Cum m-am vindecat de atacuri de panica, anxietate
Scriu aceasta pagina pentru cei care s-au intrebat daca cineva pe forum s-a vindecat de problemele provocate de starile de anxietate, pentru ca se pare ca multi care probabil s-au vindecat, nu au revenit sa spuna, cum au reusit. Marea majoritate dintre ei nu revin pentru ca nu vor sa mai auda despre aceasta conditie mentala, si nici nu vor sa mai vorbeasca despre asta, de teama ca sa nu revina, daca se gandesc prea mult la aceste probleme.
Vreau sa va spun, ca celor carora le este teama sa vorbeasca despre asta, nu s-au vindecat inca complet, si vor sa pastreze o stare sufleteasca echilibrata.
In orice caz, inainte sa mergem mai departe vreau sa stabilim niste lucruri.
Anxietatea, piperata cu atacuri de panica provocata de o perioada de depresie (depresia poate fi cauzata de fobii de boli, probleme sufletesti samd.) NU ESTE O BOALA. Deci primul mare pas ar fi sa intelegeti odata, ca NU ati innebunit, si nici nu veti innebuni. Fobia de dementa este cea care contribuie la prelungirea perioadei necesare recuperarii, si uneori la recurenta simptomelor legate de anxietate. Inteleg foarte bine ce inseamna, ca am trecut peste asta, si stiu si eu cum este, sa ai gandurile imprastiate peste tot in creier, sa ai senzatia ca te sufoci, sa nu poti dormi, etc. Al doilea lucru: Tratamentul medicamentos se foloseste DOAR dupa recomandarea medicului psiholog, si doar pe perioada pe care a fost prescrisa. Medicamentele ajuta sa treceti mai usor, peste perioada asta dificila, dar NU, repet Nu va vor vindeca. Motivul este simplu: Nu sunteti bolnavi! Daca nu faceti nimic ca sa reveniti la o viata fericita, si fara fobii, cand veti opri medicatia, dupa un timp veti cadea inapoi in acelasi iad. Bineinteles sunteti epuizati, si nu prea va simtiti in stare sa mai luptati, dar nici nu trebuie 'luptat' impotriva acestei conditii, ci pur si simplu aveti nevoie de o lunga odihna organizata.
Deci, Cum am reusit eu.
Sunt un om normal, am o sotie si doi copii, nimic special, nu sunt nici bogat, nici sarac, sunt un om din multime. Nu am o viata 'perfecta' dar sunt multumit, si-mi iubesc familia. Sunt cantaret, avem o formatie cam de 5 ani. Acum doi ani iarna m-am racit destul de bine, si am ragusit. Problema era ca mai aveam doua concerte si nu le puteam amana. Mi-am fortat vocea in exces, ca sa nu se auda ca sunt ragusit, si dupa cele doua concerte am ragusit total. Raguseala a tinut aproape o luna, dar in primele doua saptamani am avut tusa seaca chinuitoare, si am facut pneumonie. Oricum am luat medicamente, si am citit despre boli pe net. Bineinteles am reusit sa ma gandesc la un eventual cancer daca nu sunt vindecat in cateva luni. Simptomele bolii au persistat, si eu am inceput sa umblu frecvent la medici, care nu au gasit mare lucru. Fobiile in cateva luni s-au transformat in depresie, fara sa-mi dau seama. Prin vara aceea am avut primul atac de panica... Mi s-a amortit gatul, umarul, mana stanga, nu aveam aer, si tare m-am speriat. Am chemat salvarea, dar la urgente au constatat ca nu au nimic si mi-au dat o jumatate de diazepam. Desigur atacurile de panica nu au incetat, si am inceput sa am mai multe in zilele urmatoare. M-am ghemuit in pat, tremuram, nici nu puteam sa plang, doar sa suspin intre dinti. Mama mi-a facut rost de cateva tablete Xanax, au oprit atacurile de panica, dar mi s-au parut cam tari, ca parca au blocat toate emotiile. Fiind putin mai puternic m-am dus la psiholog, unde mi s-a prescris Anxiar (Lorazepam) -1 luna si Asentra (Sertralina) - 3 luni
Am inceput sa le iau si deja in primele zile ma simteam mult mai bine, si simteam ca parca revine speranta insanatosirii. Am urmat tratamentul, in 3 saptamani m-am simtit destul de sigur de mine si am oprit medicatia. Nu am vrut sa fac fata dupa aceea simptomelor de abstinenta, cauzata de medicamente.
Totul a mers bine timp de o luna, cand o boala minora mi-a trezit iarasi teama. Teama era urmata mult mai repede de depresiea, si intr-un final anxietate. Aici am pus punct. NU am vrut sa astept pana am iarasi atacuri de panica, si stiam ca medicamentele ajuta, dar problemele eraude mine. Am facut urmatoarele lucruri:
-nu am consumat DELOC cafea sau bauturi cofeinizat in primele doua zile. Desigur apar niste probleme si din cauza asta dar sunt mult mai blande decat atacurile de panica.
Frica era constanta, am avut ameteli, dar nu au culminat in atac de panica. Nu am avut pofta de mancare, si aveam niste tulburari de vedere. Totusi am mancat, ca stiam ca trebuie
Am baut muuulta apa
-a treia zi am consumat cafea DOAR dimineata, si am inceput un tratament cu calciu si magne B6 asa am continuat inca 4 zile
Ametelile, durerile de cap, si cateva simptome de anxietate au revenit, dar numai spre dupamasa-seara cand m-am mai obosit fizic
- a saptea zi am iesit la plimbare, am luat o inghetata, si m-am bucurat de timp frumos, si dupa mancare am baut o cafea.
Dupa cam o sapt. jumatate nu am simtit anxietate, doar am continuat sa ma simt foarte obosit. Odihna este foarte importanta.
-au trecut cam doua sapt. si in tot acest timp pe langa ce am mai spus m-am odihnit mult, si nu mi-am exercitat mintea cu nimic. Nu m-am uitat la filme daca eram obosit, nu am citit nici ziarul, daca simteam ca nu prea am putere, am consumat foarte multa apa, si am mancat corect chiar daca nu am avut pofta mare.
Asa dupa doua saptamani am inceput sa ma simt mai odihnit dimineata la trezire, dar ma simteam inca putin cam exagerat de obosit seara la culcare. Dar am simtit progresul, si de aici pana la vindecare completa nu a mai trecut mult timp.
Nu mi-e frica sa vorbesc iarasi despre asta, nici sa ma gandesc, cat de rau a fost, pentru ca dupa ce am trecut peste toate mi-am dat seama ca niciodata nu eram bolnav, dar creierul nu suporta stresul pana la nesfarsit.
Nu va fie frica, si incepeti sa faceti niste pasi spre o viata fara probleme din astea, ca nu este atat de greu cum pare... bine in primele zile va parea imposibil dar cu timpul veti simti progresul, si nu veti cadea inapoi.
Niste lucruri de subliniat: 1 Nu consumati cofeina, doar foarte putin, ca cofeina inrautateste situatia. Nu consumati alcohol, reduceti numarul tigarilor. 2 (si asta este si mai important) Sa nu va tot ganditi ca ati innebunit. Sa nu va fie frica de un nou atac, si nu va tot analizati, pentru ca tratamentul va dura mai mult. Fara: 'Oare fac progres...? Ma simt mai bine. Poate nu? Cred ca eu sunt un caz mult mai avansat' Cand va vin ganduri din astea, culcativa, ascultati muzica relaxanta, incercati sa dormiti. Chiar daca nu va simtiti bine, este absolut normal, si nu va speriati.
Eu sunt fericit, baiatul meu umbla la gradinita, fetita mea merge la scoala, sotia mea ma iubeste, si vara asta mergem la munte :)
Va doresc toate cele bune si sa va insanatositi repede, pentru ca PUTETI
Vreau sa va spun, ca celor carora le este teama sa vorbeasca despre asta, nu s-au vindecat inca complet, si vor sa pastreze o stare sufleteasca echilibrata.
In orice caz, inainte sa mergem mai departe vreau sa stabilim niste lucruri.
Anxietatea, piperata cu atacuri de panica provocata de o perioada de depresie (depresia poate fi cauzata de fobii de boli, probleme sufletesti samd.) NU ESTE O BOALA. Deci primul mare pas ar fi sa intelegeti odata, ca NU ati innebunit, si nici nu veti innebuni. Fobia de dementa este cea care contribuie la prelungirea perioadei necesare recuperarii, si uneori la recurenta simptomelor legate de anxietate. Inteleg foarte bine ce inseamna, ca am trecut peste asta, si stiu si eu cum este, sa ai gandurile imprastiate peste tot in creier, sa ai senzatia ca te sufoci, sa nu poti dormi, etc. Al doilea lucru: Tratamentul medicamentos se foloseste DOAR dupa recomandarea medicului psiholog, si doar pe perioada pe care a fost prescrisa. Medicamentele ajuta sa treceti mai usor, peste perioada asta dificila, dar NU, repet Nu va vor vindeca. Motivul este simplu: Nu sunteti bolnavi! Daca nu faceti nimic ca sa reveniti la o viata fericita, si fara fobii, cand veti opri medicatia, dupa un timp veti cadea inapoi in acelasi iad. Bineinteles sunteti epuizati, si nu prea va simtiti in stare sa mai luptati, dar nici nu trebuie 'luptat' impotriva acestei conditii, ci pur si simplu aveti nevoie de o lunga odihna organizata.
Deci, Cum am reusit eu.
Sunt un om normal, am o sotie si doi copii, nimic special, nu sunt nici bogat, nici sarac, sunt un om din multime. Nu am o viata 'perfecta' dar sunt multumit, si-mi iubesc familia. Sunt cantaret, avem o formatie cam de 5 ani. Acum doi ani iarna m-am racit destul de bine, si am ragusit. Problema era ca mai aveam doua concerte si nu le puteam amana. Mi-am fortat vocea in exces, ca sa nu se auda ca sunt ragusit, si dupa cele doua concerte am ragusit total. Raguseala a tinut aproape o luna, dar in primele doua saptamani am avut tusa seaca chinuitoare, si am facut pneumonie. Oricum am luat medicamente, si am citit despre boli pe net. Bineinteles am reusit sa ma gandesc la un eventual cancer daca nu sunt vindecat in cateva luni. Simptomele bolii au persistat, si eu am inceput sa umblu frecvent la medici, care nu au gasit mare lucru. Fobiile in cateva luni s-au transformat in depresie, fara sa-mi dau seama. Prin vara aceea am avut primul atac de panica... Mi s-a amortit gatul, umarul, mana stanga, nu aveam aer, si tare m-am speriat. Am chemat salvarea, dar la urgente au constatat ca nu au nimic si mi-au dat o jumatate de diazepam. Desigur atacurile de panica nu au incetat, si am inceput sa am mai multe in zilele urmatoare. M-am ghemuit in pat, tremuram, nici nu puteam sa plang, doar sa suspin intre dinti. Mama mi-a facut rost de cateva tablete Xanax, au oprit atacurile de panica, dar mi s-au parut cam tari, ca parca au blocat toate emotiile. Fiind putin mai puternic m-am dus la psiholog, unde mi s-a prescris Anxiar (Lorazepam) -1 luna si Asentra (Sertralina) - 3 luni
Am inceput sa le iau si deja in primele zile ma simteam mult mai bine, si simteam ca parca revine speranta insanatosirii. Am urmat tratamentul, in 3 saptamani m-am simtit destul de sigur de mine si am oprit medicatia. Nu am vrut sa fac fata dupa aceea simptomelor de abstinenta, cauzata de medicamente.
Totul a mers bine timp de o luna, cand o boala minora mi-a trezit iarasi teama. Teama era urmata mult mai repede de depresiea, si intr-un final anxietate. Aici am pus punct. NU am vrut sa astept pana am iarasi atacuri de panica, si stiam ca medicamentele ajuta, dar problemele eraude mine. Am facut urmatoarele lucruri:
-nu am consumat DELOC cafea sau bauturi cofeinizat in primele doua zile. Desigur apar niste probleme si din cauza asta dar sunt mult mai blande decat atacurile de panica.
Frica era constanta, am avut ameteli, dar nu au culminat in atac de panica. Nu am avut pofta de mancare, si aveam niste tulburari de vedere. Totusi am mancat, ca stiam ca trebuie
Am baut muuulta apa
-a treia zi am consumat cafea DOAR dimineata, si am inceput un tratament cu calciu si magne B6 asa am continuat inca 4 zile
Ametelile, durerile de cap, si cateva simptome de anxietate au revenit, dar numai spre dupamasa-seara cand m-am mai obosit fizic
- a saptea zi am iesit la plimbare, am luat o inghetata, si m-am bucurat de timp frumos, si dupa mancare am baut o cafea.
Dupa cam o sapt. jumatate nu am simtit anxietate, doar am continuat sa ma simt foarte obosit. Odihna este foarte importanta.
-au trecut cam doua sapt. si in tot acest timp pe langa ce am mai spus m-am odihnit mult, si nu mi-am exercitat mintea cu nimic. Nu m-am uitat la filme daca eram obosit, nu am citit nici ziarul, daca simteam ca nu prea am putere, am consumat foarte multa apa, si am mancat corect chiar daca nu am avut pofta mare.
Asa dupa doua saptamani am inceput sa ma simt mai odihnit dimineata la trezire, dar ma simteam inca putin cam exagerat de obosit seara la culcare. Dar am simtit progresul, si de aici pana la vindecare completa nu a mai trecut mult timp.
Nu mi-e frica sa vorbesc iarasi despre asta, nici sa ma gandesc, cat de rau a fost, pentru ca dupa ce am trecut peste toate mi-am dat seama ca niciodata nu eram bolnav, dar creierul nu suporta stresul pana la nesfarsit.
Nu va fie frica, si incepeti sa faceti niste pasi spre o viata fara probleme din astea, ca nu este atat de greu cum pare... bine in primele zile va parea imposibil dar cu timpul veti simti progresul, si nu veti cadea inapoi.
Niste lucruri de subliniat: 1 Nu consumati cofeina, doar foarte putin, ca cofeina inrautateste situatia. Nu consumati alcohol, reduceti numarul tigarilor. 2 (si asta este si mai important) Sa nu va tot ganditi ca ati innebunit. Sa nu va fie frica de un nou atac, si nu va tot analizati, pentru ca tratamentul va dura mai mult. Fara: 'Oare fac progres...? Ma simt mai bine. Poate nu? Cred ca eu sunt un caz mult mai avansat' Cand va vin ganduri din astea, culcativa, ascultati muzica relaxanta, incercati sa dormiti. Chiar daca nu va simtiti bine, este absolut normal, si nu va speriati.
Eu sunt fericit, baiatul meu umbla la gradinita, fetita mea merge la scoala, sotia mea ma iubeste, si vara asta mergem la munte :)
Va doresc toate cele bune si sa va insanatositi repede, pentru ca PUTETI
Fie ca tot binele din lume sa se adune in jurul familiei dvs.
Multumim pt. cele scrise.
DA...e bine de stiut.
p.s.
am invatat multe..din acest forum.
Acum 10 minute m-am oparit pe mana stanga cu cafea fierbinte.
...a scris pe aici cineva- odata- sa bag mana in faina..
..asa am facut, am tinut 5 minute si.
nu mi-ai iesit basici..nu, ma doare.
incaodata- MULTUMIM !
Multumim pt. cele scrise.
DA...e bine de stiut.
p.s.
am invatat multe..din acest forum.
Acum 10 minute m-am oparit pe mana stanga cu cafea fierbinte.
...a scris pe aici cineva- odata- sa bag mana in faina..
..asa am facut, am tinut 5 minute si.
nu mi-ai iesit basici..nu, ma doare.
incaodata- MULTUMIM !
Nimeni nu se vindeca de anxietate, ci doar se simt mai bine pentru anumite perioade de timp.
Otilia, nu stiu unde ai auzit tu ca nimeni nu se vindeca de anxietate... Serios acum, poti intreba medici specializati, si toti vor spune acelasi lucru: sunt MULTE cazuri in care pacientii s-au "vindecat". Vindecarea nu e tocmai cuvantul potrivit pentru ca ca sa te vindeci ai nevoie de o boala fizica. Anxietatea in sine este doar efectul cauzat de epuizare cerebrala. Nu este o boala. Cei care nu se vindeca, nu se vindeca din acelasi motiv: nu-si schimba modul de viata nici atitudinea fata de aceasta afectiune. In unele cazuri anumite persoane care se simt prea slabi sa infrunte aceasta problema devin dependenti de antidepressive si atunci au doua probleme, nu una. Chiar si de acolo este cale de intoarcere.
Eu nu am scris aceste lucruri doar sa scriu ceva, pentru ca am prea mult timp la dispozitie. Scriu, pentru ca inteleg foarte bine, ce inseamna iadul acela, si as dori sa contribui si eu cu cateva sfaturi. Daca tu nu reusesti, nu inseamna ca altii nu au reusit. Daca accepti starea asta ca permanenta, si nevindecabila, doar tu esti de vina, ca problemele persista. In primul rand vreau sa se inteleaga clar: Nu aveti o boala. Tot tratamentul are menirea sa va odihniti odata creierul, si situatia se va remedia. Desigur, dupa ce v-ati "vindecat" inca o perioada trebuie sa aveti grija de voi, ca sa se mai intareasca sistemul vostru, chiar daca simtiti ca problemele au trecut.
In orice caz ORICINE se poate vindeca. Trebuie sa iesiti din depresie, dar fara sa va grabiti sau sa fortati procedura. Daca nu va apucati, nu va asteptati la progrese, si daca progresati nu va fortati prea mult spre calea de iesire ca va cauzati stres si progresul va incetini. Odihna este cuvantul cheie, dar nu oricum.
Eu nu am scris aceste lucruri doar sa scriu ceva, pentru ca am prea mult timp la dispozitie. Scriu, pentru ca inteleg foarte bine, ce inseamna iadul acela, si as dori sa contribui si eu cu cateva sfaturi. Daca tu nu reusesti, nu inseamna ca altii nu au reusit. Daca accepti starea asta ca permanenta, si nevindecabila, doar tu esti de vina, ca problemele persista. In primul rand vreau sa se inteleaga clar: Nu aveti o boala. Tot tratamentul are menirea sa va odihniti odata creierul, si situatia se va remedia. Desigur, dupa ce v-ati "vindecat" inca o perioada trebuie sa aveti grija de voi, ca sa se mai intareasca sistemul vostru, chiar daca simtiti ca problemele au trecut.
In orice caz ORICINE se poate vindeca. Trebuie sa iesiti din depresie, dar fara sa va grabiti sau sa fortati procedura. Daca nu va apucati, nu va asteptati la progrese, si daca progresati nu va fortati prea mult spre calea de iesire ca va cauzati stres si progresul va incetini. Odihna este cuvantul cheie, dar nu oricum.
buna!
vreau sa le spun celor doua doamne sau domnisoare ca anxietatea se vindeca, cititi si pe acest forum la sectiunea psihoterapie si veti vedea cati oameni s-au vindecat de acest lucru.Si eu pot spune acest lucru, dar totul a depins in primul si primul rand de mine si apoi de medicamente. Nu doresc nimanui sa treaca prin ce am trecut eu, eram chiar pe punctul de a renunta la serviciu asa era starea mea ca nu ma mai puteam tine bine pe picioare, dar cu multa rabdare si ajutor din partea celor din jur am invins, si doresc tuturor acest lucru.
Astept intrebari din partea voastra. Multa sanatate tuturor!
vreau sa le spun celor doua doamne sau domnisoare ca anxietatea se vindeca, cititi si pe acest forum la sectiunea psihoterapie si veti vedea cati oameni s-au vindecat de acest lucru.Si eu pot spune acest lucru, dar totul a depins in primul si primul rand de mine si apoi de medicamente. Nu doresc nimanui sa treaca prin ce am trecut eu, eram chiar pe punctul de a renunta la serviciu asa era starea mea ca nu ma mai puteam tine bine pe picioare, dar cu multa rabdare si ajutor din partea celor din jur am invins, si doresc tuturor acest lucru.
Astept intrebari din partea voastra. Multa sanatate tuturor!
Alecsiaadina,
Pentru ca si eu sufar de anxietatea (pe linga TOC) ma intereseaza foarte mult si experienta vindecarii tale.
Pe de alta parte, adresez si o intrebare la care m-as bucura sa am un raspuns din partea unui medic: faptul ca de 3 luni de zile am amenoree secundara (sint acum in investigatii, inca nu se stie cauza) poate avea legatura cu revenirea atacurilor de panica (desi sint in tratament cu Escitalopram)?? Ma gindesc la eventuale dereglari hormonale.. (am si hipotiroidism pe care il tin in friu cu Eutirox, 1 pe zi si cu analize periodice, 2 analize pe an, analize care imi ies tot timpul bune..:) Trebuie sa spun ca nu ma aflu la virsta menopauzei, am numai 38 de ani.
Multumesc mult si astept, va rog, un raspuns!
Cu drag,
Malina.
Pentru ca si eu sufar de anxietatea (pe linga TOC) ma intereseaza foarte mult si experienta vindecarii tale.
Pe de alta parte, adresez si o intrebare la care m-as bucura sa am un raspuns din partea unui medic: faptul ca de 3 luni de zile am amenoree secundara (sint acum in investigatii, inca nu se stie cauza) poate avea legatura cu revenirea atacurilor de panica (desi sint in tratament cu Escitalopram)?? Ma gindesc la eventuale dereglari hormonale.. (am si hipotiroidism pe care il tin in friu cu Eutirox, 1 pe zi si cu analize periodice, 2 analize pe an, analize care imi ies tot timpul bune..:) Trebuie sa spun ca nu ma aflu la virsta menopauzei, am numai 38 de ani.
Multumesc mult si astept, va rog, un raspuns!
Cu drag,
Malina.
Malina74,
"faptul ca de 3 luni de zile am amenoree secundara (sint acum in investigatii, inca nu se stie cauza) poate avea legatura cu revenirea atacurilor de panica" - da poate.
"faptul ca de 3 luni de zile am amenoree secundara (sint acum in investigatii, inca nu se stie cauza) poate avea legatura cu revenirea atacurilor de panica" - da poate.
Buna!
pt. Malina, sa stii ca poate sa fie si de la tiroida aceste atacuri de panica si eu am fost trimisa sa fac aceste analize dar mie mi-au iesit bune, si eu am acum 40 ani, si la mine au inceput la 38 de ani atacurile de panica si anxietatea din cauza mea pt. ca am pus suflet la tot in jurul meu am fost prea sensibila dar acum incerc sa fiu mai tare sa am mai multa grija de mine.Cum m-am vindecat ? dupa ce am umblat la zeci de medici si cabinete am ajuns si la psihiatrie la rugamintea unei prietene.Nu ma gandeam ca de acolo e problema.Am primit un tratament pe care l-am luat 9 luni, dar vointa sa ma fac bine asta cred ca a contribuit 90%. Am citit multe carti psihologice de aici de pe net, am iesit nu am mai stat inchisa in casa dupa ce veneam de la munca, ma plimbam, prietenii i-am pierdut dupa ce m-am izolat, nu i-am mai cautat nici eu nici ei pe mine. Mai ies la cumparaturi, lucru ce inainte nu puteam sa-l fac, imi era frica sa merg mai ales singura, sa nu cad pe acolo, dar acum merg fara probleme.Deci se vede diferenta de atunci si acum. M-am si rugat, fara credinta nu facem nimic, eu avand o experinta ce m-a facut sa cred ca exista cineva acolo sus care ne iubeste, am lesinat din senin de la atata stres nu aveam altceva nimic, intrand direct in coma 2 ore dupa care mi-am revenit si medicii nu mi-au gasit nici o boala. Am mers si am facut un RMN la cap, a iesit totul normal.De atunci am invatat ca trebuie sa pretuiesc astfel viata, sa ma schimb, pt. ca as putea spune ca am primit-o a doua oara. A fost o experienta dura, dupa care au urmat acele atacuri de panica, dar am scapat pot spune si de astea.Trebuie multa rabdare, dintr-o data nu o sa treaca, gandirea trebuie sa fie mereu pozitiva, numai noi ne putem ajuta in primul rand.Tu cum esti ?Astept vesti de la tine. Multa sanatate.
pt. Malina, sa stii ca poate sa fie si de la tiroida aceste atacuri de panica si eu am fost trimisa sa fac aceste analize dar mie mi-au iesit bune, si eu am acum 40 ani, si la mine au inceput la 38 de ani atacurile de panica si anxietatea din cauza mea pt. ca am pus suflet la tot in jurul meu am fost prea sensibila dar acum incerc sa fiu mai tare sa am mai multa grija de mine.Cum m-am vindecat ? dupa ce am umblat la zeci de medici si cabinete am ajuns si la psihiatrie la rugamintea unei prietene.Nu ma gandeam ca de acolo e problema.Am primit un tratament pe care l-am luat 9 luni, dar vointa sa ma fac bine asta cred ca a contribuit 90%. Am citit multe carti psihologice de aici de pe net, am iesit nu am mai stat inchisa in casa dupa ce veneam de la munca, ma plimbam, prietenii i-am pierdut dupa ce m-am izolat, nu i-am mai cautat nici eu nici ei pe mine. Mai ies la cumparaturi, lucru ce inainte nu puteam sa-l fac, imi era frica sa merg mai ales singura, sa nu cad pe acolo, dar acum merg fara probleme.Deci se vede diferenta de atunci si acum. M-am si rugat, fara credinta nu facem nimic, eu avand o experinta ce m-a facut sa cred ca exista cineva acolo sus care ne iubeste, am lesinat din senin de la atata stres nu aveam altceva nimic, intrand direct in coma 2 ore dupa care mi-am revenit si medicii nu mi-au gasit nici o boala. Am mers si am facut un RMN la cap, a iesit totul normal.De atunci am invatat ca trebuie sa pretuiesc astfel viata, sa ma schimb, pt. ca as putea spune ca am primit-o a doua oara. A fost o experienta dura, dupa care au urmat acele atacuri de panica, dar am scapat pot spune si de astea.Trebuie multa rabdare, dintr-o data nu o sa treaca, gandirea trebuie sa fie mereu pozitiva, numai noi ne putem ajuta in primul rand.Tu cum esti ?Astept vesti de la tine. Multa sanatate.
Alecssiadina,
Multumesc pentru raspunsul prompt si, sincer, ma bucur sa aud ca esti bine si ma linisteste sa stiu ca anxietatea se poate vindeca..Inteleg ca la tine vindecarea a venit prin medicatie, nu?
Eu am atacuri de panica de vreo 4 ani, dupa ce am nascut al doilea copil. Anxietatea si atacurile de panica au venit pe fondul unui TOC mai vechi. De atunci, de acum 4 ani, sint in tratament cu Escitalopram si pot sa spun ca pina acum vreo luna jumatate sau doua m-am simtit foarte bine, din punctul de vedere al anxietatii; pt ca daca vorbim de efecte secundare ale antidepresivului, astea nu prea ma fac sa ma simt grozav (m-am ingrasat vreo 17 kg iar libidoul meu este la nivel 0 acum, practic aproape ca nu exista). Dar prefer sa ma lupt cu ele decit cu anxietatea.
Acum o luna jumatate am facut citeva atacuri de panica si ma intreb care ar putea fi cauza, avind in vedere ca sint in continuare in tratament.. In principiu am inteles ca poate fi vorba de o perioada mai plina de framintari sufletesti, stres, ca poate fi vorba de amenoree, asa cum spunea Me-44, cert e ca indiferent care e cauza incerc si eu ca toata lumea, sa scap de anxietate cumva..
Cu mult drag,
Malina.
Multumesc pentru raspunsul prompt si, sincer, ma bucur sa aud ca esti bine si ma linisteste sa stiu ca anxietatea se poate vindeca..Inteleg ca la tine vindecarea a venit prin medicatie, nu?
Eu am atacuri de panica de vreo 4 ani, dupa ce am nascut al doilea copil. Anxietatea si atacurile de panica au venit pe fondul unui TOC mai vechi. De atunci, de acum 4 ani, sint in tratament cu Escitalopram si pot sa spun ca pina acum vreo luna jumatate sau doua m-am simtit foarte bine, din punctul de vedere al anxietatii; pt ca daca vorbim de efecte secundare ale antidepresivului, astea nu prea ma fac sa ma simt grozav (m-am ingrasat vreo 17 kg iar libidoul meu este la nivel 0 acum, practic aproape ca nu exista). Dar prefer sa ma lupt cu ele decit cu anxietatea.
Acum o luna jumatate am facut citeva atacuri de panica si ma intreb care ar putea fi cauza, avind in vedere ca sint in continuare in tratament.. In principiu am inteles ca poate fi vorba de o perioada mai plina de framintari sufletesti, stres, ca poate fi vorba de amenoree, asa cum spunea Me-44, cert e ca indiferent care e cauza incerc si eu ca toata lumea, sa scap de anxietate cumva..
Cu mult drag,
Malina.
Ptr. otilia107, ai mare dreptate, nu te poti vindeca de anxietate, Nimeni nu se poate vindeca de ganduri negative, poate doar sa nu le mai acceseze, te vindeci doar de boli. De gandul ca vrei o vila cu 2 etaje, sau de faptul ca esti indragostita nu te poti vindeca, doar sa incerci sa nu te mai gindesti la ce iti face rau.
Ptr. Anxiosi :
Si eu trec prin atacuri de panica, dupa studiul meu am ajuns si la tulburari psihosomatice, e greu si nasol atunci cind multi nu te cred si nu te inteleg. Va spun sincer ca eu am inceput usor pina la modul cind ajungeam zi de zi la urgenta sau zi de zi faceam investigatii. Linistitiva pentru ca tot epuizand resursele o sa faceti atacuri cat mai dese. incepeti de la un atac, ajungeti la cateva pe saptamana, apoi la ipohondrie si tot asa. E un cerc vicios.
Modul prin care puteti a scapati de ganduri, trebuie sa-l gasiti singuri, Complexele de B-uri, Magneziul va face sa va simtiti mai bine, insa singuri trebuie sa scapati de gandurile negative, nu va luptati cu simtomele vor fi din ce in ce mai mari "Oreste spunea, cea mai grea lupta este cu tine", nu va luptati cu voi, imbratisati simtomele acceptatile, fiti constienti ca ati mai trecut prin ele si nu sa intamplat nimic,. Din experienta me va pot impartasi f multe, deja am aproape anul de cind merg la psiholog, am stat de vorba cu zeci de doctori, am ajuns ca in unele cazuri doctorii de urgenta sa ma trimita pe stationare sa calmezi anxiosii, va pot oferi multe informatii din experienta propie, insa va recomand sa cautati in interiorul dumneavoastra sa gasiti acea nemultumire care va supara, acea ura sau acel gand. Pentru a reusi va recomand sa vizionati pe internet tezele Doctorului Horst Mueller. Eu am stat de vorba personal cu dansul e unul dintre cei care au scapat de anxietate.. Multa sanatate.
Ptr. Anxiosi :
Si eu trec prin atacuri de panica, dupa studiul meu am ajuns si la tulburari psihosomatice, e greu si nasol atunci cind multi nu te cred si nu te inteleg. Va spun sincer ca eu am inceput usor pina la modul cind ajungeam zi de zi la urgenta sau zi de zi faceam investigatii. Linistitiva pentru ca tot epuizand resursele o sa faceti atacuri cat mai dese. incepeti de la un atac, ajungeti la cateva pe saptamana, apoi la ipohondrie si tot asa. E un cerc vicios.
Modul prin care puteti a scapati de ganduri, trebuie sa-l gasiti singuri, Complexele de B-uri, Magneziul va face sa va simtiti mai bine, insa singuri trebuie sa scapati de gandurile negative, nu va luptati cu simtomele vor fi din ce in ce mai mari "Oreste spunea, cea mai grea lupta este cu tine", nu va luptati cu voi, imbratisati simtomele acceptatile, fiti constienti ca ati mai trecut prin ele si nu sa intamplat nimic,. Din experienta me va pot impartasi f multe, deja am aproape anul de cind merg la psiholog, am stat de vorba cu zeci de doctori, am ajuns ca in unele cazuri doctorii de urgenta sa ma trimita pe stationare sa calmezi anxiosii, va pot oferi multe informatii din experienta propie, insa va recomand sa cautati in interiorul dumneavoastra sa gasiti acea nemultumire care va supara, acea ura sau acel gand. Pentru a reusi va recomand sa vizionati pe internet tezele Doctorului Horst Mueller. Eu am stat de vorba personal cu dansul e unul dintre cei care au scapat de anxietate.. Multa sanatate.
BUNA ' un tip misto', nu te inteleg sau poate am citit in graba sunt la serv. si mai deschid si net-ul din cand in cand, la inceput spui ca nu se poate vindeca apoi inchei spunand ca ai stat cu un medic de vorba care s-a vindecat de anxietate, deci tu la ce concluzie ai ajuns pana la urma?Si tu o sa te vindeci ai sa vezi, cu toate ca acum nu crezi, nici eu nu am crezut ca o sa mai fiu om vreodata, dar uite ca am reusit. M-am luptat mult cu atacurile de panica apareau cand nici nu ma asteptam dar de la o vreme am zis gata nu le mai bag in seama sa vad ce o sa fie, daca mor asta e, asa gandeam atunci. Si le-am acceptat pana la urma, mai intram in panica dar am vazut ca nu se intampla nimic le-am acceptat, si incet incet nu au mai fost cu aceiasi intensitate. Incearca si tu asa.Citeste cartea ' Puterea magica a gandului' de David Schwartz de pe net si o sa te ajute mult sau ' Forta gandirii pozitive ' si sa vezi cum o sa-ti schimbi gandirea.E greu dar trebuie incercat.
Astept sa imi spui daca tu esti bine acum. Multa sanatate tuturor!
Astept sa imi spui daca tu esti bine acum. Multa sanatate tuturor!
Me-44,
Multumesc mult pentru raspuns. E asa cum banuiam..
Multa sanatate (sper ca tu nu ai probleme de anxietate)!
Cu mult drag,
Malina!
Multumesc mult pentru raspuns. E asa cum banuiam..
Multa sanatate (sper ca tu nu ai probleme de anxietate)!
Cu mult drag,
Malina!
Sa spun si eu ce mi se intampla, poate imi mai da cineva sfaturi.
Deci, am 17 ani jumate si sunt elev la un liceu de prestigiu din orasul meu. Cand eram copil eram foarte vesel, activ si plin de viata, din spusele mamei mele, care m-a ingrijit si m-a crescut de una singura. Apoi, mutandu-ma in casa tatalui, mi-a luat un calculator, eu nu prea avand experiente cu calculatorul pana atunci. Cam din vara anului cand am terminat clasa a sasea am avut calculator, de care nu prea m-am mai dezlipit pana azi. In clasa a saptea si a opta, randamentul la invatatura era din ce in ce mai slab, mai ales ca parintii au pretentii la mine. In fine, tezele unice din vremea aceea au fost trecute cu bine si cu toate ca nu eram foarte pregatit, am reusit sa trec de ele cu bine. M-am inscris la un liceu foarte bun din oras, cu toate ca mama spunea sa nu ma duc la acel liceu, pentru ca nu as face fata. In tot acest timp, folosind calculatorul, nu ieseam pe afara, rar ma mai intalneam cu prietenii si deci am inceput sa dezvolt o fobie sociala si o anxietate sociala, pe care o am si astazi, din pacate. Mi-era si inca imi mai e greu sa conversez cu persoana necunoscuta, sa intru in vorba, sau sa ma bag in seama cu o fata oarecare, simt o anumita rusine si cateodata ma enerveaza pentru ca despre asta nu stiu cum sa trec. Anxietatea sociala de care spuneam era aceea ca ma temeam sa fac ceva gresit in clasa, sau in public, cu gandul ca o sa fiu luat in ras de cei din jur. Si astazi mi se intampla asta foarte des in situatii mai grele.
Asadar, nu prea am avut mai probleme cu capul pana asta-vara, cand am incercat si eu ca tot omul deja cunoscutele etnobotanice. Nu am facut abuz de ele, sau sa fi luat la un interval relativ scurt, dar oricum, de atunci a inceput acest calvar anxios si depresiv de care nu mai scap.
De asta-vara pana asta-toamna, am avut frica ca mi-am facut creierul praf de la etnobotanice si ca nu o sa pot sa mai gandesc. Cand intram pe forum aici, sa ma uit la sectia de droguri, ma lua spaima si tremuraturile.
Apoi, mi-am adus eu aminte de un fost prieten ca avea tot asa probleme cu anxietatea, deci am cautat pe net care e treaba cu anxietatea si am vazut ca se potriveste cu ce am eu. Mi-am pus eu singur diagnosticul, dar e foarte clar ca de asta sufar, nu trebuie vreun mare specialist sa iti dai seama ca suferi de anxietate sau depresie.
Apoi, hai sa citesc si despre alte boli psihice si am ramas cu schizofrenia in minte cam pana azi. Seara mai ales mi-era frica sa nu vad nu stiu ce oameni, sa nu ma apuce psihoze, sa nu aud voci, aveam probleme in a adormi din cauza fricii asteia, era un adevarat iad.
Insa acum ca parca mi-a trecut aceasta "fobie", partial (poate nu e bun cuvantul "trecut" si doar ca nu mai bag in seama), a inceput alta prostie, cum ca, atunci cand fumez tigari normale, am eu in minte ca nu imi mai bate inima. Si iar ma sperii, ca la atac de cord nu prea ai sanse. Si seara se intampla la fel, ma controlez sa vad daca bate inima, iar cand am impresia ca nu bate, ma ia imediat atacul de panica, cu ameteli.
Asadar, e un chin ce traiesc, mai ales ca la varsta mea nu ar fi trebuit sa traiesc problemele astea. Cu toate ca in subconstientul meu stiu ca nu se poate intampla nimic, tot continui sa ma agit. Pastile nu am luat, pentru ca nu am fost la psihiatru si nici psihologul nu mi-a dat nici un fel de tratament. Am baut asta-iarna ceai de sunatoare, cand aveam si depresii oribile, din cer senin, dar acum nu mai beau ca iar ma ia panica, de la o intamplare cand am baut ceai de sunatoare intr-o dimineata si apoi m-am gandit ca imi da in cap, ca ma ia cu rau si pe drumul la scoala chiar aveam o senzatie urata, vedeam cam in ceata. De atunci nu mai beau nimic, nu am luat nimic impotriva anxietatii, excluzand niste vitamina B efervescent si magneziu tot efeverscent.
Poate cineva sa imi mai dea niste sfaturi, cat de cat minuscule? Ziua nu sunt anxios asa cum sunt seara, deci ziua chiar pot sa inteleg ca totul se petrece in mintea mea, ca un desen animat si nu se poate intampla nimic din ceea ce gandesc.
Multumesc.
Deci, am 17 ani jumate si sunt elev la un liceu de prestigiu din orasul meu. Cand eram copil eram foarte vesel, activ si plin de viata, din spusele mamei mele, care m-a ingrijit si m-a crescut de una singura. Apoi, mutandu-ma in casa tatalui, mi-a luat un calculator, eu nu prea avand experiente cu calculatorul pana atunci. Cam din vara anului cand am terminat clasa a sasea am avut calculator, de care nu prea m-am mai dezlipit pana azi. In clasa a saptea si a opta, randamentul la invatatura era din ce in ce mai slab, mai ales ca parintii au pretentii la mine. In fine, tezele unice din vremea aceea au fost trecute cu bine si cu toate ca nu eram foarte pregatit, am reusit sa trec de ele cu bine. M-am inscris la un liceu foarte bun din oras, cu toate ca mama spunea sa nu ma duc la acel liceu, pentru ca nu as face fata. In tot acest timp, folosind calculatorul, nu ieseam pe afara, rar ma mai intalneam cu prietenii si deci am inceput sa dezvolt o fobie sociala si o anxietate sociala, pe care o am si astazi, din pacate. Mi-era si inca imi mai e greu sa conversez cu persoana necunoscuta, sa intru in vorba, sau sa ma bag in seama cu o fata oarecare, simt o anumita rusine si cateodata ma enerveaza pentru ca despre asta nu stiu cum sa trec. Anxietatea sociala de care spuneam era aceea ca ma temeam sa fac ceva gresit in clasa, sau in public, cu gandul ca o sa fiu luat in ras de cei din jur. Si astazi mi se intampla asta foarte des in situatii mai grele.
Asadar, nu prea am avut mai probleme cu capul pana asta-vara, cand am incercat si eu ca tot omul deja cunoscutele etnobotanice. Nu am facut abuz de ele, sau sa fi luat la un interval relativ scurt, dar oricum, de atunci a inceput acest calvar anxios si depresiv de care nu mai scap.
De asta-vara pana asta-toamna, am avut frica ca mi-am facut creierul praf de la etnobotanice si ca nu o sa pot sa mai gandesc. Cand intram pe forum aici, sa ma uit la sectia de droguri, ma lua spaima si tremuraturile.
Apoi, mi-am adus eu aminte de un fost prieten ca avea tot asa probleme cu anxietatea, deci am cautat pe net care e treaba cu anxietatea si am vazut ca se potriveste cu ce am eu. Mi-am pus eu singur diagnosticul, dar e foarte clar ca de asta sufar, nu trebuie vreun mare specialist sa iti dai seama ca suferi de anxietate sau depresie.
Apoi, hai sa citesc si despre alte boli psihice si am ramas cu schizofrenia in minte cam pana azi. Seara mai ales mi-era frica sa nu vad nu stiu ce oameni, sa nu ma apuce psihoze, sa nu aud voci, aveam probleme in a adormi din cauza fricii asteia, era un adevarat iad.
Insa acum ca parca mi-a trecut aceasta "fobie", partial (poate nu e bun cuvantul "trecut" si doar ca nu mai bag in seama), a inceput alta prostie, cum ca, atunci cand fumez tigari normale, am eu in minte ca nu imi mai bate inima. Si iar ma sperii, ca la atac de cord nu prea ai sanse. Si seara se intampla la fel, ma controlez sa vad daca bate inima, iar cand am impresia ca nu bate, ma ia imediat atacul de panica, cu ameteli.
Asadar, e un chin ce traiesc, mai ales ca la varsta mea nu ar fi trebuit sa traiesc problemele astea. Cu toate ca in subconstientul meu stiu ca nu se poate intampla nimic, tot continui sa ma agit. Pastile nu am luat, pentru ca nu am fost la psihiatru si nici psihologul nu mi-a dat nici un fel de tratament. Am baut asta-iarna ceai de sunatoare, cand aveam si depresii oribile, din cer senin, dar acum nu mai beau ca iar ma ia panica, de la o intamplare cand am baut ceai de sunatoare intr-o dimineata si apoi m-am gandit ca imi da in cap, ca ma ia cu rau si pe drumul la scoala chiar aveam o senzatie urata, vedeam cam in ceata. De atunci nu mai beau nimic, nu am luat nimic impotriva anxietatii, excluzand niste vitamina B efervescent si magneziu tot efeverscent.
Poate cineva sa imi mai dea niste sfaturi, cat de cat minuscule? Ziua nu sunt anxios asa cum sunt seara, deci ziua chiar pot sa inteleg ca totul se petrece in mintea mea, ca un desen animat si nu se poate intampla nimic din ceea ce gandesc.
Multumesc.
Cheyenne am niste vesti bune pentru tine. Situatia ta nu este atat de grava cum ti se pare, dar foarte usor se poate agrava. Desigur, toate problemele tale au aparut din teama recurenta si de lunga durata de anumite boli. Cand ai consumat etnobotanice, nu ti-ai facut creierul praf, stii ce s-a intamplat? Depresia cauzata de fobii de lunga durata au obosit MULT creierul. Depresia continua te face sa pierzi perspective, sa fii mult mai obosita. Etnobotanicele precum alte substante ce afecteaza in mod direct sistemul nervos central, precum cofeina, alcoolul, si nicotina, precum unele medicamente au in multe cazuri efecte energizante, ce suprasoliciteaza MULT creierul. Creierul deja obosit de mult timp reactioneaza prin anxietate, piperat cu atacuri de panica.
Cum am mai spus, daca nu ti-a fost prescris un tratament de psiholog, poti incerca metoda nemedicamentoasa. Nu consuma cafea, doar in cantitati foarte mici, si doar dimineata, cand esti putin mai odihnita. Nici alte substante cu efecte asemanatoare, sau bauturi cofeinizate. Cand te apuca teama, incearca sa te odihnesti, si lasa-ti mintea libera. Daca in timp vei invata sa nu suprasoliciti creierul tau cu teama, te vei vindeca, ca in sfarsit creierul incepe sa se odihneasca, te vei simti cu timpul parca te-ai nascut din nou.
Solutia alternativa este solutia medicamentoasa, dar aici recomand doar o scurta perioada, ca sa nu devii dependenta de antidepressive, si in perioada asta incearca sa te distrezi cat mai mult, si sa-ti scimbi gandirea, ca medicamentele au un efect benefic o perioada, si nu lasa ca dupa ce termini tratamentul sa cazi inapoi.
De aceea esti spre seara intr-o stare anxioasa, pentru ca pana seara obosesti mai mult, si devii mai vulnerabila la atacuri de panica cauzate de ganduri negative din timpul zilei.
Hai, curaj, ca 100% poti reusi. Si nu mai citi pe net despre boli, cancer, schizofrenii, dementa, etc, ca te vei pune in pielea oamenilor bolnavi si te vei simti mult mai rau, chiar daca nu ai nimic. Citeste altceva.
Cum am mai spus, daca nu ti-a fost prescris un tratament de psiholog, poti incerca metoda nemedicamentoasa. Nu consuma cafea, doar in cantitati foarte mici, si doar dimineata, cand esti putin mai odihnita. Nici alte substante cu efecte asemanatoare, sau bauturi cofeinizate. Cand te apuca teama, incearca sa te odihnesti, si lasa-ti mintea libera. Daca in timp vei invata sa nu suprasoliciti creierul tau cu teama, te vei vindeca, ca in sfarsit creierul incepe sa se odihneasca, te vei simti cu timpul parca te-ai nascut din nou.
Solutia alternativa este solutia medicamentoasa, dar aici recomand doar o scurta perioada, ca sa nu devii dependenta de antidepressive, si in perioada asta incearca sa te distrezi cat mai mult, si sa-ti scimbi gandirea, ca medicamentele au un efect benefic o perioada, si nu lasa ca dupa ce termini tratamentul sa cazi inapoi.
De aceea esti spre seara intr-o stare anxioasa, pentru ca pana seara obosesti mai mult, si devii mai vulnerabila la atacuri de panica cauzate de ganduri negative din timpul zilei.
Hai, curaj, ca 100% poti reusi. Si nu mai citi pe net despre boli, cancer, schizofrenii, dementa, etc, ca te vei pune in pielea oamenilor bolnavi si te vei simti mult mai rau, chiar daca nu ai nimic. Citeste altceva.
Nu de alta, dar sunt baiat... :))
Si da, nu am mai citit despre astea pe net, dar cand intru pe aici si ma uit la oameni care spun ca au schizofrenie, ma apuca iar groaza.
De obicei nu beau cafea, doar fumez, dar asta se intampla la scoala, in timpul zilei si trebuie sa recunosc, cand mai ies seara si fumez, ma cam apuca frica asa din cer senin.
Si da, nu am mai citit despre astea pe net, dar cand intru pe aici si ma uit la oameni care spun ca au schizofrenie, ma apuca iar groaza.
De obicei nu beau cafea, doar fumez, dar asta se intampla la scoala, in timpul zilei si trebuie sa recunosc, cand mai ies seara si fumez, ma cam apuca frica asa din cer senin.
Ah esti baiat :) scuze pentru gresala, dar aprox 65-70% dintre cei care au probleme cu anxietatea sunt femei, si asta este din cauza ca in general femeile sunt mai vulnerabile la depresii sentimentale, decat barbatii. Desigur si eu sunt barbat si am facut parte din minoritatea sexuala anxioasa :P
Deci in orice caz, nu este foarte complicata treaba la tine, si daca fumezi... poate nu acesta este timpul potrivit sa te lasi de fumat, inainte de toate trebuie sa scapi de anxietate. Renuntarea la fumat in momentul acesta contribuie cu un surplus de stres. Nu fuma mult, dar acum concentreaza-te asupra problemei provocate de frica de boli. O consiliere psihologica, eventual o terapie de grup in cazul tau ar ajuta mult mai mult, sa intelegi, ca NU este nimic in neregula cu tine, si esti complet sanatos. Tratament medicamentos este recomandat in cazuri mult mai avansate. Bineinteles, daca nu faci niste pasi, cu timpul poti ajunge si acolo. Si trebuie sa-ti spun ca nu este placut deloc.
Deci in orice caz, nu este foarte complicata treaba la tine, si daca fumezi... poate nu acesta este timpul potrivit sa te lasi de fumat, inainte de toate trebuie sa scapi de anxietate. Renuntarea la fumat in momentul acesta contribuie cu un surplus de stres. Nu fuma mult, dar acum concentreaza-te asupra problemei provocate de frica de boli. O consiliere psihologica, eventual o terapie de grup in cazul tau ar ajuta mult mai mult, sa intelegi, ca NU este nimic in neregula cu tine, si esti complet sanatos. Tratament medicamentos este recomandat in cazuri mult mai avansate. Bineinteles, daca nu faci niste pasi, cu timpul poti ajunge si acolo. Si trebuie sa-ti spun ca nu este placut deloc.
Eu am fost la psiholog si i-am spus despre problema asta, dar nu prea m-a convins. De obicei vorbeam despre viata mea personala decat despre ce ma indispune.
Exact Atlas, iar epuizarea cerebrala poate sa apara iar si iar de-a lungul vietii, in special persoanelor carora li s-a mai intamplat. Concluzia? Nu te vindeci de anxietate, tu singur ai spus ca nu este o boala deci nu nu se vindeca, ci doar dispare si apare. Mai vorbim peste 10, 15 ani, si vei vedea ca vei mai avea episoade de acest gen, nu esti vindecat. Iar medicamentele de acest gen nu te vindeca ci doar te transofrma intr-o leguma atat timp cat le iei.
Eu iti doresc sa ai o viata frumoasa si linistita, nu vreau sa ma intelegi gresit. Eu cunosc foarte bine motivele depresiei mele anxioase si am reusit prin autocontrol sa ma simt omul care eram odata. Nu am experienta medicamentelor prea mult, am luat doar un tratament de doua saptamani insa nu m-a ajutat deloc. Numai prin autocontrol reusesti.
Eu iti doresc sa ai o viata frumoasa si linistita, nu vreau sa ma intelegi gresit. Eu cunosc foarte bine motivele depresiei mele anxioase si am reusit prin autocontrol sa ma simt omul care eram odata. Nu am experienta medicamentelor prea mult, am luat doar un tratament de doua saptamani insa nu m-a ajutat deloc. Numai prin autocontrol reusesti.
stii bine ca nu exista pe lume conditii mentale, care reapar doar peste 10-15 ani, si pana atunci nu ai nimic. Daca apar nu au absolut nici o legatura cu problemele de anxietate din trecut. Doar inseamna ca esti predispusa din simplul fapt ca asa e firea ta, esti o persoana care are obiceiul sa se framante fara sens. Nu are rost sa discutam pe tema asta, doarece aceasta conditie poate fi tratata, si vindecata, fara sa reapara. Stii cum este? Daca-ti lovesti capul in fiecare zi o sa ai dureri de cap, daca incetezi sa-ti tot lovesti capul repetat, durerile vor disparea, dar daca peste 10 ani iarasi incepi sa-ti lovesti capul, dupa o perioada de timp iarasi ai dureri de cap. Ce sa mai spun, in mare parte problemele de anxietate sunt cauzate chiar din vina persoanei care sufera.
salut "alecsiaadina", imi cer scuze daca nu m-am facut inteles, ( ma repet cu toate ca stiu ca esti deestul de inteligent(a) sa intelegi din primul post, doar ca poate te-ai grabit sa-mi raspunzi si apreciez), nu ai cum sa te vindeci de ganduri, ci doar sa nu le mai dai importata si sa fi pozitiv(a). Te poti vindeca de ulcer nu si de gandul de a-mi raspunde mie :)), sa scapi de anxietate e o decizie..., de fapt cum spuneai puterea gandului, am vrut poate intr-un mod ironic sa spun CHEIA E LA TINE, nu cautati leacuri. Multumesc
Sper si eu sa ajung sa scap de problemele astea care ma framanta de la varsta frageda din pacate.
Nu spera, fii mai hotarat si scapa de ele. Stiu ca este mai usor de spus decat facut, dar sansa la o viata sanatoasa si fericita este in mainile tale. Intotdeauna a fost si intotdeauna va fi. Inconjoara-te de prieteni optimisti, si poate se mai lipeste de tine ceva din optimismul lor. Trebuie sa-ti mai repet odata: nu esti bolnav, si nici nu ai fost, dar situatia poate deveni mult mai grava. Cand vei crede cu adevarat ce spun doctorii, si ce spun eu esti la un pas de vindecare.
UnTipMisto, mi se pare ca tu nu ai chiar simptomele generale legate de anxietate. Nu esti dereglat, doar un tip mai "nervos" din fire
Salut Atalas, ar fi bine sa fie cum spui tu, din pacate pentru mine, eu chiar trec prin episoade nasoale, ma chinui demult cu simtomele, asa cum spuneam am ajuns la anxietate generalizata, parerea ta o pot schimba in citeva cuvinte in apoximativ 1 an am depasit 150 electrocardiograme, si am vizitat toti doctorii cardiologi din oras, ma cunosc toti doctorii de urgenta, deja am prieteni printr-e ei, am fost consultat de 4 med. psihiatri si ar fi cazul sa ma opresc, sau sincer cred ca pot scrie o carte din '05 pina azi. Daca e cineva interesat pot pune povestea pe net. Multumesc ca te-ai oprit asupra postului meu... si sper ca nu deranjez pe nimeni
buna! UN TIP MISTO
de ce ti-ai facut atat de multe electrocardiograme? tu ai avut probleme si cu tensiunea? ai luat ceva medicamente si pt. asta? Intreb pt. ca si eu mai simt mai ales cand se schimba vremea batai ale inimii neregulate.Si eu am fost la cardiolog de cateva ori si mi-a spus ca inima este in regula nu am nimic.Dar pt anxietate ai luat ceva si daca ai luat ce anume? Sper ca nu am deranjat cu intrebarile mele.Multa sanatate.
de ce ti-ai facut atat de multe electrocardiograme? tu ai avut probleme si cu tensiunea? ai luat ceva medicamente si pt. asta? Intreb pt. ca si eu mai simt mai ales cand se schimba vremea batai ale inimii neregulate.Si eu am fost la cardiolog de cateva ori si mi-a spus ca inima este in regula nu am nimic.Dar pt anxietate ai luat ceva si daca ai luat ce anume? Sper ca nu am deranjat cu intrebarile mele.Multa sanatate.
Buna alecsiaadina, tesiune am aprox mai mereu 14/9, nu e de speriat, pe fond de atac de panica am ajuns pe la 17 maxim, electocardiograme am facut de cite ori simteam dureri in piept junghiuri, ca inima bate anormal, etc, insa mai mult de cit niste extrasistole ventriculare si tahicardie nu am gasit nimic, medicul cardiolog ma linistit spunindumi ca sund pe fond de stress, eu nu-l credeam si tot ai trageam cu ekg-ul, chiar si azi mi-am facut :) Credema am prieten foarte bun cardiolog si din cauza anxietatii eu nu-l credeam ca nu am nimic la inima, pe fondul unei raceli si atac de panica am ajuns cu pulsul pe la 180, e greu sa-mi amintesc prin ce am trecut., povestea mea e prea grea... se spune ca e bine sa povestesti pentru a te elibera, la mine e un pic mai greu.
Pentru batai neregulate iti recomand ceai de paducel cu incredere.
Pentru anxitate mi s-au recomqndat 3 medicamente, nu as vrea sa le fac reclama, insa eu iar doar unul pentru un somn linistit si acum incerc sa reduc doza pentru a scapa de el. Nici pe acesta nu l-as fi luat daca as fi vorbit inainte cu acel doctor german..., acum insa trag si efectele secundare ale lui. Te pot indruma cu anumite remedii impotriva simtomelor, am ceva experienta... O anume doctorita de urgenta ma lasa sa-mi aleg tratamentul de cite ori ajung la urgenta :) am invatat medicina fara sa-mi doresc, mai ales cardiologie si psihologie :)) Daca te pot ajuta cu ceva, oricind anunta-ma.
Pentru batai neregulate iti recomand ceai de paducel cu incredere.
Pentru anxitate mi s-au recomqndat 3 medicamente, nu as vrea sa le fac reclama, insa eu iar doar unul pentru un somn linistit si acum incerc sa reduc doza pentru a scapa de el. Nici pe acesta nu l-as fi luat daca as fi vorbit inainte cu acel doctor german..., acum insa trag si efectele secundare ale lui. Te pot indruma cu anumite remedii impotriva simtomelor, am ceva experienta... O anume doctorita de urgenta ma lasa sa-mi aleg tratamentul de cite ori ajung la urgenta :) am invatat medicina fara sa-mi doresc, mai ales cardiologie si psihologie :)) Daca te pot ajuta cu ceva, oricind anunta-ma.
BUNA !
Multumesc pt ajutor, eu medicamente pt anxietate si atacuri de panica nu mai iau, dar am ramas totusi cu o tahicardie- pulsul nu e mai mare niciodata de 100 dar e de ajuns ca vad ca e mare si iau un medicament dat de medicul cardiolog.In rest beau si eu ceai de paducel in fiecare zi, mai iau si magneziu si calciu. D ar acum cum te simti mai bine ca la inceput ?se vede o ameliorare fata de cum erai? Eu cateodata la serv. simt ca nu ma pot concetra asa cum as vrea, si nu stiu din ce motiv, asta as vrea sa aflu sau ce ar trebui sa fac?mi se intampla uneori deci nu in fiecare zi, probabil cand sunt mai obosita, mai stresata. nu stiu sigur motivul. Astept un raspuns de la tine.
Multumesc pt ajutor, eu medicamente pt anxietate si atacuri de panica nu mai iau, dar am ramas totusi cu o tahicardie- pulsul nu e mai mare niciodata de 100 dar e de ajuns ca vad ca e mare si iau un medicament dat de medicul cardiolog.In rest beau si eu ceai de paducel in fiecare zi, mai iau si magneziu si calciu. D ar acum cum te simti mai bine ca la inceput ?se vede o ameliorare fata de cum erai? Eu cateodata la serv. simt ca nu ma pot concetra asa cum as vrea, si nu stiu din ce motiv, asta as vrea sa aflu sau ce ar trebui sa fac?mi se intampla uneori deci nu in fiecare zi, probabil cand sunt mai obosita, mai stresata. nu stiu sigur motivul. Astept un raspuns de la tine.
Am foarte multe raspunsuri pentru tine, dar nu stiu cite iti pot spune aici, pentru fiecare persoana e alceva, e adevarat ca pulsul o sa-l ti o perioada in limite cu betablocante, si eu o fac...Tulburarile de concentrare fac parte din anxietatea persoanei, o cauza este in felul urmator te poti stresa azi de o chestie iar tulburarile sati apara pesste 1-2 zile chiar si peste saptamani. Creierul consuma in stres mai mult decat ai face efort fizic, curele de calciu si magneziu sunt ok, iti recomand un complex de B-uri dupa ce o sa ceri si parerea unui medic nu lua direct sfatul meu. :) nu stiu cum sa-ti explic.. nu sunt medic, nu te pot sfatui ce sa iei... nu vreau sa trec peste medici, ei au o calificare eu alta, am acelas id peste tot sa-ti dau mai multe raspunsuri, nu pot da eu retete, cred ca ma intelegi. Ai fost la un psiholog ?, macar sa stiu in ce stadiu te afli ? te-ai impacat cu tine ?, poate daca ai facut sedinte o sa ma intelegi... de cat timp ai aceste tulburari, cind au debutat, etc.
BUNA!
Eu nu am fost la psiholog, nu am simtit eu ca este necesar, acum nu mai am aceste tulburari, au durat c-am un an, acum pot spune ca sunt bine. Mai apar fff. rar cateva ameteli, dar asta stiu ca este din cauza ca ma mai stresez din cand in cand. As renunta si la bisoprolol dar imi este frica sa nu mi se mareasca pe urma pulsul.
Tu ce mai faci?
Eu nu am fost la psiholog, nu am simtit eu ca este necesar, acum nu mai am aceste tulburari, au durat c-am un an, acum pot spune ca sunt bine. Mai apar fff. rar cateva ameteli, dar asta stiu ca este din cauza ca ma mai stresez din cand in cand. As renunta si la bisoprolol dar imi este frica sa nu mi se mareasca pe urma pulsul.
Tu ce mai faci?
Buna alecsiaadina !
Cu un psiholog daca ai sta de vb te-ar ajuta, ma bucur pentru tine ca nu mai ai tulburari. Si eu iau bisoprolol si multa lume ia, stai linisti o sa renunti la el cind o sa simti tu.
Eu sunt f ametit, aseara la ora 23:00 am ajuns acasa din urgenta dupa vre-o 6-7 ore petrecute acolo, mi-a fost cam rau, m-ai aveam de facut ceva schimbari in viata mea si ziua de ieri este un motiv intemeiat sa fac schimbarile...
Sa ai o zi placuta.
Cu un psiholog daca ai sta de vb te-ar ajuta, ma bucur pentru tine ca nu mai ai tulburari. Si eu iau bisoprolol si multa lume ia, stai linisti o sa renunti la el cind o sa simti tu.
Eu sunt f ametit, aseara la ora 23:00 am ajuns acasa din urgenta dupa vre-o 6-7 ore petrecute acolo, mi-a fost cam rau, m-ai aveam de facut ceva schimbari in viata mea si ziua de ieri este un motiv intemeiat sa fac schimbarile...
Sa ai o zi placuta.
Alege-ți medicul și fă o programare!Peste 13000 de cabinete medicale își prezintă serviciile pe ROmedic.
Alte subiecte care v-ar putea interesa:
- 10palpitatii
- 3cum pot sa ma despart definitiv de el?
- 7dureri zona stanga, omoplat, umar, in dreptul inimii.
- 14Mama mea de 78 de ani se sufoca
- 12Anxietate?
- 1Anxietate Sexuala.
- 6pentru persoanele cu atacuri de panica sub tratament medicamentos
- 3Dieta in anxietate
- 6Tulburarea depresiv anxioasa
- 4Transpiratie excesiva
- 1terminat fizic :(
- 1Problema neurologica ?
- 5Trăiesc cu frica unui atac de cord!
- 9Nu stiu ce am
- 21Este necesara internarea la psihiatrie pentru tratarea atacurilor de panica?
- 3Sfat - anxietate, depresie sau alta afectiune
- 4Anxietate, depresie sau problema medicala?
- 7Intepaturi pectoral stâng.
- 13Teama de persoanele cu “autoritate “
Mai multe informații despre: Anxietatea Atacurile de panica
Din Biblioteca medicală vă mai recomandăm:
Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și: