Cum sa comunic cu mama?

Buna.Am decis de ma descarc aici, in lipsa de sfaturi si solutii la framantarile mele.Nu am avut niciodata o relatie buna cu mama si am ajuns acum in situatia in care nu mai am nici o scapare.Povestea este urmatoarea...anul trecut am sustinut examenul de bacalaureat si evident dupa aceea am dat la facultate.Am ales medicina veterinara si imi puneam toate sperantele sa intru la buget, insa nu a fost asa.M-am gandit apoi ca nu o sa poata familia mea face fata unei astfel de taxe imense(in jur de 4, 200 ron) insa mama a insistant sa merg, cu conditia ca anul viitor sa fiu la buget.Am acceptat pentru ca imi cunosteam puterile.Insa hotararea si curajul meu nu a fost destul.Am invatat in putin timp ca la aeasta facultate mai toata lumea are relatii, mai toti studentii sunt copii altor medici veterinari, care desigur se cunosteau cu profesorii mei.si mai mult de atat nimeni nu se ascundea, ba mai mult era si ceva de laudat ca ai pile si poti sa faci fata oricarui examen de 500 de pag. nici profesorii nu se sfiau sa intrebe la cursuri'tu esti fata domnului doctor cutare?' sau 'Andrei, sa ii spui tatalui tau sa ma viziteze'...Astfel avantul meu s-a transformat in scut timp in sila.Imi uram colegii pentru faptul ca eu stateam o sapt sa invat pentru un examen si ei nu aveu niciun stres. Notele mele nu sunt printre cele mai stralucite, am si 2 restante, pentru care daca as fi avut bani probabil nu mai existau.
Acum a trecut un an si sunt in stagiul de practica, chiar imi place ceea ce fac si m-am tot gandit ce alta facultate sa fac daca renunt la asta(avand in vedere faptul ca voi fi tot la taxa in anul 2) si nu imi vine nimic in minte, nu ma vad facand altceva.Nu vreau sa credeti ca ma incapatanez sa fac ceva ce nu pot, dar am avut multe conflicte interioare si multe nopti nedormite bantuite de intrebarea asta.
Acum, cum sa ii spun eu mamei ca o sa fiu iar la taxa?Ea nu intelege cum stau lucrurile aici, orice as spune va zice'daca invatai, nu eram in situatia asta', mi-e teama de reactia sa.
Desigur m-am gandit si la o alta varianta si anume sa ma angajez pe timpul verii si poate o sa lucrez si 2-3 luni la inceputului anului 2, pentru a aduna ceva banuti, sa imi pot platii macar o parte din viitoarea taxa.Dar chiar si asa asta ar insemna sa ma ascund in continuare de mama si urasc asta la mine.Urasc ca nu ma pot deschide si ea nu ma poate intelege.
p.s scuze pentru posibilele greseli de ortografie.

Vreau sa incep cu cateva intrebari:MAMA TA A FACUT FACULTATEA? SI DACA DA CAND? ce lucreaza mama ta si cand ai avut cu ea o discutie deschisa ultima oara?
ACUM referitor la tine : daca iti place foarte mult ceea ce faci ar trebui sa te folosesti de asta si sa te ambitionezi sa termini aici unde esti si eu mia sfatuit nepotii sa afaca veterinara este o munca mist-o, banoasa oriunde ai fi in oras sau la tara, si fara un program fix, static mereu faci altceva nu te plictisesti, si te poate si ajuta material pt o viata mai linistita, si stai linistit ca in orice facultate si chiar in viata la munca sau de zi cu zi te vei lovi de aceasta prioblema: cine tea trimis, al cui esti etc...ASA A FOST SI IN TRECUT SI IN PREZENT SI VA FI SI IN VIITOR..

Buna ziua H.S,

Ingeleg ca in prezent situatia a devenit tensionata din cauza taxei pentru facultate. Ceea ce remarc din povestea ta este faptul ca mama te-a sustinut financiar un an, dar a pus si o conditie. Tu inca nu ai avut o discutie cu ea pe acest subiect. Pe tine framanta cum ar putea reactiona.
Vreau sa te intreb ce spune tatal tau despre taxa ta de scolarizare?
Este normal sa te ingrijorezi avand in vedere ca nu ai reusit sa treci la buget asa cum i-ai promis mamei, insa teama ta nu este reala.
Nu stii exact cum va reactiona mama ta, doar presupui. Sigur ca este posibil sa-ti adreseze exact aceste cuvinte pe care tu le intuiesti, dar este foarte important cum te pozitionezi tu in aceasta discutie.
Ai spus ca iti place foarte mult ceea ce faci poate ca ar fi bine sa te concentrezi doar pe tine. Pe obiectivele tale si studiu, lasand la o parte ceea ce fac altii. Exact acest lucru va face diferenta in viitor intre tine si colegii "cu pile". Tu vei fi un bun medic care v-a profesa, unii dintre ei este posibil sa nu poata face acest lucru. Incearca sa privesti mai departe in viitor. Este foarte posibil ca presiunea asupra ta de a trece la buget te-a demoralizat. Se spune ca un arcas care trage cu arcul din placere este maestru, dar cand are o miza incep sa-i tremure mainile. Discuta deschis cu mama ta spune-i exact ceea ce simti. Ajut-o sa intelegaca ca ai nevoie de sprijunul ei moral si material. Si o tema de meditatie pentru tine ar fi: sa observi in ce fel contribui tu la faptul ca nu ai o relatie buna cu mama.
PS: sunt psihologi care ofera consiliere pentru persoane cu posibilitati limitate, poate ca ti-ar prinde bine sa vorbesti cu un specialit. Mult succes!