Borderline...

Nu stiu exact cum sa incep, e pentru a doua oara cand mai vorbesc cuiva deschis despre boala mea.
Sufar de Borderline. Cineva care nu a trait acest lucru pe "pielea" lui, si in sufletul lui, nu poate sti ce inseamna, si cum se simte..Pe langa asta, sufar de depresie..paranoia, anxietate, ganduri suicidale.Tristete cronica.
Am fost mereu un copil mai retras. Timid, cu bun simt, invatat sa-i respecte pe altii si sa nu-i "supere". Prostut, s-ar putea spune, in vremurile acestea.Separarea parintilor mei din copilarie, senzatia acuta de instrainare, lipsa unui tata care m-a marcat adanc in suflet toti anii copilariei...ABANDONUL si-a pus pecetea asupra mea intr-un mod care s-a facut simtit abia dupa 20 ani, cand am constientizat ca ceva se intampla.
Crize de nervi, nervozitate si iritabilitate, emotivitate excesiva..tremuraturi ale mainilor, probabil pe fond psihologic. Greutate de a socializa si relationa cu ceilalti. Oamenii imi repugna. Iertare fie-mi pentru termenul folosit. Imi repugna, si "fug" de ei. In acelasi timp, singuratatea ma macina, si imi doresc apropierea.Tanjesc dupa ea. Imi doresc o familie, dar nu stiu daca voi putea construi o relatie, vreodata, cu vreun barbat, pentru ca nu l-as putea suporta langa mine...
Ma urasc. Cateodata ma urasc cu o ura feroce..imi vine sa smulg bucati din mine, pana cand nu mai ramane nimic. Sufar de bulimie nervoasa...Sunt perioade de 2-3 saptamani..perioadele de "anorexie", cum le spun eu, in care nu mananc nimic, sau daca o fac, o fac foarte putin.Pur si simplu nu pot manca. In aceste perioade, slabesc pana la 7 kg..Dupa care urmeaza perioadele de "bulimie"..perioade in care mananc cate o ciocolata o data.
Iar aceasta alternanta imi face cumplit de rau, fizic si psihic.
In primavara am luat pastile de slabit. Vestitele pastile chinezesti, "Super slim". Au fost un cosmar. Nervozitatea a ajuns la cote maxime... Ma apuca un fel de "delir"..o euforie...dupa prima saptamana s-a dezvoltat o psihoza, concomitent cu imposibilitatea de a mai munci, sau de a mai avea relatii sociale.
Mi-am dat demisia de la servici, pentru ca pur si simplu, nu mai faceam fata. Dupa 3 saptamani de administrare a pastilelor, timp in care am mancat o singura data - caci imi pierdusem pofta de mancare total - si in care nu stiu daca am avut 24 ore adunate, dormite...am inceput sa am simptome de schizofrenie..Dintre cele mai sinistre..
Inainte de a-mi apare si ceea ce cred ca m-ar fi ingrozit de tot - halucinatiile - am inceput sa caut informatii pe internet...Am citit minunatiile scrise, si cum fara stirea mea, ajunsesem practic sa ma droghez.
Am intrerupt pastilele...simptomele schizofreniei s-au ameliorat, insa timp de vreo 2 luni de zile am avut de luptat cu efectele sevrajului..Ma drogasem, iar organismul cerea in continuare..A fost un an cumplit. Cum l-am depasit? Am inceput sa ma rog..sa citesc acatistul sfantului Nectarie..Care a facut minuni, iar in vara m-a ajutat sa ma angajez din nou, la un servici cu mult superior celui dinainte...
Din cauza stresului, in ultimele luni, iar mi-au aparut anxietatea, si paranoia...
Am senzatia cumplita ca toata lumea vorbeste de mine, ca toti se uita la mine intr-un mod ciudat...Doctorita mi-a prescris Alprazolam, desi o rugasem sa-mi prescrie medicamente naturiste. Am citit despre el - practic e Xanax - insa efectele adverse ma sperie..
As dori un sfat, referitor la cat de util este Xanax-ul...Ce medicamente sa iau, sa nu ma mai simt nelinistita, si paranoica? Cum se poate trata Borderline?Voi incepe sa ma documentez referitor la terapia comportamental - dialectica, care am inteles ca este de ajutor, pentru a incerca sa ma vindec singura, caci am avut, si in primavara, din cauza drogurilor, in total incercari de sinucidere care ajung pe degetele unei maini...
Am nevoie de ajutor, caci acum nu mai incerc sa ma sinucid, ci pur si simplu, nu mai mananc si nu mai beau apa, pana cand ajung la sfarsit...Am nevoie de ajutor, pentru ca nu mai am putere, si simt ca daca mai incep o data o asemenea perioada, de asta data o duc la capat...
Imi cer iertare pentru mesajul atat de lung postat. Cu atatea "afectiuni" psihice, probabil ma veti considera un "monstru"...Stiu, cateodata si eu ma consider.Desi sunt doar...un om.
As dori ca si ceilalti membri ai forumului, care sufera la randul lor de Borderline, sa impartaseasca experienta lor, poate ne vom putea da un sfat, sa ne simtim mai putin singuri, ca niste picaturi in ocean..
Va multumesc si va astept cu drag! Sa aveti parte de un An nou plin de bucurie.

Buna Serenity...nu stiu ce sa iti spun sa te incurajez...dar iti trimit virtual o imbratisare calda si speranta ca va fi mai bine si ca iti va raspunde cineva cu adevarat priceput:-*

Buna Serenity.Si eu sufar de o parte din afectiunile despre care vb, cum ar fi depresie, anxietate(in cazul meu, tulburare obsesiv-compulsiva).am si unele simptome de borderline...Te-ar ajuta cu siguranta un tratament medicamentos dar cred, ca un psiholog bun te-ar putea ajuta mult mai mult..eu am urmat vreo 2 ani tratament medicamentos si rezultatele nu au fost prea mari..mi s-a ameliorat starea dar nu foarte mult.., plus ca reactiile adverse au fost dintre cele mai diverse...luare in greutate, cresterea glicemiei..si multe altele..am renuntat la pastile si pot spune ca ma simt mai bine fara ele, am si perioade de recadere, dar am redus extrem de mult dozele si e mai bine, chiar daca nu am facut deloc terapie.cauta informatii despre terapia cognitiv-comportamentala, ti-ar fi de mare ajutor.Cu terapie+tratamentul medicamentos te vei pune pe picioare.Nu-ti pierde speranta!Sanatate multa iti doresc!

Salut Serenity,
sufar si eu de borderline si totodata de depresie majora, am avut si cateva elemente psihotice in trecut.Fac tratament cu antidepresiv si la nevoie stabilizator de dispozitie si de cateva luni nu am mai avut nicio recadere in depresie.
Problema cu borderline este mai complexa, se amelioreaza in special cu psihoterapie, pe langa medicatie.Daca iti permiti, cauta un psihoterapeut foarte bun si incepe sedintele pt ca borderline nu trece de la sine, este o tulburare de personalitate care fara ajutor specializat nu poate fi ameliorata.Din cate am citit, borderline are ca principala complicatie aparitia depresiei majore, deci nu e de glumit.Pt. starile de nervozitate si impulsul de a ma automutila mi-a fost de folos un medicament pe baza de plante numit Vagostabil.Discuta cu medicul tau despre optiunea asta, poate iti va fi de folos.