asa mai iesim din monotonie.Daca am fi de acord unuii cu altii, tot timpul, ce plictisitoare ar fi viata... :)

O varianta mai buna ar fi neurolepticele picaturi care ii pot fi puse in mancare, in doza mica dar totusi eficace, de cineva care locuieste cu el ! Exista o astfel de persoana ?!

D-l dr., n-are domne preotul nicio vina, saracul, el decat isi face meseria...e vina enoriasului ca refuza sa gandeasca de unul singur si se lasa manipulat...asta in general.In cazul fratelui lui Iris e ceva mai mult decat atat, mai mult ca sigur a avut niste experiente de viata mai neplacute in trecut, ce l-au impins in aceasta prapastie, iar singurul refugiu l-a gasit in religie, asa cum o intelege el...

Iar, in general, persoanele ce devin fanatice religios, au fost crescute inca de mici intr-un mediu familial in care religia se respecta cu strictete.Nu stiu daca e cazul fratelui lui Iris...

p.s. Un preot/duhovnic adevarat, poate inlocui cu succes orice psiholog si psihoterapeut.Ba mai mult, in cazul unei persoane credincioase, cred ca s-ar descurca de 100 de ori mai bine, ar avea rezultate mai bune.
De psihiatri nu-mi mai amintiti, ca aia nu-s medici, sunt pseudomedici.Umbla in halate albe si lucreaza cu pixul...

Si nu ii poate trage nimeni la raspundere in caz de malpraxis, ca doar pacientul sau rudele lui, stie/stiu sa citeasca un prospect al unui medicament psihiatric...Ei fac experimente pe banii si pe sanatatea pacientului, si totusi sunt scutiti de orice eventuala vina.Iar pacientul ramane si fu*ut (cu sanatatea in pioneze) si cu banii luati...pam pam
Macar sa lucreze pe principiul 'satisfactie garantata, sau banii inpoi'...

@ iris9

O persoana care isi face rau sie insasi si nu mananca este considerata conform legii urgenta psihiatrica.

Singura modalitate prin care va puteti ajuta fratele este sa patrunda cineva in casa lui care sa deschida accesul politiei si salvarii. Daca nu exista o astfel de persoana nu avem lege care sa permita politiei sa sparga usa si sa il aduca la ambulanta.

Fratele dv. este in episod psihotic. Fara internare de minim 3-4 saptamani si supraveghere medicala nu isi va reveni.

Tratamentul pentru episod psihotic este mai puternic decat cel de intretinere si va dormi foarte mult. La spital are mancare, are doctori si asistente care il supravegheaza permanent.

Numai de frica antipsihoticelor va iesi fratele lui Iris din episodul psihotic, nici nu va trebui sa le mai inghita... :)) Problema e ca, dupa externare, se vor confrunta exact cu aceleasi probleme, poate nu imediat, dar la scurt timp.Pt ca psihiatria nu vindeca tulburari psihice, nu asta e scopul ei, scopul ei este sa ii tina pe 'bolnavi' drogati pe viata, daca se poate.
Pacientii nostri, clientii nostri...

Clara, tu ce tratament iei pt delirul mistic de care suferi? :))

Va multumesc tuturor
Fratele meu locuieste singur si este exclus sa patrunda cineva in casa lui, caci nu avem cheie si nici nu vrem sa producem un scandal.
In urma cu ceva timp am cautat un preot caruia i-am povestit situatia noastra si speram sa primesc sfaturi dar in schimb am fost certata tare ca nu merg la biserica, ca nu tin posturi suficient de mult, si ca datorita atitudinii mele fratele meu a patit asta, mai mult mi-a spus ca fratele meu sufera din cauza pacatelor parintilor si in special ale mamei. Acel preot nu m-a vazut niciodata pana atunci, nici pe mine si nici pe familia mea, dar aspru ne-a criticat, si cred ca fara temei. Probabil ca si fratele meu merge la un astfel de preot care-i alimenteaza delirul.

Daca asa sta treaba cu preotii nostri, atunci ii cer si aici scuze dlui psihoterapeut Rares.Stia dumnealui ce stia...eu daca nu prea dau pe la biserica, nu stiu cum sunt preotii, in marea lor majoritate probabil.Ii credeam niste oameni mai 'cu scaun la cap'...

Iris, mai in gluma mai in serios, eu spre un preot ca cel din videoclipul urmator v-as indrepta... :))

-*

(*modificat de admin)

Preotul respectiv a facut 2 greseli grave dar a spus si un adevar ! Adevarul este ca e mai mult decat recomandat ORICUI (cu atat mai mult terapeutilor care vor sa-i vindece pe altii) sa se tina de biserica, de un duhovnic si sa posteasca pe masura puterilor si ocupatiei fiecaruia !
Greselile grave sunt ca, in primul rand a plecat de la premisa ca boala fratelui este posesie demonica de aceea v-a certat atat de tare pe Dvs si parinti iar in ce-l priveste pe fratele in mod sigur confunda delirul sau mistic cu o religiozitate sanatoasa si mai mult ca sigur crede ca l-ati abandonat cumva pe fratele Dvs in 'drumul' spre vindecare ! In consecinta daca l-ati pune pe acel preot sa aleaga intre Dvs si fratele in mod sigur ar spune ca fratele este cel sanatos iar Dvs sunteti cea care nu urmati drumul corect, ceea ce este evident fals din punctul de vedere al sanatatii psihice ! :) El merge pe ipoteza imbecilului de la Tanacu ! Ii spun imbecil pt ca acel personaj nu era preot, deci nu avea voie nici sa spovedeasca, nici sa oficieze Liturghia si cu atat mai putin slujba Maslului !

Ar trebui ca preotii pe langa alte materii pe care le invata la seminarul teologic sa studieze si putina psihiatrie, ca sa poata discerne intre bolnavii cu delir mistic si oameni cu o religiozitate sanatoasa, iar pe primii sa-i indrepte cu blandete spre medicii specialisti !