Cum poti trece peste o indiferenta, atata timp cat iubesti?

Buna tuturor!Ma numesc Diana, am 20 de ani.m-am gandit sa va scriu voua, cei care stiti despre aceste perioade dificile ale vietii.am avut o relatie de un an de zile cu un baiatde 26, si de o saptamana nu mai suntem impreuna.in ultima luna nu ne mai intelegeam deloc, tot timpul ne certam din diverse motive, mai ales din cauza comportamentului lui, atunci cand mergeam seara pe la el dupa ce ieseam de la munca, era tot timpul obosit, vorbeam cu el nu-mi acorda atentie, avea alte preocupari, statea la televizor, pe laptop, il rugam sa-mi aduca ceva, nu era amabil, ii era sila.pur si simplu eu nu eram in fata lui, era nepasator, indiferent, daca ii spuneam ca-mi doresc sa iesim, sa ne recream, sa mai glumim, sa ne imbratisam, nu era de acord.tot timpul imi spunea ca eu sunt nemultumita, ca nu-l accept asa cum este el...consider ca un om are nevoie de afectiune, de iubire, de intelegere, de cuvinte frumoase, nu sa-l ignori, sa fi indiferent cu el...in plus el avea un hobby, in fiecare duminica seara se ducea la poker, iar eu nu prea eram de acord cu lucrul asta.asta mai ales din cauza comportamentului lui...si poate si a parintilor lui, care l-au rasfatat...si dupa foarte multe perioade in care ne certam, ne impacam, eu am pus capat relatiei, iar de o sapt.nu m-a mai sunat, nu m-a mai cautat, nik, iar eu l am sunat dupa trei zile sa vad ce face, daca este bine...si am discutat cu el, si i am spus sa ne impacam, sa gasim o modalitate, dar el a spus ca nu se mai poate, ca nu-l pot accepta asa cum este, ca tot timpul o sa-mi doresc mai mult, ca o sa ne impacam si o sa reactionez la fel, nu inteleg de ce nu-si da seama ca greseste...ma doare ca ma ignora, ca nu ma suna, nu ma cauta.nu-i pot intelege comportamentul si ajung la concluzia ca nu ma iubeste, ca nu tine la mine...vreau sa trec peste, sa-l uit, sa nu mai plang, sa nu mai apelez la el cand am vreo problema...nu pot realiza cum poate un om sa fie asa, sa nu lupte pentru ceea ce a construit...am discutat cu el azi, si i am spus sa mergem impreuna la un psiholog, i-am zis ca eu am nevoie de relatia asta, ca eu nu vreau sa renunt, iar el nu pare deloc incantat, nu crede ca lucrurile pot fi si mai bune.