Anxietate cu atacuri de panica si depersonalizare.
Da, exact.. În asta consta frica mea de moarte. De asta mi-e teama, de despărţirea de cei dragi. Cu prinţii îmi petrec destul de mult timp când sunt lângă ei deşi se intampla destul de rar, cam 2-3 zile o data la 2 saptamani pentru ca în rest stau la Bucureşti...
eve 90, deblocheaza-ti contul ca sa iti pot raspunde la mesaj.
buna ziua
va rog sa ma ajutati cu un sfat
de un an de zile fac tratament contra depresiei fara prea mare succes
in ultimele luni insa am tot mai des si mai persistente niste...nici nu stiu cum sa le zic...stari, senzatii ca imi pierd controlul, ca o sa innebunesc.
si asta se intimpla chiar daca conduc sau am o activitate oarecare
nu stiu ce sa fac, sa iau un xanax, ramas de la inceputul tratamentului cu antidepresiv...
incerc sa dorm, in speranta ca atunci cind ma trezesc nu mai am concentrarea asta pe ginduri si senzatii
in ultimele zile parca sint tot mai constient de senzatia asta iar tot ceea ce fac este ca prin vis sau ca intrun fundal, sper sa ma intelegeti.
multumesc
va rog sa ma ajutati cu un sfat
de un an de zile fac tratament contra depresiei fara prea mare succes
in ultimele luni insa am tot mai des si mai persistente niste...nici nu stiu cum sa le zic...stari, senzatii ca imi pierd controlul, ca o sa innebunesc.
si asta se intimpla chiar daca conduc sau am o activitate oarecare
nu stiu ce sa fac, sa iau un xanax, ramas de la inceputul tratamentului cu antidepresiv...
incerc sa dorm, in speranta ca atunci cind ma trezesc nu mai am concentrarea asta pe ginduri si senzatii
in ultimele zile parca sint tot mai constient de senzatia asta iar tot ceea ce fac este ca prin vis sau ca intrun fundal, sper sa ma intelegeti.
multumesc
Psihoterapie faci petre? PE mine m-a ajutat extrem de mult! Si eu aveam senzatiile acelea, imi era si frica sa stau langa cineva in anumite momente, daca venea cainele sa doarma cu mine in pat imi era frica sa nu ii "fac rau" intr-un moment de genul sau daca vedeam un cutit imi era frica sa nu "il folosesc", ganduri care ma faceau sa ma intreb si mai mult ce mi se intampla..Sunt doar ganduri, asa actioneaza anxietatea si depresia, Xanaxul e bun, pe mine m-a ajutat, dar e indicat sa faci si psihoterapie in paralel. Mult succes si multa sanatate!
măi băieţi,
am o
M A R E şi foarte DELICATĂ problemă
să vă comunic
dar...
îmi e cam ruşine...
am o
M A R E şi foarte DELICATĂ problemă
să vă comunic
dar...
îmi e cam ruşine...
Orice ar fi nu trebuie să îţi fie ruşine. Cu toţii ne-am povestit fel şi fel de lucruri şi de cele mai multe ori ne-a ajutat chiar şi simpla comunicare.
@Maria406 Am citit toate postarile tale si sa stii ca exact aceleas sintome le am si eu cea mai mare problema la mine nu sunt atacurile de panica pentru ca in mare parte reusesc sa le controlez dar ma deranjeaza senzatia aia de depersonalizare care o am aproape in fiecare zi ma simt foarte detasat de realitate, deconectat si buimacit mai ales cand ma trezesc noaptea tratamentul cu Cipralex il iau in continuare dar senzatia asta de depersonalizare tot o mai am. Tu mai ai acele senzatii de depersonalizare? daca nu le mai ai te rog sa im-i spui cum ai reusit sa treci peste ele
salut
andrei, multumesc
si azi am avut o zi amestecata
si cind am condus, si la munca ma apasa permanent senzatia, gindul ca innebunesc
am impresia ca acum, acum se intimpla ceva, fac ceva, imi pierd controlul asupra faptelor
am retinut de la voi ca corpul nu actioneaza fara comanda creierului dar sint speriat ca creierul meu crapa, clacheaza..asta daca nu s-a si intimplat
am mai avut momente de acest fel acum un an dar tineau citeva ore si treceam la alte senzatii
dar in ultima perioada persista
am luat un xanax de 0.25 dar nu am scapat de stare si dupa vreo ora am plecat de la munca de frica sa...
...sa nu stiu ce.
poate ar trebui sa iau o doza mai mare de xanax si regulat o perioada ?
am facut citeva sedinte cu o psiholoaga dar nu am simtit nimic.
adevarul e ca nici nu imi permit prea multe
iar psihiatrul imi pare mai, , nebun, , ca mine, nu are timp.eu nu mai am incredere in profesionalismul lui...
iar gindurile astea de nebuneala sint de la anxietate ( existentiala, grija zilei de miine) sau o dau in obsesie (toc) ?
mai intra pe aici un psihiatru cu drag de oameni?
clara
sint curios.astept.
andrei, multumesc
si azi am avut o zi amestecata
si cind am condus, si la munca ma apasa permanent senzatia, gindul ca innebunesc
am impresia ca acum, acum se intimpla ceva, fac ceva, imi pierd controlul asupra faptelor
am retinut de la voi ca corpul nu actioneaza fara comanda creierului dar sint speriat ca creierul meu crapa, clacheaza..asta daca nu s-a si intimplat
am mai avut momente de acest fel acum un an dar tineau citeva ore si treceam la alte senzatii
dar in ultima perioada persista
am luat un xanax de 0.25 dar nu am scapat de stare si dupa vreo ora am plecat de la munca de frica sa...
...sa nu stiu ce.
poate ar trebui sa iau o doza mai mare de xanax si regulat o perioada ?
am facut citeva sedinte cu o psiholoaga dar nu am simtit nimic.
adevarul e ca nici nu imi permit prea multe
iar psihiatrul imi pare mai, , nebun, , ca mine, nu are timp.eu nu mai am incredere in profesionalismul lui...
iar gindurile astea de nebuneala sint de la anxietate ( existentiala, grija zilei de miine) sau o dau in obsesie (toc) ?
mai intra pe aici un psihiatru cu drag de oameni?
clara
sint curios.astept.
Toti avem grija zilei de maine, mai ales cei anxiosi. Daca nu o sa dormim destul, daca nu o sa fim odihniti dimineata, daca ne trezim agitati etc...La mine psihologul a facut minuni. Am avut noroc sa am parte de sedinte gratis, la Centrul de sanatate mintala din Baia Mare, iar doamna psiholog e o persoana minunata! M-a ajutat sa inteleg prin ce trec, a fost intelegatoare cu mine, cu starile mele, pot sa zic chiar ca a avut de invatat si ea multe chestii de la mine si de la modul cum a ajuns anxietatea "moderna" sa se desfasoare. Daca nu iti permiti un psiholog, incearca sa faci exercitii de relaxare, exercitii de respiratie - stai 1 0minute cu ochii inchisi sau deschisi, intins si doar asculta-ti respiratia, constientizand gandurile si senzatiile pe care le simti. Incearca sa nu reactionezi si cand simti ca gandurile incep sa iti zboare spre alte chestii, revino la ascultarea respiratiei, pe cat posibil. Nu te da batut, la toti a fost greu la inceput!
De-asemenea eu fac zilnic un exercitiu numit "body scan" - de Jon Kabat Zinn - ma face sa ma simt fresh si mult mai ok fizic. Singura problema e ca e in limba engleza, eu pot sa zic ca am avut noroc ca am studiat destul de mult limba. Cu Xanax e ok o perioada, dar nu e bine sa il iei prea mult, doar cateva luni, cel putin asa mi-a recomandat psihiatrul mie.. M-a ajutat mult, intr-adevar, dar pana la urma nu ne putem baza doar pe medicamente. Incearca sa ai cat mai multe activitati in afara celor zilnice, chiar daca nu te simti tocmai bine si in forma. Repeta-le pana incepi sa iti dai seama ca e din ce in ce mai ok. Trebuie reintegrate toate activitatile in situatia actuala, pana creierul incepe sa isi dea seama ca nu e chiar asa de rau pe cum pare..Nu e usor, dar trebuie sa actionezi..Daca mai ai nevoie de sfaturi sau ai intrebari, te pot ajuta. Povestea noastra e lunga si contine evenimente care mai de care, asa suntem noi anxiosii. Doar noi ne intelegem si stim cum sta treaba...
De-asemenea eu fac zilnic un exercitiu numit "body scan" - de Jon Kabat Zinn - ma face sa ma simt fresh si mult mai ok fizic. Singura problema e ca e in limba engleza, eu pot sa zic ca am avut noroc ca am studiat destul de mult limba. Cu Xanax e ok o perioada, dar nu e bine sa il iei prea mult, doar cateva luni, cel putin asa mi-a recomandat psihiatrul mie.. M-a ajutat mult, intr-adevar, dar pana la urma nu ne putem baza doar pe medicamente. Incearca sa ai cat mai multe activitati in afara celor zilnice, chiar daca nu te simti tocmai bine si in forma. Repeta-le pana incepi sa iti dai seama ca e din ce in ce mai ok. Trebuie reintegrate toate activitatile in situatia actuala, pana creierul incepe sa isi dea seama ca nu e chiar asa de rau pe cum pare..Nu e usor, dar trebuie sa actionezi..Daca mai ai nevoie de sfaturi sau ai intrebari, te pot ajuta. Povestea noastra e lunga si contine evenimente care mai de care, asa suntem noi anxiosii. Doar noi ne intelegem si stim cum sta treaba...
Si eu am fugit de o gramada de chestii, incercam disperat sa raman in lumea mea, era destul de greu cum imi era ca sa pot sa fac si alte chestii, ma chinuiam 6-7 ore sa adorm, adormeam doar pe la 8-9 dimineata, eram praf, panicat, fumam 2 pachete de tigari pe zi, imi era frica de tot, puteam doar sa stau la PC, unde mai uitam de senzatii, dar cand plecam de la PC incepea "iadul"...Dupa multe amanari, am fost la psihiatru, cu chiu cu vai am ajuns acolo, mi-era frica, nu aveam rabdare sa stau la coada, imi venea sa fug etc...E foarte greu la inceput, dar cand vezi ca incepi sa faci progrese te simti mult mai ok. Din pacate si momentele in care te simti oribil te cam trag in spate! Incearca sa povestesti cu apropiatii, sa le explici prin ce treci, poate te inteleg.
salut andrei
tu ai un loc de munca regulat?poti sa iti vezi de treaba?
ca eu vad ca pe timp ce trece imi este tot mai greu sa imi vad de servici, si in felul in care decurg lucrurile ma indrept catre abandon...si nu imi permit, nu pot trai fara un venit, fie el si mizerabil de mic.
vad ca desi stau de vorba cu clientul mintea mea ruleaza temerile ei facind ca activitatea mea sa para pe plan secund.
pai daca stau acasa sigur o iau razna.
si culmea este ca sint docil si imi iau tratamentul de depresie dar o dau in anxietate sau o fi tulburare obsesiva
doctorul a zis ca nu innebunesc si sa imi abat gindurile, dar nu pot, si el nu poate crede...sau nu il intereseaza
am tot incercat sa fac exercitii de meditatie dar nu reusesc, mintea o ia razna si in corp am inceput sa am niste spasme de zic ca imi zboara capul sau mina.
imi este frica sa iau regulat xanax, am luat destul de rar, , , la nevoie, , pare sa fie un cliseu
in plus asta nu imi calmeaza temerile
ma intreb daca e posibil ca med. sugerat de clara sa imi alunge gindurile., desi, nu cred ca un medicament poate umbla acolo.
salutare tuturor, desi se pare ca acum cind incep si eu sa intru pe forum nu mai sint prea multi prezenti
o fi bine.o fi rau
tu ai un loc de munca regulat?poti sa iti vezi de treaba?
ca eu vad ca pe timp ce trece imi este tot mai greu sa imi vad de servici, si in felul in care decurg lucrurile ma indrept catre abandon...si nu imi permit, nu pot trai fara un venit, fie el si mizerabil de mic.
vad ca desi stau de vorba cu clientul mintea mea ruleaza temerile ei facind ca activitatea mea sa para pe plan secund.
pai daca stau acasa sigur o iau razna.
si culmea este ca sint docil si imi iau tratamentul de depresie dar o dau in anxietate sau o fi tulburare obsesiva
doctorul a zis ca nu innebunesc si sa imi abat gindurile, dar nu pot, si el nu poate crede...sau nu il intereseaza
am tot incercat sa fac exercitii de meditatie dar nu reusesc, mintea o ia razna si in corp am inceput sa am niste spasme de zic ca imi zboara capul sau mina.
imi este frica sa iau regulat xanax, am luat destul de rar, , , la nevoie, , pare sa fie un cliseu
in plus asta nu imi calmeaza temerile
ma intreb daca e posibil ca med. sugerat de clara sa imi alunge gindurile., desi, nu cred ca un medicament poate umbla acolo.
salutare tuturor, desi se pare ca acum cind incep si eu sa intru pe forum nu mai sint prea multi prezenti
o fi bine.o fi rau
Poate eu am avut si norocul sa nu lucrez cand au inceput problemele, dar la un moment dat oricum am avut de munca, am cu tata o firma de constructii si am avut de mers ca administrator prin tot felul de locuri. Atunci nu luam nici tratament si mi-a fost cam greu, dormeam prost si putin, eram panicat, etc :) De-aia inca sunt putin reticent la cum va fi cand voi lucra zilnic..Momentan nu avem activitate la firma, dar zilele urmatoare vom umbla sa vedem de un proiect. In schimb sunt "sofer", il duc pe tata cand are de mers prin alte localitati, el neavand permis si avand de multe ori de facut drumuri. Pentru mine e destul de ok, mai ales ca e si obositor si cateodata stresant, treziri dimineata si drumuri, stat de multe ori 3-4 ore sa il astept pe tata sa termine treaba si chestii de genul. Insa in mare imi e ok, mai ales ca acum imi si place ceea ce fac, am si noroc, recunosc, ca momentan ma cam intretine tata. Asta a fost de-altfel cred si un motiv pentru care am avut depresia de la inceput..Dar trebuie sa vad si partea pozitiva la chestia asta, am ocazia sa petrec mai mult timp cu el, ai mei fiind divortati. Desi initial era un motiv de stres cand mergeam cu el, fiindca nu eram tocmai intr-o perioada buna si nu aveam nici experienta ca sofer, acum e mult mai ok, desi sunt cam aiurit cateodata pe drum, mai ales cand dorm mai prost, in mare reusesc sa fiu relaxat si sa imi vad de treaba, chiar cand ma simt mai ciudat.
Si eu am avut probleme mari cu exercitiile de meditatie si respiratie. La inceput daca stateam 30 de secunde cu ochii inchisi in liniste imi venea sa ii deschis si sa o iau la fuga, sau stiu eu. Cand stateam intins in pat si mai simteam cum ma scufund in el, iar imi venea sa deschid ochii si sa renunt la exercitiu. Cateodata mai "trisam", mai faceam pauza etc, dar dupa o luna-doua exercitiile au inceput sa imi faca bine, le folosesc si acum ca o metoda de a ma relaxa si a ma detasa, desi acum de multe ori atipesc la ele. Ceea ce nu e rau, fiindca dupa ce atipesc un pic, ma trezesc mult mai fresh si mai optimist.
Pe mine Xanaxul m-a ajutat mult la inceput, dar dupa 2 luni deja parca simteam ca nu prea mai are efect. Insa cel putin cu somnul m-a ajutat enorm, inca din prima zi am redescoperit senzatia de a fi mort de somn, cum nu mai patisem de mult, iar asta m-a facut mult mai optimist. Era o realizare pentru mine sa nu mai stau 6-7 ore inainte sa adorm si sa nu fiu super panicat inainte de asta.
Eu iti tin pumnii, sper sa fie ok tot pentru tine, trebuie sa faci pasi mici si sa te bucuri pentru fiecare mica realizare, la fel cum trebuie sa incerci sa nu te lasi descurajat de chestiile negative. Nu e usor deloc, mai ales ca nu e o boala care se "vede", e o chestie pe care multi nu o inteleg.
Toate cele bune!
Si eu am avut probleme mari cu exercitiile de meditatie si respiratie. La inceput daca stateam 30 de secunde cu ochii inchisi in liniste imi venea sa ii deschis si sa o iau la fuga, sau stiu eu. Cand stateam intins in pat si mai simteam cum ma scufund in el, iar imi venea sa deschid ochii si sa renunt la exercitiu. Cateodata mai "trisam", mai faceam pauza etc, dar dupa o luna-doua exercitiile au inceput sa imi faca bine, le folosesc si acum ca o metoda de a ma relaxa si a ma detasa, desi acum de multe ori atipesc la ele. Ceea ce nu e rau, fiindca dupa ce atipesc un pic, ma trezesc mult mai fresh si mai optimist.
Pe mine Xanaxul m-a ajutat mult la inceput, dar dupa 2 luni deja parca simteam ca nu prea mai are efect. Insa cel putin cu somnul m-a ajutat enorm, inca din prima zi am redescoperit senzatia de a fi mort de somn, cum nu mai patisem de mult, iar asta m-a facut mult mai optimist. Era o realizare pentru mine sa nu mai stau 6-7 ore inainte sa adorm si sa nu fiu super panicat inainte de asta.
Eu iti tin pumnii, sper sa fie ok tot pentru tine, trebuie sa faci pasi mici si sa te bucuri pentru fiecare mica realizare, la fel cum trebuie sa incerci sa nu te lasi descurajat de chestiile negative. Nu e usor deloc, mai ales ca nu e o boala care se "vede", e o chestie pe care multi nu o inteleg.
Toate cele bune!
Buna, psihologul meu mi a interzis sa iau medicamente, este un lucru bun acesta?
Dacă el a hotărât acest lucru înseamnă că e posibil sa nu fie nevoie să iei medicamente sau trebuie sa întrerupi tratamentul. Da-ne mai multe detalii. Suferi de alte afecţiuni fizice?
In urma cu 7 ani am suferit un soc, cel mai bun prieten al meu a zis ca se simte rau si a mers pana la baie si acolo l am gasit mort :(.. timp de un an am trait o stare de frica intensa cum ca o sa mor si eu, precizez ca prietenul meu a facut infarct, asa ca frica mea era ca fac infarct, fara sa urmez un tratament sau consiliere, am iesit din starea aceea, habar nu am cum.. totul a fost bn pana in urma cu 5 luni cand veneam de la munca si am simtit o stare de ameteala si sufocare intensa, am sunat la smurd si am fost transportat la urgenta, am fost diagnosticat cu surmenaj, odihna doua trei zile su trebuia sa fiu ok, chestia ii ca de atunci acele stari le am si acum plus alte simptome...palpitati, valuri de caldura si transpiratie, senzatia de nod in gat si tot timpul, , inghit in gol ", durere in piept sau apasare, durere in mana stanga, cam tot ce se simte la un infarct.. au urmat o serie de analize, oftalmologie, orl, neurologie, cardiologie, pneumologie, endocrinologie, reumatologie...analize la sange, trei ecografi abdominale, noua ekg-uri, doua ecigarfii la inima, ekg holter, eeg, rmn...clinici private, specialisti cardiologi din ungaria si din viena...si cred ca am omis multe din analize...nimeni nu mi a gasit absolut nimic, nici macar un amarat de deficit de calciu sau stiu eu...asa ca am inceput cu psihoterapie sunt la sedinta nr 5, ce simt mai bine e faptul ca nu mai am atacuri de panica, dar starea aceasta de anxietate imi afecteaza viata foarte mult, nu mai ies cu prietenii, m am desp de prietena, nu mai muncesc, nh merg la cursuri...nimic. doar frica ca o sa pic in orice clipa si mor... destul de urat !!!
Asa am inceput si eu. Intotdeauna mi-a fost frica de boli, in special de cele care provoaca moarte rapid gen infarct. Intr-o perioada aceasta frica s-a accentuat. Am avut cateva momente in care m-am simtit mai rau, stare de moleseala, insomnii, etc si imediat m-am dus cu gandul la probleme legate de inima plus ca aveam si unele intepaturi in zona inimii care s-au dovedit a fi doar niste nevralgii intercostale.
Cum auzeam la televizor vreun caz in care cineva a murit de infarct( tin minte ca pe vremea aceea era foarte mediatizat cazul acelui sportiv care practica inot si suferise un infarct )imediat ma simteam din ce in ce mai rau, aveam atacuri de pandica, etc. Am ajuns la medic care m-a asigurat ca nu am nimic la inima si aceasta teama s-a diminuat. Nu a durat mult insa pana am capatat teama de alta boala, mai exact de cancer. Totul ma da peste cap acum, orice intepatura, orice discomfort, stare de moleseala, durere, etc.
Eu urmez tratament de 1 an cu antidepresiv si am urmat si vreo 10 sedinte de psihoterapie. Ma simt mult mai bine acum desi gandurile negative nu au disparut total. Totul depinde de mine, de actitatile pe care le desfasor, de cat de ocupat sunt sau mai bine spus de cat de ocupata imi este mintea. Atata timp cat am activitati de orice fel, totul este ok.
Incearca sa iesi cat mai mult pe afara, sa alergi, sa socializezi, sa iti ocupi timpul cu ceva placut si relaxant. Si eu aveam probleme cu iesitul pe afara, la facultate, etc. Mereu imi imaginam ca o sa mor la facultate sau pe afara si ca nu ma va ajuta nimeni, ca ar fi mai bine sa stau acasa, cu cei dragi.
Eu m-am convins singur ca nu am nimic fizic si prin faptul ca imi era rau non stop, zi de zi si chiar atunci, in perioada in care simtomele erau cele mai puternice, am plecat la munte un weekend. M-am sitit excelent in acel weekend, m-am plimbat, am schiat, m-am distrat cu cei dragi. Imediat ce am revenit in Bucuresti si mi-am dat seama ca o sa urmeze aceleasi activitati monotone care nu imi ofereau satisfactie, fericire... probelemele au reaparut.
Cum auzeam la televizor vreun caz in care cineva a murit de infarct( tin minte ca pe vremea aceea era foarte mediatizat cazul acelui sportiv care practica inot si suferise un infarct )imediat ma simteam din ce in ce mai rau, aveam atacuri de pandica, etc. Am ajuns la medic care m-a asigurat ca nu am nimic la inima si aceasta teama s-a diminuat. Nu a durat mult insa pana am capatat teama de alta boala, mai exact de cancer. Totul ma da peste cap acum, orice intepatura, orice discomfort, stare de moleseala, durere, etc.
Eu urmez tratament de 1 an cu antidepresiv si am urmat si vreo 10 sedinte de psihoterapie. Ma simt mult mai bine acum desi gandurile negative nu au disparut total. Totul depinde de mine, de actitatile pe care le desfasor, de cat de ocupat sunt sau mai bine spus de cat de ocupata imi este mintea. Atata timp cat am activitati de orice fel, totul este ok.
Incearca sa iesi cat mai mult pe afara, sa alergi, sa socializezi, sa iti ocupi timpul cu ceva placut si relaxant. Si eu aveam probleme cu iesitul pe afara, la facultate, etc. Mereu imi imaginam ca o sa mor la facultate sau pe afara si ca nu ma va ajuta nimeni, ca ar fi mai bine sa stau acasa, cu cei dragi.
Eu m-am convins singur ca nu am nimic fizic si prin faptul ca imi era rau non stop, zi de zi si chiar atunci, in perioada in care simtomele erau cele mai puternice, am plecat la munte un weekend. M-am sitit excelent in acel weekend, m-am plimbat, am schiat, m-am distrat cu cei dragi. Imediat ce am revenit in Bucuresti si mi-am dat seama ca o sa urmeze aceleasi activitati monotone care nu imi ofereau satisfactie, fericire... probelemele au reaparut.
Aseara am consumat alcool si acum ma simt extraordinar de rau.. cred ca la fel de rau ma simteam si mai demult dar acum parca pierd controlul.. am incercat si eu excursii, dar nu ma pot relaxa...tare nasoala starea aceasta...
Am si eu o intrebare, un ekg cat timo este valabil? Duoa cat timp trebuie sa fac altul ? Ms
Din pacate stiu senzatia, noi anxiosii nu prea ne impacam cu alcoolul..Eu inainte nu aveam treaba, puteam sa chefuiesc linisitt si a doua zi nu aveam treaba, dar acum sunt mult mai atent, fiindca am avut niste mahmureli in care am crezut ca sunt pe alta lume, combinate cu anxietate. Va trece incet, trebuie doar sa ai rabdare...Exercitiile ti le recomand sa le tot faci, sa le faci iar si iar si iar, pe parcurs o sa vezi ca o sa inceapa sa te ajute, desi la inceput nu simti asta. Cel putin la mine asa a fost!
Atatea simptome da si anxietatea asta... tare urat cu ea.. azi toata ziua m a durut mana stanga, pieptul si spatele, ba mai si tot inghit incontinu... tare nasol.. tot timpul astept sa se intample ceva.
Buna!
Alcoolul nu se recomanda daca faci tratament cu antidepresive.
Iar psihologul nu poate decide neinceperea tratamentului medicamentos, asta o face numai psihiatrul.
Daca a spus asta, deja si-a depasit competentele.
Xanaxul produce dependenta, cu cat continui sa il iei, cu atat creste dependenta si nevoia unei doze mai mari.
Se renunta treptat la el, cate o jumatate mai putin timp de 14 zile pana se reduce de tot.
Si efectul lui este pe moment, practic el trateaza simptomele, nu cauza.
Alcoolul nu se recomanda daca faci tratament cu antidepresive.
Iar psihologul nu poate decide neinceperea tratamentului medicamentos, asta o face numai psihiatrul.
Daca a spus asta, deja si-a depasit competentele.
Xanaxul produce dependenta, cu cat continui sa il iei, cu atat creste dependenta si nevoia unei doze mai mari.
Se renunta treptat la el, cate o jumatate mai putin timp de 14 zile pana se reduce de tot.
Si efectul lui este pe moment, practic el trateaza simptomele, nu cauza.
draga Stefan am vazut datele articolelor sunt de acum 4 ani.nu mai stiu daca mai esti pe acest forum dar, poate ca altcineva are o problema asemenatoare cu a ta. la fel ca si tine, pe la 29 de ani am inceput cu o stare generala de rau plus un lesin care m a speriat ingrozitor. si, la fal ca tine, nu stiam ce se intampla cu mine, ce am cand toate analizele erau bune. intr -un final un medic mi a recomandat lorazepam, sertralina si distonocalm la nevoie.pot sa iti spun acum, dupa atata timp ca medicamentele te ajuta dar tu singur trebuie sa ti gestionezi starile de rau.in urma acestor stari de rau cum le descrii tu eu am ramas o fricoasa si, desi stiu toata teoria, nu ies din casa de frica sa nu lesin din nou.in rest, viata isi urmeaza cursul, am un fiu de 20 de ani, lucrez dar de acasa si merg inainte. nu mi permit sa dau sfaturi ca nu sunt in masura dar, daca vrei sa tii minte: totul e in mintea si in sufletul tau.trebuie sa ti invingi tarele si sa ti iei zborul pentru ca nu ti se va intampla nimic. si sa nu uiti sa ti faci un control la glanda tiroida, analizele calciului ionic si seric si ale magneziului.miscare multa, regim de viata sanatos prin alimentatie sanatoasa si vei putea zbura chiar. la figurat vorbind! cu drag, o prietena.
Ai pus bine problema, cornelia, inainte trebuie facute niste analize pentru a elimina posibilele cauze de natura fizica, apoi lucrat la celalalt nivel, psihologic.
Si eu faceam des "caderi" de calciu, care aveau drept cauza probleme pe fond nervos. Am tinut-o asa, pana am acceptat faptul ca e de natura psihica problema mea.Dupa ce am initiat tratamentul pentru atacuri de panica, acestea au disparut total.
Dar sunt deci niste etape care trebuie urmate.
In schimb, eu nu am avut aceasta teama de a iesi din casa, aveam mult curaj, si mi-a folosit, atacurile de panica au disparut iar eu functionez ca si cand nu le-as fi avut niciodata.
Si eu faceam des "caderi" de calciu, care aveau drept cauza probleme pe fond nervos. Am tinut-o asa, pana am acceptat faptul ca e de natura psihica problema mea.Dupa ce am initiat tratamentul pentru atacuri de panica, acestea au disparut total.
Dar sunt deci niste etape care trebuie urmate.
In schimb, eu nu am avut aceasta teama de a iesi din casa, aveam mult curaj, si mi-a folosit, atacurile de panica au disparut iar eu functionez ca si cand nu le-as fi avut niciodata.
Buna, am intrebare, am auzit de sanatoriul de nevroze din predeal si m am gandit sa ma internez acolo, dar as dori sa stiu daca o internare in sanatoriu imi va creea probleme pe viitor, daca o sa fie repercusiuni ?
Va multumesc !
Va multumesc !
Buna,
Eu am fost internata acolo acum 15 ani.(timp de cateva saptamani)
Nu vad ce repercursiuni ar fi?!
Acum am familie, un job, un copil, totul normal.(mai putin anxietatea, dar asta e alta poveste).
Eu am fost internata acolo acum 15 ani.(timp de cateva saptamani)
Nu vad ce repercursiuni ar fi?!
Acum am familie, un job, un copil, totul normal.(mai putin anxietatea, dar asta e alta poveste).
Stefan si eu am trecut prin astea.Te sfatui sa incetezi cu medicamentele.Cu cit i-ai medicamentele cu atit vei juca in jocul acesta al fricii tale.Ian adati aminte de tine inainte de prima ta stare de anxietate.Asa-i ca niciodata nu ai fost asa molesit si niciodata nu ai avut starea de lesin cum zici tu????tu nu esti bolnav de nimic.Draga Stefane starile acestea sint de la pastile antidepresive..Te sfatui din propria experienta.Eu deasemenea gindeam ca mor si de la panica asta apareau bataile inimii accelerate, numita in medicina(tahicardie).Insa frica asta o sa-ti dispara treptat, nu deodata.Nu mai bea nimic pastile, sa be-i numai atunci cind simti nevoia, cind vezi ca iti accelereaza inima.Eu beiam jumate de pastila xanax, in momentul crizei de frica, si pe loc ma linisteam, apoi treptat ai sa treci la valeriana pina cind ai sa iesi din tot glodul acesta.Asa a durat 1 an sau 2 si apoi s-a terminat cosmarul.Tu pur si simplu ai o frica.timpul va lecui singur, nu trebuie sa bei antidepresante ca devii dependent, e ca si drogul.Eu atunci aveam 30 ani, si am reusit sa lupt singura cu gindul frici, acum am 33 si nu beu nici o pastila de linistire, dar si mai mult am si nascut anu trecut un baietel.Iti doresc la fel o insanatosire!!!!!!!!!!!
Buna tuturor! As avea si eu niste probleme dar cea mai recenta este depersonalizarea... De cateva luni ea tot vine/revine si uneori persista cu saptamanile fara sa scap de ea. Nu stiu cum sa procedez. Am cautat si eu informatii despre ea dar nu am gasit tratamente care sa para reale si de la care sa ma astept sa imi revin. Intr-un fel sau altul totul vine din psihic, nu? Deci eu ar trebui sa rezolv problema asta ( fara medicatii zic eu). Tind sa mentionez ca nu m-am mai dus la psihoterapie sau cabinet psihologic de cateva saptamani deoarece nu am mai simtit nevoia. Ma recuperez din depresie, prin care am trecut cativa ani.
Cum pot sa fac eu un topic? Tocmai am facut contul acesta si nu ma prea descurc (am gasit acest forum cu google- printre primele sugestii cand am cautat 'forum depersonalizare')
Cum pot sa fac eu un topic? Tocmai am facut contul acesta si nu ma prea descurc (am gasit acest forum cu google- printre primele sugestii cand am cautat 'forum depersonalizare')
Salutare tuturor,
si eu am picat iar in probleme de genul asta. Spun iar pt ca acum vreo 6 ani mergand la psiholog, urmand si ceva tratament medicamentos si pe fondul unor schimbari facute in viata mea am reusit sa ma simt mai bine, sa fac atacurile de panica uitate, sa fiu mai putin agorafobic samd.
Anul trecut, odata cu nasterea primului nostru copil, si pe fondul de stress la munca, discutii in relatia cu sotia, samd am inceput sa ma simt din ce in ce mai rau.
Am facut nenumarate analize, mai toate iesind bine si in limite normale, inclusiv tomograf si RMN. La un moment dat de timp am intrat chiar si pe firul bolii Lyme sau neuroborreliozei, sarcificand ceva timp si bani si pt acest subiect, care si acesta a infirmat prezenta bolii.
Cert e ca daca acum ceva ani starile mele erau clare, anxietate anticipatorie, atacuri de panica, frica de metrou, spatii inchise, largi samd starile de acum nici nu stiu cum sa le descriu. Unele din simptome seamana cu cele descrise mai sus si de PetrePetre.
Ca simptome fizice am ramas cu:
- dureri de cap, mai ales la tample, ca si cum as avea un cerc legat de cap
- presiune in cap, uneori de cand ma scol pana ma culc - f greu de suportat, e ceva difuz si de fond, uneori ma scoate din minti
- presiune, durere si furnicaturi in spatele ochilor
- cand ma aplec am senzatia ca toata presiunea imi apasa pe fata, tample, se accentueaza aceasta senzatie de presiune
- senzatia de greutate la inghitire sau cum ceva m-ar jena acolo oricum
- cu somnul, dorm cam 6 ore pe noapte, de obicei de la 1-2 pana la 7-8 dimineata, uneori adorm la tv si ma duc in pat dupa aceea
Ca simptome de ordin psihologic:
- lipsa de concentrare
- iritabilitate si nervozitate din cauza starii pe care o am
- simt nevoia sa fac mai mereu ceva, sa fiu implicat in ceva, astfel mai uit de senzatii si starea mea, altfel ma simt blocat
- lipsa de pofta de mancare, libidou scazut
- senzatia de derealizare, ca si cum as fi pe jumatate constient sau mai putin chiar si de jumatate
- am probleme de memorie, de concentrare, nu imi vine sa fac nimic din ce imi facea placere
- imi e teama ca mergand din rau in mai rau parca o sa innebunesc sau o sa imi pierd mintile pt ca sunt f deconectat de realitate si mai am si acele simptome fizice.
Mentionez ca nu am simptome clasice pt anxietate de exemplu transpiratii sau tahicardie si nici nu ma simt depresiv e f ciudata starea pe care o am mai ales ca pot compara cum ma simteam in trecut cand am avut atacuri de panica, anxietate, depresie, samd.
Daca acum 6 ani terapia cognitiv comportamentala mi-a fost de folos de data asta mergand iar la psiholog starea mea nu s-a imbunatatit mai deloc. Recunosc ca am un serviciu stressant si am ceva probleme si in relatie si un copil mic care plange, se mai scoala noaptea si de care trebuie sa am grija insa sunt si multi altii in aceeasi situatie si nu stiu sa se simta asa de mzierabil precum mine. Recent am inceput un tratament cu Zoloft (in trecut tot sertralina am luat) de vreo 2 saptamani dar nu pot sa spun ca simt mare lucru, mai degraba sunt nauc, capiu, o sa il mai continui daca pot sa vad daca vin si lucruri mai bune daca ma tin de el, idem nu tin minte acum ani de zile sa fi avut efecte secundare negative agresive de la el. Uneori, f rar mai iau si cate un Lexotan, asta e anxiolitic insa evit sa o fac pt ca ma tufleste imi da o senzatie de amorteala si somnolenta si cum sunt un om activ nu prea se impaca bine cu mine.
Incerc sa fac fata si la job si acasa insa imi e din ce in ce mai greu si nu stiu cat o sa mai fac fata in conditiile astea.
Daca cineva a mai trecut prin astea si poate sa imi dea un sfat il astept si sunt deschis la discutii, sunt uneori f deznadjduit, daca de un an ma simt mai rau apoi de vreo 4 luni am starile astea care nu par sa treaca cu nimic. In timpul asta incerc sa imi continui viata sa ma duc la job, sa mai ies cu prietenii dar o fac cu greutate pt ca toata atentia si energia mea se consuma pe a face fata acestor stari pe care le acuz, si fizice si psihice.
Am zis ca o sa incerc si acupunctura, o alta forma de terapie psihologica, tratamentul asta cu Zoloft sperand ca intr-un fel sau altul starea mi se va imbunatati. Sunt greu de suportat si de cei din jur care observa ca-s absent sau nu-s ok, mai ales sotia mea si in conditiile in care nu pot sa zic ca imi e de f mare spijin si avem si un copil mic, situatia mi se pare si mai grea.
Astept ceva opinii, pareri sau sfaturi iar in masura in care voi putea face si eu asta la randul meu pt cei care scriu am sa o fac. Probabil adevarul e ascuns in zicala precum ca Nu exista boli ci doar bolnavi, fiecare se face bine intr-un fel sau altul si ce e bine pt unul poate nu e musai bine si pt celalalt. Eu insa sper in continuare pt ca trebuie sa ma agat de speranta ca sa pot merge inainte in conditiile in care imi e atat de rau (mai ales mental).
si eu am picat iar in probleme de genul asta. Spun iar pt ca acum vreo 6 ani mergand la psiholog, urmand si ceva tratament medicamentos si pe fondul unor schimbari facute in viata mea am reusit sa ma simt mai bine, sa fac atacurile de panica uitate, sa fiu mai putin agorafobic samd.
Anul trecut, odata cu nasterea primului nostru copil, si pe fondul de stress la munca, discutii in relatia cu sotia, samd am inceput sa ma simt din ce in ce mai rau.
Am facut nenumarate analize, mai toate iesind bine si in limite normale, inclusiv tomograf si RMN. La un moment dat de timp am intrat chiar si pe firul bolii Lyme sau neuroborreliozei, sarcificand ceva timp si bani si pt acest subiect, care si acesta a infirmat prezenta bolii.
Cert e ca daca acum ceva ani starile mele erau clare, anxietate anticipatorie, atacuri de panica, frica de metrou, spatii inchise, largi samd starile de acum nici nu stiu cum sa le descriu. Unele din simptome seamana cu cele descrise mai sus si de PetrePetre.
Ca simptome fizice am ramas cu:
- dureri de cap, mai ales la tample, ca si cum as avea un cerc legat de cap
- presiune in cap, uneori de cand ma scol pana ma culc - f greu de suportat, e ceva difuz si de fond, uneori ma scoate din minti
- presiune, durere si furnicaturi in spatele ochilor
- cand ma aplec am senzatia ca toata presiunea imi apasa pe fata, tample, se accentueaza aceasta senzatie de presiune
- senzatia de greutate la inghitire sau cum ceva m-ar jena acolo oricum
- cu somnul, dorm cam 6 ore pe noapte, de obicei de la 1-2 pana la 7-8 dimineata, uneori adorm la tv si ma duc in pat dupa aceea
Ca simptome de ordin psihologic:
- lipsa de concentrare
- iritabilitate si nervozitate din cauza starii pe care o am
- simt nevoia sa fac mai mereu ceva, sa fiu implicat in ceva, astfel mai uit de senzatii si starea mea, altfel ma simt blocat
- lipsa de pofta de mancare, libidou scazut
- senzatia de derealizare, ca si cum as fi pe jumatate constient sau mai putin chiar si de jumatate
- am probleme de memorie, de concentrare, nu imi vine sa fac nimic din ce imi facea placere
- imi e teama ca mergand din rau in mai rau parca o sa innebunesc sau o sa imi pierd mintile pt ca sunt f deconectat de realitate si mai am si acele simptome fizice.
Mentionez ca nu am simptome clasice pt anxietate de exemplu transpiratii sau tahicardie si nici nu ma simt depresiv e f ciudata starea pe care o am mai ales ca pot compara cum ma simteam in trecut cand am avut atacuri de panica, anxietate, depresie, samd.
Daca acum 6 ani terapia cognitiv comportamentala mi-a fost de folos de data asta mergand iar la psiholog starea mea nu s-a imbunatatit mai deloc. Recunosc ca am un serviciu stressant si am ceva probleme si in relatie si un copil mic care plange, se mai scoala noaptea si de care trebuie sa am grija insa sunt si multi altii in aceeasi situatie si nu stiu sa se simta asa de mzierabil precum mine. Recent am inceput un tratament cu Zoloft (in trecut tot sertralina am luat) de vreo 2 saptamani dar nu pot sa spun ca simt mare lucru, mai degraba sunt nauc, capiu, o sa il mai continui daca pot sa vad daca vin si lucruri mai bune daca ma tin de el, idem nu tin minte acum ani de zile sa fi avut efecte secundare negative agresive de la el. Uneori, f rar mai iau si cate un Lexotan, asta e anxiolitic insa evit sa o fac pt ca ma tufleste imi da o senzatie de amorteala si somnolenta si cum sunt un om activ nu prea se impaca bine cu mine.
Incerc sa fac fata si la job si acasa insa imi e din ce in ce mai greu si nu stiu cat o sa mai fac fata in conditiile astea.
Daca cineva a mai trecut prin astea si poate sa imi dea un sfat il astept si sunt deschis la discutii, sunt uneori f deznadjduit, daca de un an ma simt mai rau apoi de vreo 4 luni am starile astea care nu par sa treaca cu nimic. In timpul asta incerc sa imi continui viata sa ma duc la job, sa mai ies cu prietenii dar o fac cu greutate pt ca toata atentia si energia mea se consuma pe a face fata acestor stari pe care le acuz, si fizice si psihice.
Am zis ca o sa incerc si acupunctura, o alta forma de terapie psihologica, tratamentul asta cu Zoloft sperand ca intr-un fel sau altul starea mi se va imbunatati. Sunt greu de suportat si de cei din jur care observa ca-s absent sau nu-s ok, mai ales sotia mea si in conditiile in care nu pot sa zic ca imi e de f mare spijin si avem si un copil mic, situatia mi se pare si mai grea.
Astept ceva opinii, pareri sau sfaturi iar in masura in care voi putea face si eu asta la randul meu pt cei care scriu am sa o fac. Probabil adevarul e ascuns in zicala precum ca Nu exista boli ci doar bolnavi, fiecare se face bine intr-un fel sau altul si ce e bine pt unul poate nu e musai bine si pt celalalt. Eu insa sper in continuare pt ca trebuie sa ma agat de speranta ca sa pot merge inainte in conditiile in care imi e atat de rau (mai ales mental).
Carina 18 iti las un mesaj pe privat cu mail ul meu, daca vrei sa vorbim un pic de spre starea aceasta! O zi buna :)
Salut tuturor
De cateva luni ma confrunt cu atacuri de panica. Am senzatia ca inima imi bate nebuneste, sunt incordat si mi-e teama ca o sa fac infart. Atacurile sunt de lunga durata. 2-3 ore, in special seara. Doctorul meu de familie m-a luat la misto, cica sa ma relaxez, sa ma duc la yoga etc., ca cica nu moare omul asa usor.
Pe langa toate astea, in noaptea asta a aparut ceva nou... nu pot sa adorm. mi-e frica, ca o sa mor in somn. Tot de cateva luni ma confrunt si cu respiratie neregulata. Sunt o persoana foarte calma in exterior, dar cu trairii f intense in interior.
Ce v-a facut pe voi sa scapati de atacul de panica? Se poate ajunge la nebunie sau la moarte? Multumesc
De cateva luni ma confrunt cu atacuri de panica. Am senzatia ca inima imi bate nebuneste, sunt incordat si mi-e teama ca o sa fac infart. Atacurile sunt de lunga durata. 2-3 ore, in special seara. Doctorul meu de familie m-a luat la misto, cica sa ma relaxez, sa ma duc la yoga etc., ca cica nu moare omul asa usor.
Pe langa toate astea, in noaptea asta a aparut ceva nou... nu pot sa adorm. mi-e frica, ca o sa mor in somn. Tot de cateva luni ma confrunt si cu respiratie neregulata. Sunt o persoana foarte calma in exterior, dar cu trairii f intense in interior.
Ce v-a facut pe voi sa scapati de atacul de panica? Se poate ajunge la nebunie sau la moarte? Multumesc
Alege-ți medicul și fă o programare!Peste 13000 de cabinete medicale își prezintă serviciile pe ROmedic.
Alte subiecte care v-ar putea interesa:
- 92zoloft pentru atacurile de panica si agorafobie
- 1atacuri de panica
- 4anxietate.. de unde pot sa cumpar Sedatif PC?
- 22schizofren, singuratic, chinuit
- 3Cred ca sufar anxietate
- 12650Pentru cei cu anxietate si atacuri de panica FOARTE IMPORTANT
- 10sa-mi spuna cineva.. unde sa ma duc?
- 12Anxietate?
- 10Anxietate - povestea mea
- 8Medicament impotriva stresului si anxietatii
- 3Atac de panica sau Anxietatea
- 4Anxietate, tulburari de concentrare
- 7Efecte adverse paroxetina?
- 15Imi e fric sa nu fiu schizofrenic
- 8Copil de 14 ani - probleme in special dimineata
- 6durere musculara sau de oase..
- 0Stare ciudata de ameteala.
- 3Atacuri de panica, anxietate, depresie
- 6Despre anxietate
- 42Va rog ajutor! Simt incontinuu o frica intensa in tot corpul si senzatia ca se va intampla ceva rau
Mai multe informații despre: Anxietatea Atacurile de panica Tulburarea de depersonalizare
Din Biblioteca medicală vă mai recomandăm:
Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și: