Anxietate cu atacuri de panica si depersonalizare.
@ Verbina si Costy
Fiecare organism reactioneaza diferit la fiecare medicament.
Eu am intalnit cativa barbati trecuti de 50 de ani la doctorita mea la rand, care erau entuziasmati de Cipralex.
La Spitomin poti reactiona si din primele zile, cum a reactionat o prietena a mea.
Depinde de la om la om.
Fiecare organism reactioneaza diferit la fiecare medicament.
Eu am intalnit cativa barbati trecuti de 50 de ani la doctorita mea la rand, care erau entuziasmati de Cipralex.
La Spitomin poti reactiona si din primele zile, cum a reactionat o prietena a mea.
Depinde de la om la om.
La Mulţi Ani cu SĂNĂTATE tuturor! Şi petrecere frumoasă şi cadouri deosebite :) celor care poartă numele de Ion şi Ioana!
Costy, îmi pare bine să citesc că s-au rezolvat o parte din problemele tale.
Clara, prietena ta este norocoasă de vreme ce a reacţionat imediat şi pozitiv la Spitomin. Şi ea are tot TAB ?
Costy, îmi pare bine să citesc că s-au rezolvat o parte din problemele tale.
Clara, prietena ta este norocoasă de vreme ce a reacţionat imediat şi pozitiv la Spitomin. Şi ea are tot TAB ?
Buna Andrei
Se pare ca esti bine
Ma bucur
Am avut si eu citeva zile mai in regula dar au trecut
Acum alternez din nou zilele in care resimt depresia cu cele in care primeaza anxietatea
Insa problema mare o reprezinta persistenta gindurilor, fricii ca innebunesc.
Am o frica permanenta ca o sa innebunesc, ma obsedeaza gindurile astea si nu pot sub nici o forma sa mi le scot din cap.
Cred ca nu se innebuneste dar gindurile astea absesive ma termina.
Mai are cineva asemenea frica permanenta?
Se pare ca esti bine
Ma bucur
Am avut si eu citeva zile mai in regula dar au trecut
Acum alternez din nou zilele in care resimt depresia cu cele in care primeaza anxietatea
Insa problema mare o reprezinta persistenta gindurilor, fricii ca innebunesc.
Am o frica permanenta ca o sa innebunesc, ma obsedeaza gindurile astea si nu pot sub nici o forma sa mi le scot din cap.
Cred ca nu se innebuneste dar gindurile astea absesive ma termina.
Mai are cineva asemenea frica permanenta?
@ mache30
Obsesiile se trateaza cu antidepresive SSRI. Dr. T recomanda cand scria pe Forum, Paroxetina.
Obsesiile se trateaza cu antidepresive SSRI. Dr. T recomanda cand scria pe Forum, Paroxetina.
Stefane, iti spun eu care sufar de 20 de ani de depresie recurenta ca homeopaticele sunt "frectie la picior de lemn", adica absolut fara niciun efect. Am incercat aproape orice, si NIMIC. Acum de 10 ani iau continuu Stimuloton (antidepresiv) si ma silesc sa iau foarte rar Frontin, doar la nevoie (anxiolitic). Asta este, am facut eforturi supraomenesti sa inving boala asta teribila, dar m-am resemnat si acum incerc doar sa-mi imbunatatesc calitatea vietii, lucru perfect posibil. Din pricina asta, nu pot munci deloc, lucreaza doar sotia. Tot ce mi-as dori (inafara de o vindecare miraculoasa), este sa stiu de unde provine aceasta boala. Am o idee dar nu stiu ce sa zic, tocmai de aceea am si scris putin mai inainte pe forumul asta un mesaj legat de asta.. Acum astept si eu parerile celor mai avizati.
buna ziua.. de vreo 6 ani ma confrunt cu atacuri de panica dar le pot stapani in mare parte a timpului, deci nu pot spune ca am scapat de ele complet. de cateva zile ma confrunt cu stari de depersonalizare, si ma deranjeaza mai tare decat anxietatea, cand ies din apartament incep sa am senzatia ca nu sunt in corp si imi amortesc totusi piciorele, sunt niste stari foarte aiurea, ma simt foarte absenta cand sunt pe strada...nu stiu cum s atrec peste ele intradevar am fost foarte stresata in ultima vreme si au fost zile in care nu prea am mancat. este posibil s afie aceasta cauza sau mai degraba stresul? nu am mai avut astfel de stari de foarte mult timp si cand erau ma tineau putin timp.mi se par mult mai aiurea decat anxietatea nu mai stiu ce sa zic mi-e frica ca o sa o iau razna detot daca nu imi trec starile acestea nu stiu ce va fi cu mine
trebuie sa remarc ca nu ma sustine nimeni, ..nici nu am spus inca despre acetse stari dar stiu ca nimeni nu-mi va da importanta, si in perioada aceasta sunt foarte stresata. sunt in conflict cu cei apropiati si nimeni nu ma intelege si intr-o situatie financiara ingrozitoare
Noi te intelegem..majoritatea dintre noi au tecut sau trec prin stari de derealizare, in forme mai putin sau mai mult acceptabile..pe mune medicamentele combinate cu psihoterapia si intelegerea (aproximativa) a celor din jur m-au ajutat foarte mult...
pai si pe mine m-au ajutat, dar tot tp cand au aparut probleme si dificultati viata anxietatea si atacurile de panica au reaparut si cu ele cresterea dozelor dar totusi nu am avut asa stari de, depersonalizare.
Buna andreiii, ce mai faci???cum mai esti?mai iei tratament?cum te mai simti?:
Ciaoo. Sunt bine in mare, putin ezitant inca, dar mult mai rabdator. Momentan nu iau, doar sanval cateodata cand trebuie sa ma trezesc dimineata sa merg cu masina, dar maxim jumatate de pastila. Tu cum esti?
va salut ma numesc Florin si am 20 de ani si de 5 ani ma confrunt cu niste stari foarte urate am atacuri de panica ma simt foarte stresat adorm greu ma simt obosit am acea senzatie de depersonalizare ca tot ce ma inconjoara nu este real parca nu as mai fi eu si am fost la un psihiatru si m-a diagnosticat cu depresie si anxietate si de 3 saptamani iau Cipralex atacurile de panica sa-u mai diminuat dar ma deranjeaza acea senzatie de ireal de depersonalizare si va rog sa imi spuneti daca a mai luat cineva cipralex si cum va simtiti
O sa scapi, sau cel putin o sa incepi sa o accepti cand e, fara sa faci o tragedie din ea...Daca simti ca ai nevoie, iti recomand si un psiholog bun, medicamentele te ajuta, dar nu rezolva cauza, doar te ajuta sa accepti simptomele...De intamplat nu o sa se intample nimic, stii si tu ca toate sunt in capul tau, dar vazand peisajul "diferit", vin ganduri gramada. Incearca sa fii radator cu tine insuti si sa iti demonstrezi ca nu se va intampla nimic rau si sunt doar niste "stari deranjante" care pot fi ignorare cu putin (mai mult) antrenament! Multa sanatate!
mersi pentru sfat o sa incerc de acum incolo sa fiu mai stapan pe mine si sa incerc sa ignor sintomele astea si sa sper ca deacum in colo va fi bine. multa multa sanatate
Exercitiile de respiratie sunt de-asemenea ok sa te mai ajute sa te relaxezi sau doar sa constati senzatiile. Eventual cauta pe google, poate iti vor prinde bine :)
Va salut pe toti!
Cum va mai simtiti ? Ati trecut cu bine peste iarna, peste vremea urata care te tine mai mult in casa ? Mie mi-a fost foarte bine si avand un an de cand urmez tratament cu antidepresiv am zis ca poate ar fi cazul sa renunt si asta am si facut. Nu a fost tocmai cea mai buna idee. Am inceput sa am tulburari de vedere in sensul ca parca nu mai vad bine, cand merg pe strada sunt foarte confuz, ma uit in stanga si in dreapta tot timpul, parca nu as cunoaste locul acela, greata, ameteala... si nu in ultimul rand, ce ma deranja cel mai tare ( frica de moarte, mai exact de cancer ) a reaparut destul de intens...
@mache30 Avem in comun aceasta frica chiar daca este diferita. Asta ma deranjeaza cel mai tare, ma gandesc mereu la cancer, ca poate doamne fereste o sa am sau poate chiar ca am si nu a fost descoperit, ca voi muri de tanar, numai ganduri negative. Uneori ma simt de parca, chiar am aflat ca am si imi vine sa plang, simt ca nu mai rezist.
Cred ca ar trebui sa reincep tratamentul cu SSRI (Fevarin)...
Multa sanatate va doresc!
Cum va mai simtiti ? Ati trecut cu bine peste iarna, peste vremea urata care te tine mai mult in casa ? Mie mi-a fost foarte bine si avand un an de cand urmez tratament cu antidepresiv am zis ca poate ar fi cazul sa renunt si asta am si facut. Nu a fost tocmai cea mai buna idee. Am inceput sa am tulburari de vedere in sensul ca parca nu mai vad bine, cand merg pe strada sunt foarte confuz, ma uit in stanga si in dreapta tot timpul, parca nu as cunoaste locul acela, greata, ameteala... si nu in ultimul rand, ce ma deranja cel mai tare ( frica de moarte, mai exact de cancer ) a reaparut destul de intens...
@mache30 Avem in comun aceasta frica chiar daca este diferita. Asta ma deranjeaza cel mai tare, ma gandesc mereu la cancer, ca poate doamne fereste o sa am sau poate chiar ca am si nu a fost descoperit, ca voi muri de tanar, numai ganduri negative. Uneori ma simt de parca, chiar am aflat ca am si imi vine sa plang, simt ca nu mai rezist.
Cred ca ar trebui sa reincep tratamentul cu SSRI (Fevarin)...
Multa sanatate va doresc!
va salut
doomy
genul asta de frica ma ingenuncheaza si pe mine de o perioada
facind efortul de a ma implica intro activitate zilnica mai reusesc sa trec peste greata, ameteala, nauceala si toate celelalte simptome, dar gindul ca innebunesc razbate prin toata implicarea mea.
am fost si la psihiatru si zicea ca imi da scris ca nu innebunesc, dar totusi nu pot sa imi scot din minte aceasta obsesie.
am momente cind imi e frica sa inchid ochii, atunci parca toate gindurile o iau razna, parca nu le pot stapini, ametesc, ma sperii.
de multe ori simt ca nimic nu mai are rost in viata, zilele imi par foarte lungi, ma misc agale in rutina fara rost, din inertie.
iar daca atunci ma mai apuca si o criza existentiala suprapusa peste frica ca o iau razna..
nu vreau sa te sperii dar trebuie sa scapi de gindurile ca ai cancer.du-te la psiholog, insoarate, fa ceva sa alungi gindurile astea.
spun asta pentru ca in urma cu 2 sau 3 ani si eu ma gindeam mereu ca am o boala grava, incurabila
acum nu mai imi pasa ca as avea o astfel de boala, dar gindind mereu acolo am ajuns sa ramin cu gindurile, fel si fel de ginduri...si cred ca de aici si frica ca imi pierd controlul.mai intii asupra gindurilor si apoi asupra corpului.
iar frica asta a ajuns sa ruleze in fundal, chiar daca fac treaba.
frica s-a adaptat
si aici eu sint de vina ca nu reusesc sa imi schimb modul de gindire.
dar tu vei reusi.
vei gindi pozitiv.
totul va fi bine.
esti cit se poate de sanatos.
doomy
genul asta de frica ma ingenuncheaza si pe mine de o perioada
facind efortul de a ma implica intro activitate zilnica mai reusesc sa trec peste greata, ameteala, nauceala si toate celelalte simptome, dar gindul ca innebunesc razbate prin toata implicarea mea.
am fost si la psihiatru si zicea ca imi da scris ca nu innebunesc, dar totusi nu pot sa imi scot din minte aceasta obsesie.
am momente cind imi e frica sa inchid ochii, atunci parca toate gindurile o iau razna, parca nu le pot stapini, ametesc, ma sperii.
de multe ori simt ca nimic nu mai are rost in viata, zilele imi par foarte lungi, ma misc agale in rutina fara rost, din inertie.
iar daca atunci ma mai apuca si o criza existentiala suprapusa peste frica ca o iau razna..
nu vreau sa te sperii dar trebuie sa scapi de gindurile ca ai cancer.du-te la psiholog, insoarate, fa ceva sa alungi gindurile astea.
spun asta pentru ca in urma cu 2 sau 3 ani si eu ma gindeam mereu ca am o boala grava, incurabila
acum nu mai imi pasa ca as avea o astfel de boala, dar gindind mereu acolo am ajuns sa ramin cu gindurile, fel si fel de ginduri...si cred ca de aici si frica ca imi pierd controlul.mai intii asupra gindurilor si apoi asupra corpului.
iar frica asta a ajuns sa ruleze in fundal, chiar daca fac treaba.
frica s-a adaptat
si aici eu sint de vina ca nu reusesc sa imi schimb modul de gindire.
dar tu vei reusi.
vei gindi pozitiv.
totul va fi bine.
esti cit se poate de sanatos.
@ mache30 si @ doomy852
Nu, nu suntem foarte sanatosi daca avem aceste obsesii.
Trec cu tratament.
In secolul 21 e normal sa acceptam tratament si sa nu mai traim sub imperiul lor.
Nu, nu suntem foarte sanatosi daca avem aceste obsesii.
Trec cu tratament.
In secolul 21 e normal sa acceptam tratament si sa nu mai traim sub imperiul lor.
Salutare,
Eu am inceput sa iau iarasi pastilele de aseara. Nu stiu, se simte si efectul placebo sau poate isi fac efectul chiar asa repede pentru ca astazi m-am simtit perfect fizic. Nu m-am mai simtit confuz, nu am mai avut ameteli, stari de greata, totul a decurs perfect. Doar gandurile au ramas si incep sa ma simt ca inainte sa urmez tratament, pe vremea aia fiind speriat foarte tare ca fac infarct.
E groaznic sa te gandesti acolo majoritatea timpului, sa iti faci griji, sa iti faci scenarii despre cat ai mai trai daca ai fi diagnosticat cu asa ceva, cate sanse ai avea, etc.
Pe langa cancer, care este cea mai mare teama a mea, ma sperie si orice boala care poate provoca moartea. Creierul meu percepe lucrurile foarte ciudat. Daca ma doare capul si vad si o stire ca aceea despre sportiva care a murit de meningita la cateva ore de cand a fost la spital, gata..inccep sa ma gandesc ca poate am si eu asta, ca d-aia ma doare capul, etc.
Pe langa asta este ciudat si faptul ca aceeasi teama de boli se transmite si fata de persoanele dragi mie (familie, iubita). Eu locuiesc cu iubita mea in Bucuresti si in ultima vreme nu s-a simtit foarte bine (o raceala mai puternica, dureri de stomac). Imediat am dat fuga cu ea la urgenta si pana sa iasa imi tot faceam scenarii. Nu m-am putut gandi deloc la faptul ca e o simpla raceala, o gastrita, nimic grav. Deja aveam scenarii urate..
Ii multumesc lui Dumnezeu ca am reusit sa inlatur simptomele fizice. Atunci cand eram o leguma, cand slabisem 8 kg era groaznic. Pe langa faptul ca ma gandeam la diverse boli, mai aveam si simptomele care ma faceau sa cred tot mai mult ca poate chiar am ceva grav.
Am fost la psiholog, care era si psihiatru in acelasi timp. Am urmat vreo 8 sedinte de psihoterapie dupa care a venit vacanta de vara si am renuntat.
Acum parca starile au revenit, poate si de unde am aflat ca bunica unui bun prieten a murit de cancer si tot aud si citesc pe internet atatea cazuri... De mic am avut frica de spitale, boli, moarte.
@clara_p : Bine spus obsesii. Ma simt obsedat de aceasta frica de moarte si cateodata ma gandesc ca am doar 21 de ani si am toata viata inainte...
Eu am inceput sa iau iarasi pastilele de aseara. Nu stiu, se simte si efectul placebo sau poate isi fac efectul chiar asa repede pentru ca astazi m-am simtit perfect fizic. Nu m-am mai simtit confuz, nu am mai avut ameteli, stari de greata, totul a decurs perfect. Doar gandurile au ramas si incep sa ma simt ca inainte sa urmez tratament, pe vremea aia fiind speriat foarte tare ca fac infarct.
E groaznic sa te gandesti acolo majoritatea timpului, sa iti faci griji, sa iti faci scenarii despre cat ai mai trai daca ai fi diagnosticat cu asa ceva, cate sanse ai avea, etc.
Pe langa cancer, care este cea mai mare teama a mea, ma sperie si orice boala care poate provoca moartea. Creierul meu percepe lucrurile foarte ciudat. Daca ma doare capul si vad si o stire ca aceea despre sportiva care a murit de meningita la cateva ore de cand a fost la spital, gata..inccep sa ma gandesc ca poate am si eu asta, ca d-aia ma doare capul, etc.
Pe langa asta este ciudat si faptul ca aceeasi teama de boli se transmite si fata de persoanele dragi mie (familie, iubita). Eu locuiesc cu iubita mea in Bucuresti si in ultima vreme nu s-a simtit foarte bine (o raceala mai puternica, dureri de stomac). Imediat am dat fuga cu ea la urgenta si pana sa iasa imi tot faceam scenarii. Nu m-am putut gandi deloc la faptul ca e o simpla raceala, o gastrita, nimic grav. Deja aveam scenarii urate..
Ii multumesc lui Dumnezeu ca am reusit sa inlatur simptomele fizice. Atunci cand eram o leguma, cand slabisem 8 kg era groaznic. Pe langa faptul ca ma gandeam la diverse boli, mai aveam si simptomele care ma faceau sa cred tot mai mult ca poate chiar am ceva grav.
Am fost la psiholog, care era si psihiatru in acelasi timp. Am urmat vreo 8 sedinte de psihoterapie dupa care a venit vacanta de vara si am renuntat.
Acum parca starile au revenit, poate si de unde am aflat ca bunica unui bun prieten a murit de cancer si tot aud si citesc pe internet atatea cazuri... De mic am avut frica de spitale, boli, moarte.
@clara_p : Bine spus obsesii. Ma simt obsedat de aceasta frica de moarte si cateodata ma gandesc ca am doar 21 de ani si am toata viata inainte...
@ doomy852
Enumera cu liniute de ce te sperie moartea.
Enumera cu liniute de ce te sperie moartea.
Va salut cum va mai simtiti? eu acum am 4 saptamani de cand urmez tratamentul cu Cipralex 10mg. una dimineata, atacurile de panica sa-u redus foarte mult dar inca mai persista acea confuzie, depersonalizare mai ales cand plec in oras dar acum inainte de a pleca iau un Anxiar si ma simt mai lucid si mai sigur pe mine. luni am fost la psihiatru si mi-a dat tratament inca pe 4 saptamani dar acum mi-a dat si Alprazolam dar il iau doar daca sunt agitat si nu pot sa dorm.va doresc multa sanatate
Florine sa nu te bazezi doar pe medicamente! :) Ne bucuram sa auzim ca esti mai ok! Tine-o tot asa!
Asta asa este nu trebuie sa ne bazam doar pe medicamente, trebuie sa facem activitati care nu sunt stresante eu lucrez ca apicultor intr-o afacere de familie si ma relaxeaza mult aceasta activitate lucrez in aer liber nu intru-n mediu stresant ma face sa uit de probleme de griji am inceput sa fac drumetii cu bicicleta evit sa stau mult timp in casa sau la calculator si nici cafeaua numai beau.nu trebuie sa fim dependenti de medicamente trebuie sa eliminam activitatile care provoaca stres si depresie
@clara_p
Ma sperie moartea deoarece:
- mi-e greu sa ma despart de persoanele dragi
-sunt prea tanar, simt ca nu mi-am dus la capat tot ce aveam de facut in viata
-nu stiu cum va fi viata de dupa moarte
In principal ma sperie DESPARTIREA DE CEI DRAGI!
Ma sperie moartea deoarece:
- mi-e greu sa ma despart de persoanele dragi
-sunt prea tanar, simt ca nu mi-am dus la capat tot ce aveam de facut in viata
-nu stiu cum va fi viata de dupa moarte
In principal ma sperie DESPARTIREA DE CEI DRAGI!
@ florin104
Confuzia cu care te confrunti tu provine dintr-o aglomerare de ganduri, idei sau dintr-o lipsa ?
Confuzia cu care te confrunti tu provine dintr-o aglomerare de ganduri, idei sau dintr-o lipsa ?
@ doomy852
Cat timp iti petreci cu cei dragi zilnic ?
Cat timp iti petreci cu cei dragi zilnic ?
@clara_p Eu ma confrunt acum cu senzatia aia de depersonalizare, am citit sintomele si ma potrivesc, mi se intampla uneori sa am senzatia ca sunt intru-n vis, ca nu-i real, de cand iau tratamentul atacuri de panica nu pre-a am mai avut dar senzatia asta de depersonalizare inca persista psihiatrul a spus sa iau tratamentul cu Cipralex in continuare. clara_p tu cum te simti mai ai probleme cu anxietatea ?
@ florin104
Eu nu iau pentru anxietate decat anxiar la nevoie, o data sau maxim de doua ori pe luna.
Nu iau antidepresive combinate cu anxiolitice ca cipralex.
Nu mai am nevoie.
Hai sa iti fac un test sa vad daca te poti concentra.
Am pus acum la Avatar o fotografie cu un leu inchis intr-o cusca, intr-o gradina zoologica. Ok ?
Fotografia o sa apara la Avatar peste cateva zile, cand o sa o incarce adminul de la forumul medical. Nu acum.
Iti zic eu despre ce e vorba. Daca vrei imi dai un mail pe privat sa ti-o trimit.
In poza apare mana unui barbat care ii ofera leului sa manance din inghetata lui, printre gratii.
Concentreaza-te bine pe ce ti-am povestit. Daca vrei, fa si desenul.
Spune-mi te rog:
a. lucrurile anormale care se petrec in poza
b. lucrurile normale care se petrec in poza
* realitatea care a fost atunci
* vreau sa vad daca te poti concentra sa le depistezi pe toate; ei zic ca in afectiunile psihice inteligenta nu e afectata; doar memoria.
Eu nu iau pentru anxietate decat anxiar la nevoie, o data sau maxim de doua ori pe luna.
Nu iau antidepresive combinate cu anxiolitice ca cipralex.
Nu mai am nevoie.
Hai sa iti fac un test sa vad daca te poti concentra.
Am pus acum la Avatar o fotografie cu un leu inchis intr-o cusca, intr-o gradina zoologica. Ok ?
Fotografia o sa apara la Avatar peste cateva zile, cand o sa o incarce adminul de la forumul medical. Nu acum.
Iti zic eu despre ce e vorba. Daca vrei imi dai un mail pe privat sa ti-o trimit.
In poza apare mana unui barbat care ii ofera leului sa manance din inghetata lui, printre gratii.
Concentreaza-te bine pe ce ti-am povestit. Daca vrei, fa si desenul.
Spune-mi te rog:
a. lucrurile anormale care se petrec in poza
b. lucrurile normale care se petrec in poza
* realitatea care a fost atunci
* vreau sa vad daca te poti concentra sa le depistezi pe toate; ei zic ca in afectiunile psihice inteligenta nu e afectata; doar memoria.
Întrebari ajutătoare:
Vouă la toţi vă este frică, că dacă muriţi, vă despărţiţi de familie ?
De fapt în asta constă la voi frica de moarte ?
Vouă la toţi vă este frică, că dacă muriţi, vă despărţiţi de familie ?
De fapt în asta constă la voi frica de moarte ?
Alege-ți medicul și fă o programare!Peste 13000 de cabinete medicale își prezintă serviciile pe ROmedic.
Alte subiecte care v-ar putea interesa:
- 4pui de depresie, stari de tristete...
- 6depresie? rog sfatul unui psihiatru.
- 10problema neurologica sau problema psihica?
- 6sufar de vreo sase luni de anxietate
- 5Solutii pentru depresie, anxietate...Cum este medicamentul Fobiless?
- 1Tulburare anxioasa sau..?
- 1cat de mica e diferenta de la tulburare anxioasa la depresie?
- 16Anxietate cu derealizare si depersonalizare
- 21Derealizarea si Depersonalizarea
- 24Ameteala, presiune in partea de sus a capului, oboseala, anxietate
- 23Seroxat
- 1Durere mana stanga.
- 10Anxietate sau probleme cardiologice?
- 2Hipertensiune, anxietate, sau ce se intampla ?
- 2Atacuri de panică- totul e cu susul în jos
- 13Anxietate fara raspuns la tratament
- 5Vitamina D, responsabila de atacurile de panica?
- 1Anxietate și atacuri de panică
- 8Nu mai pot. Am inceput cu palpitații și îmi tremura tot corpul, stare de neliniște și panică.
Mai multe informații despre: Anxietatea Atacurile de panica Tulburarea de depersonalizare
Din Biblioteca medicală vă mai recomandăm:
Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și: