Crizere diabet doresc inscriere transplant de pancreas
buna,
ma numesc catalina si sunt din iasi.sora mea are diabet de la varsta de 9-10 ani.acum are 23 de ani.anul acesta a inceput sa aiba niste crize foarte severe, din cauza scaderilor de glicemie.saptamana trecuta a fost internata in spital iar medicii au spus ca ar putea sa ajunga sa faca chiar dializa.am citit pe internet ca se poate face transplant de pancreas.cum as putea sa o inregistrez pe listele de asteptare?cat costa o astfel de operatie?va rog sa ma ajutati.va multumesc
ma numesc catalina si sunt din iasi.sora mea are diabet de la varsta de 9-10 ani.acum are 23 de ani.anul acesta a inceput sa aiba niste crize foarte severe, din cauza scaderilor de glicemie.saptamana trecuta a fost internata in spital iar medicii au spus ca ar putea sa ajunga sa faca chiar dializa.am citit pe internet ca se poate face transplant de pancreas.cum as putea sa o inregistrez pe listele de asteptare?cat costa o astfel de operatie?va rog sa ma ajutati.va multumesc
14 comentarii
Desi subiectul transplantului ar trebui intens mediatizat, dupa lungi cautari pe internet nu am reusit sa obtin informatii exacte, nici macar un numar de telefon...
Probabil listele de asteptare se intocmesc regional sau macar in centrele unde se realizeaza astfel de proceduri sau la Bucuresti la Agentia Nationala de Transplant (nu sunt sigura daca aici se fac sau nu listele de asteptare pe langa cele ale donatorilor?).
Pe internet am gasit urmatoarele (nu stiu insa care este realitatea in legatura cu adresele si nr. de telefon):
Prin OG 79/2004 s-a infiintat Agentia Nationala de Transplant.
"Art. 1. - (1) Se infiinţează Agenţia Naţională de Transplant, instituţie publică cu personalitate juridică in subordinea Ministerului Sănătăţii, cu sediul in municipiul Bucureşti, str. Av. Cristian Popişteanu nr. 1-3, sectorul 1.
printre alte atributii apare si infiintarea si gestionarea Registrului National de Transplant.
(...)Toate aceste documente vor fi transmise Agenţiei Naţionale de Transplant pină la data de 1 februarie 2006, domnului director executiv dr. Victor Zota, la adresa: Str. Mihai Eminescu nr. 224-226, sector 2, Bucureşti - in incinta sediului Serviciului de Ambulanţă al municipiului Bucureşti (telefon 021-2105 205, fax 021-210 4930, mobil 0722-384 683, 0788-413 494, e-mail ant.msr@gmail.com).
Macar adresa de e-mail cred ca e buna si ati putea intreba si acolo.
Dar pana atunci, daca tot sunteti din Iasi, cred ca ar fi bine sa mergeti pana la Spitalul Parhon la Compartimentul Transplant Renal sau sa dati un telefon sa va interesati. Cu siguranta cei de acolo au mai multe informatii si va pot indruma mai bine.
Cat costa un transplant nu stiu, dar o parte din suma cred ca e decontata de Casa de Asigurari de Sanatate.
Ii doresc multa sanatate surorii dvs!
Probabil listele de asteptare se intocmesc regional sau macar in centrele unde se realizeaza astfel de proceduri sau la Bucuresti la Agentia Nationala de Transplant (nu sunt sigura daca aici se fac sau nu listele de asteptare pe langa cele ale donatorilor?).
Pe internet am gasit urmatoarele (nu stiu insa care este realitatea in legatura cu adresele si nr. de telefon):
Prin OG 79/2004 s-a infiintat Agentia Nationala de Transplant.
"Art. 1. - (1) Se infiinţează Agenţia Naţională de Transplant, instituţie publică cu personalitate juridică in subordinea Ministerului Sănătăţii, cu sediul in municipiul Bucureşti, str. Av. Cristian Popişteanu nr. 1-3, sectorul 1.
printre alte atributii apare si infiintarea si gestionarea Registrului National de Transplant.
(...)Toate aceste documente vor fi transmise Agenţiei Naţionale de Transplant pină la data de 1 februarie 2006, domnului director executiv dr. Victor Zota, la adresa: Str. Mihai Eminescu nr. 224-226, sector 2, Bucureşti - in incinta sediului Serviciului de Ambulanţă al municipiului Bucureşti (telefon 021-2105 205, fax 021-210 4930, mobil 0722-384 683, 0788-413 494, e-mail ant.msr@gmail.com).
Macar adresa de e-mail cred ca e buna si ati putea intreba si acolo.
Dar pana atunci, daca tot sunteti din Iasi, cred ca ar fi bine sa mergeti pana la Spitalul Parhon la Compartimentul Transplant Renal sau sa dati un telefon sa va interesati. Cu siguranta cei de acolo au mai multe informatii si va pot indruma mai bine.
Cat costa un transplant nu stiu, dar o parte din suma cred ca e decontata de Casa de Asigurari de Sanatate.
Ii doresc multa sanatate surorii dvs!
La ce sa ajute un transplant de Pancreas in acest caz ?!!! Este inutil, odata noul Pancreas detectat de sistemul imunitar defect, reataca din nou noile celulele Beta, asa ca va ramane iar fara el, deci va face iar DZ tip 1.
Uita de asta. Sora ta nu avea un Pancreas defect, ci are sistemul imunitar defect care oricand pandeste noi celule Beta sa le redistruga, si tot acest sistem imunitar defect i-a distrus si Pancreasul ce-l avea, Pancreas care era bun, asa ca asta este, oricum nu avea sanse, un transplant de Pancreas la noi se face doar in combinatie cu transplant renal, costul ar fi enorm, deci si asa nu apuca sa faca asta. Dar repet, este inutil, nu ajuta la nimic.
Doamna doctor Frumuzache ? Nu puteati sa-i spuneti asta ? Nu v-ati prins ca nu ajuta la nimic ? Ma mir...dvs ca medic sa dati sperante omului degeaba.
Uita de asta. Sora ta nu avea un Pancreas defect, ci are sistemul imunitar defect care oricand pandeste noi celule Beta sa le redistruga, si tot acest sistem imunitar defect i-a distrus si Pancreasul ce-l avea, Pancreas care era bun, asa ca asta este, oricum nu avea sanse, un transplant de Pancreas la noi se face doar in combinatie cu transplant renal, costul ar fi enorm, deci si asa nu apuca sa faca asta. Dar repet, este inutil, nu ajuta la nimic.
Doamna doctor Frumuzache ? Nu puteati sa-i spuneti asta ? Nu v-ati prins ca nu ajuta la nimic ? Ma mir...dvs ca medic sa dati sperante omului degeaba.
master, tu nu ai auzit de imunosupresoare? pentru asta au fost inventate! catalina asculta de doamna doctor are dreptate! are dreptate si master.dar numai partzial!
cristipopa65, gresesti fatal de tot. Imunosupresoarele sunt pentru ca organismul ei sa nu respinga organul strain, atata tot !
Insa eu nu ma refeream la asta, ma refeream ca si luand alea si organismul accepta organul, sistemul sau imunitar NU respinge organul, dar va redistruge noile celule Beta secretoare de Insulina, ai inteles acum ? Ca asta nu are nici o legatura cu Imunosupresoarele.
Catalina..schimba doftoru' ca e da rau, daca asa chestii de baza habar n-are, la cei cu DZ 1, un transplant de Pancreas are sensul doar daca e sigur ca sistemul imunitar nu va reataca noile celule beta din organ.
Deci organul ramane accepta in prezenta Imunosupresoarelor, no problema, dar fara celule Beta ? Ramane un Pancreas doar cu celule Alfa secretoare de Glucagon si celule secretoare Somatostatina, iar Glicemie cine draci o coboara fara celule secretoare de Insulina ? Tataia ?
Asta ca sa nu mai spun ca si Imunosupresoarele sunt o nenorocire, slabesc sistemul Imunitar de n-ai treaba, dai in belele de nu te vezi, e o viata de kakao si asa.
Insa eu nu ma refeream la asta, ma refeream ca si luand alea si organismul accepta organul, sistemul sau imunitar NU respinge organul, dar va redistruge noile celule Beta secretoare de Insulina, ai inteles acum ? Ca asta nu are nici o legatura cu Imunosupresoarele.
Catalina..schimba doftoru' ca e da rau, daca asa chestii de baza habar n-are, la cei cu DZ 1, un transplant de Pancreas are sensul doar daca e sigur ca sistemul imunitar nu va reataca noile celule beta din organ.
Deci organul ramane accepta in prezenta Imunosupresoarelor, no problema, dar fara celule Beta ? Ramane un Pancreas doar cu celule Alfa secretoare de Glucagon si celule secretoare Somatostatina, iar Glicemie cine draci o coboara fara celule secretoare de Insulina ? Tataia ?
Asta ca sa nu mai spun ca si Imunosupresoarele sunt o nenorocire, slabesc sistemul Imunitar de n-ai treaba, dai in belele de nu te vezi, e o viata de kakao si asa.
Din lipsa timpului nu v-am raspuns de prima data, dar o voi face acum.
Problema pe care o abordati cu asa o mare siguranta este extrem de complexa, incat si cel mai mare specialist in diabet s-ar abtine sa faca astfel de comentarii. De ce? Pentru ca oricate cercetari s-au facut si se vor face, diabetul este departe de a fi o boala cu patogenie cunoscuta.
Pentru ca nu vreau sa ma intind prea mult cu explicatii care nu-si au rostul am sa punctez doar cateva idei:
1. Intrebarea Catalinei era legata strict de modalitatea de a ajunge pe o lista de asteptare si chiar daca ar fi intrebat mai multe lucruri, nu sunt eu (si probabil nici dumneavoastra) in masura sa-mi dau cu parerea despre un caz, in lipsa mai multor date; consider ca decizia oportunitatii transplantului apartine mai multor medici din specialitati diferite si nu mi se pare corect ca eu sa emit ipoteze pe forum (oricat de pertinente ar parea ele) si sa iau dreptul unui om de a afla o parere cu adevarat avizata, ba mai mult, sa fac ce ati facut dumneavoastra, un lucru pe care imi este greu sa-l comentez (si asta macar daca intr-adevar era asa...)
2. Da, probabil ca in acest caz e nevoie de dublu transplant, pancreatic si renal, dar ma repet si spun ca asta decide medicul sau medicii cu care familia urma sa ia legatura.
3. Pentru aparitia diabetului zaharat de tip 1 e nevoie de prezenta unui cumul de factori:
- susceptibilitate genetica - mutatii ale unor gene de care depinde reglarea raspunsului imun al organismului
- factori de mediu - virali, toxici, alimentari - ce modifica (atentie!) structura proteinelor din compozitia celulei beta pancreatice; ca urmare organismul nu le mai recunoaste ca fiind proprii si produce anticorpi impotriva lor (aici am sa fac o speculatie proprie, recunosc, si am sa ma gandesc ca anticorpii ce se formeaza impotriva unei celule beta modificate structural ar avea posibilitatea, minima de altfel, de a nu recunoaste o celula beta normala care ar proveni de la un donator)
- raspuns inflamator de natura imuna al insulelor Langerhans - insulita - faza in care apar in ser anticorpii antiinsulari citoplasmatici, anti-insulinici, anti-GAD. Si aici mare atentie, vreau sa subliniez faptul ca toate acestea au loc inainte ca boala sa devina simptomatica, deci inaintea depistarii bolii; acest fapt e in defavoarea pacientului pentru ca un tratament imunosupresor in aceasta faza (cu acele efecte adverse pe care am vazut ca le stiti) ar putea opri procesul de distrugere a celulelor beta pancreatice. Din pacate boala se manifesta cand 90% din tesutul pancreatic este distrus (dupa cum a semnalat Paulescu). Un lucru interesant se intampla in timp... dupa ani de zile titrul de anticorpi care au facut ravagii cu acel pancreas scade treptat pana ce acestia NU mai pot fi pusi in evidenta. Asta nu va ridica un semn de intrebare?
4. Referitor la imunosupresoare gresiti, pe langa efectul de preintampinare a respingerii organului, acestea actioneaza si impotriva producerii de anticorpi impotriva celulelor beta si nu numai. Ele deprima activitatea sistemului imun per ansamblu putand fi inhibata si imunitatea mediata celular si cea umorala (asa se explica si rezistenta scazuta la infectii, organismul nu mai sintetizeaza anticorpii necesari pentru aparare).
5. De ce credeti ca se face totusi transplant de pancreas sau pancreas cu rinichi? Sigur ca sunt si esecuri, asa cum sunt in toate tipurile de transplant, dar sunt cazuri care au evoluat bine dupa un astfel de transplant.
Eu, din pozitia in care ma aflu, realizez ca de fapt nu stim nimic concret si macar acest lucru ma impiedica sa fac afirmatii pe care cei care considera ca stiu tot le enunta fara probleme.
Cam atat am avut de spus...
Numai bine tuturor!
Problema pe care o abordati cu asa o mare siguranta este extrem de complexa, incat si cel mai mare specialist in diabet s-ar abtine sa faca astfel de comentarii. De ce? Pentru ca oricate cercetari s-au facut si se vor face, diabetul este departe de a fi o boala cu patogenie cunoscuta.
Pentru ca nu vreau sa ma intind prea mult cu explicatii care nu-si au rostul am sa punctez doar cateva idei:
1. Intrebarea Catalinei era legata strict de modalitatea de a ajunge pe o lista de asteptare si chiar daca ar fi intrebat mai multe lucruri, nu sunt eu (si probabil nici dumneavoastra) in masura sa-mi dau cu parerea despre un caz, in lipsa mai multor date; consider ca decizia oportunitatii transplantului apartine mai multor medici din specialitati diferite si nu mi se pare corect ca eu sa emit ipoteze pe forum (oricat de pertinente ar parea ele) si sa iau dreptul unui om de a afla o parere cu adevarat avizata, ba mai mult, sa fac ce ati facut dumneavoastra, un lucru pe care imi este greu sa-l comentez (si asta macar daca intr-adevar era asa...)
2. Da, probabil ca in acest caz e nevoie de dublu transplant, pancreatic si renal, dar ma repet si spun ca asta decide medicul sau medicii cu care familia urma sa ia legatura.
3. Pentru aparitia diabetului zaharat de tip 1 e nevoie de prezenta unui cumul de factori:
- susceptibilitate genetica - mutatii ale unor gene de care depinde reglarea raspunsului imun al organismului
- factori de mediu - virali, toxici, alimentari - ce modifica (atentie!) structura proteinelor din compozitia celulei beta pancreatice; ca urmare organismul nu le mai recunoaste ca fiind proprii si produce anticorpi impotriva lor (aici am sa fac o speculatie proprie, recunosc, si am sa ma gandesc ca anticorpii ce se formeaza impotriva unei celule beta modificate structural ar avea posibilitatea, minima de altfel, de a nu recunoaste o celula beta normala care ar proveni de la un donator)
- raspuns inflamator de natura imuna al insulelor Langerhans - insulita - faza in care apar in ser anticorpii antiinsulari citoplasmatici, anti-insulinici, anti-GAD. Si aici mare atentie, vreau sa subliniez faptul ca toate acestea au loc inainte ca boala sa devina simptomatica, deci inaintea depistarii bolii; acest fapt e in defavoarea pacientului pentru ca un tratament imunosupresor in aceasta faza (cu acele efecte adverse pe care am vazut ca le stiti) ar putea opri procesul de distrugere a celulelor beta pancreatice. Din pacate boala se manifesta cand 90% din tesutul pancreatic este distrus (dupa cum a semnalat Paulescu). Un lucru interesant se intampla in timp... dupa ani de zile titrul de anticorpi care au facut ravagii cu acel pancreas scade treptat pana ce acestia NU mai pot fi pusi in evidenta. Asta nu va ridica un semn de intrebare?
4. Referitor la imunosupresoare gresiti, pe langa efectul de preintampinare a respingerii organului, acestea actioneaza si impotriva producerii de anticorpi impotriva celulelor beta si nu numai. Ele deprima activitatea sistemului imun per ansamblu putand fi inhibata si imunitatea mediata celular si cea umorala (asa se explica si rezistenta scazuta la infectii, organismul nu mai sintetizeaza anticorpii necesari pentru aparare).
5. De ce credeti ca se face totusi transplant de pancreas sau pancreas cu rinichi? Sigur ca sunt si esecuri, asa cum sunt in toate tipurile de transplant, dar sunt cazuri care au evoluat bine dupa un astfel de transplant.
Eu, din pozitia in care ma aflu, realizez ca de fapt nu stim nimic concret si macar acest lucru ma impiedica sa fac afirmatii pe care cei care considera ca stiu tot le enunta fara probleme.
Cam atat am avut de spus...
Numai bine tuturor!
buna,
imi cer scuze ca nu am raspuns pana acum sfaturilor voastre. va multumesc fiecaruia pentru ce ati scris. nu va pot spune decat ca nu am inscis-o pe sora mea pe nici o lista de asteptare pentru vreun transplant. nici nu am vorbit cu ea despre acest subiect, ideea imi venise mie atunci cand am auzit ce s-ar putea intampla daca va mai face crize de diabet atat de des. de la sfarsitul lui 2007 si pana acum ea a mai facut crize, sunt din ce in ce mai violente, insotite de crezie de spasmofilie (nu este constienta si are spasme, da ochii peste cap, are gura inclestata si nu ii putem da zahar ca sa-si poata reveni...cu mare greutate reusim sa-i dam zahar), uneori ne temem sa nu o inecam. nimeni nu ne poate spune de face aceste crize, medicii spun ca o cauza ar putea fi ca nu respecta regimul, il respecta si nu prea, dar oricum, majoritatea crizelor le face prin somn si, multumesc lui Dumnezeu m-am trezit de fiecare data din somn la timp ca sa imi pot da seama ca ii este rau. nici nu va puteti inchpui cum e sa te trezesti si sa vezi ca langa tine este cineva care parca isi da ultima suflare. anul acesta se marita, iar acum tot eu sunt cea care se ingrijoreaza pentru ea si ma intreb dak ar putea duce o sarcina pana la capat in cazul in care ar ramane insarcinata, si in ce conditii.
imi cer scuze ca nu am raspuns pana acum sfaturilor voastre. va multumesc fiecaruia pentru ce ati scris. nu va pot spune decat ca nu am inscis-o pe sora mea pe nici o lista de asteptare pentru vreun transplant. nici nu am vorbit cu ea despre acest subiect, ideea imi venise mie atunci cand am auzit ce s-ar putea intampla daca va mai face crize de diabet atat de des. de la sfarsitul lui 2007 si pana acum ea a mai facut crize, sunt din ce in ce mai violente, insotite de crezie de spasmofilie (nu este constienta si are spasme, da ochii peste cap, are gura inclestata si nu ii putem da zahar ca sa-si poata reveni...cu mare greutate reusim sa-i dam zahar), uneori ne temem sa nu o inecam. nimeni nu ne poate spune de face aceste crize, medicii spun ca o cauza ar putea fi ca nu respecta regimul, il respecta si nu prea, dar oricum, majoritatea crizelor le face prin somn si, multumesc lui Dumnezeu m-am trezit de fiecare data din somn la timp ca sa imi pot da seama ca ii este rau. nici nu va puteti inchpui cum e sa te trezesti si sa vezi ca langa tine este cineva care parca isi da ultima suflare. anul acesta se marita, iar acum tot eu sunt cea care se ingrijoreaza pentru ea si ma intreb dak ar putea duce o sarcina pana la capat in cazul in care ar ramane insarcinata, si in ce conditii.
Pentru doamna doctor Frumuzache
Eu am dat o parere, treaba lor daca nici cei mai buni Diabetologi nu-si pot da cu parerea, eu incerc sa judec logic, nu doar dupa ce am studiat, mai trag si concluzii de printre randuri.
Aveti dreptate ca, cauzele DZ 1 pot fi si de natura toxica si asa mai departe, deci cumva degradarea celulelor Beta sa atraga de la sine distrugerea lor de un sistem imunitar comandat de un genetic sanatos, insa ceva mai rar asta, in principal din pacate este cam pe dos, cauza majora este defectul genetic ce dicteaza sistemului imunitar cum ca celulele Beta sunt de distrus, deci cum vede celule Beta (ele fiind 100 % okey), BUM, le ataca.
Eu in acest caz am spus ca un transplant nu prea ar ajuta, intrucat reapar alte celule Beta, iar sunt de distrus.
In cazurile mai fericite dar mai rare in care celulele Beta au fost distruse datorita faptului ca ele au fost degradate de n factori, atunci este posibil ca dupa un transplant, noile celule sa nu mai fie degradate, deci sa mearga treaba, dar asta e o loterie, nimeni nu poate anticipa asta, adica ca pacientul s-ar afla in acest caz fericit. Ca sa nu mai spun ca se pot redegrada la loc in aceias factori de mediu, asa cum s-au degradat si primele.
Faptul ca Imunosupresoarele ar "ameti" sistemul imunitar, da, aici am gresit eu partial, aveti dreptate, inhiba sistemul imunitar si in a distruge celulele Beta, insa.inhiba si partile bune ale lui, asa cum am spus, deci scapa de una, da, sau poate da de 7 lucruri rele, nu mai lupta cum trebuie sistemul imunitar, apar alte probleme, chiar grave de tot. Un transplant poate oferi doar viata, insa nu prea ofera si calitatea ei pe termen lung, desigur, acum spun asta subiectiv gandind, poate pacienta si-ar asuma asta, nu este o problema.
Mi-am pus acea intrebare cum dupa un timp anticorpii nu mai sunt pus in evidenta, dar este f simplu, normal ca anticorpii anticelule-Beta NU mai apar dupa ce celulele Beta sunt moarte, intrucat au terminat treaba :), ce rost mai are sa existe ?! Vor reapare la loc cand "dusmanii" vor reapare si ei, daca vor mai reapare. Sistemul Imunitar nu da Anticorpi in sange daca nu exista "dusmani" de atacat. Ce naiba...am castigat lupta, am omorat toti dusmanii, si-mi las soldatii pe campul de lupta aiurea ?! Ii aduc acasa, iar in caz de ceva, ii trimit din nou.
Este stiut ca la cei cu DZ 1, dupa ce boala este instalata, prezenta acestor anticorpi este nula, de fapt si prezenta Peptidului C este nula, intrucat secretia endogena de Insulina este si ea nula, dar asta n-are treaba cu anticorpii.
Exact asa cum ati spus si dvs, anticorpii Anticelule-Beta exista inainte de instalarea bolii, intrucat in acel timp din pacate, ei isi fac treaba pentru ca dusmanii exista acolo, anticorpii exista si ei la lupta. Cum au terminat treaba, cum dispar. Insa la fel de adevarat este ca desi ei sunt in sange, boala poate sa nu apara vreodata, deci este destul de problematic, asta la un pacient care nu a facut, insa in acest caz, avem un pacient care are deja DZ 1, deci a facut clar.
Cei Anti-Insulina, nu prea au legatura cu anticelule-beta, aia nu ataca celula, ci se cam leaga de molecula de Insulina si o face "mutanta", nu mai e recunoscuta de receptori, deci e cam inutilizabila, insa Pancreasul e intact. Sigur ca el se forteaza si da mai multa Insulina in speranta ca va compensa nenorocirea, alte probleme si de aici, dar nu au legatura cu DZ 1 autoimun.
Repet, faza cum ca transplantul nu ar fi de folos, este valida doar in cazul DZ 1 autoimun de origine "genetic defect" ce da comenzi eronate sistemului imunitar de a distruge celule Beta ca si cum ar fi straine chiar daca ele sunt nedegradate.
Si cum asta se intampla in 90 % din cazuri..probabilitatea e mare sa nu mearga, dar poate sa si mearga daca DZ 1 a fost provocat de factori de mediu ce au degradat celula care e atacata de un sistem sanatos.
Asta s-ar putea afla DUPA transplant intrucat Anticorpii Anticelule-beta nu mai apar daca nu mai exista celule Beta ca sa ne dam seama dinainte in ce caz apar, si anume apar la celule beta sanatoase, sau la cele degradate de factori de mediu, etc. Asta trebuie la timp detectat inainte ca boala sa se instaleze, cand inca celule Beta mai exista.
Si chiar si asa cand anticorpii antiinsulina sunt detectati inainte de instalarea bolii, administrarea de Imunosupresoare teoretic ar bloca distrugerea celulelor beta la timp, dar...ce facem cu ravagiile pe care le face pe celelalte parti ?! Putem ajunge sa avem efecte asemanatoare celor provocate de SIDA, daca sistemul imunitar este slabit.
Nu e nevoie ca boala sa se instaleze ca sa ne dam seama ca am facut DZ 1, e nevoie din timp sa ne mai masuram Glicemia macar saptamanal mai ales la pacientii sub 30 ani (chiar daca poate apare si la 50 ani, dar mai rar), chiar daca nu avem pe cineva in familie cu DZ 1, el poate apare, in n cazuri s-a intamplat asta. Eventual pentru a monitoriza un DZ 1 in evolutie, putem masura Glicemia + Insulinemia, daca avem Glicemii din ce in ce mai mari cu Insulinemie din ce in ce mai mica, este destul de clar, eliminam din start DZ 2 cu Insulinorezistenta, caz in care avem si Glicemie marita, dar si Insulinemie marita.
Semn ca ar fi un DZ 1 in evolutie, poate fi si scadere in greutate, spre deosebire de DZ 2 cu Insulinorez, unde avem supraponderali de la excesul de Insulina, deci sunt metode sa prindem la timp macar ce se intampla pana boala ia amploare.
Asta daca evolutia e mai lenta, daca e brusca, e mai greu, desi totusi orice om ar trebui sa aiba un Glucometru si sa se mai "joace" din cand in cand masurandu-si Glicemia macar din cand in cand.
Iar sunt deacord ca unele transplanturi au reusit cu bine, insa repet, cu ce sacrificii si riscuri, mai ales din cauza Imunosupresoarelor care se iau toata viata, deci toata viata avem un sistem imunitar slabit.
Faptul ca trebuie si transplant renal, n-as zice, asta se face doar la noi, ce treaba are ?! Daca rinichii nu-s atacati, nu se prea leaga una de alta.
Fata a cerut informatii de cum sa ajunga pe lista unui transplant, sigur, este de incercat, asta clar. Apoi ramane de vazut ce se intampla. Poate Doamne ajuta are noroc si transplantul are succes, in sensul ca are un genetic sanatos care a atacat niste celule beta inflamate sau degradate proteic, celule care noi fiind si neredegradate, scapa usor. Insa si asa ramane povara Imunosupresoarelor, povara pe care pacientul trebuie sa si-o asume dinainte de transplant.
Acum referitor la sora ta condurachi:
Iti spun eu de ce face crizele alea, face hipoglicemie, adica Glicemia scade sub limita minima admisa ! Daca stii precis ca are si Spasmofilie (cadere de Calciu), e una, daca nu are si doar se crede ca are, inseamna de fapt e criza hipoglicemica ce seamana cu Spasmofilia si Epilepsia chiar. Desi ma cam indoiesc de faza "crize de diabet insotite de Spasmofilie", e hipoglicemie si cam atat cred eu.
Au fost pacienti care 4 ani au fost diagnosticati cu tulburari pshice dar si Epilepsie deoarece ei aveau acele simptome, insa de fapt nu era altceva decat Hipoglicemie severa cauzata de Insulinom, adica Pancreasul lor dadea prea multa Insulina ca avea Tumoare secretoare de Insulina, pana si-au dat baietii seama...vai de mama omului ala a fost, nu i-au luat Glicemia in 4 ani ! Asta asa ca exemplu.
Ca nu stie nimeni de ce face Hipoglicemie, e alta treaba. Face, pentru ca mai ales noaptea dupa doza prea mare de Insulina lenta luata seara, Glicemia cam scade pe la 2 noaptea chiar si pe la 65 mg/dL la unii, la altii chiar sub si hop apare si criza de Hipoglicemie asa cum apare la sora ta. Dovada este ca dimineata are Glicemia mare precis (efectul Smogy). Trebuie redusa cumva doza de Insulina de seara, sau schimbat tipul de Insulina cu unul care s-ar potrivi la ea mai bine, astfel scaderea Glicemica de noaptea va fi mai mica, hiperglicemia de dimineata va fi si ea mai mica, in asa fel nu va mai avea probleme in somn, dar nici dimineata nu va avea Glicemia mare.
Si cum cade Glicemia sub normal, e si normal ca intra intr-un fel de precoma si e vai de ea, da ochii peste cap si asa mai departe, exact cum descrii tu ca se comporta.
Desigur faza cu reducerea dozei de Insulina de seara sau schimbarea tipului ei, discutati cu medicul ce o are sub observatie, doar el va decide ce si cum, eu am spus in mare de ce se intampla ceea ce se intampla.
Iar ca nu tine regimul, e cam nepotrivit, ca doar nu mananca seara aiurea dupa ce-si face Insulina, cel putin asa cred, adica trebuie sa respecte regimul alimentar neaparat, daca nu-l respecta, e altceva.
Sa nu uitam ca primul lucru decisiv care e dominant in controlul bolii este respectarea regimului, sigur ca si miscarea moderata impreuna cu Insulina, dar mai ales regimul, sigur ca daca nu tine regimul, mai ales seara, poate face hipo-uri si din cauza asta, asta daca sare peste masa de seara de exemplu, este normal sa faca un hipo noaptea.
Ai grija sa tina regimul, sa nu sara peste mese, sa ajuteze doza de seara in asa fel incat sa nu se mai repete fazele de noaptea, sa stii ca poate ramane pe viata cu sechele daca mai face multe crize hipoglicemice din astea, hipoglicemia e f periculoasa, poate deteriora creierul si de la o singura coma.
Se mai si marita ?! Ai sa mai fi tu cu ea cand s-o duce cu el la casa lor ?! Ce o sa faca el cu ea, daca ii vine rau in somn ? El stie ca are DIabet de tip 1 ?
Cu sarcina, o poate duce, dar trebuie sa fie FOARTE atenta, in primele 3 luni de sarcina, Glicemia trebuie musai sa fie tinuta strict sub control, NU e voie sa aiba valori aiurea de mari, altfel risca sa aiba un copil bolnav, si nu cred ca asta isi doreste, dupa cum vad, Glicemia ei nu e prea sub control, Hemoglobina Glicozilata trebuie sa fie maxim 6, 9 % in aceste 3 luni, deci cu maxim 1 % mai mare decat normalul care e de 6 %, este destul de complicata treaba, trebuie sa discutati cu medicul ei, ca doar nu doreste sa nasca un copil cu alt defect sau supraponderal, s-ar putea trezi cu un copil de 5 Kg, in loc de 3-3, 5 cum e normal, deci gras din nastere, iti dai seama ce viata are acela. Nu uita ca la copii ingrasarea nu se produce prin marirea celulelor adipoase, ci prin inmultirea numarului lor !
E mai usor sa micosrezi volumul unui nr de celule adipoase cum e la adulti, decat sa micsorezi nr lor.
Cine este supraponderal in copilarie, toata viata va avea mari probleme in a isi tine greutatea sub control, sau o tine, dar cu mari sacrificii si frustrari culinare, intrucat nr celulelor adipoase nu se mai poate micsora.
Iar la un copil dintr-o mama diabetica cu Hiperglicemie in timpul sarcinii, excesul de Glucoza, se transforma in grasime si la copil, asa ca de acolo poate iesi un copil supraponderal.
Plus ca repet, copilul chiar daca iese normal, poate face DZ si el dat fiind ca mama lui are.
Deci trebuie gandit si spre binele copilului in primul rand si pentru viitor, asta numai voi puteti decide, eu am spus care-s riscurile, deci in orice caz ar fi, copilul poate duce ponoasele in caz de ceva, nu mama.
De exemplu eu nu as putea suporta ideea ca, copilul meu ar putea face Diabet la 7-14 sau 20 ani din cauza ca am eu, si ca i se rupe sufletul sa manance si el duciuri si nu poate, sau orice fel de mancare buna ! Poate sa nici nu faca, evident, dar poate face, riscul este destul de mare.
Asta e parerea mea personala, nu vreau sa influentez pe nimeni, insa eu m-as gandi in primul rand la copil, ce viitor poate avea el, si daca pot eu sa il ajut cu ceva daca doamne fereste face si el DZ sau iese la nastere nu stiu cum. Cum as putea eu sa stau cand mi-ar zice "tati vreau si eu o prajitura asa cum si colegii mei mananca" si eu sa-i spun "nu, nu ai voie ca ajungi la spital". Eu unul as refuza sa am copii daca as avea DZ, asta pentru copil as face-o.
Ea sa faca ce doreste, sigur.
Eu am dat o parere, treaba lor daca nici cei mai buni Diabetologi nu-si pot da cu parerea, eu incerc sa judec logic, nu doar dupa ce am studiat, mai trag si concluzii de printre randuri.
Aveti dreptate ca, cauzele DZ 1 pot fi si de natura toxica si asa mai departe, deci cumva degradarea celulelor Beta sa atraga de la sine distrugerea lor de un sistem imunitar comandat de un genetic sanatos, insa ceva mai rar asta, in principal din pacate este cam pe dos, cauza majora este defectul genetic ce dicteaza sistemului imunitar cum ca celulele Beta sunt de distrus, deci cum vede celule Beta (ele fiind 100 % okey), BUM, le ataca.
Eu in acest caz am spus ca un transplant nu prea ar ajuta, intrucat reapar alte celule Beta, iar sunt de distrus.
In cazurile mai fericite dar mai rare in care celulele Beta au fost distruse datorita faptului ca ele au fost degradate de n factori, atunci este posibil ca dupa un transplant, noile celule sa nu mai fie degradate, deci sa mearga treaba, dar asta e o loterie, nimeni nu poate anticipa asta, adica ca pacientul s-ar afla in acest caz fericit. Ca sa nu mai spun ca se pot redegrada la loc in aceias factori de mediu, asa cum s-au degradat si primele.
Faptul ca Imunosupresoarele ar "ameti" sistemul imunitar, da, aici am gresit eu partial, aveti dreptate, inhiba sistemul imunitar si in a distruge celulele Beta, insa.inhiba si partile bune ale lui, asa cum am spus, deci scapa de una, da, sau poate da de 7 lucruri rele, nu mai lupta cum trebuie sistemul imunitar, apar alte probleme, chiar grave de tot. Un transplant poate oferi doar viata, insa nu prea ofera si calitatea ei pe termen lung, desigur, acum spun asta subiectiv gandind, poate pacienta si-ar asuma asta, nu este o problema.
Mi-am pus acea intrebare cum dupa un timp anticorpii nu mai sunt pus in evidenta, dar este f simplu, normal ca anticorpii anticelule-Beta NU mai apar dupa ce celulele Beta sunt moarte, intrucat au terminat treaba :), ce rost mai are sa existe ?! Vor reapare la loc cand "dusmanii" vor reapare si ei, daca vor mai reapare. Sistemul Imunitar nu da Anticorpi in sange daca nu exista "dusmani" de atacat. Ce naiba...am castigat lupta, am omorat toti dusmanii, si-mi las soldatii pe campul de lupta aiurea ?! Ii aduc acasa, iar in caz de ceva, ii trimit din nou.
Este stiut ca la cei cu DZ 1, dupa ce boala este instalata, prezenta acestor anticorpi este nula, de fapt si prezenta Peptidului C este nula, intrucat secretia endogena de Insulina este si ea nula, dar asta n-are treaba cu anticorpii.
Exact asa cum ati spus si dvs, anticorpii Anticelule-Beta exista inainte de instalarea bolii, intrucat in acel timp din pacate, ei isi fac treaba pentru ca dusmanii exista acolo, anticorpii exista si ei la lupta. Cum au terminat treaba, cum dispar. Insa la fel de adevarat este ca desi ei sunt in sange, boala poate sa nu apara vreodata, deci este destul de problematic, asta la un pacient care nu a facut, insa in acest caz, avem un pacient care are deja DZ 1, deci a facut clar.
Cei Anti-Insulina, nu prea au legatura cu anticelule-beta, aia nu ataca celula, ci se cam leaga de molecula de Insulina si o face "mutanta", nu mai e recunoscuta de receptori, deci e cam inutilizabila, insa Pancreasul e intact. Sigur ca el se forteaza si da mai multa Insulina in speranta ca va compensa nenorocirea, alte probleme si de aici, dar nu au legatura cu DZ 1 autoimun.
Repet, faza cum ca transplantul nu ar fi de folos, este valida doar in cazul DZ 1 autoimun de origine "genetic defect" ce da comenzi eronate sistemului imunitar de a distruge celule Beta ca si cum ar fi straine chiar daca ele sunt nedegradate.
Si cum asta se intampla in 90 % din cazuri..probabilitatea e mare sa nu mearga, dar poate sa si mearga daca DZ 1 a fost provocat de factori de mediu ce au degradat celula care e atacata de un sistem sanatos.
Asta s-ar putea afla DUPA transplant intrucat Anticorpii Anticelule-beta nu mai apar daca nu mai exista celule Beta ca sa ne dam seama dinainte in ce caz apar, si anume apar la celule beta sanatoase, sau la cele degradate de factori de mediu, etc. Asta trebuie la timp detectat inainte ca boala sa se instaleze, cand inca celule Beta mai exista.
Si chiar si asa cand anticorpii antiinsulina sunt detectati inainte de instalarea bolii, administrarea de Imunosupresoare teoretic ar bloca distrugerea celulelor beta la timp, dar...ce facem cu ravagiile pe care le face pe celelalte parti ?! Putem ajunge sa avem efecte asemanatoare celor provocate de SIDA, daca sistemul imunitar este slabit.
Nu e nevoie ca boala sa se instaleze ca sa ne dam seama ca am facut DZ 1, e nevoie din timp sa ne mai masuram Glicemia macar saptamanal mai ales la pacientii sub 30 ani (chiar daca poate apare si la 50 ani, dar mai rar), chiar daca nu avem pe cineva in familie cu DZ 1, el poate apare, in n cazuri s-a intamplat asta. Eventual pentru a monitoriza un DZ 1 in evolutie, putem masura Glicemia + Insulinemia, daca avem Glicemii din ce in ce mai mari cu Insulinemie din ce in ce mai mica, este destul de clar, eliminam din start DZ 2 cu Insulinorezistenta, caz in care avem si Glicemie marita, dar si Insulinemie marita.
Semn ca ar fi un DZ 1 in evolutie, poate fi si scadere in greutate, spre deosebire de DZ 2 cu Insulinorez, unde avem supraponderali de la excesul de Insulina, deci sunt metode sa prindem la timp macar ce se intampla pana boala ia amploare.
Asta daca evolutia e mai lenta, daca e brusca, e mai greu, desi totusi orice om ar trebui sa aiba un Glucometru si sa se mai "joace" din cand in cand masurandu-si Glicemia macar din cand in cand.
Iar sunt deacord ca unele transplanturi au reusit cu bine, insa repet, cu ce sacrificii si riscuri, mai ales din cauza Imunosupresoarelor care se iau toata viata, deci toata viata avem un sistem imunitar slabit.
Faptul ca trebuie si transplant renal, n-as zice, asta se face doar la noi, ce treaba are ?! Daca rinichii nu-s atacati, nu se prea leaga una de alta.
Fata a cerut informatii de cum sa ajunga pe lista unui transplant, sigur, este de incercat, asta clar. Apoi ramane de vazut ce se intampla. Poate Doamne ajuta are noroc si transplantul are succes, in sensul ca are un genetic sanatos care a atacat niste celule beta inflamate sau degradate proteic, celule care noi fiind si neredegradate, scapa usor. Insa si asa ramane povara Imunosupresoarelor, povara pe care pacientul trebuie sa si-o asume dinainte de transplant.
Acum referitor la sora ta condurachi:
Iti spun eu de ce face crizele alea, face hipoglicemie, adica Glicemia scade sub limita minima admisa ! Daca stii precis ca are si Spasmofilie (cadere de Calciu), e una, daca nu are si doar se crede ca are, inseamna de fapt e criza hipoglicemica ce seamana cu Spasmofilia si Epilepsia chiar. Desi ma cam indoiesc de faza "crize de diabet insotite de Spasmofilie", e hipoglicemie si cam atat cred eu.
Au fost pacienti care 4 ani au fost diagnosticati cu tulburari pshice dar si Epilepsie deoarece ei aveau acele simptome, insa de fapt nu era altceva decat Hipoglicemie severa cauzata de Insulinom, adica Pancreasul lor dadea prea multa Insulina ca avea Tumoare secretoare de Insulina, pana si-au dat baietii seama...vai de mama omului ala a fost, nu i-au luat Glicemia in 4 ani ! Asta asa ca exemplu.
Ca nu stie nimeni de ce face Hipoglicemie, e alta treaba. Face, pentru ca mai ales noaptea dupa doza prea mare de Insulina lenta luata seara, Glicemia cam scade pe la 2 noaptea chiar si pe la 65 mg/dL la unii, la altii chiar sub si hop apare si criza de Hipoglicemie asa cum apare la sora ta. Dovada este ca dimineata are Glicemia mare precis (efectul Smogy). Trebuie redusa cumva doza de Insulina de seara, sau schimbat tipul de Insulina cu unul care s-ar potrivi la ea mai bine, astfel scaderea Glicemica de noaptea va fi mai mica, hiperglicemia de dimineata va fi si ea mai mica, in asa fel nu va mai avea probleme in somn, dar nici dimineata nu va avea Glicemia mare.
Si cum cade Glicemia sub normal, e si normal ca intra intr-un fel de precoma si e vai de ea, da ochii peste cap si asa mai departe, exact cum descrii tu ca se comporta.
Desigur faza cu reducerea dozei de Insulina de seara sau schimbarea tipului ei, discutati cu medicul ce o are sub observatie, doar el va decide ce si cum, eu am spus in mare de ce se intampla ceea ce se intampla.
Iar ca nu tine regimul, e cam nepotrivit, ca doar nu mananca seara aiurea dupa ce-si face Insulina, cel putin asa cred, adica trebuie sa respecte regimul alimentar neaparat, daca nu-l respecta, e altceva.
Sa nu uitam ca primul lucru decisiv care e dominant in controlul bolii este respectarea regimului, sigur ca si miscarea moderata impreuna cu Insulina, dar mai ales regimul, sigur ca daca nu tine regimul, mai ales seara, poate face hipo-uri si din cauza asta, asta daca sare peste masa de seara de exemplu, este normal sa faca un hipo noaptea.
Ai grija sa tina regimul, sa nu sara peste mese, sa ajuteze doza de seara in asa fel incat sa nu se mai repete fazele de noaptea, sa stii ca poate ramane pe viata cu sechele daca mai face multe crize hipoglicemice din astea, hipoglicemia e f periculoasa, poate deteriora creierul si de la o singura coma.
Se mai si marita ?! Ai sa mai fi tu cu ea cand s-o duce cu el la casa lor ?! Ce o sa faca el cu ea, daca ii vine rau in somn ? El stie ca are DIabet de tip 1 ?
Cu sarcina, o poate duce, dar trebuie sa fie FOARTE atenta, in primele 3 luni de sarcina, Glicemia trebuie musai sa fie tinuta strict sub control, NU e voie sa aiba valori aiurea de mari, altfel risca sa aiba un copil bolnav, si nu cred ca asta isi doreste, dupa cum vad, Glicemia ei nu e prea sub control, Hemoglobina Glicozilata trebuie sa fie maxim 6, 9 % in aceste 3 luni, deci cu maxim 1 % mai mare decat normalul care e de 6 %, este destul de complicata treaba, trebuie sa discutati cu medicul ei, ca doar nu doreste sa nasca un copil cu alt defect sau supraponderal, s-ar putea trezi cu un copil de 5 Kg, in loc de 3-3, 5 cum e normal, deci gras din nastere, iti dai seama ce viata are acela. Nu uita ca la copii ingrasarea nu se produce prin marirea celulelor adipoase, ci prin inmultirea numarului lor !
E mai usor sa micosrezi volumul unui nr de celule adipoase cum e la adulti, decat sa micsorezi nr lor.
Cine este supraponderal in copilarie, toata viata va avea mari probleme in a isi tine greutatea sub control, sau o tine, dar cu mari sacrificii si frustrari culinare, intrucat nr celulelor adipoase nu se mai poate micsora.
Iar la un copil dintr-o mama diabetica cu Hiperglicemie in timpul sarcinii, excesul de Glucoza, se transforma in grasime si la copil, asa ca de acolo poate iesi un copil supraponderal.
Plus ca repet, copilul chiar daca iese normal, poate face DZ si el dat fiind ca mama lui are.
Deci trebuie gandit si spre binele copilului in primul rand si pentru viitor, asta numai voi puteti decide, eu am spus care-s riscurile, deci in orice caz ar fi, copilul poate duce ponoasele in caz de ceva, nu mama.
De exemplu eu nu as putea suporta ideea ca, copilul meu ar putea face Diabet la 7-14 sau 20 ani din cauza ca am eu, si ca i se rupe sufletul sa manance si el duciuri si nu poate, sau orice fel de mancare buna ! Poate sa nici nu faca, evident, dar poate face, riscul este destul de mare.
Asta e parerea mea personala, nu vreau sa influentez pe nimeni, insa eu m-as gandi in primul rand la copil, ce viitor poate avea el, si daca pot eu sa il ajut cu ceva daca doamne fereste face si el DZ sau iese la nastere nu stiu cum. Cum as putea eu sa stau cand mi-ar zice "tati vreau si eu o prajitura asa cum si colegii mei mananca" si eu sa-i spun "nu, nu ai voie ca ajungi la spital". Eu unul as refuza sa am copii daca as avea DZ, asta pentru copil as face-o.
Ea sa faca ce doreste, sigur.
Ceea ce ati raspuns prima data a fost "o parere" pe care ati vrut sa o impuneti, iar pentru a impune o parere persoana respectiva trebuie sa fie foarte sigura de adevarul celor relatate ori problema discutata aici e departe de a conferi aceasta siguranta.
Ca judecati logic am observat si ma bucur pentru dumneavoastra, insa nu trebuie sa uitati ca in anumite cazuri realitatea poate sfida orice gandire bine pusa la punct.
In proportie de 80% sunt de acord cu ceea ce ati expus mai sus, sunt lucruri logice pe care nu le-am notat din lipsa de timp (nu ca nu le-am gandit); dupa cum am mai spus, am punctat doar cateva idei... Insa restul de 20% ar putea schimba macazul in favoarea "parerii" mele. Si am sa va spun si de ce. Acel defect genetic pe care il considerati primordial si pe care intr-adevar il prezinta majoritatea diabeticilor insulino-dependenti se regaseste la foarte multe persoane care nu vor face niciodata boala. Asta ne duce cu gandul la faptul ca simpla susceptibilitate genetica nu este de ajuns pentru a determina boala, probabil ca este nevoie de acei factori de mediu de care spuneam mai sus... Daca ne referim la riscul aparitiei diabetului de tip 1 in functie de factorul ereditar si asocierea lui cu markeri genetici apartinand grupelor HLA, predictibilitatea bolii este slaba, pe baza acestora se pot diagnostica precoce doar 10% din cei care pe viitor vor face boala, restul de 90% din viitorii diabetici raman neidentificati. Ganditi-va si la aceste evidente care modifica putin sau putin mai mult datele problemei...
Probabil ca adevarul e undeva la mijloc, insa relitatea e ca noi nu il cunoastem pe deplin.
Cu intrebarea referitoare la scaderea titrului anticorpilor nu am vrut sa sa aflu de ce se intampla asa (lipsa stimulului) ci am vrut sa subliniez ca in momentul transplantului e foarte posibil ca anticorpii sa nu mai existe (trebuia sa ma exprim mai pe inteles), lucru bun de altfel, pentru ca tratamentul imunosupresor si-ar fi facut treaba mai departe, inhiband o alta producere a lor.
Transplantul este luat in calcul in momentul in care viata pacientului este in pericol sau calitatea vietii este grav afectata (este de fapt ultima solutie posibila), lucru pe care in cazul de fata, la sora Catalinei, nu il cunoastem; avand in vedere acest considerent, transplantul, daca reuseste (veti spune conform "loteriei"), in prezenta tratamentului imunosupresor poate prelungi cu multi ani viata si o imbunatateste si calitativ, in ciuda efectelor adverse date de medicatie pe care fiecare persoana le suporta mai bine sau mai rau. Familia si pacientul sunt instiintati de riscurile la care se supun si decizia le apartine.
Transplantul de pancreas insotit de rinichi se face la persoanele la care rinichii sunt compromisi, nu stiu daca la noi in tara se face in toate cazurile asa, nu cred. La sora Catalinei am vazut ca se punea problema dializei. In momentul de fata nu s-ar impune transplant dublu, depinde cum va evolua afectiunea. Totul e in functie de pacient, daca in momentul transplantului rinichii sunt iremediabil afectati, e clar ca cel mai bine e sa primeasca si rinichi.
Mai aveam unele comentarii de facut, dar sunt nevoita sa inchei. Va felicit pentru felul in care ati studiat si inteles boala de care suferiti, dar nu uitati, cand e vorba de corpul uman care este atat de complex, nimic nu este batut in cuie.
Pentru sora Catalinei - ii doresc sa reuseasca sa-si controleze cat mai bine afectiunea, casa de piatra, iar cu privire la sarcina (nu este deloc usoara situatia) trebuie discutat numai cu persoane avizate, specialisti care au experienta in urmarirea unei sarcini la o mama cu DZ tip 1. In plus, daca pana atunci apar complicatii severe cum ar fi insuficienta renala cronica, retinopatia diabetica, sarcina este contraindicata.
Poate vi se pare surprinzator, dar factorul ereditar este mult mai bine exprimat in tipul 2 de diabet decat in tipul 1.
Toate cele bune!
Ca judecati logic am observat si ma bucur pentru dumneavoastra, insa nu trebuie sa uitati ca in anumite cazuri realitatea poate sfida orice gandire bine pusa la punct.
In proportie de 80% sunt de acord cu ceea ce ati expus mai sus, sunt lucruri logice pe care nu le-am notat din lipsa de timp (nu ca nu le-am gandit); dupa cum am mai spus, am punctat doar cateva idei... Insa restul de 20% ar putea schimba macazul in favoarea "parerii" mele. Si am sa va spun si de ce. Acel defect genetic pe care il considerati primordial si pe care intr-adevar il prezinta majoritatea diabeticilor insulino-dependenti se regaseste la foarte multe persoane care nu vor face niciodata boala. Asta ne duce cu gandul la faptul ca simpla susceptibilitate genetica nu este de ajuns pentru a determina boala, probabil ca este nevoie de acei factori de mediu de care spuneam mai sus... Daca ne referim la riscul aparitiei diabetului de tip 1 in functie de factorul ereditar si asocierea lui cu markeri genetici apartinand grupelor HLA, predictibilitatea bolii este slaba, pe baza acestora se pot diagnostica precoce doar 10% din cei care pe viitor vor face boala, restul de 90% din viitorii diabetici raman neidentificati. Ganditi-va si la aceste evidente care modifica putin sau putin mai mult datele problemei...
Probabil ca adevarul e undeva la mijloc, insa relitatea e ca noi nu il cunoastem pe deplin.
Cu intrebarea referitoare la scaderea titrului anticorpilor nu am vrut sa sa aflu de ce se intampla asa (lipsa stimulului) ci am vrut sa subliniez ca in momentul transplantului e foarte posibil ca anticorpii sa nu mai existe (trebuia sa ma exprim mai pe inteles), lucru bun de altfel, pentru ca tratamentul imunosupresor si-ar fi facut treaba mai departe, inhiband o alta producere a lor.
Transplantul este luat in calcul in momentul in care viata pacientului este in pericol sau calitatea vietii este grav afectata (este de fapt ultima solutie posibila), lucru pe care in cazul de fata, la sora Catalinei, nu il cunoastem; avand in vedere acest considerent, transplantul, daca reuseste (veti spune conform "loteriei"), in prezenta tratamentului imunosupresor poate prelungi cu multi ani viata si o imbunatateste si calitativ, in ciuda efectelor adverse date de medicatie pe care fiecare persoana le suporta mai bine sau mai rau. Familia si pacientul sunt instiintati de riscurile la care se supun si decizia le apartine.
Transplantul de pancreas insotit de rinichi se face la persoanele la care rinichii sunt compromisi, nu stiu daca la noi in tara se face in toate cazurile asa, nu cred. La sora Catalinei am vazut ca se punea problema dializei. In momentul de fata nu s-ar impune transplant dublu, depinde cum va evolua afectiunea. Totul e in functie de pacient, daca in momentul transplantului rinichii sunt iremediabil afectati, e clar ca cel mai bine e sa primeasca si rinichi.
Mai aveam unele comentarii de facut, dar sunt nevoita sa inchei. Va felicit pentru felul in care ati studiat si inteles boala de care suferiti, dar nu uitati, cand e vorba de corpul uman care este atat de complex, nimic nu este batut in cuie.
Pentru sora Catalinei - ii doresc sa reuseasca sa-si controleze cat mai bine afectiunea, casa de piatra, iar cu privire la sarcina (nu este deloc usoara situatia) trebuie discutat numai cu persoane avizate, specialisti care au experienta in urmarirea unei sarcini la o mama cu DZ tip 1. In plus, daca pana atunci apar complicatii severe cum ar fi insuficienta renala cronica, retinopatia diabetica, sarcina este contraindicata.
Poate vi se pare surprinzator, dar factorul ereditar este mult mai bine exprimat in tipul 2 de diabet decat in tipul 1.
Toate cele bune!
de cand a inceput sa faca aceste crize a fost internata de mai multe ori in spital si i-a fost schimbat tratamentul. se simtea bine dupa asta, dar nu dura mai mult de 6 luni pana i se facea iar rau(ultima criza a avut-o anul asta pe la inceputul lui februarie, prima mea zi de sesiune, pe la ora 4 noaptea m-am trezit pentru ca auzeam niste batai in pat, m-am uitat la ea si acum tinea ochii stransi tare si gura inclestata, dar din miscarile violente ale corpului ei, o mana se trantea de pat, parca cineva ar fi vrut sa ma trezesc din somnul profund ca sa-mi dau seama ca ii este rau). tratamentul incearca sa-l respecte, dar problema vine si din incapatanarea ei ca poate sa isi poarte si singura de grija desi nu este asa. cred ca am mai spus ca ea are diabet de la 9(cel putin la varsta aia l-au descoperit) si acum are 25. iar pana acum a fost oarecum corcolita de mama. da sotul ei stie de boala ei si stie in ce se baga.
ati punctat dumneavostra mai devreme faptul ca orice medic si-ar da seama cand un pacient are diabet. cu parere de rau tin sa va spun ca acum 16 ani medicii si-au dat seama ca are diabet abia atunci cand au dus-o la spital in coma(avea glicemia peste 8). chiar daca eu aveam doar 6 ani tin minte perfect ca ea a mai fost internata in spital pentru ca acuza dureri in zona abdominala.de la 7 ani pana la 9 ani a fost internata in spital de foarte multe ori si nimeni nu spunea ce are. ultima data cand s-a externat din spital, mama a mers cu ea la medicul de familie care i-a spus ca e RACITA si i-a dat un sirop(de la care voma de fiecare data cand i-l administra), iar mama ii facea toate poftele, ca poate asa mai uita copilul de durere, toate poftele insemnand dulciuri fara ca ea sa stie ca de fapt sora mea are diabet. intr-o dimineatza tin minte ca m-am trezit in galagie, ai mei anuntasera salvarea deoarece sora mea nu mai putea deschide ochii si nici constienta nu era. in momentul in care a intrat asistenta de pe salvare in camera si s-a dus langa ea, numai dinrespiratia ei si-a dat seama ca are diabet. tin minte ca au infasurat-o intr-o patura si au dus-o in brate pana la salvare.
iar subiectul bebe, cred ca am sa-mi iau inima in dinti si am sa discut aceasta problema cu ea daca ceilalti nu au curajul sa o faca.
ati punctat dumneavostra mai devreme faptul ca orice medic si-ar da seama cand un pacient are diabet. cu parere de rau tin sa va spun ca acum 16 ani medicii si-au dat seama ca are diabet abia atunci cand au dus-o la spital in coma(avea glicemia peste 8). chiar daca eu aveam doar 6 ani tin minte perfect ca ea a mai fost internata in spital pentru ca acuza dureri in zona abdominala.de la 7 ani pana la 9 ani a fost internata in spital de foarte multe ori si nimeni nu spunea ce are. ultima data cand s-a externat din spital, mama a mers cu ea la medicul de familie care i-a spus ca e RACITA si i-a dat un sirop(de la care voma de fiecare data cand i-l administra), iar mama ii facea toate poftele, ca poate asa mai uita copilul de durere, toate poftele insemnand dulciuri fara ca ea sa stie ca de fapt sora mea are diabet. intr-o dimineatza tin minte ca m-am trezit in galagie, ai mei anuntasera salvarea deoarece sora mea nu mai putea deschide ochii si nici constienta nu era. in momentul in care a intrat asistenta de pe salvare in camera si s-a dus langa ea, numai dinrespiratia ei si-a dat seama ca are diabet. tin minte ca au infasurat-o intr-o patura si au dus-o in brate pana la salvare.
iar subiectul bebe, cred ca am sa-mi iau inima in dinti si am sa discut aceasta problema cu ea daca ceilalti nu au curajul sa o faca.
Draga Catalina,
Crizele pe care le descrii, desi seamana bine cu cele de spasmofilie, as inclina si eu (ca si TheMaster) spre crize hipoglicemice. Sfaturile date mai sus de antevorbitorul meu sunt foarte bune, trebuie revizuita conduita de tratament si regim aplicate seara (daca acestea au loc numai noaptea). Cu toate acestea trebuie sa ne gandim si la o posibila hipocalcemie prin disfunctia rinichilor care nu mai raspund la parathormon, nu mai produc 1, 25 - dihidroxi-colecalciferol si calciul nu se mai absoarbe. Poate ca e bine sa luati legatura cu un endocrinolog.
Cat despre diagnosticul diabetului de tip 1, aici e o mare problema pentru ca intervalul prediagnostic (intre primele simptome - poliurie, polidipsie, polifagie - si diagnostic) este de numai 14 zile la copiii intre 0-15 ani. Daca diagnosticul intarzie mai mult de 10 zile, in tabloul biochimic apare cetoza si cetoacidoza (stari in care sunt diagnosticati peste 70% din cei cu diabet tip 1). Sigur ca acestea sunt date statistice si nu exclud o perioada mai mare de manifestari, insa in cursul internarilor intre 7 si 9 ani banuiesc ca surioara ta nu a avut probleme cu glicemia (adica in analizele facute in cursul spitalizarii sigur s-a lucrat si glicemia). E posibil ca atunci sa fi debutat o afectiune ce a afectat pancreasul fara a putea fi evidentiate modificari specifice (nu am de unde sa stiu) sau e posibil ca acele manifestari sa fi fost independente de ceea ce discutam acum. Insa, dupa cum am spus mai sus, manifestarile tipice de diabet apar doar cu putin timp inainte de cetoacidoza, de aceea majoritatea pacientilor sunt diagnosticati dupa o astfel de coma.
Draga Catalina, stiu ca tii foarte mult la sora ta si ca probabil nimeni nu poate avea grija pe care o ai tu fata de ea, dar trebuie lasata sa-si traiasca viata. Cat despre sarcina, sunt sigura ca se va informa inainte si va intelege bine situatia in care se afla. Sper ca va avea un sot intelegator si responsabil.
Numai bine!
Crizele pe care le descrii, desi seamana bine cu cele de spasmofilie, as inclina si eu (ca si TheMaster) spre crize hipoglicemice. Sfaturile date mai sus de antevorbitorul meu sunt foarte bune, trebuie revizuita conduita de tratament si regim aplicate seara (daca acestea au loc numai noaptea). Cu toate acestea trebuie sa ne gandim si la o posibila hipocalcemie prin disfunctia rinichilor care nu mai raspund la parathormon, nu mai produc 1, 25 - dihidroxi-colecalciferol si calciul nu se mai absoarbe. Poate ca e bine sa luati legatura cu un endocrinolog.
Cat despre diagnosticul diabetului de tip 1, aici e o mare problema pentru ca intervalul prediagnostic (intre primele simptome - poliurie, polidipsie, polifagie - si diagnostic) este de numai 14 zile la copiii intre 0-15 ani. Daca diagnosticul intarzie mai mult de 10 zile, in tabloul biochimic apare cetoza si cetoacidoza (stari in care sunt diagnosticati peste 70% din cei cu diabet tip 1). Sigur ca acestea sunt date statistice si nu exclud o perioada mai mare de manifestari, insa in cursul internarilor intre 7 si 9 ani banuiesc ca surioara ta nu a avut probleme cu glicemia (adica in analizele facute in cursul spitalizarii sigur s-a lucrat si glicemia). E posibil ca atunci sa fi debutat o afectiune ce a afectat pancreasul fara a putea fi evidentiate modificari specifice (nu am de unde sa stiu) sau e posibil ca acele manifestari sa fi fost independente de ceea ce discutam acum. Insa, dupa cum am spus mai sus, manifestarile tipice de diabet apar doar cu putin timp inainte de cetoacidoza, de aceea majoritatea pacientilor sunt diagnosticati dupa o astfel de coma.
Draga Catalina, stiu ca tii foarte mult la sora ta si ca probabil nimeni nu poate avea grija pe care o ai tu fata de ea, dar trebuie lasata sa-si traiasca viata. Cat despre sarcina, sunt sigura ca se va informa inainte si va intelege bine situatia in care se afla. Sper ca va avea un sot intelegator si responsabil.
Numai bine!
Pentru Condurachi
Eu sunt 70 % convins ca internarile acelea in intervalul de 2 ani, a cauzat Diabetul. Cine stie ce medicamente i-au dat, medicamente care au atacat in mod direct celulele Beta, sau chiar vreun virus ceva care a degradat celulele beta, cine stie cata Glucoza Perfuzabila i-au facut (desi asta nu prea duce asa repede la epuizarea Pancreasului, daca-i facea prea multa, primele semne era ca se ingrasa), insa nu se stie, poate n-are nici o legatura, important este ca din pacate s-a intamplat.
Normal ca si-a dat seama asistenta de la salvare ca are Diabet, facuse deja (Asa cum zice si doamna doctor), coma Diabetica, adica cetoacidoza, mirosea a Acetona respiratia sorei tale. Glicemia o avea precis minim 350.
In ceea ce priveste sarcina, asa cum am spus si ieri, asa cum spune si doamna doctor, trebuie discutat cu medicul specialist, nu e deloc usoara decizia de luat.
In ceea ce priveste sotul, sa vedem daca stie in ce se baga, asa zic toti la inceput, apoi dupa un timp nu se stie, eu sper sa fie bine, dar daca sora ta nu o sa stie sa-si controleze boala, acel barbat nu stiu ce o sa zica cand noapte de noapte aproape, sora ta face crize hipoglicemice in halul ala !
Nu o sa fi tu mereu langa ea, e matura, are 25 ani, trebuie sa stie singura sa-si controleze starea cumva, altfel nu va putea avea o familie, macar un sot daca nu un copil.
Sau sa fi avut tot un sot Diabetic de tip 1, asta ar fi fost cel mai potrivit, mizam mai mult pe durabilitatea relatiei in acest caz, dar oricum, sa vedem cum va fi si cu actualul.
Este f clar, sunt crize de hipoglicemie, dar nu este imposibil sa fie asa cum zice d-na doctor si o Spasmofilie din cauza rinichilor, insa cam prea coincide cu ora de noapte, as miza mai mult pe Hipoglicemie si atat, daca era si Hipocalcemie, putea sa se intample oricand in timpul zilei independent de Glicemie, asta insemna ca daca-i dadeai zahar, nu-si revenea. Asta se poate verifica f simplu, in momentul cand are criza, sa-i masori Glicemia sa vezi daca are hipo adica sub 60 mg/dL, daca are, e clar. Insa desigur sa se duca si la endocrinolog.
Oricum trebuie reglat regim + doza sau tip Insulina pentru a evita Hipoglicemia nocturna.
Pentru doamna Doctor:
Sunt convins ca ati gandit si dvs aceste lucruri logice, insa eu avand timp mai mult, le-am putut expune.
Slava domnului ca cel putin pana acum eu nu sufar de aceasta cumplita boala, DOAMNE FERESTE. Eu doar am studiat intrucat ma pasioneaza tema. Nu se stie ce va fi de acum in colo, dar oricum fereasca Dumnezeu, dat fiind ca sunt un mancacios si pofticios din nastere, Diabetul s-ar potrivi ca Nuca in perete cu personalitatea mea hedonista, imi este imposibil sa tin un regim strict o viata intreaga.
Asa este, realitatea poate sfida orice gandire, insa noi oamenii incercam cat putem sa anticipam ca sa putem controla cat de cat situatia.
Cu geneticul da, eu ce am spus ieri, ca si daca prezinta Anticorpi, poate sa nu dezvolte boala niciodata, nu e nimic sigur, de aia spuneam ca cel mai bine este ca din cand in cand parintii sa monitorizeze Glicemia si Insulinemia la copii, asa poate fi prins inceputul bolii din pripa, desi debutul este cam violent asa cum si dvs ati spus, insa eu sunt convins ca Glicemia e alterata cu mult inainte de a aparea simptomele critice adica cand Glicemia este foarte mare, nu are cum sa se distruga celulele beta brusc, deci nu are cum azi sa fie superok si maine a fie 300 Glcemia.
Normal ca si parerea dvs poate fi la fel de valida, nu am zis ca parerea mea e 100 % corecta. Pana la urma depinde de noroc, insa eu m-am luat dupa cazurile majoritare.
Precis copilul are Hiperglicemii mai mereu pana la manifestarea bolii, poate sa aiba bazal si un 130 sau un 140, e semn rau deja, poate ajunge si la 170 si inca sa nu se manifeste, de obicei se manifesta cand depaseste 180.
Transplantul sigur ca poate prelungi viata sau imbunatatit calitatea ei, am spus si ieri, asta pacientul ia la cunostinta inainte de transplant, care sunt avantajele si dezavantajele, insa din punctul meu de vedere e de evitat daca se poate supravietui in mod cat de cat onorabil fara. Sigur ca in caz de insuficienta renala, decat sa faci dializa de 3-4 ori/saptamana, mai bine faci transplant, deci depinde de situatie.
Orice ar fi, Imunosupresoarele slabesc permanent sistemul imunitar, din start asta este o mare mare problema oricum am da-o.
Cel mai bine ar fi sa fie facut transplantul de Pancreas inainte ca rinichii sa fie afectati, sa nu fie cazul si de transplant renal.
Este clar ca in timpul transplantului Anticorpii nu mai exista, asta nu probabil, mai mult ca sigur, intrucat nu s-ar ajunge la transplant, daca inca Pancreasul mai functioneaza, iar doar daca mai functioneaza, anticorpii mai pot fi prezenti.
Dupa transplant se pot pune sau nu in evidenta, daca apar...e de rau.
In ceea ce priveste factorul ereditar, o fi adevarat ca in DZ 2 este mai bine evidentiat, insa nici acolo nu e o regula, se spune ca 40-50 % din descendentii unui om cu DZ 2, pot face, dar la fel de bine poate sa nu faca.
Chiar aici doresc si o parere a dvs:
Insa aici este si problema si chiar vreau sa comentez ceva, sunt indignat ca medicii nu prea se leaga de asta, ci de alimentatie, e f usor sa dai vina pe un om ca mananca ce-i place, decat sa vezi adevarat cauza a bolii. Si nu ma refer doar la DIabetici, ci la oamenii sanatosi ce se recomanda.
Pe vremea bunicii mele, se manca paine alba, mamaliga, Smatana, Branza telemea, Unt, Untura porc, se manca pe saturate zi de zi, nu mai facea nimeni DIabet si nu se mai ingrasa nimeni in halul asta ca in zilele noastre, doar acum am auzit de reducerea portiilor, mi se pare o porcarie, fiecare om mananca pana se satura, eu asa stiu.
Si nu e vb de miscare, ca majoritatea celor ce fac sala tin regim, sunt foarte atenti la alimentatie, se feresc de dulce si gras ca de dracu.
Mai bine sa se spuna ca E-urile, Margarina si toate toxicele din alimente duc la obezitate si la Diabet, nu simplu fapt ca mancam mult dulce si gras.
Chiar bunica nu a apucat painea Integrala, ci alba. Nu era nici o problema, ceva e la mijloc de nu se spune, acum se vb de indicele Glicemic, atunci nimeni nu discuta de asta, acum se vorbeste de combinatia Glucide + Lipide, atunci nu se discuta de asta.
Era ceva natural sa mananci pe saturate mamaliga (Glucida cu IG de 70 ca zaharul) combinata cu lipida saturata (Branza, Smantana, Oua, Unt, Salamuri, Carne porc, chiar untura porc), sau paine alba cu asa ceva.
Chiar nu avea bunica bani de dulciuri si punea zahar pe paine sau Miere si manca pana se satura, nu avea NICI O PROBLEMA !
Manca Miere cu lingura din Garnitza ! Nu doar ca nu avea nimic, dar era slaba fus. Si sa nu uitam ca Mierea ca IG nu sare departe de Zahar, are IG de 60-62, deci mare.
Imi puteti spune si mie de ce acum medicii nu stiu altceva decat sa carteleze mancarea ?! Ca eu nu inteleg chiar deloc de ce.
Si anume de ce toti "nu manca multa paine", "nu manca prea gras ca urca Colesterolu' (de parca la aia de la tzara nu ar fi urcat deca era sa urce cand toata vara bagau in ei codru ce branza cu mamaliga), "nu mancati multe dulciuri" ?! E chiar o enigma pentru mine.
Ei uita ca astea tin de foame si sunt foarte bune la gust ?! Placerea nu o ia nimeni in calcul ? Dar foamea ? Ca nu degeaba mancau taranii paine si nu castraveti pana se saturau. Painea si mamaliga era baza, aia tinea de foame.
Desigur ca sunt absolut deacord sa mancam zi de zi multe legume, Peste fript, branzeturi degresate, insa si altceva ce dorim.
Eu sunt de parere "mananca ce-ti place si cat iti place, atat timp cat totul este curat fara nimic toxic, desigur pe langa multe legume".
Ma uit in cartile de nutritie, ce vad acolo MOR, ce e aia 40 gr de paine la o masa ? DOAMNE DUMNEZEULE, pai eu de ex mananc 500 g de paine integrala curata rapid, pe nerasuflate, plus branza tartinabila pe ea si altele, fie Nutella bio sau Ketchup, ori Dulceata de Capsuni facuta in casa, ce e aia 5 mese pe zi ? Cine are timp de asa ceva ? Maxim 3 dar tzeapene pana te saturi. E adevarat ca cele 500 g sunt odata si atat in ziua aia, restu-s salate de legume, dar cand mananc, mananc, nu ma-ncurc, daca asa simt.
Regula e ca poti sa mananci ce vrei (dar curat sa fie), si sa nu te ingrasi si sa nu faci nici un Diabet, poti sa mananci si sa faci (activandu-se defectele genetice atunci), poti sa nu mananci si sa faci si sa te si ingrasi, am exemplu ffff clar in familie, mama are 63 ani si deja are Prediabet, pe nemancate are in jur de 114-115 mg/dL (clar peste 99), la 1ora de la masa a avut si 222 de la 45 g de Paine integrala, la 2 ore a avut si 107 deci buna sub 140, dar si 171, adica proasta. HbA1C o a avea in Septembrie 6, 5 %, acum o are 6, 1.
Curios insa ca bazal avea o Glicemie de 114 (range 60-99 conform ADA) cu o Insulinemie de 3, 2 uU/ml (range 2, 4-24, 9), Insulinemia era buna, intrucat bazal trebuie sa fie catre minim insa Glicemia era cam ridicata, iar la Insulinemia aia, nu prea-mi suna a Insulinorezistenta. Iar insuficienta Pancreatica...se cam bate cap in cap, intrucat daca mananca, se cam ingrasa, aia cu deficit de Insulina, pun mai greu pe ei, are 1, 5 m si 55 Kg, a avut 64 asta vara. Sa vad, sa-i fac si o Adiponectina sa vedem, aia imi spune daca are rez la Insulina sau nu, inca nu i-am facut analiza asta, o sa-i fac si o Insulinemie postprandiala la 1 si la 2 ore dupa 100 g de Paine sa vedem cum se comporta. Eu in Septembrie aveam Glicemia 65 cu o Insulinemie de 0, 9 deci Insulinemia mea era de 3 ori mai mica sub limita minima admisa.
Pot spune ca mama NU a mancat dulciuri mai niciodata intrucat nu i-au placut in mod natural, chiar deloc, asa cum mie nu-mi place Alcoolul si Tutunul, nu ca ma abtin, nu le suport.
Nu a facut abuz nici de gras, a mancat omeneste, portii de mancare normale, si totusi...a facut ! Asa ca ?
Mai bine mancam ce dorim dar curat, ca daca e sa facem, facem oricum, sa fie f clar asta.
Chiar am mai vazut, era un barbat de 62 ani care spunea "am mancat sanatos, exemplar, fac sport de o viata, nu am fost niciodata supraponderal, am DIabet, cum e posibil ?!", pai...asa simplu, mai bine manca si-si vedea de treaba lui.
Sunt tare curios ce parere aveti despre acest subiect. Mai mult, majoritatea medicilor diabetologi privesc cu dispret pe cei mancaciosi asa ca mine, e drept asta ? NU este, ce vina am eu ca asa simt, ca ma satur cu mult si-mi place tot ce e gustos ? Noroc ca deocamdata nu am DZ, dar oricum la control se uitau asa ciudat la mine cand le-am spus ca s-ar exclude in orice caz un regim permanent.
Altii pur si simplu nu mananca mult, asa simt ei, se satura cu putin, ideea e sa simtim natural sa nu mancam mult, nu sa ne abtinem, adica sa ne frustram.
Eu sunt 70 % convins ca internarile acelea in intervalul de 2 ani, a cauzat Diabetul. Cine stie ce medicamente i-au dat, medicamente care au atacat in mod direct celulele Beta, sau chiar vreun virus ceva care a degradat celulele beta, cine stie cata Glucoza Perfuzabila i-au facut (desi asta nu prea duce asa repede la epuizarea Pancreasului, daca-i facea prea multa, primele semne era ca se ingrasa), insa nu se stie, poate n-are nici o legatura, important este ca din pacate s-a intamplat.
Normal ca si-a dat seama asistenta de la salvare ca are Diabet, facuse deja (Asa cum zice si doamna doctor), coma Diabetica, adica cetoacidoza, mirosea a Acetona respiratia sorei tale. Glicemia o avea precis minim 350.
In ceea ce priveste sarcina, asa cum am spus si ieri, asa cum spune si doamna doctor, trebuie discutat cu medicul specialist, nu e deloc usoara decizia de luat.
In ceea ce priveste sotul, sa vedem daca stie in ce se baga, asa zic toti la inceput, apoi dupa un timp nu se stie, eu sper sa fie bine, dar daca sora ta nu o sa stie sa-si controleze boala, acel barbat nu stiu ce o sa zica cand noapte de noapte aproape, sora ta face crize hipoglicemice in halul ala !
Nu o sa fi tu mereu langa ea, e matura, are 25 ani, trebuie sa stie singura sa-si controleze starea cumva, altfel nu va putea avea o familie, macar un sot daca nu un copil.
Sau sa fi avut tot un sot Diabetic de tip 1, asta ar fi fost cel mai potrivit, mizam mai mult pe durabilitatea relatiei in acest caz, dar oricum, sa vedem cum va fi si cu actualul.
Este f clar, sunt crize de hipoglicemie, dar nu este imposibil sa fie asa cum zice d-na doctor si o Spasmofilie din cauza rinichilor, insa cam prea coincide cu ora de noapte, as miza mai mult pe Hipoglicemie si atat, daca era si Hipocalcemie, putea sa se intample oricand in timpul zilei independent de Glicemie, asta insemna ca daca-i dadeai zahar, nu-si revenea. Asta se poate verifica f simplu, in momentul cand are criza, sa-i masori Glicemia sa vezi daca are hipo adica sub 60 mg/dL, daca are, e clar. Insa desigur sa se duca si la endocrinolog.
Oricum trebuie reglat regim + doza sau tip Insulina pentru a evita Hipoglicemia nocturna.
Pentru doamna Doctor:
Sunt convins ca ati gandit si dvs aceste lucruri logice, insa eu avand timp mai mult, le-am putut expune.
Slava domnului ca cel putin pana acum eu nu sufar de aceasta cumplita boala, DOAMNE FERESTE. Eu doar am studiat intrucat ma pasioneaza tema. Nu se stie ce va fi de acum in colo, dar oricum fereasca Dumnezeu, dat fiind ca sunt un mancacios si pofticios din nastere, Diabetul s-ar potrivi ca Nuca in perete cu personalitatea mea hedonista, imi este imposibil sa tin un regim strict o viata intreaga.
Asa este, realitatea poate sfida orice gandire, insa noi oamenii incercam cat putem sa anticipam ca sa putem controla cat de cat situatia.
Cu geneticul da, eu ce am spus ieri, ca si daca prezinta Anticorpi, poate sa nu dezvolte boala niciodata, nu e nimic sigur, de aia spuneam ca cel mai bine este ca din cand in cand parintii sa monitorizeze Glicemia si Insulinemia la copii, asa poate fi prins inceputul bolii din pripa, desi debutul este cam violent asa cum si dvs ati spus, insa eu sunt convins ca Glicemia e alterata cu mult inainte de a aparea simptomele critice adica cand Glicemia este foarte mare, nu are cum sa se distruga celulele beta brusc, deci nu are cum azi sa fie superok si maine a fie 300 Glcemia.
Normal ca si parerea dvs poate fi la fel de valida, nu am zis ca parerea mea e 100 % corecta. Pana la urma depinde de noroc, insa eu m-am luat dupa cazurile majoritare.
Precis copilul are Hiperglicemii mai mereu pana la manifestarea bolii, poate sa aiba bazal si un 130 sau un 140, e semn rau deja, poate ajunge si la 170 si inca sa nu se manifeste, de obicei se manifesta cand depaseste 180.
Transplantul sigur ca poate prelungi viata sau imbunatatit calitatea ei, am spus si ieri, asta pacientul ia la cunostinta inainte de transplant, care sunt avantajele si dezavantajele, insa din punctul meu de vedere e de evitat daca se poate supravietui in mod cat de cat onorabil fara. Sigur ca in caz de insuficienta renala, decat sa faci dializa de 3-4 ori/saptamana, mai bine faci transplant, deci depinde de situatie.
Orice ar fi, Imunosupresoarele slabesc permanent sistemul imunitar, din start asta este o mare mare problema oricum am da-o.
Cel mai bine ar fi sa fie facut transplantul de Pancreas inainte ca rinichii sa fie afectati, sa nu fie cazul si de transplant renal.
Este clar ca in timpul transplantului Anticorpii nu mai exista, asta nu probabil, mai mult ca sigur, intrucat nu s-ar ajunge la transplant, daca inca Pancreasul mai functioneaza, iar doar daca mai functioneaza, anticorpii mai pot fi prezenti.
Dupa transplant se pot pune sau nu in evidenta, daca apar...e de rau.
In ceea ce priveste factorul ereditar, o fi adevarat ca in DZ 2 este mai bine evidentiat, insa nici acolo nu e o regula, se spune ca 40-50 % din descendentii unui om cu DZ 2, pot face, dar la fel de bine poate sa nu faca.
Chiar aici doresc si o parere a dvs:
Insa aici este si problema si chiar vreau sa comentez ceva, sunt indignat ca medicii nu prea se leaga de asta, ci de alimentatie, e f usor sa dai vina pe un om ca mananca ce-i place, decat sa vezi adevarat cauza a bolii. Si nu ma refer doar la DIabetici, ci la oamenii sanatosi ce se recomanda.
Pe vremea bunicii mele, se manca paine alba, mamaliga, Smatana, Branza telemea, Unt, Untura porc, se manca pe saturate zi de zi, nu mai facea nimeni DIabet si nu se mai ingrasa nimeni in halul asta ca in zilele noastre, doar acum am auzit de reducerea portiilor, mi se pare o porcarie, fiecare om mananca pana se satura, eu asa stiu.
Si nu e vb de miscare, ca majoritatea celor ce fac sala tin regim, sunt foarte atenti la alimentatie, se feresc de dulce si gras ca de dracu.
Mai bine sa se spuna ca E-urile, Margarina si toate toxicele din alimente duc la obezitate si la Diabet, nu simplu fapt ca mancam mult dulce si gras.
Chiar bunica nu a apucat painea Integrala, ci alba. Nu era nici o problema, ceva e la mijloc de nu se spune, acum se vb de indicele Glicemic, atunci nimeni nu discuta de asta, acum se vorbeste de combinatia Glucide + Lipide, atunci nu se discuta de asta.
Era ceva natural sa mananci pe saturate mamaliga (Glucida cu IG de 70 ca zaharul) combinata cu lipida saturata (Branza, Smantana, Oua, Unt, Salamuri, Carne porc, chiar untura porc), sau paine alba cu asa ceva.
Chiar nu avea bunica bani de dulciuri si punea zahar pe paine sau Miere si manca pana se satura, nu avea NICI O PROBLEMA !
Manca Miere cu lingura din Garnitza ! Nu doar ca nu avea nimic, dar era slaba fus. Si sa nu uitam ca Mierea ca IG nu sare departe de Zahar, are IG de 60-62, deci mare.
Imi puteti spune si mie de ce acum medicii nu stiu altceva decat sa carteleze mancarea ?! Ca eu nu inteleg chiar deloc de ce.
Si anume de ce toti "nu manca multa paine", "nu manca prea gras ca urca Colesterolu' (de parca la aia de la tzara nu ar fi urcat deca era sa urce cand toata vara bagau in ei codru ce branza cu mamaliga), "nu mancati multe dulciuri" ?! E chiar o enigma pentru mine.
Ei uita ca astea tin de foame si sunt foarte bune la gust ?! Placerea nu o ia nimeni in calcul ? Dar foamea ? Ca nu degeaba mancau taranii paine si nu castraveti pana se saturau. Painea si mamaliga era baza, aia tinea de foame.
Desigur ca sunt absolut deacord sa mancam zi de zi multe legume, Peste fript, branzeturi degresate, insa si altceva ce dorim.
Eu sunt de parere "mananca ce-ti place si cat iti place, atat timp cat totul este curat fara nimic toxic, desigur pe langa multe legume".
Ma uit in cartile de nutritie, ce vad acolo MOR, ce e aia 40 gr de paine la o masa ? DOAMNE DUMNEZEULE, pai eu de ex mananc 500 g de paine integrala curata rapid, pe nerasuflate, plus branza tartinabila pe ea si altele, fie Nutella bio sau Ketchup, ori Dulceata de Capsuni facuta in casa, ce e aia 5 mese pe zi ? Cine are timp de asa ceva ? Maxim 3 dar tzeapene pana te saturi. E adevarat ca cele 500 g sunt odata si atat in ziua aia, restu-s salate de legume, dar cand mananc, mananc, nu ma-ncurc, daca asa simt.
Regula e ca poti sa mananci ce vrei (dar curat sa fie), si sa nu te ingrasi si sa nu faci nici un Diabet, poti sa mananci si sa faci (activandu-se defectele genetice atunci), poti sa nu mananci si sa faci si sa te si ingrasi, am exemplu ffff clar in familie, mama are 63 ani si deja are Prediabet, pe nemancate are in jur de 114-115 mg/dL (clar peste 99), la 1ora de la masa a avut si 222 de la 45 g de Paine integrala, la 2 ore a avut si 107 deci buna sub 140, dar si 171, adica proasta. HbA1C o a avea in Septembrie 6, 5 %, acum o are 6, 1.
Curios insa ca bazal avea o Glicemie de 114 (range 60-99 conform ADA) cu o Insulinemie de 3, 2 uU/ml (range 2, 4-24, 9), Insulinemia era buna, intrucat bazal trebuie sa fie catre minim insa Glicemia era cam ridicata, iar la Insulinemia aia, nu prea-mi suna a Insulinorezistenta. Iar insuficienta Pancreatica...se cam bate cap in cap, intrucat daca mananca, se cam ingrasa, aia cu deficit de Insulina, pun mai greu pe ei, are 1, 5 m si 55 Kg, a avut 64 asta vara. Sa vad, sa-i fac si o Adiponectina sa vedem, aia imi spune daca are rez la Insulina sau nu, inca nu i-am facut analiza asta, o sa-i fac si o Insulinemie postprandiala la 1 si la 2 ore dupa 100 g de Paine sa vedem cum se comporta. Eu in Septembrie aveam Glicemia 65 cu o Insulinemie de 0, 9 deci Insulinemia mea era de 3 ori mai mica sub limita minima admisa.
Pot spune ca mama NU a mancat dulciuri mai niciodata intrucat nu i-au placut in mod natural, chiar deloc, asa cum mie nu-mi place Alcoolul si Tutunul, nu ca ma abtin, nu le suport.
Nu a facut abuz nici de gras, a mancat omeneste, portii de mancare normale, si totusi...a facut ! Asa ca ?
Mai bine mancam ce dorim dar curat, ca daca e sa facem, facem oricum, sa fie f clar asta.
Chiar am mai vazut, era un barbat de 62 ani care spunea "am mancat sanatos, exemplar, fac sport de o viata, nu am fost niciodata supraponderal, am DIabet, cum e posibil ?!", pai...asa simplu, mai bine manca si-si vedea de treaba lui.
Sunt tare curios ce parere aveti despre acest subiect. Mai mult, majoritatea medicilor diabetologi privesc cu dispret pe cei mancaciosi asa ca mine, e drept asta ? NU este, ce vina am eu ca asa simt, ca ma satur cu mult si-mi place tot ce e gustos ? Noroc ca deocamdata nu am DZ, dar oricum la control se uitau asa ciudat la mine cand le-am spus ca s-ar exclude in orice caz un regim permanent.
Altii pur si simplu nu mananca mult, asa simt ei, se satura cu putin, ideea e sa simtim natural sa nu mancam mult, nu sa ne abtinem, adica sa ne frustram.
am spus mai sus, la internare avea glicemia 800(eu am spus 8 in sensul de 800, stiu nu e una si aceeasi).
crizele de diabet le face de obicei sambata sau duminica dimineata in jurul orei 10, pentru ca atunci trebuie sa manance( face crize doar in aceste zile deoarece in timpul saptamanii la ora aceea este la serviciu, iar medicii i-au spus ca atunci are activitate si nu mai stiu exact ce, ideea ar fi ca sambata si duminca dupa ce face insulina la 7 nu ar trebui sa mai doarma ci sa-si gaseasca alta activitate), o singura data s-a intamplat sa faca la 4 noaptea asa cum am spus anterior. de fiecare data i-am luat glicemia cand avea criza si era cam 0.45 sau chiar 0.30 a avut odata. de fiecare data am anuntat salvarea deoarece eu ma sperii cand vad ca pur si simplu parintii mei nu reusesc sa-i descleste gura, dar dureaza cam jumatate de ora de fiecare data pana ajung ei si ea isi revine intre timp.
dupa fiecare criza e deprimata, nu poti discuta cu ea, iar pe langa ea suferim si eu si parintii mei care asistam neputinciosi la ceea ce i se intampla.
crizele de diabet le face de obicei sambata sau duminica dimineata in jurul orei 10, pentru ca atunci trebuie sa manance( face crize doar in aceste zile deoarece in timpul saptamanii la ora aceea este la serviciu, iar medicii i-au spus ca atunci are activitate si nu mai stiu exact ce, ideea ar fi ca sambata si duminca dupa ce face insulina la 7 nu ar trebui sa mai doarma ci sa-si gaseasca alta activitate), o singura data s-a intamplat sa faca la 4 noaptea asa cum am spus anterior. de fiecare data i-am luat glicemia cand avea criza si era cam 0.45 sau chiar 0.30 a avut odata. de fiecare data am anuntat salvarea deoarece eu ma sperii cand vad ca pur si simplu parintii mei nu reusesc sa-i descleste gura, dar dureaza cam jumatate de ora de fiecare data pana ajung ei si ea isi revine intre timp.
dupa fiecare criza e deprimata, nu poti discuta cu ea, iar pe langa ea suferim si eu si parintii mei care asistam neputinciosi la ceea ce i se intampla.
Atunci e clar criza hipoglicemica si v-ar ajuta sa aveti in casa glucagon. In cazul in care face criza sa-i injectati subcutanat, intramuscular sau intravenos 0, 5-1 mg glucagon, cel mai simplu subcutanat, la fel ca insulina.
Pentru TheMaster - foarte pe scurt, nu stiu cum se descurcau bunicii nostri cu alimentatia de pe vremuri, poate ca toate erau naturale, mancau dimineata o slanina sau o omleta cu sunca, un paharel de palinca, dupa care mergeau si munceau pe camp. Noi acum ne alimentam cu paine, mamaliga din cereale modificate genetic, mancam margarina care nu ar trebui sa existe in casa dar la care inca se mai face reclama, consumam carne de la animale indopate cu hormoni si antibiotice si apoi ne intreban de ce cancerul a ajuns printre primele cauze de mortalitate in lume... Si apoi ce facem, muncim la birou, suntem sedentari. Nici macar legumele si fructele pe care le consumam acum nu sunt in regula, am adoptat cu voie sau fara voie o alimentatie care treptat ne va extermina. Care e solutia? Nu stiu, poate sa traiesti la tara si sa mananci strict ceea ce produci, daca stii ca ceea ce faci e natural...
Sfaturi de nutritie nu pot da avand in vedere ca nici eu nu sunt capabila sa urmez un regim, la fel cum spuneti si dumneavoastra, insa am vazut la cineva apropiat ca totusi alimentatia e importanta: tensiune 190/120 mmHg, glicemie 145 mg/dl, dupa regim alimentar tensiunea a revenit la normal, fiind nevoit sa renunte la medicatia antihipertensiva, iar glicemia nu a mai depasit 100 mg/dl de 4 ani (desi nu e vorba de un regim drastic, persoana fiind gurmanda, doar de excluderea alimentelor interzise - margarina, carne porc, grasimi, alcool, dulciuri in exces etc.).
Daca mai discutam mult pe tema asta s-ar putea sa-mi fac si eu analizele pentru ca in ultimii 12 ani le-am facut numai de 3 ori si glicemia nu a fost niciodata sub 110 mg/dl (asta desi de 5 ani lucrez in laborator, dar conform proverbului, "Cizmarul poarta cizme rupte").
Insulinemia se face de obicei in caz de hipoglicemie a jeun, pentru a depista tumorile pancreatice secretoare de insulina. Mama dvs. are o scadere a tolerantei la glucoza pentru care un regim alimentar adecvat ar fi de ajuns. Dvs. aveti o glicemie cam mica, bine ca insulina nu e crescuta; explicatii pentru valoarea scazuta sunt convinsa ca veti gasi.
Va inteleg aversiunea fata de un regim permanent, si organismul meu simte in esenta la fel (am spus organismul si nu eu), insa trebuie sa realizam ca uneori ne poate ajuta foarte mult; dupa ce am avut o dovada am inceput sa cred totusi in efectul devastator sau dimpotriva, benefic al unor alimente.
Pentru TheMaster - foarte pe scurt, nu stiu cum se descurcau bunicii nostri cu alimentatia de pe vremuri, poate ca toate erau naturale, mancau dimineata o slanina sau o omleta cu sunca, un paharel de palinca, dupa care mergeau si munceau pe camp. Noi acum ne alimentam cu paine, mamaliga din cereale modificate genetic, mancam margarina care nu ar trebui sa existe in casa dar la care inca se mai face reclama, consumam carne de la animale indopate cu hormoni si antibiotice si apoi ne intreban de ce cancerul a ajuns printre primele cauze de mortalitate in lume... Si apoi ce facem, muncim la birou, suntem sedentari. Nici macar legumele si fructele pe care le consumam acum nu sunt in regula, am adoptat cu voie sau fara voie o alimentatie care treptat ne va extermina. Care e solutia? Nu stiu, poate sa traiesti la tara si sa mananci strict ceea ce produci, daca stii ca ceea ce faci e natural...
Sfaturi de nutritie nu pot da avand in vedere ca nici eu nu sunt capabila sa urmez un regim, la fel cum spuneti si dumneavoastra, insa am vazut la cineva apropiat ca totusi alimentatia e importanta: tensiune 190/120 mmHg, glicemie 145 mg/dl, dupa regim alimentar tensiunea a revenit la normal, fiind nevoit sa renunte la medicatia antihipertensiva, iar glicemia nu a mai depasit 100 mg/dl de 4 ani (desi nu e vorba de un regim drastic, persoana fiind gurmanda, doar de excluderea alimentelor interzise - margarina, carne porc, grasimi, alcool, dulciuri in exces etc.).
Daca mai discutam mult pe tema asta s-ar putea sa-mi fac si eu analizele pentru ca in ultimii 12 ani le-am facut numai de 3 ori si glicemia nu a fost niciodata sub 110 mg/dl (asta desi de 5 ani lucrez in laborator, dar conform proverbului, "Cizmarul poarta cizme rupte").
Insulinemia se face de obicei in caz de hipoglicemie a jeun, pentru a depista tumorile pancreatice secretoare de insulina. Mama dvs. are o scadere a tolerantei la glucoza pentru care un regim alimentar adecvat ar fi de ajuns. Dvs. aveti o glicemie cam mica, bine ca insulina nu e crescuta; explicatii pentru valoarea scazuta sunt convinsa ca veti gasi.
Va inteleg aversiunea fata de un regim permanent, si organismul meu simte in esenta la fel (am spus organismul si nu eu), insa trebuie sa realizam ca uneori ne poate ajuta foarte mult; dupa ce am avut o dovada am inceput sa cred totusi in efectul devastator sau dimpotriva, benefic al unor alimente.
AAA, e clar, deci nu e nici o Spasmofilie, e cum banuiam, criza hipoglicemica, pai la o Glicemie de 30-45 mg/dL nici nu ma mira cum se comporta, e dezastru.
Face Hipoglicemia dimineata la ora 10 Sambata si Duminica probabil, intrucat dupa Insulina de la ora 7, trebuie sa manance, iar ea NU mananca, ci doarme :). NU are voie sa sara peste mesele planificate de medic, e normal ca daca nu mananca, Glicemia coboara sub normal datorita dozei de Insulina, asa ca de acolo consecintele, iar cand e la servici si nu face, inseamna ca mananca !
Nu stiu daca are legatura cu activitatea, intrucat e pe dos, la un efort mai intens daca face Insulina si nu mananca, face un hipo de nu se poate.
Sare peste mese, aia e problema, sa respecte, altfel va fi rau de tot.
Pana la urma e irelevant daca ii bagam Glucagon sau Zahar, relevant este sa NU se mai ajunga in acest stadiu, ca daca se mai repeta, nu se stie cu ce sechele neurologice sau psihice poate ramane, creierul sufera cumplit de fiecare data cand face criza.
Cu Zaharul e mai complicat ca nu il poti da decat pe gura, dar e mai eficient, Glucagonul se poate administra mai usor, insa efectul lui depinde de Ficat, el fluiera la Ficat sa bage Glucoza in sange, dar daca sora ta nu mananca si nu prea mai are rezerve de Glicogen, cam greu Ficatul ala sa se conformeze prompt sa scoata fata din criza in timp util, iar pana transforma el proteine in Glucoza in absenta Glicogenului... ne mananca sfintii.
Sa faca bine ca la 25 ani sa stie sa-si controleze mesele ca lumea, pai ce-i asta ? Nu are 3 ani.
Cu alimentatia tocmai asta si am spus, eu nu am auzit medicii spunand ca Margarina, E-urile si restul ne distrug, ei spun la mod general sa NU mancam mult, atat !!!
Li se baga la oameni in cap ca sa nu manance bun si mult, oamenii cu asta raman in cap, nu am auzit medic sa zica "evitati totul cu E-uri si Margarina, insa poti manca pe saturate orice daca e curat", in nici un caz, la asta ma si refer, ei considera daunator orice e gras si dulce pe saturate, mi se pare anormal asta.
O tin una si buna doar cu legume, fructe, Peste, branzeturi degresate si paine integrala in cantitati modice, altceva nu stiu sa faca.
Alimentatia a fost importanta la acel om despre care vb dvs, pentru ca este bolnav ! De aia. Adica abia cu regim poate tine totul in frau, chiar mi-ati placut "NU regim drastic, doar reductie de grasimi si dulciuri in exces", pai astea-s bomboana de pe tort :). Nu ma refer aici la Margarine si tampenii, ci la gras si dulce curat. Cum mi-ar putea spune mie cineva de exemplu sa renunt la o masa copioasa formata din paine Integrala curata cu Nutella bio pe ea, mmmmm, ar fi crima.
Desigur ca unele alimente fac dezastru, dar asta doar in cazul celor moderne procesate mult industrial, chimizate, dar la un om sanatos, cele curate, nu ar trebui sa prezinte o problema, faptul ca s-ar ajunge ca acel om sa fie nevoit sa tina un regim independnet de natura alimentelor, doar pe criteriul "nu mult dulce si nu mult gras", e semn ca e bolnav.
Cu sedentarismul sunt deacord, eu sunt activ, fac sala de forta + bicicleta intens de 4 ori/saptamana, am 33 ani, la 1, 68 m am 60-61 Kg si vreau sa ma mentin asa, insa pe de alta parte conteaza si metabolismul, poate arde in repaos si 8000 Kcal/24 ore, n-ar mai fi nevoie de miscare multa, cine are timp de asta ? Eu am, dar restul ? Iar in alta ordine de idei, acest efort este disconfortant, este un stres pentru creier, deja simt cum ma termina psihic ca am 3 ani de sala, nu e un lucru pe care sa se bazeze un om o viata, nu uitati ca si la 60 ani daca nu mai faci sport, in 3 luni te ingrasi de nu se poate, deci nu e nici o afacere, afacere e cand metabolismul arde tot ce mananci in mod onorabil fara sa fie nevoie de efort sustinut, ca doar aia e stabil o viata.
S-a descoperit ca daca se inhiba la soareci gena IKKE, desi nu fac miscare, desi mananca gras si dulce, NU se ingrasa, pur si simplu ard multe calorii in repaos. Ei spun ca la oameni inca nu se stie daca e valabila treaba, dar eu sunt convins ca ei deja au testat, insa nu vor sa spuna. Merge precis.
Insulinemia da, se face in special si la Hipoglicemii pentru detectarea unui eventual Insulinom, insa nu numai, eu sunt uimit ca medicii nu leaga Insulinemia de Glicemie in mod normal.
E una sa ai Glicemia 85 si Insulina 2, 8 (range 2, 4-24, 9), si alta e sa ai tot 85 cu Insulina 12 (caz intalnit de mine) !!! DEsigur vorbim de bazal acum.
Primul sta brici, cel de al doilea NU. Cel de al doilea este cam supraponderal si e clar ca are Insulinorezistenta, e in pericol de DZ 2 in curand chiar daca pe moment inca Glicemia e f buna, primul e normoponderal si nu pare a fi in pericol.
Sau e una sa ai Glicemia 115 cu Insulina de 0, 9 si alta sa ai 115 cu INsulina de 14 ! Ambele sunt Hiperglicemii, insa primul are Hipoinsulinism, celalalt nu are oficial Hiperinsulinism ca nu iese din range, dar bazal eu o numesc Insulinemie ridicata, intrucat bazal maxim ar fi 5, 9 admis, in acest caz, ambii au probleme pe parte de DZ, insa primul macar are avantajul ca nu se prea ingrasa ca al doilea. Macar daca tot ai PreDZ, macar sa nu fi si gras naiba, ca si asa n-ai de ales.
Deci Insulinemia dicteaza silueta ! In al doilea rand cand avem pacienti cu Glicemia bazala inca in limite dar cu Insulina ridicata, poate din timp sa se scape de asta, deci s-ar putea evita declansarea DZ 2 prin reducerea la timp a Insulinorezistentei, daca asta e provocata de supraponderabilitate, daca e insulinorez mostenita care a provocat supraponderabilitatea, nu avem ce face, asta e clar.
Eu de exemplu aveam in Sept Glicemia 65 bazal, Insulinemia 0, 9 (minim era 2, 4 admis), HbA1C 4, 5 % deci o medie de 83 mg/dL (am tradus eu cu formula de calcul), deci totul ar fi brici, adevarat ca acel 65 era in urma unei zile precedente doar pe salate, Fructe si Peste fript, deci o zi cu 145 g de Carbohidrati lenti, dar era bine oricum, banuiesc ca 65 ala era pentru ca se cam consumase Glucoza, iar Insulina aia era mica intrucat pe deoparte nu pre avea ce Glicemie sa coboare, pe de alta parte eu fac sport si astia au o sensibilitate la Insulina mai ridicata ca un om normal ce nu face sport, adica e posibil ca pentru acel 65 sa fi fost nevoie de o cantitate mai mica de Insulina ca in mod normal, dar in ulitmul rand, am avut eu un shoc Glicemic acum un an si ceva, si am tare impresia ca exista un Hipoinsulinism general de atunci. Profilul lipidic a iesit mai mult decat bun, cam toate catre limita minima desi mancam gras si dulce enorm, asta ar fi semn de Hipoinsulinism, desi se bate in cap cu HbA1C care a fost mai mult decat buna, in mod normal trebuie sa fie cam 5 % deci in jur de 100, la mine era 83, cam prea buna, deci ar rezulta ca Insulina s-a bagat la greu.
Testul de Toleranta la Glucoza l-am picat acum un an, range-urile asa erau la acel lab, conform lor, am picat:
Bazal 99 (60-100), Insulina era 2, 8 (2, 4-24, 9)
la 1 ora de la Glucoza 159 (90-154), Insulina era 12, 4 (2, 4-24, 9), deci am depasit limita de 154
la 2 ore 110 (60-100), Insulina 12, 8 (2, 4-24, 9), deci iar am depasit.
Dupa cum vad, Pancreasul abia a dat in sarcina un 12, dat fiind ca altii au 12 bazal, adica cei supraponderali.
Iar mama sa vedem ce fel de Intoleranta la Glucoza are ! Ca mine cu Slaba Insulina, sau invers si Glicemii mari si Insulina sus.
Nu a propus nimeni acest test, o sa-l propun eu, insa nu cu Glucoza ci cu Paine Integrala.
Nu de alta, dar de la 113 bazal, dupa 125 g de Paine integrala curata si o ceapa de marime medie, a urcat la o ora 177 si la 2 ore era 171, deci Glicemiu catastrofice, sa vedem ce Insulinemie are la aceste Glicemii.
Medicul i-a dat Metformin si gata, fara sa faca nici macar testul de Toleranta la Glucoza, el s-a luat doar dupa Glicemia bazala care era modificata si dupa HbA1C. Metforminul e adevarat ca e medicatie de inceput in DZ, intrucat reduce Insulinorezistenta, dar vad ca-l ia degeaba, l-a oprit deja, intrucat dupa ce a mai slabit de la 58, 5 Kg la 55 (la 1, 5 m inaltime si 63 ani), Glicemiile si-au mai revenit chiar decent.
Insa HbA1C nu este o metoda de diagnostic, ci doar o metoda de monitorizare a unui DZ deja diagnosticat, vai de capul lor...spun asta, intrucat mama este in Germania, iar acolo aia sunt mai haotici ca medicii de la noi.
In cazul unei Glicemii bazale modificate (IFG), adica intre 100 si 125 inclusiv, se face testul de toleranta la Glucoza, dupa ala se diagnosticheaza, altfel nu. Ei s-au luat dupa cai verzi pe pereti. Adevarat ca HbA1C conteaza pana la urma si este mai mic ca in Septembrie de la 6, 5 la 6, 1, dar totusi nu e clar.
Uita ca Metforminul duce la depletia vitaminei B12 incet dar sigur...deci nici asta nu este absolut lipsit de efecte adverse.
Cand vine aici in Iunie, o bag in lab si ii fac teste ca lumea, Glicemie bazala + Insulinemie+Adiponectina, mancat 100 g de paine integrala curata, apoi la 1 ora la doua si la 3 ore Glicemia + Insulinemie.
Colesterolul il are ceva peste deci 224, adica LDL este 138 cam, deci peste 100, Trigliceridele sunt 61 deci le are foarte bune (se vede ca nu papa de dulce mult, fie dulciuri, fie fainoase).
Trebuie sa vad ce are, nu de alta dar am intrat eu in panica, de unde-l are ! Ca daca-l are de la E-urile si porcariile mancate in Germania de 12 ani de zile de cand e, atunci am scapat eu, ca s-a distrus cu ele, daca a facut DZ ca trebuia sa faca, nu e bine pentru mine.
Face Hipoglicemia dimineata la ora 10 Sambata si Duminica probabil, intrucat dupa Insulina de la ora 7, trebuie sa manance, iar ea NU mananca, ci doarme :). NU are voie sa sara peste mesele planificate de medic, e normal ca daca nu mananca, Glicemia coboara sub normal datorita dozei de Insulina, asa ca de acolo consecintele, iar cand e la servici si nu face, inseamna ca mananca !
Nu stiu daca are legatura cu activitatea, intrucat e pe dos, la un efort mai intens daca face Insulina si nu mananca, face un hipo de nu se poate.
Sare peste mese, aia e problema, sa respecte, altfel va fi rau de tot.
Pana la urma e irelevant daca ii bagam Glucagon sau Zahar, relevant este sa NU se mai ajunga in acest stadiu, ca daca se mai repeta, nu se stie cu ce sechele neurologice sau psihice poate ramane, creierul sufera cumplit de fiecare data cand face criza.
Cu Zaharul e mai complicat ca nu il poti da decat pe gura, dar e mai eficient, Glucagonul se poate administra mai usor, insa efectul lui depinde de Ficat, el fluiera la Ficat sa bage Glucoza in sange, dar daca sora ta nu mananca si nu prea mai are rezerve de Glicogen, cam greu Ficatul ala sa se conformeze prompt sa scoata fata din criza in timp util, iar pana transforma el proteine in Glucoza in absenta Glicogenului... ne mananca sfintii.
Sa faca bine ca la 25 ani sa stie sa-si controleze mesele ca lumea, pai ce-i asta ? Nu are 3 ani.
Cu alimentatia tocmai asta si am spus, eu nu am auzit medicii spunand ca Margarina, E-urile si restul ne distrug, ei spun la mod general sa NU mancam mult, atat !!!
Li se baga la oameni in cap ca sa nu manance bun si mult, oamenii cu asta raman in cap, nu am auzit medic sa zica "evitati totul cu E-uri si Margarina, insa poti manca pe saturate orice daca e curat", in nici un caz, la asta ma si refer, ei considera daunator orice e gras si dulce pe saturate, mi se pare anormal asta.
O tin una si buna doar cu legume, fructe, Peste, branzeturi degresate si paine integrala in cantitati modice, altceva nu stiu sa faca.
Alimentatia a fost importanta la acel om despre care vb dvs, pentru ca este bolnav ! De aia. Adica abia cu regim poate tine totul in frau, chiar mi-ati placut "NU regim drastic, doar reductie de grasimi si dulciuri in exces", pai astea-s bomboana de pe tort :). Nu ma refer aici la Margarine si tampenii, ci la gras si dulce curat. Cum mi-ar putea spune mie cineva de exemplu sa renunt la o masa copioasa formata din paine Integrala curata cu Nutella bio pe ea, mmmmm, ar fi crima.
Desigur ca unele alimente fac dezastru, dar asta doar in cazul celor moderne procesate mult industrial, chimizate, dar la un om sanatos, cele curate, nu ar trebui sa prezinte o problema, faptul ca s-ar ajunge ca acel om sa fie nevoit sa tina un regim independnet de natura alimentelor, doar pe criteriul "nu mult dulce si nu mult gras", e semn ca e bolnav.
Cu sedentarismul sunt deacord, eu sunt activ, fac sala de forta + bicicleta intens de 4 ori/saptamana, am 33 ani, la 1, 68 m am 60-61 Kg si vreau sa ma mentin asa, insa pe de alta parte conteaza si metabolismul, poate arde in repaos si 8000 Kcal/24 ore, n-ar mai fi nevoie de miscare multa, cine are timp de asta ? Eu am, dar restul ? Iar in alta ordine de idei, acest efort este disconfortant, este un stres pentru creier, deja simt cum ma termina psihic ca am 3 ani de sala, nu e un lucru pe care sa se bazeze un om o viata, nu uitati ca si la 60 ani daca nu mai faci sport, in 3 luni te ingrasi de nu se poate, deci nu e nici o afacere, afacere e cand metabolismul arde tot ce mananci in mod onorabil fara sa fie nevoie de efort sustinut, ca doar aia e stabil o viata.
S-a descoperit ca daca se inhiba la soareci gena IKKE, desi nu fac miscare, desi mananca gras si dulce, NU se ingrasa, pur si simplu ard multe calorii in repaos. Ei spun ca la oameni inca nu se stie daca e valabila treaba, dar eu sunt convins ca ei deja au testat, insa nu vor sa spuna. Merge precis.
Insulinemia da, se face in special si la Hipoglicemii pentru detectarea unui eventual Insulinom, insa nu numai, eu sunt uimit ca medicii nu leaga Insulinemia de Glicemie in mod normal.
E una sa ai Glicemia 85 si Insulina 2, 8 (range 2, 4-24, 9), si alta e sa ai tot 85 cu Insulina 12 (caz intalnit de mine) !!! DEsigur vorbim de bazal acum.
Primul sta brici, cel de al doilea NU. Cel de al doilea este cam supraponderal si e clar ca are Insulinorezistenta, e in pericol de DZ 2 in curand chiar daca pe moment inca Glicemia e f buna, primul e normoponderal si nu pare a fi in pericol.
Sau e una sa ai Glicemia 115 cu Insulina de 0, 9 si alta sa ai 115 cu INsulina de 14 ! Ambele sunt Hiperglicemii, insa primul are Hipoinsulinism, celalalt nu are oficial Hiperinsulinism ca nu iese din range, dar bazal eu o numesc Insulinemie ridicata, intrucat bazal maxim ar fi 5, 9 admis, in acest caz, ambii au probleme pe parte de DZ, insa primul macar are avantajul ca nu se prea ingrasa ca al doilea. Macar daca tot ai PreDZ, macar sa nu fi si gras naiba, ca si asa n-ai de ales.
Deci Insulinemia dicteaza silueta ! In al doilea rand cand avem pacienti cu Glicemia bazala inca in limite dar cu Insulina ridicata, poate din timp sa se scape de asta, deci s-ar putea evita declansarea DZ 2 prin reducerea la timp a Insulinorezistentei, daca asta e provocata de supraponderabilitate, daca e insulinorez mostenita care a provocat supraponderabilitatea, nu avem ce face, asta e clar.
Eu de exemplu aveam in Sept Glicemia 65 bazal, Insulinemia 0, 9 (minim era 2, 4 admis), HbA1C 4, 5 % deci o medie de 83 mg/dL (am tradus eu cu formula de calcul), deci totul ar fi brici, adevarat ca acel 65 era in urma unei zile precedente doar pe salate, Fructe si Peste fript, deci o zi cu 145 g de Carbohidrati lenti, dar era bine oricum, banuiesc ca 65 ala era pentru ca se cam consumase Glucoza, iar Insulina aia era mica intrucat pe deoparte nu pre avea ce Glicemie sa coboare, pe de alta parte eu fac sport si astia au o sensibilitate la Insulina mai ridicata ca un om normal ce nu face sport, adica e posibil ca pentru acel 65 sa fi fost nevoie de o cantitate mai mica de Insulina ca in mod normal, dar in ulitmul rand, am avut eu un shoc Glicemic acum un an si ceva, si am tare impresia ca exista un Hipoinsulinism general de atunci. Profilul lipidic a iesit mai mult decat bun, cam toate catre limita minima desi mancam gras si dulce enorm, asta ar fi semn de Hipoinsulinism, desi se bate in cap cu HbA1C care a fost mai mult decat buna, in mod normal trebuie sa fie cam 5 % deci in jur de 100, la mine era 83, cam prea buna, deci ar rezulta ca Insulina s-a bagat la greu.
Testul de Toleranta la Glucoza l-am picat acum un an, range-urile asa erau la acel lab, conform lor, am picat:
Bazal 99 (60-100), Insulina era 2, 8 (2, 4-24, 9)
la 1 ora de la Glucoza 159 (90-154), Insulina era 12, 4 (2, 4-24, 9), deci am depasit limita de 154
la 2 ore 110 (60-100), Insulina 12, 8 (2, 4-24, 9), deci iar am depasit.
Dupa cum vad, Pancreasul abia a dat in sarcina un 12, dat fiind ca altii au 12 bazal, adica cei supraponderali.
Iar mama sa vedem ce fel de Intoleranta la Glucoza are ! Ca mine cu Slaba Insulina, sau invers si Glicemii mari si Insulina sus.
Nu a propus nimeni acest test, o sa-l propun eu, insa nu cu Glucoza ci cu Paine Integrala.
Nu de alta, dar de la 113 bazal, dupa 125 g de Paine integrala curata si o ceapa de marime medie, a urcat la o ora 177 si la 2 ore era 171, deci Glicemiu catastrofice, sa vedem ce Insulinemie are la aceste Glicemii.
Medicul i-a dat Metformin si gata, fara sa faca nici macar testul de Toleranta la Glucoza, el s-a luat doar dupa Glicemia bazala care era modificata si dupa HbA1C. Metforminul e adevarat ca e medicatie de inceput in DZ, intrucat reduce Insulinorezistenta, dar vad ca-l ia degeaba, l-a oprit deja, intrucat dupa ce a mai slabit de la 58, 5 Kg la 55 (la 1, 5 m inaltime si 63 ani), Glicemiile si-au mai revenit chiar decent.
Insa HbA1C nu este o metoda de diagnostic, ci doar o metoda de monitorizare a unui DZ deja diagnosticat, vai de capul lor...spun asta, intrucat mama este in Germania, iar acolo aia sunt mai haotici ca medicii de la noi.
In cazul unei Glicemii bazale modificate (IFG), adica intre 100 si 125 inclusiv, se face testul de toleranta la Glucoza, dupa ala se diagnosticheaza, altfel nu. Ei s-au luat dupa cai verzi pe pereti. Adevarat ca HbA1C conteaza pana la urma si este mai mic ca in Septembrie de la 6, 5 la 6, 1, dar totusi nu e clar.
Uita ca Metforminul duce la depletia vitaminei B12 incet dar sigur...deci nici asta nu este absolut lipsit de efecte adverse.
Cand vine aici in Iunie, o bag in lab si ii fac teste ca lumea, Glicemie bazala + Insulinemie+Adiponectina, mancat 100 g de paine integrala curata, apoi la 1 ora la doua si la 3 ore Glicemia + Insulinemie.
Colesterolul il are ceva peste deci 224, adica LDL este 138 cam, deci peste 100, Trigliceridele sunt 61 deci le are foarte bune (se vede ca nu papa de dulce mult, fie dulciuri, fie fainoase).
Trebuie sa vad ce are, nu de alta dar am intrat eu in panica, de unde-l are ! Ca daca-l are de la E-urile si porcariile mancate in Germania de 12 ani de zile de cand e, atunci am scapat eu, ca s-a distrus cu ele, daca a facut DZ ca trebuia sa faca, nu e bine pentru mine.
Alege-ți medicul și fă o programare!Peste 13000 de cabinete medicale își prezintă serviciile pe ROmedic.
Alte subiecte care v-ar putea interesa:
- 2diabet
- 7in timp valorile glicemiei se vor stabiliza si ce inseamna acest diabet dezechilibrat?
- 2un barbat cu diabet are probleme de erectie?
- 7Diabet + Depresie=Schizofrenie?
- 3Bypass-diabet
- 14Despre diabet
- 3Accident vascular cerebral, diabet tip 2, paralizia
- 6Cica diabet, dupa administrarea unei perfuzii cu glucoza
- 5exista zahar pentru diabetici?
- 8Diabetul tip 2 si depresia
- 12Mananc foarte multe cornuri cu ciocolata si beau foarte multe sucuri dulci.
- 2diabetul este boala
- 4Se poate sa am totusi DIABET ?
- 1alimentatie in diabet
- 2diabet?
- 1Buna. Diabet la 7 ani
- 1Diabet si Proenzi
- 0Lipaza crescuta
Mai multe informații despre: diabetul
Din Biblioteca medicală vă mai recomandăm:
- Diabet insipid
- Diabetul gestational
- Diabetul zaharat
- Cetoacidoza diabetica
- Picior diabetic
- Retinopatia diabetica
- Fenomenul Somogyi
- Ulcerele diabetice (mal perforant plantar)
- Boala buloasa a diabetului
- Diabetul in sarcina
- Sfaturi pentru persoanele cu diabet
- Regim diabet
- Indulcitorii artificiali - o alternativa sigura pentru zahar?
- Diabet zaharat
- Noile clasificări ale diabetului zaharat 2018 (5 tipuri)
Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și: