Anxietatea cum se vindeca?

07-12-2006

DANA SANDU

Nu este medic/terapeut

acum un an din cauza unor medici care prin meseria lor trebuie sa vindece oamenii m-au speriat atat de tare si m-am inbolnavit de anxietate. aceasta cumplita boala m-a distrus social. de un an fac tratament cu wlbutrin si nu mi-am revenit de tot.acum sunt putin linistita, dar depin de membrii familiei mele. nu conduc masina singura, nu stau singura in casa, nu mai am un loc de munca, sunt captiva in propria familie si in propriul trup. am fost o tipa independenta am luptat cu viata, am fost tupeista, plina de viata, acum sunt eu cu trecutul meu si atata. ce sa fac. nu vreau sfaturi din cele auzite si citite de mine intr*un an dezile, vreau vindecare.am citit tot ce se poate. aceasta boala cumplita este o fantoma care se tine scai de tine si intra in tine cand nu te astepti. este cumplit. eu sunt o fire tare, cu o personalitate f puternica, care a rezistat tratamentelor unor dementi de medici care m-au infundat 2 luni cu cate 4 xanax pe zi. mi-au dat tranxen, eglonil, mi-au produs lacatatie, m-au suspectat de cancer la san, am facut analize in starea aceea.ceea ce am patit eu nu doresc sa pateasca nimeni. as dori sa scriu un articol la un yiar cu date concrete.cum te poate inbolnavi un medic neurolog, care te interneaya la sectia neurologie, te adoarme cu vorba vine vitamine, dar de fapt fara sa stii acest nenorocit iti administreaza fara stirea ta haloperidol cate 20 picaturi.m-a terminat.eu si sotul meu am aflat dupa 10 zile.din cauza unor cure de slabire drastice cu papadie, etc am cazut pe strada nemaiputandu-mi stapani picioarele. eram constienta, dar nu ma mai tineau picoarele. am avut un tremur cateva zile in tot corpul, ameteam si am mers la spitalul m.i.foisorul de foc la neurologie. m-au internat medic vuzitas.un escroc cu coada pe spate. acesta pe mancate mi-a facut analize apoi m-a trimis la ginecologie deoarece aveam o anexita. cu toate ca-mi era extrem de rau, abia stateam pe picioare acel medic ginecolog mi-a dat sa iau antibiotic din 6 in 6 ore. am ajuns acasa mai slabita am luat 3 zile acele tari antibiotice apoi am intrat intr-o stare de coma.nu ma mai putea misca, tremuram toata, nu puteam manca, m-a dus sotul la acelasi spital m-a internat acest medic de la neurologie si speriati fiind cu totii in loc de perfuzii cu glocoza si vitamine m-a indopat cu haloperidol. dormeam tot timpu, nu ma puteam ridica din pat, nu puteam manca nimic, sotul meu l-a intrebat pe acest dement de ce dorm atata?nu are numic. noi ii dam acum vitamine si se v-a face bine. m-au dus la tomograf dupa 5 zile. nu puteam sta nici pe scaun, eram pe alta lume. ma ingrozesc azi.culmea este ca toate analizele ieseau bune. sotul meu m-a externat cu forta si am mers cu chiu cu vai la alt medic pe care il cunosteam de mult.acesta cand s-a uitat pe fisa de externare s-a uitat la mine cu mirare in ce hal eram si ia spus sotului sa mergem la spitaul mapn la psihiatrie sa-mi intrerupa imediat haloperidolul. am mers cu greu, vedeam in fata lumea marita, umbre, tremuram, stari de nedescris. acolo medicul s-a crucit.mi-a intrerupt imediat acel tratament si mi-a dat coaxil.a fost un soc pentru mine.ce stari, ce halucinatii, pana a iesit acel medicament din mine.a fost groaznic oameni buni.am dopar 28 ani. povestea este mai lunga, dar nu sunt in stare sa o mai scriu azi. cert este ca am mers dupa lupte seculare la o clinica privata care mi-a demonstrat ca aveam o lipsa acuta de calciu in oase, de aceea tremuram asa, o vitaminoza puternica, am facut tomografie tot la clinica megsana cu substanta de contrast si mi-am gasit 2 noduli pe glanda hipofiza, de aceea aveam unele ameteli.deci din cauza unui nenorocit de spital al mi ului de la foisor, a unui medic nenorocit pe care daca nu il voi da in judecata nu cred ca ma voi vindeca de anxietate suta la suta. acest medic vuzitas trebuie dat afara. omoara si distruge vieti. ca pe a mea.azi, dupa un an si 7 luni nu sunt vindecata de sapima, de frica, fac tratament si astept sa fiu acea fata frumoasa si desteapta ca acum un an si 8 luni.aceasta este povestea mea si sper ca nu am facut multe greseli gramaticale, dar m-am grabit.va dpresc la toti sa pretuiti viata, sanatatea, sa aveti grija la ce medici mergeti si astept opiniile voastre.bay.

71 comentarii 12 3 Înainte ›

08-12-2006, ora 00:00

Lara

Nu este medic/terapeut

Dana, anxietatea este o boala destul de grava si vad ca abordarea medicala este gresita. Sigur ca in episoade severe se administreaza medicamentatie, insa pe termen lung aceasta nu are nici un efect fara psihoterapie. Problema trebuie discutata si nu inhibata, majoritatea medicilor romani nu au rabdarea si nici pregatirea sa se aplece serios asupra unei probleme aparent simple. Asta insa nu trebuie sa te dezarmeze, pentru ca solutii exista pentru orice dificultate, chiar daca problema nu se rezolva, poti invata sa te adaptezi. Cu toate ca poate nu crezi ca o discutie cu un profesionist nu te poate ajuta, este o cale pe care vad ca nu ai abordat-o si ai fi uimita de rezultate, ai redeveni omul de dinainte. Aduna ce este bun in tine si ia atitudine (stiu ca ai luat, incearca sa iei corect). Deocamdata iti recomand un medic psihiatru, absolut deschis, nu se precipita sa prescrie medicamente, dimpotriva incearca sa trateze cauza si nu efectul. Mai mult, te va ghida pe un drum corect (si catre psihoterapie) pentru problema ta, pentru care sunt convinsa ca mai ai puterea sa o rezolvi. Dr. Adriana David (medic specialist psihiatru), spitalul Municipal din Bucuresti (sper ca esti din Bucuresti). Iti poti face o programare la 202.61.17.
Regret ca esti inca o victima a unui sistem medical absolut viciat, insa mai exista medici dedicati care nu se grabesc sa dea diagnostice si sa prescrie otravuri. Anxietatea are rezolvare, numai ca trebuie sa te confrunti cu tine, sa te cunosti intr-o stare lucida. Succes.

13-12-2006, ora 00:00

luizamihai

Nu este medic/terapeut

Draga Dana,
Daca medicamentele luate pana in prezent nu te-au putut ajuta incearca urmatorul tratament pentru anxietate:
de 3 ori pe zi cate o capsula de sunatoare impreuna cu o capsula de passiflora.Urmeaza acest tratament zilnic timp de cel putin 6 luni si dupa aceea incepi sa reduci treptat numarul capsulelor luate(de la 3 la 2 apoi cate una in fiecare zi pana o sa te simti bine).Incearca sa te reintorci la viata de zi cu zi treptat fara frica fiindca frica este cel mai mare inamic al omului.Pana la urma ce ti se poate intimpla?De ce ne este scris oricum nu scapam...Asa ca nu te mai inspaimanta de viata si incearca sa te bucuri de ea..Pentru inceput incearca sa faci numai lucrurile care te linistesc si iti plac tie cel mai mult... Incearca sa devii mai credincioasa, roaga-te mai mult deoarece prin rugaciune atragi energia pozitiva si iti refaci aura ta care probabil a fost sparta si din cauza asta esti mai vulnerabila..De asemenea sa ai o alimentatie bogata in vitamine adica consuma fructe si legume multe, ia suplimente de calciu, magneziu, zinc..sunt sigura ca iti vei reveni..Gandeste ca deocamdata nu ai avut necazuri mari...daca aveai ca mai faceai?Asa ca cea fost rau a trecut.l..Gandeste pozitiv, fii inteligenta, bucurate de viata cat esti tanara, frumoasa si in putere...Te pup si astept sa imi scrii peste cateva luni cand vei fi o fata refacuta, plina de viata si fara frica..Am incredere in tine..!
LUIZA

14-12-2006, ora 00:00

joana

Nu este medic/terapeut

Dana,
Nu pot sa-ti spun ca te inteleg. Pot doar sa-ti spun ca eu am ajuns in cam aceeasi stare din alte motive. Nu pot sa invinuiesc medicii decat de necunoastere si de panicare cronica. Din martie ma lupt cu niste stari de rau cumplit: agitatie in terminatii ( degete, buze, pleoape, genunchi), palpitatii pana la tahicardie, dureri in piept, stari de sufocare, insomnie, etc.
Am incercat sa lupt cu ele pe cont propriu, ignorandu-le pana in august-septembrie cand am inceput sa merg a doctori.
Am inceput cu o ecografie simpla la tiroida. Tipul de acolo m-a intrebat senin de cat timp stiu de nodulul de pe stanga tiroidei. Nu stiam.
A urmat o programare la endocrinolog. Aici a inceput iuresul. M-a trimis sa-mi fac un set de analize care cuprindeau analizele de detectare a cancerului. Mi-a mai spus ca e posibila o tumora la glanda suprarenala in conditiile in care una din simptome este hipertensiunea si eu aveam undeva cam 9 tensiune. Ma rog, am plans cu sughituri, dar m-am dus sa le fac. Am facut pipi in borcan doua zile si mi le-am facut. Nimic. Asa ca am trecut la faza doi. Am ajuns la un ginecolog cu alte probleme. I-am povestit de tiroida. M-a trimis la un alt endocrinolog (de la acelasi spital dar la cabinetul lor particular). Mi-a spus ca vrea sa ma opereze dar m-a pus sa-mi fac un EKG ( la cabinet: 170 RON!!!). S-a uitat la ea, eu afara din cabinet, ea inauntru. Mi-a transimis prin asistenta ca nu-i place ce vede si ca trebuie sa ma programez la cardilogul de la ei de la cabinet. ( 100 RON consultatia). Mi-a mai dat o lista cu 15 analize pe care trebuia sa le fac nu acolo unde eu am abonament ci la un anumit laborator. Am renuntat la idee si la multi bani deodata, si m-am dus la doctorul meu de familie ( un excelnt diagnostician). Mi-a facut un bilet de trimitere la un alt endocrinolog de la Parhon. Mare mester. Pe bune. Mi-a dat alternative: ma opereaza daca vreau, daca nu ma simt bine in continuare. Printre vorbe mi-a sugerat sa merg la psiholog, dar si la un cardiolog de la Urgente, pentru linistea mea.
Am fost la cardiolog( alt super medic- o doamna) care mi-a pus un holter (un dispozitiv de urmarire a ritmului inimiii pt 24h). M-a linistit Dna doctor m-a linistit complet. Lipsa de calciu acuta.
Asa ca am inceput sa merg la psiholog si in acelasi timp am inceput un tratament medicamentos pentru atacuri de panica.
Grandaxin, lexotan, calciu si vitamine. Paralel am urmat si un tratament homeopatic dat de unul dintre cei mai buni in domeniu: Dl Dr Pavel Chirila. Cu passiflora, gelsenium, calcarea( calciu).
Dar am avut o zi in care mi-am spus: gata.
Am inceput sa caut alternative sanatoase la tratamentul cu chimice. Asa ca m-a dus acupunctura ( a fost OK), la sport: fitness si qi gong ( se citeste chikung). Pentru ca stiam ca in primul ranmd pentru anxietate si atacuri de panica trebuie sa invat sa-mi controlez respiratia.
Acum deja incep sa ma simt mai bine. Fac in paralel: tratament homeopatic, fitness&qi gong si sedinte de psihoterapie. Dar cel mai important este ca am invatat ca mai intai sa caut in mine puterea de a ma ajuta.
Ma rog zilnic, imi fac exercitiile de respiratie, imi caut fraza datatoare de stare de bine pentru fiecare zi in parte si mi-o repet pe parcursul zilei, fac sport ( e minunata senzatia de dupa), invat sa zambesc, sa gasesc parti bune in orice fac. Ma rog, una peste alta, invat ca pot sa traiesc si altfel si ca pot sa stapanesc eu starile de panica si nu ele pe mine.
Ocupa-te de tine in primul rand. Fa-ti timp sa te privesti in oglinda si sa iti zambesti. Uita-te bine la tine si doreste-ti sa te simti asa tot timpul. Sa simti ca iti infloreste un zambet permanent. Ia-ti pauze in timpul zilei in care sa te uiti pur si simplu pe fereastra la frunze, la copii, cateii din parc. Ia-ti pauza de televizor si ziare. Citeste carti proaste de dragoste. Ia-ti sotul de mana si iesi din casa in parc, iesi din oras la sfarsit de saptamana. Izoleaza-te dar nu de tot. Regaseste-te!
Lasa deoparte mania si furia. Cel putin pentru moment.
Stii ca exista o vorba din batrani: Dumnezeu zaboveste dar plateste!
Succes

29-03-2007, ora 00:00

Brunhilda

Nu este medic/terapeut

Dana Sandu, m-am regasit in totalitate in descrierea ta si mi-as dori sa putem lua legatura pe email, sa stam de vorba in detaliu. Asta daca vrei si tu, bineinteles...

11-01-2009, ora 13:40

lavi84

Nu este medic/terapeut

Buna imi pare bine ca vam gasit pentru ca acum stiu ca nu sunt singura care are aceste probleme.Sufar de anxietate de aproape 2 ani si mia fost frica sa recunosc.Nu mai am nici un prieten din cauza asta pentru ca mam retras si nu am mai vb cu nimeni.Nu mai ies din casa deloc nu mai conduc masina si cel mai rau ca nu am curajul sa ma duc in magazine si in parc cu fetita mea.Daca stie cineva cum pot sa ma tratez va rog sa ma ajutati.

14-01-2009, ora 00:16

nimeni nu-i perfect

Nu este medic/terapeut

buna tuturor!...am 20 de ani si eu sufar de anxietate de 3 ani. am avut niste greutati peste care am trecut, cum ar fi o operatie in urma careia am ramas cu o pareza, mama mea a avut a 13a operatie in acelasi loc...am inceput sa am aceasta stare cand am auzit cum mama ii spunea fratelui meu sa se pregateasca sufleteste pentru ca doctorii nu ii dadeau sanse...operatia a trecut, ea e bine acum, eu mi-am revenit cu pareza, dar am ramas cu aceasta stare
si mie mi-a fost rusine sa recunosc...credeam ca sunt singura din lume care se confrunta cu aceasta problema si aveam la un moment impresia ca o iau razna... intr-o zi, am avut o criza ft puternica...eram pe strada, mergeam acasa, dar va rog sa ma credeti ca nu imi amintesc drumul...stiu doar ca era multa agitatie in jurul meu...lumea era fericita si lucrul asta ma irita.tremuram toata si stiu ca la un moment dat m-am lasat in genunchi si stateam ghemuita langa o masina parcata rugandu-ma la Dumnezeu sa ma ajute sa ajung acasa. cand aveam aceasta stare nu puteam face nimic...doar tremuram toata, imi batea inima ft tare si oricat incercam sa adorm ca sa scap de ea, nu reuseam...imi era frica de viitor si ma gandeam ca nu o sa realizez nimic in viata. dupa acea "intamplare", am hotarat ca trebuie sa iau masuri. Am cautat pe internet, iar la un moment dat, cand aveam aceste stari imi notam toate simptomele. eram hotarata sa scap definitiv de ea...treptat, prin aceste "notite" pe care le luam, am invatat multe...am ajuns la concluzia ca pentru a ma "vindeca" trebuie sa o consider o parte din mine...a fost foarte greu sa fac asta... venea "neanuntata"...si se nimerea sa vina tocmai cand eram cu prietenii, cand distractia era in toi.cand se intampla asta, ma duceam in alta camera sau in alt loc, undeva unde sa fiu singura.stateam in cea mai comoda pozitie si inchideam ochii...incepeam sa respir profund si ma gandeam la un lucru..un singur lucru si nimic mai mult...nu conta ce...o biserica, un rau, orice...si asa timp de cateva min.am fost si la psiholog si mi-a zis acelasi lucru:stare de anxietate...nu am vrut medicamente, cu toate ca simteam nevoia uneori...dar vroiam sa invat sa ma descurc singura cu starea de anxietate, fara pastile...
si ca sa n-o mai lungesc atata...uitati cateva metode de a scapa de starea de anxietate:
-1. sportul- il clasez pe primul loc..orice fel de sport, sala sau tae bo nu conteaza, sport sa fie.(asta am realizat cand am petrecut o zi pe partie cu placa si dupa aceea, 2 luni nu am mai avut de-a face cu nicio stare)
-2. mancarea..incercati sa nu consumati mancare grea, MAI ales seara...
-3- radeti mult...stati pe langa persoane vesele
-4.. evitati persoanele deprimate si incercati sa va petreceti timpul alaturi de persoane dinamice
-5. nu e bine sa stati singuri in casa, sa va izolati, din contra, invatati sa iesiti si sa va simtiti bine, sa stati intr-un grup cat mai mare (trece viata pe langa voi si nu e bine )
-6. invatati cum sa controlati aceasta stare(asta numai voi puteti, e greu, dar nu imposibil)
-7. NICIODATA sa nu credeti ca nu sunteti in stare sa o depasiti. chiar daca o sa mai revina pe parcursul vietii, nu o sa fie la fel;).
-8. nu va intrebati "De ce eu?"...pur si simplu unii oameni sunt mai sensibili, in mod speciall femeile am observat :-?
sper ca aceste metode sa va ajute si pe voi asa cum m-au ajutat si pe mine...

28-06-2009, ora 19:42

tony_suku

Nu este medic/terapeut

vreau si eu sa ma sfatuiti ce sa fac am fost la doctorul de familie si mi-a spus ca am anxietate de atunci sunt un om parca fara viitor am stari de confuzie parca asi fii pe alta lume mi se pare totul ireal m-am separat de toti si nu prea am kef sa ies din casa parca totul este strain de mine inainte eram super energic imi placea sa ies sa ies cu prietenii mergeam peste tot dar acum prefer sa stau in casa si sa dorm sora mea mi-a spus ca totul este doar in mintea mea si sa nu ma mai gandesc la asta sa gandesc pozitiv dar in zadar meseria mea este de ospatar dar nu am mai profesat am inceput de o luna sa muncesc din nou doar in weeckend si am observat k in agitatie adik dak am o acupatie nu prea am nimic tot sora mea m-a sfatuit sa ma duc la psiholog mi-a facut kiar si programare dar eu nu am fost si am preferat sa ma lupt singur cu mintea mea dar vad k tot starile astea lea am va rog sa ma sfatuiti si voi ce sa fac sa ma duc la munca sau sa stau asa sa ma complic si mai rau dar cand ma gandesc k ma duc maine la servici ma gandesc sa nu mi se faca rau imi vin ganduri dastea aiurea in minte si parca...nu stiu ce sa mai zic sunt foarte nasoale sentimentele astea. poate imi raspundeti si mie va multumesc si sanatate

11-08-2009, ora 22:56

theodor91

Nu este medic/terapeut

Salut tuturor!
Dupa 6 luni aflat permanent in aceasta stare, aflu in sfarsit diagnosticul ei cercetand pe net. Inca nu pot spune ca am remediul, dar pot spune ca am calea de ameliorare! SOCIALIZARE! Am avut simtomele acestei boli si am facut analize, logic, la analize era sanatos tun. Mai frumos a fost ca in aceasta perioada am inceput scoala de soferii, iar in prima zi de cusuri eram intr-o plina criza, nu stiu cum am condus! Am avut perioada in care m-am simtit mult mai bine dar vad ca si aceasta trece, sper sa nu o iau de la capat cu dormitul mult si lenevitul in pat, voi lupta cat voi putea cumine insusi!
Succes si voua, eu zic sa facem un club!

25-11-2009, ora 09:23

Diduta

Nu este medic/terapeut

Buna ziua dragii mei,
Anxietatea e grea si nevindecabila daca esti singur si daca cei de langa tine, sot si copil nici macar nu te baga in seama darmite sa constientizeze ca ai o problema care depinde si de ei.
De aproape 2 ani in urma a nenumarate certuri sotul meu a renuntat la viata in doi si de atunci mi-a repetat neincetat ca trebuie sa ne comportam civilizat, adica sa nu aratam lumii ca de fapt nu mai suntem sot si sotie, doar pe hartie si sa ne vedem de vietile noastre, in tacere, in singuratate. Traim sub acelasi acoperis, el nu vrea sa plece, iar eu as vrea sa plec dar nu am unde, nu am posibilitatile materiale sa o iau de la capat. Am plans mult implorandu-l sa ma ierte daca i-am gresit cu ceva si fara folos caci pana la urma am ajuns la psihiatrie: tremurat, tahicardie pana la durere in piept, stare de neputinta totala, insomnie CUMPLITA cu care am ramas si in prezent, toate astea s-au declansat in aprilie 2009, URAT TARE, pot sa spun cu mana pe suflet ca nu mai simt nici bucurie, nici tristete, nu ma mai bucura absolut nimic, traiesc intr-o tristete vesnica.E ingrozitor. Medicul mi-a dat un tratament usor, nu a vrut sa recurga la antidepresive, dar sunt depresiva, la inceput crezand ca sunt doar sub influenta anxietatii.
Merg la sala de gimnastica de 2 ori pe saptamana dar degeaba, cand ma intorc in apartamentul in care trebuie sa tac fara sa-l deranjez incep gandurile si mai ales tristetea.
Iau Emocalm(3 pe zi), Bien dormir cu Melatonina si 1/2 lexotan la culcare, astfel reusind sa dorm 5 ore.Emocalm contine sunatoare, valeriana, iar bien dormir contine passiflora si musetel.Nu am posibilitatea sa merg la psihiatru si ma chinui in continuare.
Va rog din suflet ajutati-ma caci simt ca imi pierd mintile si nu mai rezist acestui stress emotional.

08-01-2010, ora 03:08

anene

Nu este medic/terapeut

la multi ani.va scriu deoarece am o problema crei nu-i gasesc rezolvarea.de regula manifestarile apar cand sunt la munca, in preajma sefilor.imi tremura puternic mainile, transpir, pulsul imi creste de regula pe la 110-120, ceea ce imi da mari dureri de cap si o stare generala de rau.am incercat sa ma incurajez singura si in fiecare zi imi spun ca n-am nici un motiv real de a fi speriata, ca orice se poate rezolva, dar, inutil.am incercat sa iau si anxiolitice usoare, dar, mai rau ma agita.imi este frica de faptul ca am sa-mi pierd locul de munca din aceasta cauza.sefa m-a avertizat ca daca nu reusesc sa ma stapanesc va trebui sa caute pe altcineva.sunt disperata.stiu ca ar trebui sa merg la un psiholog si la un endocrinolog, dar nu am bani niciodata pentru mine.va rog daca puteti sa-mi dati si mie un sfat..

18-01-2010, ora 11:38

damari

Nu este medic/terapeut

draga anene, inteleg ca ti-e frica sa nu iti pierzi locul de munca.
trb sa iti spui singur(a) zilnic:
sunt un om bun, in stare sa ma lupt cu tot ce-i rau pentru mine. indiferent ce problema voi avea(chiar si cea de care mi-e frica foarte tare) stiu ca voi gasi o rezolvare.pentru asta promit ca voi accesa toate seiturile cu joburi si voi aplica cv-ul meu...ma voi duce la interviu mai ales pentru experienta si sa ma cunosc mai bine...nu voi lasa niciodata pe nimeni sa imi calce demnitatea in picioare...nu spun la serviciu despre seitu cu joburi...nimanui..
e normal sa fiu tensionat(a) la serviciu pentru ca si ceilalti sunt si ei tensionati.ne transmitem starea negativa reciproc..
pentru aceasta voi avea de acum incolo grija sa ma imbrac ingrijit, simplu si vesel...sa discut la serviciu cu oameni care ii simt pozitivi...ma voi concentra pe munca mea si nu a altora.ma voi concentra SA ZAMBESC mai mult( prin asta vei afisa un aer de detasare si siguranta cu care vei dezarma rautaciosii)...voi manca sanatos gandind ca pot sa reduc la cumparaturi produsele din carne si sa iau fructe si legume proaspete ca aceeasi bani se cheltuiesc...seara ma voi gandi 5 minute daca am facut ceva bine pentru mine in acea zi.persevereaza! geutatile vietii calesc, ne fac puternici!

18-01-2010, ora 12:23

damari

Nu este medic/terapeut

draga Diduta,
ai facut un pas mare ca sa iesi din tristete tocmai prin acest apel...
din pacate nu stiu prea multe despre tine ca sa iti pot da o idee buna..
dar pot veni cu cateva solutii generale care e posibil sa le poti aborda.
1. trebuie sa iesi cel putin o data pe zi din casa
2. imbraca-te usor, simplu si vesel
3. vei avea preocupari din domeniul cel mai placut tie, cel putin o data pe zi
4. vei incepe o activitate care ti-ai dorit-o de mult si sotul poate nu era de acord
5. poate e mai bine sa nu iei medicamente, ci doar sa bei ceaiuri zilnic ( pentru liniste, somn...)
6. vei avea o grija deosebita cu hrana: mancaruri usoare, cu putine grasimi, zahar sau sare); daca nu ai luat, incepe o cura cu vitamine si minerale.mai ales ca e vremea asta mereu in schimbare si iti solicita organismul
7. daca prezenta sotului iti rascoleste sufletul, discuta cu el (in momente bune, cand e disponibil ) ca doresti sa vina si el cu solutii de rezolvare.impartiti casa, vindeti...e clar ca tu nu vrei si nu poti sa mai traiesti astfel..
Atentie! Nu te certa! Daca discutia merge spre cearta renunta si continua in alta zi!
Nu uita ca exista in viata asta rezolvare pentru orice!
Ia exemplu de la apa care isi croieste drumul, sapand muntele! Si noi nu suntem cel mai mult APA?

05-02-2010, ora 10:08

iiluc

Nu este medic/terapeut

buna ziua, vad ca sunteti mai toti tinerimsi eu am fost si am trecut prin ce treceti voi acum am 67 de ani si sufar de anxietate pe stare emotionala cam de la 40 de ani boala este grea dar poate fi invinsa poate fi mai bine spus pacalita numai ca trebuie sa ai abilitatea si puterea de a o pacali.Am trait 15 ani in orasul new york am muncit acolo f, greu, boala a muscat din mine de multe ori am reusit sa o pacalesc impunandumi ca trebuie sa am rabdare sa treaca singura cum a venit.La mine se manifesta in mai multe feluri am strange un cerc de cap respiratia iregulata, greutate la urinare, o jena in piept la mediastin, plus gandurile care nu imi dau pace.Am luat si eu la propunerea unui psihiatru de la new york LEXAPRO cred ca aici se gaseste sub numele de CIPRALEX o perioada de 2 luni apoi mi-am propus sa ma vindec singur, si incerc in continuare totul este sa ai incredere ca poti astepta ca sa treaca episodul.Sa stiti ca aceasta boala vine si trece sunt crize si acalmii ale bolii totul este sa nu va speriati incercati sa faceti exercitii de respiratie sa va plimbati sa stati de vorba cu cat mai multa lume, sa va atasati de un animal, care va face bine, evitati filmele care va provoaca emotii. -*

(*modificat de administrator)

19-03-2010, ora 11:16

omnia

Nu este medic/terapeut

buna tuturor! suna cliseic da SI EU MA CONFRUNT cu stare anxioasa si depresie(aceasta in forma mai usoara-cred) si am 22 de ani. Si eu am ajuns in starea asta tot din cauza sistemului sanitar. am mai scris pe site, undeva pe la topicul despre tuberculoza. cred ca deja v-ati dat seama de unde a pornit totul.. mdaa..insa as da putin vina si pe medici...nu sunt ipocrita, dar ca si Diana, ma simt revoltata. sa va povestesc? mai bine nu...mai bine as spune ca sistemul medical din Romania devine tot mai slabit...lucru FOOARTE GRAV!! mie nu mi-a fost rusine de situatia in care ma aflam, si am vorbit cu cine am prins prin preajma despre cum ma simteam.Am fost binecuvantata de Dumnezeu cu o familie mare, unita si iubitoare, cu un iubit minunat si cu cativa prieteni deosebiti. starile mele au inceput asa: intr-o noapte, fiind internata in spital a fost adusa la urgenta o fetita, gemetele si urletele m-au speriat din somn...nu am mai putut adormi, insa am simtit ca atunci s-a petrecut ceva, aveam o stare de emotie, simteam ceva in stomac..inca nu stiam de tuberculoza, apoi am aflat marea veste-TBC! am ajuns intr-un spital infect(putin spus) cu marea majoritate a bolnavilor-betivi si fumatori.atunci am clacat din nou, plus ca in momentul cand intram in spital pt 1 data era scos un decedat(in varsta) insa m-a pus si asta pe ganduri..va jur ca mi-era o frica...Dumnezeu mai stie atat. asta a fost debutul depresiei, au inceput cosmarurile noaptea, nu puteam sa mananc si luam cate un pumn de pastile..am facut hepatita medicamentoasa-pt mine alta lovitura. nu ma pot plange de personalul de acolo, erau cu totii minunati, mai ales ca eram linistita si ascultatoare, cand au aflat ca sunt studenta si ca din cauza bolii nu mi-am terminat facultatea, au inceput cu incurajarile.. cand mi s-a permis sa vin acasa ma apucau atacurile de panica(credeam ca mor)-ma gandeam ca acela e sfarsitul si muulta vreme m-am ganndit la moarte(simptom al depresiei), imi batea inima taree(tahicardie), imi amorteau mainile(senzatie de secatuire in maini), mi se slabeau picioarele, ma sufocam si simteam ca in momentul acela mor. analizele ieseau bune, ekg-bun.. am ajuns la psihiatru, mi-a dat tratament cu alprazolam(3-zi) si nitrazepam(1 inainte de culcare). Sunt mai bine acum, insa mai am senzatia ca nu pot respira normal, si ma apuca plansul fara motiv. La fel ca Diana eram o fire dinamica si am trecut peste multe pana aici, cred ca s-au adunat si mi s-a pus capac.Mi-e ciuda ca am ajuns in starea asta, nu mai gasesc satisfactie in nimic.imi placeau calatoriile, in special cu masina, acum evit sa merg cu masina..ma simt starina de toate si uneori parca nu am nici un sentiment pt nimeni. am o stare ffooarte aiurea cand devin emotiva..parca ma prabusesc si imi vine sa plec sama izolez, nu ca nu m-as fi izolat pana acum..dar cu voia lui Dumnezeu va trece si asta. vreau sa merg la Buzau la clinica Nifon unde am inteles ca profeseaza un medic foarte bun. incerc si asta. Dumnezeu e mare si isi iubeste toti copii. cititi Paraclisul Maicii Domnului o sa va ajute! Multa sanatate si Doamne-ajuta!

22-03-2010, ora 08:25

damari

Nu este medic/terapeut

draga omnia, e posibil ca problemele tale sa existe din cauza dereglarii functiilor tiroidei.
cel mai bine ar fi sa iti gasesti o preocupare(hobby) care sa te solicite fizic si psihic...iti va da si satisfactia..increderea in tine.
atentie...ponderenta cu religia!.trebuie sa te ajute sa te adaptezi vietii...nu sa te indeparteze de realitate!..
nu trebuie sa cauti salvarea decat in tine...in fortele tale..religia sa iti fie ca o busola, ca un aliment sanatos al sufletului...

22-03-2010, ora 18:27

omnia

Nu este medic/terapeut

buna din nou! damari nu cred si SPER! sa nu fie nici o problema cu tiroida..intradevar puterea o gasim in noi..dar cred ca te contrazici singur(a)..spui ca religia sa imi fie busola..dar totodatasa nu ma indepartez de realitate... ce zici? eu nu vreau sa schimb topicul..ai dreptate trebuie sa imi gasesc de ocupatie..dar acum te intreb : ti s-a intamplat vreodata o minune? mie DA! si nu numai una... de aceeea ma incred cu toata fortain Dumnezeu..credinta ne da putere...cel putin mie..dar nu cred ca sunt singura! te pup si multumesc pentru atentia acordata!

31-03-2010, ora 16:01

damari

Nu este medic/terapeut

draga omnia...nu asa, precum spui, era mesajul meu...imi pare rau...nu doresc sa intram in discutii contradictorii...
am dorit doar sa ofer o idee de vindecare a anxietatii...nicidecum sa atac convingeri religioase...
iti doresc sa primesti de la Dumnezeu lumina ce iti va arata drumul catre bucurie si multumire!

03-07-2010, ora 18:00

myssi

Nu este medic/terapeut

Buna tuturor..am 38 de ani si sufar de o depresie de 1an si 6luni, am niste stari ciudate in maini si picioare, am tremur de maini si picioare, dureri in spate, in piept, nu pot dormi, nu am stabilitate in picioare, am impresia ca nu pot sa respir, senzatie de voma.mai multe.am fost internata in spital in 2009 la neuropsihiatrie o luna, am facut analize si toate au iesit bune..am facut tomograf si a iesit putin marita glanda hipofiza.cat am stat inernata am luat tratament cu anxiar si degeaba.am fost la alt medic care a spus ca anxiarul nu trateaza boala, si a spus sa iau mianserin, dupa ce am luat 3luni mianserin a vazut ca nu imi merge bine si mia dat remeron, degeaba..acum am inceput sa fac acupunctura de 5zile si nu simt inca nimic...va rog din suflet poate imi puteti da vreun sfat pentru ca nu mai suport starile pe care le am.nu mai pot lucra, ma simt foarte obosita dupa ce lucrez doar 3 sau 4 ore.ma gandesc ca nu mai vine niciodata ziua aceea sa ma simt si eu bine cum eram odata.va rog mult ajutatima, pentru ca nu mai rezist.

28-08-2010, ora 00:06

Alle21

Nu este medic/terapeut

Buna. M-am hotarat sa scriu si eu ceea ce am patit pentru ca in cazul meu toate informatiile care le-am gasit pe forum-uri m-au ajutat foarte mult, si mi-au dat mult mai multe informatii decat am reusit sa adun de pe la toti medicii la care am umblat( si nu au fost putini). Totul a inceput in iarna, cand mergand la medic sa imi prescrie ceva pentru o raceala destul de urata, mi s-a pus un diagnostic inspaimantator. Pe scurt, fara a ma cosulta prea mult, doamna doctor mi-a spus ca am probleme cu inima. Dupa o serie de multe investigatii, analize, EKG si bineinteles multa umblatura prin spitale am primit extraordinara veste ca inima mea este in regula, plamanii la fel, si ca nu sufar decat de o viroza respiratorie. Cu toate acestea de atunci viata mea s-a schimbat radical. Din cauza socului am facut un atac de panica, care a fost urmat de un altul si tot asa, incat la un moment dat am inceput sa cred ca intr-adevar sufar de ceva. Am avut si am ameteli, stari de voma, uneori ma trezesc noaptea tremurand, cu o puternica senzatie de lipsa de aer, uneori chiar am senzatia ca nu ma pot misca, imi amortesc mainile, picioarele, fata, am tulburari de vedere, palpitatii si lista poate continua. Din iarna si pana in momentul actual mi-am facut tot felul de analize, am fost la cardiologie, endocrinologie, mi-am facut analizele de sange, inclusiv Ca si Mg, si se pare ca sunt sanatoasa tun. Am consultat si un neurolog in cele din urma si mi-a dat "verdictul": sufar de sindrom neuro-astenic..ceva in genul. Mi-a prescris o serie de calmante, de care nici nu am indraznit sa ma ating. In schimb, am incercat ca incet, incet sa imi impun sa scap de "boala" asta. Incerc sa gandesc pozitiv, sa nu ma mai gandesc ca sufar de ceva, sa am tot timpul zambetul pe buze si sa am in permanenta ocupatie. Uneori e greu, pentru ca si acum persista unele stari de rau, dar pot sa spun ca e mult mai bine decat inainte. Atunci cand ma simt rau ma gandesc ca totul e in mintea mea, si ca felul in care ma simt e un rezultat al gandirii mele si atunci incep sa gandesc pozitiv, sa-mi spun ca va trece si ca sunt tanara si sanatoasa si ca am puterea sa inlatur toate starile neplacute pe care le simt. Asa cum am spus, nu am scapat in totalitate de starile acelea neplacute, dar ma simt mult mai bine decat inainte si am convingerea ca in curand o sa pot vorbi despre toate aceste lucruri la trecut. Multa multa bafta si sa speram ca vom auzi si vesti bune.

09-01-2011, ora 22:32

maya 222

Nu este medic/terapeut

Buna seara.

Am 21 de ani si cred ca sufar de anxietate, sunt foarte speriata, pt ca azi am avut un fel de criza dar mult mai accenutata si mult mai grava decat de obicei.Sufar de asta din clasa a 7 a pe vremea aceea nu stiam ce am, si parinti nici atat.(Anul trecut mi-am dat seama ca am asta, din greseala, ma regasesc in toate simptomele, mai ales teama de moarte.) Dar mi-a trecut, , iar acum a revenit, si parca e mai grava, azi simtea ca mi-am pierdut mintile! parca nu ma puteam controla, a fost ingrozitor ! m-am gandit ca maine sa merg la doctorul de familie sa imi de-a o trimitere la un psiholog, la oricine, doar sa ma faca bine.Vreau un sfat, o opinie, mai ales daca sunt doctori aici. Multumesc
Cu stima

20-01-2011, ora 00:04

yop

Nu este medic/terapeut

Salut!

Eu am scapat de problemele astea cu autorul cartilor lui ECKHART TOLLE.nu strica sa incercati.

-*

(*modificat de administrator)

20-01-2011, ora 10:18

Irina20

Nu este medic/terapeut

Draga fetelor,
Sfatul meu este asa, daca simtiti ca e ceva in neregula cu voi.mergeti la un medic.si chiar daca aveti reteta in mana...nu va grabiti sa o cumparati...mai consultati un medic total diferit si aflati parerea acestuia referitor la dvs-tra.
NU va grabiti sa luati pastile, din pacate medicii nostri nu sunt constienti de ce efecte adverse pot avea acestea.
Ei sunt invatati ca medicamentele fac bine, dar pana la urma un medicament NU TRATEAZA CAUZA.
Anorexia e o boala a sufletului mai intai apoi a trupului.
VOI si nimeni altul sunteti stapanul corpului dvs-tra.
VOI decideti ce e bine pt el.
Medicamentele sunt banii nostri in buzunarele unor mari companii farmaceutice.
Aveti mare grija.
CHIAR DACA DOCTORII AU IMPRESIA CA LE STIU PE TOATE, ei de fapt NU AU HABAR de corpul nostru.
Cel mai bun tratament ar fi pacea sufleteasca + tratamente naturiste+ acupunctura+ o viata linistita.
Va urez santate..si sa aveti mare grija la ce bagati in voi.

26-01-2011, ora 20:11

psihopatul

Nu este medic/terapeut

buna seara
am ajuns la parerea ca aceste afectiuni psihice nu se vindeca nicioda
medicamentele te tin oarecum pe o linie de plutire, de vindecat nici nu mai vorbesc
de 10 ani ma comfrunt cu niste stari care din cand in cadn dispar, alteori vin din din nou sa ma viziteze chiar si sub imfluenta tratamentului

05-02-2011, ora 13:54

popvaler

Nu este medic/terapeut

Buna ziua

Referitor la anxietate, nu sunt deloc strain de ea.E un cerc vicios al fricii.La prima criza(acum 3 saptamani) am avut convingerea ca nimic nu mai poate sa-mi starneasca interesul, totul e in van, lucrurile isi pierd semnificatia, chiar si cele care ma pasionau inainte de criza.Stare pe care o traiam era paradoxala:aveam niste emotii extrem de puternice, generate de o frica brusca ca nu voi mai putea intelege in profunzime ceea ce ma inconjoara, dar in acelasi timp eram si foarte lucid, explicandu-mi din punct de vedere tehnic suma lucrurilor si a fenomenelor pe care aveam impresia ca nu le voi mai intelege.Dar apoi se relua frica sa nu cumva sa recidiveze starea susmentionata, chiar daca-mi aduceam aminte ca reusisem sa-mi explic logic fenomenele care-mi declansasera initial criza.
Deci practic imi este frica ca imi va fi frica, si se pare ca nu prea pot face mare lucru sa stopez aceste crize(emotii puternice in stomac, tremur genunchi, senzatia iminentei, lipsa concentrare la orice in afara de propriile-mi emotii, frica de generalizare si de permanentizare a acestor stari, etc..).Ce e de facut?Stie cineva concret care este cauza acestor dezechilibre spontane si aparent nemotivate?

14-04-2011, ora 22:30

caminico

Nu este medic/terapeut

Buna tuturor! De curand am fost diagnosticata cu tulburare anxioasa cu atacuri de panica. Nu are rost sa insir prin cate cabinete am trecut si cati bani am cheltuit. Ideea este ca eram nelinistita pt ca nu gaseam cauza declansatoare a atacurilor. Acum fac tratament cu frontin si arketis de o luna, timp in care am meditat foarte mult la ceea ce se intampla cu sufletul meu si mai putin cu trupul, si, surpriza, totul ma duce la copilarie. Eu cred ca toti avem undeva in trecutul nostru niste conflicte interioare nerezolvate care abia asteapta sa iasa la suprafata. Iar pt a ne vindeca avem nevoie de un psiholog si mai ales de Dumnezeu.
Mergeti la biserica, rugati-va si credeti in Dumnezeu! Mergeti la masluri, cautati un preot care sa va faca slujbe pentru sanatatea trupului si a sufletului! Impacati-va cu voi insiva! Plangeti! Cati dintre voi plang? Eu una ma simt minunat dupa ce plang pt ca am impresia ca toata incordarea iese odata cu lacrimile! Cand va paste un nou atac sunati pe cineva drag in care aveti incredere sau cautati-va de lucru in aer liber.
De ce oare oamenii cu boli reale si uneori grave sunt atat de puternici iar noi care suntem sanatosi suntem atat de slabi?
Va salut pe toti si sper sa auzim de bine! Astept idei de vindecare sanatoase!

09-07-2011, ora 23:27

my_blue

Nu este medic/terapeut

Va salut! Anxietatea si toate simptomele ei pot fi tratate cu suplimente naturiste. Eu le-am probat pe mine, dar trebuie in principiu doua lucruri: bani si rabdare. Principalele suplimente pe care le folosesc sunt Rhodiolinul(excelent inlocuitor la Zoloftului) si siropul de Noni( astea ma costa 200 ron/luna). In plus, la inceput am luat mai multe vitamine si minerale in care am investit 250 ron. Pot sa spun ca dupa 5 zile am inceput sa simt efectele si sa ma simt din ce in ce mai bine. Acum ma felicit ca n-am mai inceput cura cu Zoloft, care are niste efecte secundare...
Va pot ajuta cu pareri, sfaturi chiar si va pot da reteta mea cu suplimentele pe care le folosesc.
Am fost ajutat si vreau sa ajut pe oricine este interesat!

10-07-2011, ora 09:02

caminico

Nu este medic/terapeut

Buna tuturor! Multumesc pt sfaturi my_blue, intr-adevar am citit despre produsele pe care le mentionezi si am incredere ca ajuta. Momentan urmez tratament alopat si ma simt bine. Am renuntat la frontin de vreo 10 zile si deocamdata nu am am avut nici o reactie adversa. Am incredere in mine si in medic dar mai ales in Dumnezeu. Dupa ce termin tratamentul cu paroxetina vreau sa incerc produsul anxin( l-a incercat cineva? ).Ma astept sa am o recadere candva dar sper ca va fi cat mai tarziu. Ma rog pentru toti cei slabi ca mine si sper sa ne scrie si altii cum au trecut peste aceste incercari. O zi buna!

10-07-2011, ora 18:32

my_blue

Nu este medic/terapeut

Stimata doamna/domnisoara CAMINICO, si eu am luat medicamente, ( arketis-ul i-am cerut insistent doctorei sa mi-l scoata pentru ca avea mai multe reactii negative decat pozitive si mi l-a inlocuit cu un alt medicament ) si eu am plans (acest lucru inseamna o descarcare, dar si o mica deznadejde, pentru ca nu stiam ce am, din moment ce fizic eram ok), dar pana la urma am scapat de probleme. Din pacate, dupa 6-12 luni de la incheierea tratamentului simptomele au reaparut, ce-i drept mult reduse, pentru ca stiam cu cine ma lupt. Cineva m-a indrumat catre un cabinet de biorezonanta, unde am primit un tratament naturist complet, care are rezultate uimitoare. Cred ca marele succes consta in faptul ca am luat toate produsele odata si sunt ce cea mai buna calitate. Sa mentionez ca sunt bugetar cu un salariu de 1500 ron.

08-08-2011, ora 13:00

utilizator_108187

Nu este medic/terapeut

Salut..-*de un an si jumatate sufar de anxitatate si atac de panica. Atacurile de panica s-au mai redus dar mi-au ramas gandurile care ma fac sa ma simt foarte rau in fiecare zi din viata mea nu mai sunt aceeasi persoana totul mi se pare un vis, imi imaginez tot felul de chestii super rele cateodata plang fara motiv dar de multe ori plansul ma ajuta sa ma linistesc pentru un timp scurt. Tot timpul ma sperie gandul ca o sa mor si de la gandul acesta ajung sa ma gandesc la altele:(:(:( cateodata simt ca imi pierd controlul. De cand am anxitate am incercat sa ma fac bine dar facandu-mi rau in acelas timp mergeam in cluburi beiam dansam numai sa uit ca am chestia asta dar a2a zi era la fel nimic nu se schimba ba din contra imi faceam mai rau. Acum m-am mai linistit cu ajutorul iubitului meu dar am aceleasi ganduri:(( Nu stiu ce sa mai fac. E prima oara cand scriu pe un forum in cer scuze daca nu m-am exprimat cum trebuie. :*

(*modificat de admin)

08-08-2011, ora 15:11

caminico

Nu este medic/terapeut

Salutare my_blue! Buna Bbibi! Imi pare rau ca la o varsta la care viata trebuie sa miroase a flori, cantec si speranta te confrunti cu astfel de trairi. E bine ca totusi le constientiezi si lupti cu ele. Sfaturile mele sunt: nu mai fuma, nu mai pierde timp pretios noaptea si nu te mai otravi cu tutun!.Incearca sa ai un program sanatos de somn(culcare la 22.00-22.30) cel putin 3 luni si sa te hranesti mai sanatos. Pe mine m-a ajutat tratamentul prescris de psihiatru dar si faptul ca am o fetita minunata pt care trebuie sa lupt. Esti tanara, ai viata inainte! Nu te mai gandi aiurea.Cand va veni timpul toti vom pleca din lumea asta. Important este nu cat traiesti ci cum traiesti.Va pup pe toti!

Adaugă un comentariu / răspuns

71 comentarii 12 3 Înainte ›