Avem nevoie de ajutor... tulburare psihica acuta
Ne cunoastem de un an si ceva, amandoi nu avem decat 21 de ani.Am locuit impreuna 10 luni, timp in care el imi spunea clar ca nu ma iubeste, doar ca tine mult la mine...a plecat in anglia fara sa ii pese...s-a intors peste numai 2 saptamani in tara, unde s-a inzbit cu realitatea...isi luase o palma de la viata...nu mai avea pe nimeni, era plin de datorii, fara loc de munca...etc.s-a mutat in alt oras...ne-am revazut dupa 2 luni...a inceput sa planga, sa spuna ca el mereu m-a iubit si ca ma iubeste enorm..dar i-a fost frica sa recunoasca!ne-am impacat, chiar daca intre timp cunoscusem pe altcineva si incepusem sa tin mult la acea persoana!intre timp...s-a mutat in acelasi oras pentru mine, in orasul in care statea inainte.Ne iubeam enorm...dar ma vedea schimbata.intre timp..am rupt legatura cu celalalt, pt ca pe el il iubeam dintotdeauna, dar cand a aflat...s-a produs nenorocirea.a crezut ca eu nu il mai iubesc, ca inca ii mai ascund ceva, a incercat sa se sinucida...a facut un shoc hipotermic, apoi a inceput sa delireze...sa spuna ca a murit si ca s-a reincarnat tot in el, ca traieste intr-un alt univers...si multe altele!a fost internat la psihiatrie 3 saptamani, si-a revenit destul de repede!dar efectiv nu a luat medicamentele si a cazut iar prada bolii!acum este iar internat in aceeasi sectie...singura persoana pe care o cere sunt eu(probabil sufera si de obsesie)acum doctorita la care este internat spune sa il las...ma acuza pe mine de faptul ca nu a mai luat medicamentele...cum poate face asta?eu il iubesc din tot d#sufletul...nu aveti idee prin ce trec eu pentru ce i se intampla!suntem inca niste copii!ce sa fac?ce este de facut?cateodata simt ca si eu cedez, dar trebuie sa fiu puternica...in primul rand pentru el!zilnic merg la spital, incerc sa ii transmit si lui din puterea mea!a fost diagnosticat cu tulburare psihica acuta...dar nu ne-a explicat nimeni concret ce inseamna, ce urmari are, daca va mai fi vreodata ca inainte!sunt disperata!va rog sa ma ajutati cu un sfat sau daca stiti cat mai multe despre aceasta boala!va multumesc
9 comentarii
Madelayne, eu de tulburare psihica acuta nu am auzit pana acum... cred ca lipseste un termenul clinic propriu-zis! Dar, in fine, medicul care il trateaza are datoria de a explicita termenii medicali pe intelesul bolnavului si apartinatorilor legali, adica familia, rudele acestuia (ce atitudine au parintii, au fost informati?). De altfel, in sarcina lor cade si supravegherea bolnavului, atunci cand acesta este externat. Cum spuneai si tu, sunteti inca niste copii, aveti nevoie de tot ajutorul pe care vi-l pot oferi acum familia si apropiatii. Nu-ti asuma tu singura intreaga responsabilitate in a-l sprijini si a-i asigura suportul de care are nevoie.
Si tu ai nevoie de sprijin si intelegere, tu de unde le primesti?
Si tu ai nevoie de sprijin si intelegere, tu de unde le primesti?
Parintii lui sunt alaturi de noi, fac tot ce le sta in putinta [entru al ajuta, imi sunt si mie alaturi...la fel si mama mea!Dar e mult prea greu...Vestea buna este ca si-a mai revenit, imediat cum am fost eu la spital(dupa o absenta de o saptamana si ceva, la cererea doctoritei), este mult mai linistit...aproape ca revine la normal!regreta enorm ca nu si-a luat tratamentul...sper ca asta i-a fost invatare de minte si sa nu se mai repete!Eu am sa lupt alaturi de el cat va fi nevoie!nici nu ma gandesc sa renunt!
Sigur, ai sa lupti alaturi de el, atentie insa sa nu lupti in locul lui! E intr-adevar o veste buna faptul ca s-a stabilizat si, mai ales, faptul ca pare sa constientizeze ce consecinte pot exista daca nu isi ia tratamentul in serios.
Chiar, ai idee de ce a facut acest lucru, adica de ce a intrerupt de unul singur medicatia prescrisa de psihiatru?
Chiar, ai idee de ce a facut acest lucru, adica de ce a intrerupt de unul singur medicatia prescrisa de psihiatru?
Am vorbit cu el si spune ca lipsa medicamentelor ii dadea o stare de euforie...asa sustine el!
Madelayne, presupun ca deja prietenul tau a fost externat si isi continua tratamentul. Ar fi bine ca si tu sa stii cat mai multe informatii despre tulburarea pe care o are (sau a avut-o), pentru ca momentele dificile sa nu te surprinda complet nepregatita. In acest sens, este bine-venita o discutie sau mai multe, pe care sa o aveti amandoi cu medicul care il are in grija, sau cu psihologul ce lucreaza pe acea sectie.
Din nefericire, cu cateva zile inainte de a fi externat, starea sa s-a agravat si a fost mutat pe sectia de urgente.Din cate am inteles, i-a fost schimbata medicamentatia, este foarte agitat, de aceea il si sedeaza.Se pare ca nu a inteles inca cat este de important este tratamentul, astfel incat el a "trisat" si in spital!Doctorita care se ocupa de el mi-a sugerat(mai mult impus), sa stau o perioada departe de el, sustinand ca nu-si ia medicamentele pentru a-mi demonstra mie ca se vindeca si fara pastile...acum nu-mi ramane decat sa astept, si sa tin legatura cu mama lui...
Destul de trist... Si mai trist este faptul ca medicul psihiatru care il trateaza incearca sa explice aceasta evolutie doar prin influenta pe care presupune ca ai avea-o asupra lui.
Si daca lucrurile ar sta asa, adica incearca sa se vindece de unul singur, fara tratament medicamentos, doar pentru a-ti demonstra tie ca poate, acesta este un aspect ce trebuie analizat si rezolvat de catre psihiatru sau, mai ales, de catre psihologul de pe sectie. Constientizarea bolii si a importantei continuarii tratamentului sunt obiective esentiale in vederea vindecarii sau, cel putin, a ameliorarii. deci sunt strans legate de eficienta tratamentului primit (cu alte cuvinte, el triseaza nu pentru ca este "rau" sau pentru ca nu vrea sa inteleaga, ci tocmai pentru ca boala lui nu se amelioreaza)
Ideea eliminarii persoanelor care i-ar putea provoca reactii ce ii sunt nocive, provine dintr-o gestionare nerealista a tratamentului. Pacientul este cel care trebuie sa devina capabil sa functioneze in parametrii satisfacatori, nu mediul trebuie sa sufere modificari. Mai ales daca mediul este favorabil vindecarii...
In fine, astea sunt din lista "asa ar fi normal". Concret, daca prietenul tau ramane la acest medic, mare lucru nu ai ce face, decat sa ii respecti indicatiile. Insa daca simptomatologia nu se remite si el continua sa "triseze" nu ar fi rau daca ati lua in considerare posibilitatea de a va adresa unui alt medic, sau cel putin de a solicita si o alta opinie avizata.
Si daca lucrurile ar sta asa, adica incearca sa se vindece de unul singur, fara tratament medicamentos, doar pentru a-ti demonstra tie ca poate, acesta este un aspect ce trebuie analizat si rezolvat de catre psihiatru sau, mai ales, de catre psihologul de pe sectie. Constientizarea bolii si a importantei continuarii tratamentului sunt obiective esentiale in vederea vindecarii sau, cel putin, a ameliorarii. deci sunt strans legate de eficienta tratamentului primit (cu alte cuvinte, el triseaza nu pentru ca este "rau" sau pentru ca nu vrea sa inteleaga, ci tocmai pentru ca boala lui nu se amelioreaza)
Ideea eliminarii persoanelor care i-ar putea provoca reactii ce ii sunt nocive, provine dintr-o gestionare nerealista a tratamentului. Pacientul este cel care trebuie sa devina capabil sa functioneze in parametrii satisfacatori, nu mediul trebuie sa sufere modificari. Mai ales daca mediul este favorabil vindecarii...
In fine, astea sunt din lista "asa ar fi normal". Concret, daca prietenul tau ramane la acest medic, mare lucru nu ai ce face, decat sa ii respecti indicatiile. Insa daca simptomatologia nu se remite si el continua sa "triseze" nu ar fi rau daca ati lua in considerare posibilitatea de a va adresa unui alt medic, sau cel putin de a solicita si o alta opinie avizata.
Am discutat cu parintii sai si am hotarat acum sa respectam indicatiile doctoritei...Poate este totusi inspre binele lui.Ei au hotarat, ca daca odata externat, el continua sa refuze medicamentatia, il vor interna intr-un sanatoriu...locul unde speram sa se regaseasca si sa inteleaga importanta tratamentului.El pare constient de ceea ce i se intampla si ca are o problema...dar nu stiu daca e bine sa cred!Sunt speriata de faptul ca tot mai multa lume imi spune ca ar fi vorba de schizofrenie.Este oare posibil?Un alt motiv pentru care doctorita "ma tine la distanta" este de natura sexuala.Nu am inteles prea bine cam cum stau lucrurile, ea sustinand ca acesta este un motiv in plus pentru care el nu-si ia pastilele.Sincera sa fiu...cateodata am impresia ca aceasta femeie nu ma vrea in preajma lui dintr-o cauza personala.Chiar nu stiu ce sa mai cred.Indiferent de crizele care le face, de reactiile lui, dansa sustine ca se va face bine.Mi-e teama ca se va simti abandonat acum ca nu merg la el si ca va da amploare altor ganduri stranii...Va multumesc din suflet pentru raspunsuri!
Daca e vorba de schizofrenie sau nu, asta o poate preciza cu certitudine doar psihiatrul sau. Si daca din anumite considerente nu iti furnizeza tie aceste informatii, are datoria de a informa familia sa, si astfel poti si tu afla.
Legat de refuzarea medicamentelor, probabil ca este vorba de efectul pe care acestea il au asupra libidoului si potentei. Insa chiar si asa, indepartarea ta nu este solutia (sa zicem ca la un moment dat va fi interesat de o alta femeie - va fi si aceasta scoasa din mediul lui?). Dimpotriva, tocmai aceasta dorinta a lui de a-si pastra o anumita imagine in fata ta, poate fi utilizata in a-l motiva sa-si urmeze tratamentul cu perseverenta.
In ceea ce priveste internarea lui intr-un sanatoriu, este o masura extrema care ia in cazul pacientilor ce necesita supraveghere permanenta, nu raspund la niciun fel de tratament incercat de-a lungul anilor, nu au pe nimeni care sa-i aiba in grija etc.
Consultarea unui alt medic ar fi o solutie mai potrivita in acest context. Insa un medic bun si asta cat mai repede.
Legat de refuzarea medicamentelor, probabil ca este vorba de efectul pe care acestea il au asupra libidoului si potentei. Insa chiar si asa, indepartarea ta nu este solutia (sa zicem ca la un moment dat va fi interesat de o alta femeie - va fi si aceasta scoasa din mediul lui?). Dimpotriva, tocmai aceasta dorinta a lui de a-si pastra o anumita imagine in fata ta, poate fi utilizata in a-l motiva sa-si urmeze tratamentul cu perseverenta.
In ceea ce priveste internarea lui intr-un sanatoriu, este o masura extrema care ia in cazul pacientilor ce necesita supraveghere permanenta, nu raspund la niciun fel de tratament incercat de-a lungul anilor, nu au pe nimeni care sa-i aiba in grija etc.
Consultarea unui alt medic ar fi o solutie mai potrivita in acest context. Insa un medic bun si asta cat mai repede.
Alege-ți medicul și fă o programare!Peste 13000 de cabinete medicale își prezintă serviciile pe ROmedic.
Alte subiecte care v-ar putea interesa:
- 6ajutor! casatorie neconsumata
- 14Problema cuplu, un sfat va rog!
- 3Cer un sfat de prim ajutor... risc sa pierd casnicia
- 124Sotia indragostita de amant. Ce pot face?
- 4suntem de 7 ani impreuna si in ultimu an am dezamagit-o!
- 4o viata irosita, o decizie gresita..
- 7prietenul meu este dependent de heroina
- 11sotul meu bea mult si sta cu prietenii
- 6Dupa 2 ani de casnicie suntem in pragul divortului
- 9un sfat, va rog!
- 9sa accept sau nu?
- 7Am nevoie de un sfat. Este el nebun sau o iau eu razna?
- 4oare povestea se repeta?
- 13certuri mereu
- 6Ce drum să aleg?
- 5Probleme in cuplu!
- 14Familia
- 10Ce sa aleg, ce imi spune inima sau ce spun parintii?
- 18Eu traiesc doar cu el in cap! E sau nu psihopat?
Mai multe informații despre: Relatia de cuplu
Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și: