Cum m-am vindecat de atacuri de panica, anxietate
buna nicukent si eu tot aceasta problema o am in cap
chestia cu infarctul
povestea mea e una mare complicata eu nu eram asa
1deci pe la 6 ani era sa mor inecata
2 in familie numai scandal si batai intre mama si tata
3abandonata de primul sot cu un copil de numai o luna, ochi scosi de la parinti viata grea
4recasatorita, insarcinata dezbracata aproape complet data afara din casa pe la 2 noapte in bezna fugind pe strada intimpinata de 3 ciini ciobanesti FRICA MARE
5 PLEUREZIE LA PLAMINUL DREPT[INCEPE COSMARUL ]
6 FETITA OTRAVITA MARE SOC CEL MAI MARE
INFARCTUL LUI TATA CARE BEA DE RUPEA SIMPTOMELE LUI SAU TRANSMIS LA MINE
7 TRAIESC MAI MULT SINGURA DECIT CU SOTUL MEU FRICA SI DIN ACEASTA CAUZA
8 NU DORM DACA NU AM BECUL APRINS, LA AUZIREA UNEI STIRI CUM CA CINEVA A FACUT INFARCT [GATA SI EU SUNT PRIMA DUPA]
CAM ASTA SUNT EU ASTEPT SA MAI SPUNETI SI VOI CITE CEVA
VA DORESC SANATATE CA-I MAI BUNA DECIT TOATE
chestia cu infarctul
povestea mea e una mare complicata eu nu eram asa
1deci pe la 6 ani era sa mor inecata
2 in familie numai scandal si batai intre mama si tata
3abandonata de primul sot cu un copil de numai o luna, ochi scosi de la parinti viata grea
4recasatorita, insarcinata dezbracata aproape complet data afara din casa pe la 2 noapte in bezna fugind pe strada intimpinata de 3 ciini ciobanesti FRICA MARE
5 PLEUREZIE LA PLAMINUL DREPT[INCEPE COSMARUL ]
6 FETITA OTRAVITA MARE SOC CEL MAI MARE
INFARCTUL LUI TATA CARE BEA DE RUPEA SIMPTOMELE LUI SAU TRANSMIS LA MINE
7 TRAIESC MAI MULT SINGURA DECIT CU SOTUL MEU FRICA SI DIN ACEASTA CAUZA
8 NU DORM DACA NU AM BECUL APRINS, LA AUZIREA UNEI STIRI CUM CA CINEVA A FACUT INFARCT [GATA SI EU SUNT PRIMA DUPA]
CAM ASTA SUNT EU ASTEPT SA MAI SPUNETI SI VOI CITE CEVA
VA DORESC SANATATE CA-I MAI BUNA DECIT TOATE
buna veronica. Stai linistita ca toate cu infarctul sunt numai in capul nostru si usor usor o sa treaca, din pacate imi pare rau pentru tine ca in aceste momente grele nu ai un pic de liniste si intelegere din partea celui apropiat, eu din fericire am o sotie care ma iubeste si a stat langa mine si m-a incurajat in momentele cele mai crancene cand ajunsesem sa nu mai mananc, sa nu ma mai joc cu copii mei si sa ma izolez de prieteni. treaba cu infarctul nu-i chiar asa cum o gandim noi deoarece nu avem specialitatea necesara sa ne diagnosticam dar creierasul nostru o face, trecem noi si peste asta, ce sa zic tre sa fii puternica si sa stii din propria experienta ca o ameteala, ogreata, o vedere in ceata etc sunt numai efectele anxietatii si totusi nu exista ceva grav, ca daca era infarctul nu prea te intreaba daca vrei sa vina sau nu, ala vine si gata, si vorba ta sa NU MOARA UNU DE INFARCT CA NOI I-O LUAM INAINTE.FII TATRE!!!
buna nicukent ma bucur de raspunsul dat
asa e trebuie, sa fim tari dar cind vin starile nu putem parca raminem blocati si nu gindimm decit la moarte
de parca nu e ceva firesc in aceasta lume
lupt de 10 ani sa depasesc dar hm, ce sa zic atacurile de panika vine mai rar dar anxioasa sunt mai tot timpul
la mine simptomele de la inceput au fost asa miini reci amortite si picioare calduri frisoane transpiratii, dureri mari de cap partea dreapta, sufocare nod in git moleseala slabiciune frica mare fobie de foarte multe lucruri, cum ar fi intuneric spatii mari si goale, trasnete fulgere
dupa ceva vreme m-am pricopsit si cu dureri in piept dar mari si astea m-au ingrozit rau
pentru ca sunt aproape permanent dar nu de intensitate mare, dar atit cit se poate sa-mi fac griji
cum ca am la inima probleme si o sa mor de infarct
ceea ce mi-a dat de gindit este anxietatea care ea ma face din om neom, care nu m-a lasat sa imi pot avea grija cum trebuie de copii
care ma facut incapabila de a mai putea sa am relatie normala cu sotul meu si sti la ce ma refer
e foarte urit e groasnic dar ma rog si eu sa pot merge inainte sa pot sa imi vad de familia mea
cu ajutorul psihologului meu voi reusii sunt sigura chiar de va dura timp
sper din suflet sa fi si tu bn si sa mai vorbim
sanatate iti doresc si astept sa mai vb
cu respect VERONICA
asa e trebuie, sa fim tari dar cind vin starile nu putem parca raminem blocati si nu gindimm decit la moarte
de parca nu e ceva firesc in aceasta lume
lupt de 10 ani sa depasesc dar hm, ce sa zic atacurile de panika vine mai rar dar anxioasa sunt mai tot timpul
la mine simptomele de la inceput au fost asa miini reci amortite si picioare calduri frisoane transpiratii, dureri mari de cap partea dreapta, sufocare nod in git moleseala slabiciune frica mare fobie de foarte multe lucruri, cum ar fi intuneric spatii mari si goale, trasnete fulgere
dupa ceva vreme m-am pricopsit si cu dureri in piept dar mari si astea m-au ingrozit rau
pentru ca sunt aproape permanent dar nu de intensitate mare, dar atit cit se poate sa-mi fac griji
cum ca am la inima probleme si o sa mor de infarct
ceea ce mi-a dat de gindit este anxietatea care ea ma face din om neom, care nu m-a lasat sa imi pot avea grija cum trebuie de copii
care ma facut incapabila de a mai putea sa am relatie normala cu sotul meu si sti la ce ma refer
e foarte urit e groasnic dar ma rog si eu sa pot merge inainte sa pot sa imi vad de familia mea
cu ajutorul psihologului meu voi reusii sunt sigura chiar de va dura timp
sper din suflet sa fi si tu bn si sa mai vorbim
sanatate iti doresc si astept sa mai vb
cu respect VERONICA
buna veronica.din ce relatezi ce ti se intampla sau ce ti s-a intamplat in trecut as zice ca ai fost undeva langa mine sau nu stiu cum sa ma exprim pentru ca exact asa a inceput si la mine aceasta stare de rau, asa cu o numesc psihologii, care incet incet a devenit un cosmar cu care am luptat si mai lupt. hai sa-ti spun ceva: de ce de un an de zile de cand a inceput boala, cu ameteli, usturimi stomac, amortirea mainii stangi, dureri in piept, fobii mai ales iarna sau cand e vremea urata, etc, etc, fara sa iau vreun medicament ma simteam oribil, chiar si cu sedinte la psiholog care aia au si ei tactica lor cand prind gasca mai intai tre sa o jumuleasca(primele sedinte)asa si, cand m-am hotarat in sfarsit sa ma duc la un psihiatru deoarece voiam un medicament ca nu mai suportam chinurile, dupa doua luni de tratament nu au mai fost usturimi, amortiri, durerile in piept au disparut si ele(total), asta ce inseamna ca fara pastile eram cardiac (sau toate bolile pe care le auzeam) si imediat ce si-au facut drogurile efect eram nou nout. puterea mintii e mare, nici nu putem sa ne imaginam ce poate face numai nu inteleg un lucru de ce anxietatea asta nu se manifesta prin curaj, nepasare, bucurie, dragoste etc, pentru ca asta e nebunia din capul nostru. mergem inainte, sa fim tari si sa tinem steagul sus ca si noi avem dreptul la o viata fericita (sunt altii care chiar iau cate un pumn de pastile pentru inima si tot mai dau cu o tigarica, o cafea, spritulet si nu se mai c... pe ei ca mor de infarct).mai vorbim si nu-ti pierde speranta ca nu esti singura suntem milioane de speriati:)))))))
buna din nou multumesc de raspuns
asa e capul face capul trage daca nu eram noi erau altii cum sunt deja,
da ai deplina dreptate, cind vad babe fara griji si betivani care stau toata ziua pe la circiuma si nu se satura nicicind de bautura parca nu imi vine decit sa hulesc in spatele lor
dar fiecare cu destinul lui unii se pling si sunt neintelesi de aceste teribile starti iar altii sunt fericiti si zimbesc vietii
cum putem sa mai zimbim cind te simti ok, bn linga familie hop durerea in piept hop frica
si tristetea se vede imediat pe chipul nostru si facem si pe cei din jur sa se simta rau
oricum fata de cum eram acum mult timp de ma rugam sa mor, sunt cit de cit mai bn
trebuie sa avem rabdare liniste iubire dar nu prea sunt
am 34 ani si 2 fete de 14 ani si 12 ani
deja la virsta aceasta eu cred ca am trecut prin multe necazuri ele m-au afectat desi ma contrazic uneori
psihologul meu imi spune ca am fost o fire foarte puternica de am putut trece prin aceste [drame din viata mea]
dar eu nu cred ca am fost caci altfel nu aveam aceste stari acum
tu, in prezent esti bine ?
ma bucur sa vad oameni care se simt din zi in zi mai bine
uite am citit tot aici pe acest forum ceva casre sincer ma facut a doua oara sa am incredere
si spun asta pentru ca
am fost la un control cu biorezonanta si mia gasit mai multe afectiuni dar in special anxietatea, depresia si fobia, si pentru acestea mi-a recomandat RHODIOLIN dar nu, nu am vrut sal cumpar ca sti tu, , , , problema cu frica de pastile
si citind aflu ca cineva se simte foarte bine
aceste pastile sunt naturale si in prezent le foloseste si o verisoara dea mea care si ea spune ca se simte minunat
o sa le cumpar vreau sa imi spui tu ai luat ceva pentru aceste somatizari ?
poti incerca si tu, bineinteles de vrei
si inca ceva important vreau sati spun
stiu ca ma vei crede, nu stiu de ce o spun dar simt ca vei avea incredere
acum 12 ani dupanasterea fetei mele am facut o pleurezie metapneumonica dreapta cu lichid 2, 50 l si dupa ce am iesit din spitalul de urg bineinteles ma trimis cu bilet de internare la spitalul de tbc
nu am intrat niciodata in spitalul acela
dar riscam enorm sa fac gaura in plamin daca nu il tratam corespunzator
la recomandarea unei asistente, am facut zilnic timp de un an neintrerupt ceai de coada calului la ceva timp am facut o radiografie [nimic ]plamini foarte frumosi
dar, recunosc fumez si asta e viciul meu stiu ca nu e bn dar asta e
acum la controlul acesta cu bio de care tiam zis, sti ce ma intrebat acest medic ?
AI avut ceva complicat la plaminul drept ?
la care bineinteles ca am raspuns ce trebuia
si mia spus ca e o problema si daca voi asculta sa le iau cum spune ea voi fi ok
dar nu, de frica pastilelor am renuntat
multi acuza acesti medici dar sincer nu avea de unde sa stie aceasta doamna ca eu am avut ceva la plamin sau ca am ce stiam defapt ca am
am cumparat o carte de plante si am inceput sa folosesc ceaiuri cartea e scrisa de o autoare mare se numeste MARIA TREBEN cartea se numeste PLANTE MEDICINALE DIN GRADINA DOMNULUI
DAR ASI FI O MINCINOASA DACA NU ASI SPUNE ADEVARUL
UIT 2 ZILE BEAU 3 NU
DAR PE MINE M-A AJUTAT PLANTA ACEEA PENTRU PLAMIN POATE CA SI PENTRU ANXIETATE SI CELELALTE SUNT BENEFICE
acum o sa inchei ce am avut de spus in aceasta seara
iti doresc mult bine si vb
cu stima VERONICA
asa e capul face capul trage daca nu eram noi erau altii cum sunt deja,
da ai deplina dreptate, cind vad babe fara griji si betivani care stau toata ziua pe la circiuma si nu se satura nicicind de bautura parca nu imi vine decit sa hulesc in spatele lor
dar fiecare cu destinul lui unii se pling si sunt neintelesi de aceste teribile starti iar altii sunt fericiti si zimbesc vietii
cum putem sa mai zimbim cind te simti ok, bn linga familie hop durerea in piept hop frica
si tristetea se vede imediat pe chipul nostru si facem si pe cei din jur sa se simta rau
oricum fata de cum eram acum mult timp de ma rugam sa mor, sunt cit de cit mai bn
trebuie sa avem rabdare liniste iubire dar nu prea sunt
am 34 ani si 2 fete de 14 ani si 12 ani
deja la virsta aceasta eu cred ca am trecut prin multe necazuri ele m-au afectat desi ma contrazic uneori
psihologul meu imi spune ca am fost o fire foarte puternica de am putut trece prin aceste [drame din viata mea]
dar eu nu cred ca am fost caci altfel nu aveam aceste stari acum
tu, in prezent esti bine ?
ma bucur sa vad oameni care se simt din zi in zi mai bine
uite am citit tot aici pe acest forum ceva casre sincer ma facut a doua oara sa am incredere
si spun asta pentru ca
am fost la un control cu biorezonanta si mia gasit mai multe afectiuni dar in special anxietatea, depresia si fobia, si pentru acestea mi-a recomandat RHODIOLIN dar nu, nu am vrut sal cumpar ca sti tu, , , , problema cu frica de pastile
si citind aflu ca cineva se simte foarte bine
aceste pastile sunt naturale si in prezent le foloseste si o verisoara dea mea care si ea spune ca se simte minunat
o sa le cumpar vreau sa imi spui tu ai luat ceva pentru aceste somatizari ?
poti incerca si tu, bineinteles de vrei
si inca ceva important vreau sati spun
stiu ca ma vei crede, nu stiu de ce o spun dar simt ca vei avea incredere
acum 12 ani dupanasterea fetei mele am facut o pleurezie metapneumonica dreapta cu lichid 2, 50 l si dupa ce am iesit din spitalul de urg bineinteles ma trimis cu bilet de internare la spitalul de tbc
nu am intrat niciodata in spitalul acela
dar riscam enorm sa fac gaura in plamin daca nu il tratam corespunzator
la recomandarea unei asistente, am facut zilnic timp de un an neintrerupt ceai de coada calului la ceva timp am facut o radiografie [nimic ]plamini foarte frumosi
dar, recunosc fumez si asta e viciul meu stiu ca nu e bn dar asta e
acum la controlul acesta cu bio de care tiam zis, sti ce ma intrebat acest medic ?
AI avut ceva complicat la plaminul drept ?
la care bineinteles ca am raspuns ce trebuia
si mia spus ca e o problema si daca voi asculta sa le iau cum spune ea voi fi ok
dar nu, de frica pastilelor am renuntat
multi acuza acesti medici dar sincer nu avea de unde sa stie aceasta doamna ca eu am avut ceva la plamin sau ca am ce stiam defapt ca am
am cumparat o carte de plante si am inceput sa folosesc ceaiuri cartea e scrisa de o autoare mare se numeste MARIA TREBEN cartea se numeste PLANTE MEDICINALE DIN GRADINA DOMNULUI
DAR ASI FI O MINCINOASA DACA NU ASI SPUNE ADEVARUL
UIT 2 ZILE BEAU 3 NU
DAR PE MINE M-A AJUTAT PLANTA ACEEA PENTRU PLAMIN POATE CA SI PENTRU ANXIETATE SI CELELALTE SUNT BENEFICE
acum o sa inchei ce am avut de spus in aceasta seara
iti doresc mult bine si vb
cu stima VERONICA
buna din nou veronica, eu de un an de zile folosesc cipralexul care cred ca e bun, senzatii naspa am mai mereu dimineata dupa ce ma trezesc pana imi beau cafeaua dupa care ma mentin cat de cat in grafic.eu am mai avut starile astea si acum 10 ani dar am trecut de ele fara nici un pic de medicamentatie, medicamentul meu era sotia cu care cam in perioada cu crize am cunoscuto si cand a intrat la inimioara si am inceput sa ma idragostesc au zburat din capul meu toti fluturasii, si eram bine plimbari, distractii, copii si ce sa zic nimic nu ma mai interesa(DE BOLI) si in sfarsit dupa 10-11 anisori a recidivat, stiu ce am(nu am nimic) dar nu prea mai am acea putere sa trec peste si de indragostit nu mai poate fi vorba, ca..nu mai am cum, intelegi tu, dar eu cred ca suntem bine cat decat fata de altii care nu prea ies din casa, nu dorm noptile, internari pe la psihiatrie, etc. mai vb-im. daca vrei sa-mi vezi fam adresa mea de facebook este nicu malacu pa
in mare parte de anxietate nu poti scapa in totalitate, trebuie sa fi constient de ce ai si sa o ti sub control la inceput cu tratament cand numai poti lupta singur.dupa conteaza f mult autocontrol si sa accepti aceste stari ca si cum fac parte din viata ta...iti va fi mai usor sa treci mai departe...iau xanx de 3 ani un pe zi de 0.25 numai are efect cred car mental ma face sa cred ca ma ajuta sa nu se repete istoria, sunt perioade cand revin mai intesn starile..la mine se manifetsa prin agorofobie.vreau sa iau zoloft e f bun pt cei cu aceste stari creierul numai elibereaza substanta care contine setralina e mai retin din ce mi a zis psihiatrul.pe cale naturala o poti elibera manacand ciocolata si sex f des..nu e o gluma...dar ajuta f mult.sport si companii placute conteaza f mult sa ai pers cu energie pozitiva langa tn...si f multa lume sufera de asa ceva numai ca multi nu isi dau seama ce se intampla cu ei si nici f multi nu te inteleg cand ai starile astea...mereu m am intrebat dc nu s normala ca alti dar cred din cauza ca analizez prea mult situatiile si din cauza organismului meu care devine empatic cu toate probleme din jur.o zi buna!
Buna ziua tuturor am 18 ani si de 6 luni ma confrunt cu atacurio de panica si anxietate. Ma iau din senin stari ca si lipsa de aer transpiratii tremuraturii stari de oboseala... Filmul meu "horror" sa ii spun asa a inceput de vreo 5, 6 luni cand am avut primul meu atac de panica, eram in pat ma uitam la tv si dintro-o data simteam ca ma sufoc ca nu am aer destul transpiratii si valurii de caldura am ramas in starea aceea cam 5 minute apoi am amplificat tot cu mintea mea imi imaginam ca o sa ma sufoc complet, ca voi lesina si apoi voi murii. Am citit foarte multe lucruri despre anxietate asociata cu atacurii de panica si cred ca problema mea vine de la decesul tatalui meu. Tatal meu a murit in bratele mele practic, mai exact a facut un atac de cord pe neasteptate. Eram cu tatal meu la niste prieteni de familie si razand mia spus ca se simte rau si ca nu are aer... Apoi dupa 5 minute nu se mai putea tine pe picioare lam asezat pe pat si in acel moment i sau inclestat mainiile si nu mai putea vorbii, ochii ii lacrimau si respira foarte greu am sunat la ambulanta disperat, tremuram si plangeam ca un copil mic... Intre timp tata a incetat sa mai respire sub ochii mei. Am dat telefonul femeii la care eram acasa si am inceput sa il resuscitez disperat plangand si strigand taticutul meu nu ma lasa !!! Dupa plus minus 5 minute de resuscitare a inspirat odata puternic si a inceput sa respire din nou suiera cand respira si avea o pelicula pe ochii, se forta sa imi spuna ca moare si ma lasa pe drumurii a nimanui.. Apoi cand a venit ambulanta si-a dat ultima rasuflare sub ochii medicilor si din pacate nimeni nu a mai putut face nimic, tatal meu a murit in 20 decembrie 2011 asadar acel craciun a fost cel mai greu craciun din viata mea.mama mea era la munca in italia, a venit acasa lam inmormantat si apoi am venit cu ea in italia... Primele lunii dupa incident il aveam in cap incontinu ii vedeam fata si ii auzeam ultimele cuvinte incontinuu nu puteam dormii noaptea.. Apoi am inceput sa petrec foarte mult timp cu verisorii mei si sau mai ameliorat stariile de depresie, insomniile si toate cele, dar cand credeam ca sa terminat calvarul, ma-m mutat cu prietena mea pe care am cunoscuto aici in italia toate bune si frumoase un timp apoi a inceput din nou calvarul amplificat de 5 ori mai mult pentru ca acum nu sunt doar gandurii sunt si starii urate atacurii de panica si anxietate. Cateodata merg linistit pe strada si dintr-o data ma ia lipsa de aer, valuriile de caldura, in momentele acelea ma gandesc la foarte multe lucruri urate ca lesin sau ca nu ajung nici macar acasa si pe strada nimeni nu ma va baga in seama, imi trec stariile astea cam in aproximativ 10-20 minute. De obicei cand ajung aproape de casa, dar cateodata ma iau stariile astea si in casa simt ca nu am aer ca tremur si amplific singur starea cu ganduriile mele, ca nu o sa imi revin ca data trecuta ca acum ii ceva grav ca acum am tensiunea mare ca fac infarct ca deja corpul meu a obosit de la atatea atacurii si pana la urma voi murii... Apoi cand imi revin ma injur singur si ma imbarbatesc.. Sunt constient ca eu imi provoc starea aceea... Sunt panicat la orice si daca tusesc si apoi ma innec spun ca ma va loa iara o stare, la orice durere in piept ma panichez ma ia o stare de lesin si gata am si intrat in atac de panica apoi ma "ajut" singur si ma vad mort sau imi imaginez ca sunt intro cutie mica si nu este aer, numai prostii. Efectiv mintea mea este condusa de altcineva nu o pot controla, mintea mea este dusmanul meu in acele momente imi baga paie pe foc sa mi se agraveze situatia... Cand sunt calm sunt perfect constient ca nu am nimic si ma incurajez sa merg mai departe, dar cand ma ia atacul de panica nu mai gandesc logic nu ma autocalmez nu fac nimic pur si simplu amplific si amplific si tot asa pana nu mai pot.. Va rog frumos sa ma ajutatii, cum sa scap de stariile astea ? Ce sa fac sa nu mai imi vina atacuriile de panica din senin ? Cum sa le controlez ? Uneorii cred ca am innebunit va rog frumos sa imi dati un sfat.. Imi cer scuze ca am intrat atat de mult in detaliu cu tatal meu dar am vrut sa fiu cat mai explicit poate putetii sa asociatii problema mea cu a dumneavoastra. Va multumesc anticipat.
Nici un raspuns nimic? Am fost prea deplasat ? Scuzati-ma daca am exagerat..
pt canavar-si eu am aceste stari si ganduri de vreo doi ani si cu tratament si multe altele greu mai trec peste ele, sincer nu stiu ce sa mai cred. saptamana trecuta nu ma simteam chiar rau si m'am dus sa fac un ekg de rutina la un medic defamilie ce are un ekg si cand acolo dupa test ce sa vezi surpriza la aparat mi-a iesit, , suspect left myocardial infarction, , sau cam asa ceva, il intreb pe prostul ala de medic care e problema si imi spune degajat, nepoate cred ca ai infarct sau urmeaza, pe loc panica si in secunda urmatoare fuga la cardiolog, in alt oras ca la mine in oras nu este asa ceva, si acolo ekg -ok, ecocardiograma-ok, m'a debransat de la aparate si m'a trimis acasa sa duc o viata normala dar sa mai las tigarile. e de atunci, , , acum vreo 3 sapamani duc un adevarat calvar cu ganduri negre ca o sa fac infarct, ca aparatul acela nu a aratat el degeaba suspect infarct etc., chestia e ca nemernicul meu de creier nu crede cardiologul ci cacatul ala de medic care a dat un diagnostic dupa ce a dat aparatul.ps...daca a mai patit cineva ceva cu vreun ekg gresit va rog sa comentati za vad si eu daca a mai patit cineva la fel.sanatate multa
DA, eu am patit ceva asemanator, la urgenta. Intr-o noapte, n-am putut dormi din cauza pulsului mare si dimineta m-am prezentat la spital. Puls 104, tensiune 13 cu 7. ECG cu modificari, spunea dr, daca am mai avut probleme cardiace, dureri de stomac (eu aveam si am la greu)., , S-ar putea sa fiti in pragul vreunui infarct. Facem analiza de sange." Prin ce chin am trecut, nu mai stiu. NEgativ. DAr pe bilet mi-a scris Cardiopatie ischemica si sa iau Preductal. De atunci a inceput calvarul meu si mai mare. Daca pana atunci aveam doar palpitatii si usoare taieturi in piept, au trecut 2 ani de atunci si tot nu-mi iese din cap ca am ceva la inima. A doua zi, am fost la cardiolog si mi-a spus ca ecg era fffbun. Pe urma am mai fost la acelasi cardiolog si mi-a spus ca nu este nimic, decat o distonie neurovegetativa. Dar mi-e tot frica imi e de vreun infarct. Eu mai am niste taieturi in mandibula stanga sau dureri usoare acolo. Cand le am, chiar si acum, deja ma vad cu angina pectorala. Un chin! Urata boala! Sanatate!
revin, imi cer scuze celor care nu le-am raspuns la mesajele private, intrebare pentru cei mai vechi pe aici : Cum va mai este ???, pentru cei noi, tratati totul cu mare nesimtire o sa va simtiti mai bine, un post scurt, dar revin.
pt suparici17.aceleasi nebunii le am si eu de mult timp, singurul meu sfat e sa nu mai ne informam pe net de anumite simptome, dureri etc ca ne facem mai mult rau ca daca stai sa o iei asa toate simptomele chiar si de la o raceala se aseamana cu cele de inima... sanatate multa
Pt nikukent. Chear ieri ma-m hotarat sa imi fac un ekg dar dupa ce mi- ai spus tu deja mi- am instalat paranoia aia de a imi spune doctorul ceva de rau si poi sa nu mai imi pot scoate din cap chestia aia. Mentionez ca nu sunt in romania sunt in italia oare sa fie mai buna aparatura aici.. Sau macar sa fie doctorii mai competentii... Si in romania sunt foarte multii doctorii capabili dar noi tot timpul dam peste cei incapabili si ne distrugem creierul si emotiile din cauza lor.. Nu mai vreau sa trec prin asa ceva deja sunt terminat nervos... Imi este dor de mine cel care eram odata si am paranoie sa nu raman asa. Ca mi sa dus viitorul nu voi fii in stare de nimic, oricum trebuie sa luptam si sa incercam pana la capat avem nevoie de un motiv si de un lucru sa ne faca sa uitam sa ne luam gandul de acolo la mine merge cateodata... Sanatate multa tuturor.. La revedere
buna tuturor!!! pentru acei care cred ca nu te poti vindeca de anxietate!
ma numesc marlena..am 41 ani.. si in urma cu un an..am avut primele manifestari..n-am realizat prima data despre ce e vorba.totul s-a declansat cand fiul meu..de 17 ani.. mi-a facut niste surprize neplacute..anturaj gresit..probleme la scoala..mentionez ca sunt casatorita..si sotul era plecat la munca in strainatate de 4 ani..asa ca..eu eram si mama si tata.anxietatea mea..s-a declansat cu manifestari psihosomatice..nu puteam sa dorm..stari de voma.. pana faceam atac de panica. dupa atac..ma linisteam..dar a doua zi..reincepea calvarul.am mers la medic..si bineinteles ca mi-a dat trimitere la psihiatru..dar..norocul meu a fost ca locuiesc intr-un oras mic..si programarile la psihiatru dureaza f mult..si n-am mers..am inceput sa ma interesez despre aceasta boala..prin orice mijloace posibile..am inceput cu tratamente pe baza de plante..ceaiuri..si tot ce se poate gasi la magazinele de profil.m-am linistit..o perioada..mai ales ca se apropia vara..si venea sotul acasa..si impreuna urma sa hotaram ce e de facut.
dupa ce a venit sotul.. am hotarat ca e spre binele baiatului si al familiei noastre sa reunim familia.. si sa plecam cu totii in belgia.. unde muncea sotul meu.toate bune si frumoase..pana mai erau cateva zile si trebuia sa plecam..mai ales ca trebuia sa conduc eu tot drumul pana in belgia.
atunci s-au declansat iarasi toate starile posibile..dar mult mai intense..cu atacuri de panica..f urate.slabisem intr-o sapt 5 kg..pt ca nu puteam sa mananc nimic..beam doar f multa apa..si fumam ca nebuna.am reusit sa plecam..in cele din urma..cum m-am urcat la volan..n-am mai avut nimic..parca eram tot eu..cea dinainte de boala.
am condus..tot drumul eu..am facut pauza de-o noapte in austria. si am ajuns cu bine.
dar raul..de-abia acum urma.. socul strainatatii..m-a dat de tot peste cap.. trebuia sa ne cautam o casa.. sotul locuia cu alti barbati..ca burlacii..
copilul trebuia inscris la scoala..
franceza mea.. care o stapaneam cat de cat in scoala..o uitasem
si-am inceput din nou..rau..si rau.. de mi-am speriat si sotul..ca nu mai rezista el cu mine.. dupa un atac de panica..la 3 noaptea.. l-am speriat asa de tare.. ca el mi-a zis sa ne intoarcem in tara
dar..nu mai aveam la ce sa ne intoarcem.. inchisesem tot in tara..gaz, lumina, cablu, net.. scosesem baiatul de la scoala din romania.. servici nu m ai aveam.deci..cale de intoarcere...nu era
dupa o sapt de chin si durere..am intalnit o familie de romani..prieteni cu sotul meu..pe care ii cunosteam..doar din vedere.n-o sa va vina sa credeti..dar pot spune ca oamenii acestia..m-au vindecat.
le-am povestit prin ce chinuri trec..si optimismul lor.. credinta lor in d-zeu..m-au molipsit si pe mine.
am inceput sa merg cu noua mea prietena..la biserica..unde l-am regasit pe d-zeu.
eram credincioasa si eu..dar..ca tot romanul..imi faceam cruce..ziceam un..tatal nostru..si..cam atat
aici..pot spune ca l-am simtit pe d-zeu cu adevarat.. toate sunt cu un rost..pt fiecare exista un drum..si probabil.. ca tot chinul meu..a fost pt ca-mi pierdusem credinta..si legatura cu d-zeu
nu trebuie sa tocesti pragurile bisericilor.. trebuie sa-l gasesti pe d-zeu in tine..sau in oamenii de langa tine..
degeaba cautam vindecarea din exterior.. nu va veni.. din interior trebuie sa luptam
si asa..usor usor.. am inceput sa ma linistesc.. singurele medicamente pe care le-am luat..au fost..niste pastile pe baza de sunatoare..antistres..se numesc.
si ca un facut..toate au inceput sa se aseze... ne-am gasit locuinta.. am inscris baiatul la scoala.. si ce e mai important..s-a si adaptat usor..mai ramanea pb..ca eu nu aveam de munca..si singura acasa toata ziua..imi reveneau iarasi gandurile negre..dar mereu imi rasuna vocea prietenei mele
-ai rabdare..totul se rezolva...nu pierde d-zeu pe nimeni
si..asa a si fost..tot prin prietena mea..mi-am gasit si eu de munca..dupa 3 luni..am cunostinte care sunt aici de 2 ani..si nu si-au gasit de munca..si eu..asa repede.. cum sa nu crezi ca e mana lui d-zeu
deci..sfatul meu..pentru toti.. cautati in interiorul vostru... de ce crezi ca ti se intampla toate astea.. un motiv este...ceva trebuie schimbat.atata timp cat nu-ti gasesti linistea interioara.. nu te poti vindeca
m-am hotarat sa trimit acest comentariu..pt ca si eu..citeam tot ce gaseam..poate dau de un leac ceva.ca nu e posibil sa trec prin asa ceva..refuzam sa cred ca e o boala..dar..oameni buni.. constientizati ca e o boala..si totul tine de psihicul tau sa te vindeci..
daca macar o persoana..gaseste alinare prin articolul meu.. si tot e bine
si vorbiti despre boala voastra oricui e dispus sa va asculte...dar cautati oamenii cu gandire pozitiva..care sa va determine si pe voi sa ganditi pozitiv
va doresc multa sanatate.. si pace sufleteasca!!!
ma numesc marlena..am 41 ani.. si in urma cu un an..am avut primele manifestari..n-am realizat prima data despre ce e vorba.totul s-a declansat cand fiul meu..de 17 ani.. mi-a facut niste surprize neplacute..anturaj gresit..probleme la scoala..mentionez ca sunt casatorita..si sotul era plecat la munca in strainatate de 4 ani..asa ca..eu eram si mama si tata.anxietatea mea..s-a declansat cu manifestari psihosomatice..nu puteam sa dorm..stari de voma.. pana faceam atac de panica. dupa atac..ma linisteam..dar a doua zi..reincepea calvarul.am mers la medic..si bineinteles ca mi-a dat trimitere la psihiatru..dar..norocul meu a fost ca locuiesc intr-un oras mic..si programarile la psihiatru dureaza f mult..si n-am mers..am inceput sa ma interesez despre aceasta boala..prin orice mijloace posibile..am inceput cu tratamente pe baza de plante..ceaiuri..si tot ce se poate gasi la magazinele de profil.m-am linistit..o perioada..mai ales ca se apropia vara..si venea sotul acasa..si impreuna urma sa hotaram ce e de facut.
dupa ce a venit sotul.. am hotarat ca e spre binele baiatului si al familiei noastre sa reunim familia.. si sa plecam cu totii in belgia.. unde muncea sotul meu.toate bune si frumoase..pana mai erau cateva zile si trebuia sa plecam..mai ales ca trebuia sa conduc eu tot drumul pana in belgia.
atunci s-au declansat iarasi toate starile posibile..dar mult mai intense..cu atacuri de panica..f urate.slabisem intr-o sapt 5 kg..pt ca nu puteam sa mananc nimic..beam doar f multa apa..si fumam ca nebuna.am reusit sa plecam..in cele din urma..cum m-am urcat la volan..n-am mai avut nimic..parca eram tot eu..cea dinainte de boala.
am condus..tot drumul eu..am facut pauza de-o noapte in austria. si am ajuns cu bine.
dar raul..de-abia acum urma.. socul strainatatii..m-a dat de tot peste cap.. trebuia sa ne cautam o casa.. sotul locuia cu alti barbati..ca burlacii..
copilul trebuia inscris la scoala..
franceza mea.. care o stapaneam cat de cat in scoala..o uitasem
si-am inceput din nou..rau..si rau.. de mi-am speriat si sotul..ca nu mai rezista el cu mine.. dupa un atac de panica..la 3 noaptea.. l-am speriat asa de tare.. ca el mi-a zis sa ne intoarcem in tara
dar..nu mai aveam la ce sa ne intoarcem.. inchisesem tot in tara..gaz, lumina, cablu, net.. scosesem baiatul de la scoala din romania.. servici nu m ai aveam.deci..cale de intoarcere...nu era
dupa o sapt de chin si durere..am intalnit o familie de romani..prieteni cu sotul meu..pe care ii cunosteam..doar din vedere.n-o sa va vina sa credeti..dar pot spune ca oamenii acestia..m-au vindecat.
le-am povestit prin ce chinuri trec..si optimismul lor.. credinta lor in d-zeu..m-au molipsit si pe mine.
am inceput sa merg cu noua mea prietena..la biserica..unde l-am regasit pe d-zeu.
eram credincioasa si eu..dar..ca tot romanul..imi faceam cruce..ziceam un..tatal nostru..si..cam atat
aici..pot spune ca l-am simtit pe d-zeu cu adevarat.. toate sunt cu un rost..pt fiecare exista un drum..si probabil.. ca tot chinul meu..a fost pt ca-mi pierdusem credinta..si legatura cu d-zeu
nu trebuie sa tocesti pragurile bisericilor.. trebuie sa-l gasesti pe d-zeu in tine..sau in oamenii de langa tine..
degeaba cautam vindecarea din exterior.. nu va veni.. din interior trebuie sa luptam
si asa..usor usor.. am inceput sa ma linistesc.. singurele medicamente pe care le-am luat..au fost..niste pastile pe baza de sunatoare..antistres..se numesc.
si ca un facut..toate au inceput sa se aseze... ne-am gasit locuinta.. am inscris baiatul la scoala.. si ce e mai important..s-a si adaptat usor..mai ramanea pb..ca eu nu aveam de munca..si singura acasa toata ziua..imi reveneau iarasi gandurile negre..dar mereu imi rasuna vocea prietenei mele
-ai rabdare..totul se rezolva...nu pierde d-zeu pe nimeni
si..asa a si fost..tot prin prietena mea..mi-am gasit si eu de munca..dupa 3 luni..am cunostinte care sunt aici de 2 ani..si nu si-au gasit de munca..si eu..asa repede.. cum sa nu crezi ca e mana lui d-zeu
deci..sfatul meu..pentru toti.. cautati in interiorul vostru... de ce crezi ca ti se intampla toate astea.. un motiv este...ceva trebuie schimbat.atata timp cat nu-ti gasesti linistea interioara.. nu te poti vindeca
m-am hotarat sa trimit acest comentariu..pt ca si eu..citeam tot ce gaseam..poate dau de un leac ceva.ca nu e posibil sa trec prin asa ceva..refuzam sa cred ca e o boala..dar..oameni buni.. constientizati ca e o boala..si totul tine de psihicul tau sa te vindeci..
daca macar o persoana..gaseste alinare prin articolul meu.. si tot e bine
si vorbiti despre boala voastra oricui e dispus sa va asculte...dar cautati oamenii cu gandire pozitiva..care sa va determine si pe voi sa ganditi pozitiv
va doresc multa sanatate.. si pace sufleteasca!!!
Buna! Ca toti cei care scriu pe acest forum si eu am nesansa sa trec prin chinurile depresiei, anxietatii si a tot ce vine la pachet cu acestea.Ma confrunt cu aceasta boala de mai bine de un an si daca ar fi sa fac un bilant al zilelor bune cu cele rele aproape ca nu-mi amintesc de cele bune. Pana sa realizez ca e vorba de aceasta tulburare am facut numeroase investigatii costisitoare si am ajuns prin a urma un tratament dat de psihiatru.Nici acum nu sunt pe deplin convinsa ca nu am o boala organica pe care nici un doctor nu a descoperit-o de aceea continui sa-mi fac tot felul de investigatii. Concret la ora actuala ma confrunt cu stari de ameteala zilnice care nu ma lasa sa duc o viata normala. Imi este frica sa plec singura din casa si nici piata nu sunt in stare sa o fac fara a ma simti foarte rau. Si in casa ma confrunt cu starile astea dar ma simt mai in siguranta si trece ziua. Calitatea vietii este aproape zero si in fiecare zi traiesc numai pentru a mai trece o zi.La momentul de fata imi doresc sa-mi gasesc motivatia care sa ma scoata din cercul vicios in care ma aflu.
draga ionicadana...stiu ca pare imposibil..cand esti in mijlocul acestor stari..dar se poate reveni la normal..sau daca nu la starea pe care o aveai inainte de anxietate..macar la o stare cat de cat normala..in care sa nu mai traiesti ca o leguma.pe mine m-a ajutat f mult forumul.. gandeste sanatos.ro.n-am facut decat 6 sedinte..nu vreau sa-i fac publicitate..departe de mine gandul asta..dar iti schimba modul de gandire...totul tine de subconstientul nostru..pt ca..nu-l putem controla..trebuie sa-l ghidam spre un nou mod de a gandi.iti doresc din suflet..multa sanatate..si o primavara..cu mult soare in suflet.
Buna! Si eu sufar de anxietate de vreo 10 ani, cand am stari mai intense cand mai domoale.
marlena38 tu spui ca trebuie sa cautam in interiorul nostru..dar parca eu nu gasesc nimic din ceea ce caut..numai neliniste si deznadejde vad.ma vad numai cu defecte, am impresia ca nu fac nimic bine, ca altii fac mai multe decat mine etc.
daca merg la biserica(sunt crestin ortodoxa) ne spune ca trebuie sa postim( si eu cu postul nu ma impac bine) pt ca daca nu postesti vin lucruri rele asupra ta.De obicei vinere postesc si cateodata miercurea.Si de aceea cand nu ma simt bine eu cred ca ma pedepseste Dumnezeu pt.post.
Acum iau antidepresive dar nu ma simt grozav.
Ce sa fac?
marlena38 tu spui ca trebuie sa cautam in interiorul nostru..dar parca eu nu gasesc nimic din ceea ce caut..numai neliniste si deznadejde vad.ma vad numai cu defecte, am impresia ca nu fac nimic bine, ca altii fac mai multe decat mine etc.
daca merg la biserica(sunt crestin ortodoxa) ne spune ca trebuie sa postim( si eu cu postul nu ma impac bine) pt ca daca nu postesti vin lucruri rele asupra ta.De obicei vinere postesc si cateodata miercurea.Si de aceea cand nu ma simt bine eu cred ca ma pedepseste Dumnezeu pt.post.
Acum iau antidepresive dar nu ma simt grozav.
Ce sa fac?
draga floarea soarelui..imi pare nespus de rau..pentru toate neplacerile tale.da..raspunsul este in noi..afirm cu toata inima asta.dar daca tu-ti analizezi numai greselile..e si normal sa ai numai neliniste si deznadejde.incearca sa iei doar partile bune din viata ta.bun..nu te-ai realizat poate pe plan profesional..dar poate ca pe plan familial..e totul ok.
si..nu vad de ce te intereseaza ce fac..sau ce zic altii..esti tu sigura..ca ei..asa cum ii vezi tu...sunt fericiti? esti tu sigura..ca vecina..care are vila cu piscina..si x6 la scara..e fericita?eu am incetat de mult sa ma compar cu altii..eu sunt eu..si atat cat imi e dat sa am..atata am.am muncit poate de o mie de ori mai mult decat altii..si totusi..ei sunt mai bogati decat mine.de ce sa-mi inveninez viata cu parerile astea de rau? sunt sanatoasa..am strictul necesar..sunt multumita in sufletul meu ca tot ce am..e din munca mea si a familiei mele...ca nu am dar nimanui in cap..ca nu am furat si n-a suferit nimeni de pe urma mea.
in ceea ce priveste biserica...si eu sunt crestin ortodoxa, nici eu nu tin post..ba mai mult, mai si fumez.de ce il vezi pe D-zeu..ca pe un pedepsitor?crezi ca daca ai tine toate posturile..ai merge duminica de duminica la biserica..dar in sufletul tau..ai dusmani, ai ura aproapele tau, ai purta pica..te-ar vedea D-zeu mai bine?nu, draguta..eu nu merg la biserica..pt ca sa ma vada lumea..sau pt ca asa e bine..eu merg..atunci cand merg..pt sufletul meu.pe d-zeu nu-l gasesti doar in biserica..d-zeu e in primul rand in sufletul tau..atata timp cat esti impacata cu tine insuti..esti impacata si cu d-zeu.eu nu-i cer lui d-zeu averi si bogatii..eu ii cer doar..liniste sufleteasca si iertare a pacatelor.caci..cu cat ai mai mult..cu atat iti vei dori si mai mult si niciodata n-ai sa fii multumita.
deci..sfatul meu..e..impaca-te intai cu tine insuti..cauta-ti linistea din interior..caci nimic nu vine din exterior..antidepresivele..poate ca sunt bune..dar nu fac decat sa-ti prelungeasca agonia.cauta-ti un duhovnic..ar fi de preferat un preot calugar de la vreo manastire..si spune-i tot ce ai tu pe suflet..si-ai sa vezi ca te vei simti mult mai bine..decat dupa nu stiu cate sedinte cu un psiholog.
ai mers vreodata la vreo manastire? ai stat acolo..in ceas de dimineata..sa asculti linistea?incearca numai..poate zici ca femeia asta..e dusa cu capul..bate campii..dar..atat te rog..incearca numai..si-ai sa vezi ca asa-l gasesti pe d-zeu..si totodata linistea de care ai nevoie.
eu iti doresc multa sanatate si liniste sufleteasca..si mi-ar placea ca macar sa incerci putin din ceea ce ti-am propus eu..si sa am vesti de bine de la tine.
si..nu vad de ce te intereseaza ce fac..sau ce zic altii..esti tu sigura..ca ei..asa cum ii vezi tu...sunt fericiti? esti tu sigura..ca vecina..care are vila cu piscina..si x6 la scara..e fericita?eu am incetat de mult sa ma compar cu altii..eu sunt eu..si atat cat imi e dat sa am..atata am.am muncit poate de o mie de ori mai mult decat altii..si totusi..ei sunt mai bogati decat mine.de ce sa-mi inveninez viata cu parerile astea de rau? sunt sanatoasa..am strictul necesar..sunt multumita in sufletul meu ca tot ce am..e din munca mea si a familiei mele...ca nu am dar nimanui in cap..ca nu am furat si n-a suferit nimeni de pe urma mea.
in ceea ce priveste biserica...si eu sunt crestin ortodoxa, nici eu nu tin post..ba mai mult, mai si fumez.de ce il vezi pe D-zeu..ca pe un pedepsitor?crezi ca daca ai tine toate posturile..ai merge duminica de duminica la biserica..dar in sufletul tau..ai dusmani, ai ura aproapele tau, ai purta pica..te-ar vedea D-zeu mai bine?nu, draguta..eu nu merg la biserica..pt ca sa ma vada lumea..sau pt ca asa e bine..eu merg..atunci cand merg..pt sufletul meu.pe d-zeu nu-l gasesti doar in biserica..d-zeu e in primul rand in sufletul tau..atata timp cat esti impacata cu tine insuti..esti impacata si cu d-zeu.eu nu-i cer lui d-zeu averi si bogatii..eu ii cer doar..liniste sufleteasca si iertare a pacatelor.caci..cu cat ai mai mult..cu atat iti vei dori si mai mult si niciodata n-ai sa fii multumita.
deci..sfatul meu..e..impaca-te intai cu tine insuti..cauta-ti linistea din interior..caci nimic nu vine din exterior..antidepresivele..poate ca sunt bune..dar nu fac decat sa-ti prelungeasca agonia.cauta-ti un duhovnic..ar fi de preferat un preot calugar de la vreo manastire..si spune-i tot ce ai tu pe suflet..si-ai sa vezi ca te vei simti mult mai bine..decat dupa nu stiu cate sedinte cu un psiholog.
ai mers vreodata la vreo manastire? ai stat acolo..in ceas de dimineata..sa asculti linistea?incearca numai..poate zici ca femeia asta..e dusa cu capul..bate campii..dar..atat te rog..incearca numai..si-ai sa vezi ca asa-l gasesti pe d-zeu..si totodata linistea de care ai nevoie.
eu iti doresc multa sanatate si liniste sufleteasca..si mi-ar placea ca macar sa incerci putin din ceea ce ti-am propus eu..si sa am vesti de bine de la tine.
https://www.youtube.com/watch?feature=player_embeddedv=pagk0SJSpJQ urmariti acest film..indiferent de religie..e o lectie de viata!
nicukent - Sa iti spun un lucru. Nu te mai lua dupa doctori. Majoritatea nu dau nici doi bani pentru viata unui om, vor doar sa ia banii si sa te umfle de pastile. Din moment de cardiologul a spus ca totul este bine, stai linistit, asa este. Si crede-ma, ti-o spune un anxios. Daca nu esti convins, du-te in alt oras si mai fa-ti un set de analize, sa te convingi ca este totul bine. Nu-ti pune bazele 100% in pronosticul doctorilor, dupa cum vezi, multe din acestea sunt gresite.
Si eu am avut stari asemanatoare cu cele pe care le-ai descris tu. Descoperisem o melodie noua si am vazut la comentarii, pe YouTube, "RIP Zyzz". Si m-am gandit, ia sa vedem noi cine este Zyzz asta despre care se vorbeste asa de mult. Si ghici ce am gasit. Zyzz era un bodybuilder foarte iubit in Australia, dar care murise din cauza unui infarct. Imediat panica, anxietate, oribil. Am descoperit apoi ca avea o malformatie la inima si imediat m-am gandit cum ar fi sa am si eu. O saptamana aproape am avut frica teribila, nu-mi mai puteam scoate asta din cap, cu atat mai mult cu cat aveam dureri in partea stanga, ma durea mana stanga, apoi mai tarziu, ma durea omoplatul si eventual aveam senzatia ca nu pot sa respir bine. Cand m-am uitat la infarct si am vazut simptomele, iti dai seama, panica si mai mare, nu ma mai puteam linisti. Mi-am zis ca trebuie sa ma duc la un cardiolog. Am cautat numarul unui doctor din oras, i-am spus maicamii sa sune, dar din pacate, sau fericire, nu a raspuns la telefon. Si ce sa mai spun, ca ieri m-a luat si cu durerea in piept. M-am speriat si mai tare. Ma gandeam, oare chiar sa fie infarct? Sau este din cauza ca sunt in crestere si muschii au ramas mai mici, iar oasele au crescut mai repede? Sau oare din cauza efortului depus la ridicarea greutatilor? Oare sa am o nevralgie intercostala? Cine stie... Din moment ce iti recapeti un anumit echilibru, incepi sa nu mai bagi in seama nici un fel de durere care la anxiosi li s-ar parea foarte mare. Deci nu poate fi nimic din moment ce odata ce uit de anxietate, nu mai simt durere.
Eu unul cred ca aceste dureri sunt provocate tot de anxietate, pentru ca multi anxiosi vad ca acuza asemenea dureri, deci nu poate fi nimic serios.
Si eu am avut stari asemanatoare cu cele pe care le-ai descris tu. Descoperisem o melodie noua si am vazut la comentarii, pe YouTube, "RIP Zyzz". Si m-am gandit, ia sa vedem noi cine este Zyzz asta despre care se vorbeste asa de mult. Si ghici ce am gasit. Zyzz era un bodybuilder foarte iubit in Australia, dar care murise din cauza unui infarct. Imediat panica, anxietate, oribil. Am descoperit apoi ca avea o malformatie la inima si imediat m-am gandit cum ar fi sa am si eu. O saptamana aproape am avut frica teribila, nu-mi mai puteam scoate asta din cap, cu atat mai mult cu cat aveam dureri in partea stanga, ma durea mana stanga, apoi mai tarziu, ma durea omoplatul si eventual aveam senzatia ca nu pot sa respir bine. Cand m-am uitat la infarct si am vazut simptomele, iti dai seama, panica si mai mare, nu ma mai puteam linisti. Mi-am zis ca trebuie sa ma duc la un cardiolog. Am cautat numarul unui doctor din oras, i-am spus maicamii sa sune, dar din pacate, sau fericire, nu a raspuns la telefon. Si ce sa mai spun, ca ieri m-a luat si cu durerea in piept. M-am speriat si mai tare. Ma gandeam, oare chiar sa fie infarct? Sau este din cauza ca sunt in crestere si muschii au ramas mai mici, iar oasele au crescut mai repede? Sau oare din cauza efortului depus la ridicarea greutatilor? Oare sa am o nevralgie intercostala? Cine stie... Din moment ce iti recapeti un anumit echilibru, incepi sa nu mai bagi in seama nici un fel de durere care la anxiosi li s-ar parea foarte mare. Deci nu poate fi nimic din moment ce odata ce uit de anxietate, nu mai simt durere.
Eu unul cred ca aceste dureri sunt provocate tot de anxietate, pentru ca multi anxiosi vad ca acuza asemenea dureri, deci nu poate fi nimic serios.
Buna,
Si eu am trecut pri asa ceva.Am plans, am suferit, am luptat, am luat medicamente.si in final am reusit.Daca eu am putut este clar ca si voi puteti.Renuntati insa la benzodiazepine nu fac decat sa ascunda simptomele.
va doresc tot binele din lume
Ady
Si eu am trecut pri asa ceva.Am plans, am suferit, am luptat, am luat medicamente.si in final am reusit.Daca eu am putut este clar ca si voi puteti.Renuntati insa la benzodiazepine nu fac decat sa ascunda simptomele.
va doresc tot binele din lume
Ady
buna tuturor! eu de la un timp de vreme nu sunt eu.de ce? copilului meu de 5 ani i-a aparut un chist de canal tireoglos, si mi s-a zis ca e de la nastere.o malformatie genetica, acest lucru m-a socat foarte tare.cum de nu mi s-a zis nimic nici un medic, de la nastere pana acum totul bine.m-au apucat crizele, nu aveam aer, nu puteam sta in masina, in spatii inchise pentru mult timp, tremuram si credeam ca mor.apoi odata nu am mai vazut nimic decat puncte negre si nu mai puteam sa ma ridic din pat ameteam foarte tare, m-am rugat la D-ZEU sa ma tina pentru copil.si acum cand povestesc ma ia cam nasol de cap cu ameteli.copilul meu trebuie operat in mai anul acesta mi-e groaza.nu stiu cum am sa rezist.de caracter sunt puternica, dar sa-u adunat cam multe stresuri si creierul o i-a razna.nu vreau sa iau pastile caci mi-a dat niste picaturi doctorul de-mi vine sa vomit, le iau cand e foarte urgent, eu cred cand se termina totul cu baiatul o sa se termine si cu starile astea.m-am saturat!DECI LE SPUN TUTUROR TOTUL E DE LA CREIER TREBUIE SA NE CONTROLAM CACI DOCTOR MAI BUN CA NOI NU EXISTA IN ACESTE CAZURI!
Multumesc, Atalas! Este bine sa vezi ca altii au avut aceleasi probleme ca tine si ca le.au depasit... Felicitari! O sa recitesc articolul tau cand o sa simt ca o iau razna. Ma ajuta sa imi spuna altii ca nu sunt nebuna sau bolnava, ca uneori imi e greu sa ma conving singura...
Si eu ma confrunt cu astfel de stari( atacuri de panica, anxietate, ganduri negre), de aprox. 13 ani. La inceput m-am speriat foarte tare, pt. ca nu stiam ce mi se intampla, dupa care am inceput sa ma documentez despre tot ce inseamna aceste stari, fapt care m-a ajutat sa imi revin. Aceste stari mi-au revenit fara nici un avertisment, un an mai tarziu, pe urma am reusit sa trec si peste o depresie post natala, iar m-am simtit bine o perioada, iar au revenit, etc. Am reusit tot timpul sa lupt cu aceste stari prin autocontrol, sa le inving, dar nu de tot, pentru ca ele revin, dupa o anumita perioada, parca mai intense. Acum, dupa o pauza de 2 ani in care nu am mai avut aceste stari deloc, ba chiar eram sigura ca am scapat de tot de ele, acestea au revenit, dar parca putin diferite fata de ce am mai avut, mai intense si cu simptome noi(stari de greata din gat si discomfort la nivelul gatului, stari de ameteala, frica de a nu pierde controlul mai intensa, chiar maxima). Ceea ce vreau eu sa intreb este: e posibil ca aceste stari sa se agraveze si sa duca la depresii severe, daca nu sunt tratate cu medicatie prescrisa de un psihiatru, sau sa continui sa le autocontrolez? Mentionez ca am fost si la cativa psihiatri.
Buna Danama,
Asa am patit si eu si, cred ca majoritatea celor care au sau au avut atac de panica au patit la fel.Dupa o perioada buna intervine o stare de rau mai accentuat decat raul initial sau cu alte simptome.De fapt atacul de panica prin asta se diferentiaza..prin schimbarea simptmelor..(si de acea nu te poti obisnui cu ele.Tratamentul nu este indoparea cu medicatie anxiolitica (nu face decat sa iti dea dependenta ) si trateaza doar emotiile si nu cazua. Trebuie sa tratezi cauza.si.. pentru asta trebuie sa mergi sau sa vorbesti cu cineva care se pricepe..Daca deja ai fost la psihiatru e clar ca tratamentul dat de dansul nu este bun..Sunt dr si dr, , Eu am gasit un psih care m-a ajutat sa trec peste atac de panica (am avit asa ceva 10 ani) si de o perioada lunga de timp nu mai am nimic (cu exceptia unor mici simptomei pe care le conrolez ).Cauta si vei gasi pe cineva sa te ajute..In nici un caz nu poti trece singura peste asa ceva.
Multa sanatate,
Ady
Asa am patit si eu si, cred ca majoritatea celor care au sau au avut atac de panica au patit la fel.Dupa o perioada buna intervine o stare de rau mai accentuat decat raul initial sau cu alte simptome.De fapt atacul de panica prin asta se diferentiaza..prin schimbarea simptmelor..(si de acea nu te poti obisnui cu ele.Tratamentul nu este indoparea cu medicatie anxiolitica (nu face decat sa iti dea dependenta ) si trateaza doar emotiile si nu cazua. Trebuie sa tratezi cauza.si.. pentru asta trebuie sa mergi sau sa vorbesti cu cineva care se pricepe..Daca deja ai fost la psihiatru e clar ca tratamentul dat de dansul nu este bun..Sunt dr si dr, , Eu am gasit un psih care m-a ajutat sa trec peste atac de panica (am avit asa ceva 10 ani) si de o perioada lunga de timp nu mai am nimic (cu exceptia unor mici simptomei pe care le conrolez ).Cauta si vei gasi pe cineva sa te ajute..In nici un caz nu poti trece singura peste asa ceva.
Multa sanatate,
Ady
Buna ziua..Am 20 de ani si ma confrunt si eu cu aceste stari am atacuri de panica foarte dese 'in mintea mea este acel gand ca sunt bolnav incurabil si ca astept sa fac un infarct.lavasta mie gandul zi de zi nu mai suport aceste ganduri ca o sa mor...toate acesteavau venit dupa decesul ambilor parinti.chiar am ajuns intr un stadiu in care nu mai pot iesi din casa fara sa imi fie frica. Mie frica sastau singur acasa...desi am o prietena de ceva timp nu locuieste cu mine...lucrez la un bar si simt ca imi afecteaza locul de munca.Am ajuns la capatul puteriilor !am facut fele de fel de analize au iesit ok cei. Momentan locuiesc singur si cred ca imi afecteaza si mai mult stariile..nu mai zic ca am tot timpul stari de greata..ameteli.disconfort.Cateva sfaturi mi ar prinde bine.Multa sanatate tuturor.
Buna.
Gaseste un psih bun si cu siguranta vei scapa de ceea ce ai.La mine a mers, , De ce sa nu merga si la tine?
Cu drag
Ady
Gaseste un psih bun si cu siguranta vei scapa de ceea ce ai.La mine a mers, , De ce sa nu merga si la tine?
Cu drag
Ady
Multumesc pentru sfat ady...o sa incerc sa ajung la un psiholog...totusi am renuntat la cofeina si tigari...am observat. Ca imi amplifica atacurile.
Buna,
Este excelent ca ai renunatt la tigari si cafea (asa este...amplifica starile de rau ).Treebuie sa iti schimbi si gandirea si reactiile la simptome.Acest lucru nu il faci decat cu ajutor,.Ai i nevoie de o medicamentatie care sa te faca sa nu iti mai fie rau si atunci va fi mult mai usor sa treci peste gandirea negativa.Te sfatuiesc sincer sa ie legatura cu dr Nacu Florin drnacu medic psihiatru specializat in asa ceva
Toate bune
Ady
Este excelent ca ai renunatt la tigari si cafea (asa este...amplifica starile de rau ).Treebuie sa iti schimbi si gandirea si reactiile la simptome.Acest lucru nu il faci decat cu ajutor,.Ai i nevoie de o medicamentatie care sa te faca sa nu iti mai fie rau si atunci va fi mult mai usor sa treci peste gandirea negativa.Te sfatuiesc sincer sa ie legatura cu dr Nacu Florin drnacu medic psihiatru specializat in asa ceva
Toate bune
Ady
Alege-ți medicul și fă o programare!Peste 13000 de cabinete medicale își prezintă serviciile pe ROmedic.
Alte subiecte care v-ar putea interesa:
- 5ameteli in urma unui atac de panica
- 10Atac de panica sau problema cu inima?
- 9Va rog ajutor!!! Am pielea unsuroasa, mai ales scalpul
- 4anxietate cu manifestari psihosomatice
- 8stare generala de sanatate instabila
- 14Distonie neurovegetativa; anxietate; atacuri de panica?
- 10problema neurologica sau problema psihica?
- 1Este vreo difereranta intre disfunctie vegetativa si tulburare de anxietate generalizata?
- 14va rog sa ma ajutati.. atacuri de panica, depresia si anxietatea
- 3Dieta in anxietate
- 4Mai poate fi anxietate?
- 4sunt foarte agitata si nelinistita + am insomnii...
- 9va cer ajutorul disperat... este intr-adevar o problema psihologica?
- 10rugaciune-furnicaturi-energie-nu inteleg
- 2Anxietate, Depresie, Schizofrenie?
- 4Probleme cu respiratie
- 7Mi-e frica sa nu inebunesc
- 30Atac de panica
- 5Vitamina D, responsabila de atacurile de panica?
- 6Anxietatea generalizata
Mai multe informații despre: Anxietatea Atacurile de panica
Din Biblioteca medicală vă mai recomandăm:
Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și: