Cer un sfat de prim ajutor... risc sa pierd casnicia

Sunt Claudiu am 28 ani, si din motivul ca risc sa pierd casnicia, am decis, sa scriu aici pe forum cu speranta sa gasesc sfaturi, prieteni, si de ce nu o rezolvare a problemei. Acum 6 ani, am cunoscut-o pe sotia mea, eu fiind intr-o relatie de 6 ani cu alta.Timp de un an am stat in concubinaj cu amandoua, cand dormeam la una cand la alta.Dupa un an am decis sa ma casatoresc, si am abandonat relatia din inainte ceea de 6 ani.Am avut timp de 2 ani o casnicie normala, cu bune si rele, cu frumoase si urate.Dupa 2 ani am avut proleme, am avut foarte mari datori, si am decis impreuna cu sotia sa mergem in italia.Acolo s-a intamplat nefericitul necaz ca am ajuns sa dormim o noapte pe strazi, dupa care am primit un mic ajutor de la un prieten, ne-am cazat la un hotel, si am discutat ce facem? Ea a venit cu ideea sa cunoasca pe cineva cu bani si sa iesim din impas, dar sa fie o chestiune care sa nu ne afecteze casnicia, si dupa ce trecem peste tot sa ne reluam viata normala.Cu greu si amaraciune si cu suferinta, am acceptat, zicand ca daca dumnezeu vrea sa ne desparta ne desparte oricum.Am stat cam 6 luni asa, a cunoscut pe unul, am reusit sa ne intoarcem in tara, dupa care ne-am reluat viata normala eu cu micile afaceri, ea nelucrand, ne iubeam mult, si nu ne-a afectat perioada din italia. De 3 luni incoace, ea sa racit enorm de mult, ba chiar mi-a cerut sa stam separat, si sa inteleaga ea ce vrea, si sa isi dea seama ce iubire am eu pentru ea daca am suportat sa mearga ea cu altu si de ce? Totodata imi reproseaza ca dupa atatia ani nu avem o casa, nu avem nimik, dar va spun cu mana pe inima ca nu ne-a lipsit nimik din casa, si niciodata nu am fost imbracati urat, asta referindu-ma la perioada si inainte de a merge in italia, si dupa, doar ca intradevar nu am stiut sa tin de bani.Cum va spuneam de un timp incoace, este foarte rece cu mine, face crize de isterie, plange, nu ma suporta langa ea, ne ameninta ca pleaca sa nu mai stie nimeni de ea, si in plus cand o intreb daca vrea sa ne despartim spune ca nu stie ce vrea.Eu cer un sfat si un ajutor! In primul rand vreau sa spun cu mana pe inima ca o iubesc la nebunie, ca o respect si nu mi-am batut joc de ea niciodata, nu am batut-o, deci am iubit-o.Vreau sa va spun ca in perioada asta ne-am certat tot timpul, vroia sa plece de la mine, nu am lasat-o, am chemat parinti ei, sa o convinga sa stea cu mine, ceea ce a si facut.A ramas la mine, dar dormim separat, nu ne mai alintam, si ea mai foarte, foarte des cauta sa fie cu prietenele ei, ceea ce imi da de gandit, ma face gelos, si trebuie sa recunosc, incep sa simt ca nu mai am putere sa lupt, si imi trec si mie tot felul de prosti prin cap, adica sa o las, si sa plec.Intrebarile mele, sunt:
Credeti ca este vorba de o depresie?
Credeti ca pot salva casnicia?
Credeti ca este dispusa sa intre intr-o alta relatie, numai sa se razbune?
Cum ar trebui sa ma comport, sa fac sa salvez casnicia? VA PUP PE TOTI SI VA MULTUMESC PENTRU INTELEGERE! CLAUDIU

Buna ziua, Claudiu,
Ceea ce inteleg ca s-a intimplat in Italia a fost un lucru foarte grav pentru casnicia voastra. Asa ceva nu e niciodata un lucru marunt, pe care daca discuti si hotarasti sa nu il lasi sa te afecteze, asta sa se si intimple. Probabil ca a fost o situatie extrema de ati recurs la asa ceva; totusi probabil ca nu ati cintarit complet consecintele. Ce se intimpla acum este consecinta acelor fapte. Daca e vorba de o depresie: nu, parerea mea este ca nu. Chiar daca este vorba de o simptomatologie depresiva, e ceva reactiv, adica produs de niste cauze bine precizate. Ea (sotia) reactioneaza la niste factori de stress; probabil ca sint multe lucruri care se bat cap in cap in mintea ei, pe care nu le intelege si nu reuseste sa le integreze. Asta provoaca un conflict, de aici crizele de isterie si celelalte lucruri pe care le descrii.
Daca se poate salva casnicia voastra: eu cred ca da. Din pacate, probabil ca probleme sint mai multe decit pot eu intelege din mesajul tau. Inteleg ca ea iti reproseaza niste chestii financiare printre altele, ca nu ati reusit sa va faceti un rost asa cum si l-a dorit. Tu recunosti ca nu ai stiut sa tii de bani. Eu inteleg de exemplu din asta ca sint lucruri care nu s-au discutat cum trebuie intre voi si mai sint probleme. Ce sa zic, mie imi pare ca voua v-ar trebui un ajutor specializat. De exemplu, un psiholog, care sa stie sa descurce toate itele astea incurcate din povestea voastra. E greu acum, stiu. Dar pe linga toate problemele astea se vad si niste lucruri extraordinare: ea te-a iubit suficient de mult cit sa faca lucrurile acelea din Italia pentru voi; iar tu acum tii suficient de mult la relatia voastra cit sa ai curaj sa iti spui povestea pe o pagina de web si sa ceri un sfat. Eu cred ca sint resurse pentru casnicia voastra sa mearga inainte; ramine de vazut, dar nu renunta inca.
Toate cele bune,
Dr. Ileana Constantin
Medic rezident psihiatrie

In primul rand multumesc foarte mult pentru intelegere si pentru mesaj.Aveti dreptate in ceea ce spuneti, la ea in minte este un haos, si nu stie ce sa faca. Acuma inteleg si eu ca am gresit si de aceea suport toate consecintele, si incerc sa ii fiu alaturi. Si eu cred ca sunt lucruri care nu sunt marunte, dar cred ca merita o casnicie sa fie salvata, si atata timp cat stiu ca ne-am, si ne iubim.Problema cu psihologul este ca nu prea vrea sa mearga si mie greu sa o conving, deoarece comunicarea intre noi este cam rece.De aceea si caut sprijin aici, si peste tot si nu mie rusine, atata timp cat d-zeu ma unit cu aceasta femeie sa-i fiu alaturi si la bine si la greu.Singurul lucru ca mie frica sa nu o pierd, si ca eu constientizez ca sufera si ca am gresit si eu, doar ca ea cauta un refugiu in prietnele ei care sunt mai mici ca ea, si sunt singure, deci cred ca nu are ce sa invete altele decat prieteni, disco, bautura.Si avand in vedere ca ea se afla intr-o perioada de depresie, sau sa o numim suferinta este usor influentabila.Ba mai mult la un moment dat ma pus in situatia ca a vrut sa plece, am oprit-o si au venit parinti ei, iar ea spunea ca sa le spun adevarul despre italia, iar eu m-am gandit ca facand acest lucru, o afecteaza tot pe ea, pentru ca va fi in ochi parintilor privita latfel, si nu vroiam asta.Dar credetima, ca o iubesc, si ma simt prins intr-o capcana din care nu stiu cum sa ies.Decizia sa plec de langa ea, nu o iau nici daca trebuie sa sufar mult si bine, pentru ca intradevar o iubesc, dar nici nu stiu cum sa fac sa o fac sa inteleaga ca si eu sufar si am suferit langa ea in tot acest timp, pentru ca trebuie sa recunosc, am momente noapte, si asta numai dupa perioada petrecuta in italia, in care ma trezesc ud, nervos, plangand, si de multe ori nu mai dorm deloc.Chiar nu pot exprima in cuvinte suferinta care o am si eu in mine.Poate povestind aici, reusesc sa imi adun gandurile, si sa invat cum trebuie sa fiu alaturi de ea, cum trebuie sa ma comport cu ea, cum trebuie sa discut cu ea.va multumesc

Va rog spune-ti-mi cu ce sa-mi tratez durerile de calcai.Am facut ultra sunete si am prescris medicamentul MOVALIS 7, 5 gr.durerile din timpul zilei le suport chiar daca lucrez 8 ore in picioare dar noaptea daca trebuie sa merg sau ziua daca stau mai mult jos, si ma ridic sa merg am dureri in toata talpa pina fac citiva pasi.Nu stiu ce sa mai iau sa scap de aceste dureri.Pentru orice raspuns va multumesc mult.