Anxietate cu atacuri de panica si depersonalizare.

Stefane, esti ca intr-un cerc vicios. Totusi frica de moarte pe care tu o simti trebuie sa aiba o explicatie. Lipsa serotoninei din creier/ o anume carenta...in orice caz creeaza un gol in creier, in sufletul tau. Mi s-a intamplat si mie - trebuie sa iei medicamentele prescrise de medicul speciaist neaparat.

Te contrazic Ioana Dana, imi pare rau. Impreuna cu tratamentul adecvat, apropie-te de Dumnezeu prin rugaciui personale, exact ce simti tu sau ce ai nevoie, aceeea ii spui lui Dumnezeu. Iar El te asculta si vei primi rezolvare la rugaciuni treptat.
Dar e important sa fii linistit si increzator in Facatorul tau, pt ca Lui nimic nu-i scapa de sub control. Suntem alaturi de tine.

Stefanut,

Daca nu mai apar senzatiile de frica, poti diminua din medicamente.

In momentul aparitiei fricii analizeaza cauza si inlatur-o cum te-am invatat.

Mai vorbim. Stii tu cum.

Cu pace,

Ioana Dana

Nu stiu ce sa mai fac.Parca ma simt mai rau ca inainte.Si cu psihoterapia, si medicamentele, niciun semn bun?Ce sa intampla cu mine?Ma face sa cred ca voi muri.
Cand ma uit la un anumit loc, sau la pamant am sezatia ca se misca, simt o presiune in cap.nu ma simt deloc in apele mele.Am starea aia de parca " as fi beat " accentuata.ma simt de parca mi-ar veni sfarsitul, Doamne Fereste.
Ce sa mai fac sa imi treaca?

Cand mi-e rau, adica ameteli, o stare de voma, o stare de moleseala de lesin...o stare proasta generala asa, primu lucru la care ma gandes e " Daca mor din starea asta de rau ". si asa imi dispare tot cheful...si cand ma gandesc la asta, simt o incordare prin tot corpul.cred ca e alerta si mi se incordeaza msuchii...nu stiu ce sa mai fac...

Acum am ameteli foarte mari, mai mari de decat obicei...SImt o presiune in cap, parca obiectele se misca, mi-e tare frica...de ce le pot avea asa tari???,

Dragul meu, cu boala in general nu e de jucat. Iar afectiunile pe fond psihic sunt cu atat mai greu de acceptat. Ultimul lucru si cel mai oribil care poate sa i se intample cuiva.

Fa tot ce-ti sta in putere, dar totul ! sa iesi de unde te afli. Din temnita minciunii, atat de bine aranjata in mintea ta, incat sa crezi chiar tu... ce? Ceva ce nu exista.

Moartea? Nu primi ganduri de genul acesta. Opusul mortiii este viata, Dumnezeu. Chiar daca nu primesti un raspuns imediat, nu inceta sa speri/ sa crezi. Si in acelasi timp actioneaza. Fa ordine in viata ta, in programul tau, in gandirea ta. Deciziile mici aduc dupa ele schimbari mari.

Invata sa repari in dreptul tau. Fa-o cu toata inima si cu priceperea de care esti in stare. Fiecare incercare e data proportional cu talentul si puterea fiecaruia de a i se opune...

Dumnezeu nu da omului mai mult decat poate duce/ nu nenoroceste pe om prin pedeapsa pe care i-o da, ci, prin asta, il avertizeaza ca trebuie sa schimbe ceva. Propuneti obiective mici pt inceput, realizabile, si infaptuieste-le. Mergi din aproape in aproape ( step by step) - cat te tin posibilitatile - si nu mai lua in seama fiecare amanunt legat de oribila boala. De fapt e o minciuna !!! Ea nu exista, doar tu existi ! Si esti o fiinta minunata, creata de un Dumnezeu si mai minunat. Si El traieste si te iubeste acum, in viitor si in veci. Spune- ti asta. Realizeaza. Dimineata sau cand te simti linistit, spune-I lui Dumnezeu exact ce ai nevoie. Dintr-o pozitie demna si sincera, barbateste.

Daca vei reusi sa atingi inima Lui, vei deveni un om fericit.
Trebuie sa stii ca Lui Dumnezeu nu-l plac fricosii, cei nehotarati sau oamenii fara cuvant. Trebuie mai intai de toate sa fim oameni. El sa ne invredniceasca.

Stefan

Da, si eu am remarcat senzatia de frica daca se misca ceva pe langa mine.

Hm.

De ce oare ?

Ioana Dana

Cand am venit de la scoala, am mers cu masina cam 30 de minue(Maxi-Taxi), nu am avut aproape nimic(in afara de starea de ieral), decat ca imi venea sa ragai si nu puteam, cand m-am dat jos, m-am eliberat si de asta.Am stat pe la mamaia cam 1 ora, si pana sa plec mi-am luat tesiunea, ma zvapaiasem putin, si cand aveam 161 cu 75, m-am speriat, primu lucru la care m-am gandit, ca pot face ceva la cap.M-ai mi-am luat-o odata 126 cu 74 cam asa.Am plecat acasa.
Acasa ma luat iar cu ametelim, am speriat ca poate am facut ceva la cap...Aveam o stare de sufocare, adica o am si acum, simt ceva in cerul gurii, si parca nu pot respira bine.Cand stau in picioare ma clatin, am ameteli, o teama puternica.Am vrut sa imi iau tensiunea dar nu mai am baterii la el.Sa ma duc la magazin sa iau, nici gand pe frigu asta.
Ma lua iar atacul de panica, am incercat sa ma calmez si m-am controlat.Mi se accelerase pulsul...dar acum tot nu am scapat de ameteli, si starea aia de sufocare, si de frica.Daca mi-am facut un RMN acum 4 luni si aveam totul ok, pot sa fac ceva la cap?De ce oare ma simt asa?aaaa, ca m-am speriat ca aveam tensiunea mare, dar totusi cand simt starea asta de sufocare, cred asa ca poate imi inghit limba, cand simt ameteli, ma gandesc ca poate o sa cad jos si o sa mor.

@Stefan: e doar anxietate si e normal sa ti se accelereze pulsul si sa iti creasca putin tensiunea; la varsta ta nu faci accident vascular si in nici un caz la o tensiune de 160 cu 75, ci doar la tensiuni peste 220 si asta dupa 30-40 de ani cand vasele isi pierd elasticitatea. Din moment ce ai facut RMN acum 4 luni, nu te speria, nimic nu evolueaza in asa putin timp ca sa zici ca ai ceva la cap. Totul e pe baza psihica.

Spui adevarul sau este o tehnica de linistire?De cand mi s-a intamplat asta, am impresia ca toata lumea ma minte cand imi spune ca nu am cum sa mor ca sunt tanar, si nu am cum sa patesc ceva la varsta asta+ca am analizele bine.Am impresia ca ma minte, deoarece sa ma linisteasca, nu ca ar fi asa.
Dar de ce am ameteli?Mai ales daca stau in picioare si privesc intr-un loc, ma ia rau cu ameteli, da trebui sa ma misc.De ce asta?De ce am impresia ca am o presiune in cap, ca imaginea vederii mi se misca???

Stefan: Crezi ce vrei.eu iti spun adevarul, nu imi sta in obicei sa linistesc oamenii cu minciuni.

Nu stiu de ce ma simt rau...Adica, cand ma scol din pat am ameteli, de adevaratelea ( nu tulburarile de vedere ) pana cum nu mi s-a mai intamplat decat cum cateva luni.De ce oare?hai sa va spun ce gandesc si eu...apropo am facut si rost de baterii pentru tenisometru, am avut 130 cu 8, 11 cu 9 acum vad ca e 9 cu 6, cand ma pun la calc mereu e mai mica.
Eu gandesc asa : " Vai de ce am ametelile astea?de ce mi-e asa rau...Aaa, mi-e de la oboseala si stres.aa ba nu, asa a murit si "X" pentru ca zicea ca are ameteli si a facut ceva la cap, daca fac si eu. Ca am si tensiunea ca mare :-ss ce sa fac, ma duc sa scriu p forum sa imi dea fete un raspuns, pt ca nu stiu ce sa fac.Ma doare si dupa ceafa, am si ameteli". imi inchipui cei mai rau, nu pot sa gandesc normal, parca ma bate cineva daca fac asta...
si nu imi da pace gandul asta, ca poate o sa mor, din cutare complicatie...

Stefane,

Eu ti-am mai zis de nspe mii de ori.

Sunt efectele secundare ale medicamentelor pe care le inghiti. Verifica-ma si citeste prospectele.

Daca vei indrazni in continuare sa judeci "vai, aoleu aia, vai aoleu ailalta", sa stii ca iti meriti soarta.

Tu singur te bagi in pamant de viu cu frica ta de umbre... Lol.

Nu ai discernamant si ai o varsta !

Trezeste-te, maturizeaza-te si nu ne mai zapaci aici pe forum pe toti.

Clara treaba ?

Ioana Dana

Dedicatie speciala pentru Stefan

http://www.youtube.com/watch?v=9to8YulRcco

Pup.

Ioana Dana

Ioana Dana, ai dreaptate cu toate acivitatile de care zici, insa numai ca mintea mea le confunda cu niste frici de moarte.Adica mi-e frica sa ma duc in cutare loc ca poate mor.Da imi zic eu, in minte, dar daca stau acasa sau ma duc acolo numai mor?asta asa e, dar daca ma apuca atacul de panica si starea de ireal accentuata rau, ce fac eu ?nu mai o sa stiu de de mine.Mai bine stau acasa, si asa ma las delesator.

Eu v-am spus ca am si o stare de parca nu as mai stii de mine, si cand se accentueaza aia, e foarte dur, parca nu mai stiu ce fac sau numai cunosc..Nu stiu ce sa fac.Cum trece starea asta?
Se roaga o profesoara de mine sa ma duc la sala palatului miercuri in legatura cu olimpiada, dar mai mult ca sigur nu voi merge.totusi, voi fi cu un var de al meu, dar tot am o teama in mine...
am fost azi la sindicat cu o matusa si var...ma gandeam numai negativ, adica nu tot timpul.Cand am plecat inapoi cu metrou ma lua iar...
In masina proprie, varu incerca sa ma inveseleasca imi punea muzica, dar nu ma inveselea deloc, ba chiar nu'mi placea

Mi-e acum un rau de numai pot, ce sa cred in starile astea?eu cred ca sunt niste simptome de moarte...hmmmm ce urat.
Ma doare ochiul stang, capul pe partea stanga, si urechea stanga am impresia ca s-a infundat.Am impresia ca toate obiectele se misca.Am o stare de greata..sunt obosit...stresat...
Cand merg la psiholog, si ma intreaba, cum ti-a fost saptamana asta, ti-a fost bine.Nu stiu ce sa ii zic, pentru ca eu am impresia ca nu mi-e niciodata bine, si cred ca mor...
Nu pot sa elimin cauzele acestui rau din mine.De ce oare am ameteli, greata...durere de cap, ceva e in neregula...hmmm
MAI NOU! am impresia ca imi inghit limba, mi-e frica sa mai stau si pe spate.Asta sa fie tot din capul meu sau doar senzatia???

Stefan, tu vorbesti serios? Ce e cu tine, totusi? Tebuie sa gasesti o iesire spre viata reala, spre oamenii reali din jur, din societate.

Nu sunt acum deloc in forma, totusi in 2 vorbe: trebuie sa-ti dobandesti propriile arme, proprii anticorpi si astfel sa lupti cu gandurile negative ( respingandu-le " impotriviti-va...tari in credinta si (tot ce este rau ) va fugi de la voi) -Petru

Repetand mereu asta, si gasind ceva bun cu care sa inlocuiesti golul existent - boala va pierde teren. Tu umple inima ta, mintea ta, cu lucruri frumoase, reale - cum ar fi: tot ce vine d la Dumnezeu. Oamenii Sai, faptele bune...o pasiune pe care o ai: desen, pictura, sculptura, scris - sportul regulat alaturi de astea.Vei spune ca e usor de dat sfaturi...Nu, nu e usor...chiar cei ce le dau trec prin clipe asemanatoare cu tine.

Sa nu te lasi inghitit de confortul incaperilor inchise- mie nu mi-a fost deloc benefic; dimpotriva. Slabesti si ca forta fizica. gaseste o modalitate sa iesi regualt din casa.
Dumnezeu sa se indure de noi.

Nu stiu ce e cu mine.Acum mi-e tare rau.Adica sunt si obosit am dormit decat 6 ore azi-noapte...Dar oricum, simt frunicaturi la fata, mai ales cand ma ridic in micioare, simt o caldura prin maini...nu stiu de ce mie asa rau.sa debuteze o raceala?Parca imi tremura si mainile.Am ameteli.mi-e teama iar foarte tare ca morrr.

6 ore e arhisuficient amice - eu m-am culcat la 3 dim si m-am desteptat la 6 -etc...depinde de salturi.. poti sa dormi si mai mult uneori si sa nu fie suficient.

cu ce ma delectez eu...
http://www.youtube.com/watch?v=pOECTutdC-8feature=related

Eu m-am culcat pe la 23.00 aseara si m-am trezit pe la 03.30

Clara, si nu ai mai adormit din nou pana dimineata?

Nu stiu ce sa fac fetelor.
De cand iau antidepresivele mi-e somn tot timpul, nu am chef de nimic.am ameteli...acum ma chinui sa stau treaz.Nu stiu ce sa fac..sa reduc din doza si sa nu le mai iau ? sau sa le urmez in continuare ? le iau de 1 luna si cv de cand le iau si nu prea se vad efectele.
astazi a venit si tata din Suedia...
de la pastile sa ma simt asa leguma?
app.parca mi s-ar infunda si urechile. :-??

stefan, incearca sa nu te mai gandesti mereu ca esti bolnav si ca ai ceva, hai incearca (stiu ca e greu) sa uiti pentru cateva ore, bucura-te ca a venit si tatal tau si binedispune-te. ai sa reusesti cu putina vointa, si roaga-te mereu.iti doresc sa fii sanatos.

Pune-ti viata in randuiala, mai intai Stefan. Ceva ma face sa-mi amintesc cuvintele: "Voi nu v-ati impotrivit inca pana la sange impotriva pacatului " - Evrei 12. Nimic, dar absolut nici un cunvant din Biblie nu este scris la voia intamplarii - incearca sa te cunosti prin prisma Acestuia, caci spune despre om, mai mult decat poate sti el prin proprie cunoastere...
Oamenii cu adevarat mari nu au dat la spate Sfantul Cuvant, ci L-au pus ca temelie in viata lor.
Doamne ajuta !

Astazi trebuia sa merg la psiholog, SINGUR, mama a avut treaba si chiar nu a putut sa mearga..
M-am urcat in metrou, aveam starea aia de ireal accentuata, si ma lua valu.Nu am mers decat o statie dupa care m-am dat jos si m-am intors inapoi.I-am spus mamei ca eu nu pot sa merg singur din Militari pana in Dorobani cu metrou...si nu mai m-am dus.
Acum mi-e foarte somn, si ametetit in sensul ca am impresia ca mi se misca capu nu stiu ce fel de ameteli sunt astea pt ca l-am inrtrebat pe tata ce fel ii e lui cand are ameteli si aspus ca nici nu poate sa stea in picioare, tre sa se puna jos sa ii treaca...pai bun, eu am astea aproape toata ziua, pot sta si intr-un picior...mai ma clatin putin.dar.Imi poate zice si mie cineva ce sunt astea?
Ametelile astea de parca imi zvangneste imag. odata din ochi+starea aia de ireal+alta stare de oboseala=frica ca pot muri la mine...
Incerc sa o mai iau si pe latura pozitiva si cateodata merge...
App...n-o sa crede-ti...aseara a venit un var pe la mine si m-a luat la o plimbare cu bicicleta...dar nici acolo nu am scapat de gandurile alea "urate"care ma tot bantuie peste tot...in rest a fost bine, am luat aer curat...dar nu am stat foarte mult 15-20 de min...era foarte frig, inghetasem de tot...:D

@ Stefan

Eu am avut aproximativ aceeasi senzatie astazi.
Era sa adorm in metrou.
Parca imi venea sa lesin de somn.

@ Elena

Dorm cat ii trebuie organismului. Nu fac mare caz de asta.

@ Stefane

Ti-am zis sa mai reduci din medicamentele alea ca te molesesc.
Esti din Bucuresti?

Ieri am fost la sala palatului...cum am plecat de acasa sper autocarul care ne ducea acolo ma luat atacul de panica.Aveam starea aia de ireal accentuata rau.simteam ca ma sufoc.eram cu varul meu..m-am urcat in masina, am mai vorbit cu fete, nici nu stiu cand am ajuns acolo, mai ma linistisem.
Cand am ajuns acolo, m-am urcat tocmi sus de tot, s-au sitins si luminile..iar regretam ca m-am dus...mi-era rau, imi era somn, simteam furnicaturi in fata in maini, n-aveam chef de nimic...norocul meu a fost ca am stat langa 3 fete si mai am vorbit cu ele, si nu a mai fost chiar asa urat...in fine...
Cand m-am trezit de dimineata, aveam o durere de cap foarte tare, acum vad ca mai mi-a trecut, dar totusi nu ma simt bine...nu am chef de vorba cu nimeni, mi-e somn, cand ies afara vad numai zig-zaguri la ochi.nu imi arde de nimic, am o stare de lesin.Tin si post azi si maine sa ma spovedesc si impartasesc si eu.. :)...mda, cred ca psihicul meu e terminat, e la pamant de tot.Ma gadesc numai la prostii, ca nici un om n-ar trebuii sa se gandeasca...Ma gandesc ca toti suntetm muritori, la ce mai facem chestiile astea.am ajuns in ultimu hal.:((

Stefane,

Ia fa tu bine si povesteste mamei tale, la modul cel mai serios, prin ce treci!!!!!
Sau tatalui tau(pe cine consideri tu ca este mai apropiat).
Nu sunt specialista in domeniu, dar consider ca nu mai este cazul sa bati pasul pe loc.
Insotit de mama, sau tata te vei duce la un medic psihiatru bun si vei vedea ca apele se vor limpezi.
Esti destul de mare sa porti o astfel de discutie cu parintii tai.
SUCCES SI SANATATE!

Mamei ii spun mereu tot ce simt...Si ea imi spune " daca tu stai tot timpul si te gandesti, si nu faci nimic sa iesi din asta"...nu cred ca ar fi de acord nici unul dintre parinti sa ma internez intr-un spital de psihiatrie...

Pana la urma, Stefan, mergi la un medic psihiatru, care e opinia dumnealui?Si ce medicatie antidepresiva si anxiolitica iei?Ar trebui sa cunosti faptul ca organismul se va adapta si nu vei mai prezenta efecte adverse la un timp oarecare dupa medicatie...Sigurm acuma esti focalizat pe boala, te gandesti numai la ea si la gandurile acelea care nu-ti dau pace, dar cu timpul vor trece.Tind sa cred ca foarte multa lume nu vrea sa priceapa ca toate tulburarile psihice sunt disfunctionalitati neuro-chimice, in cazul in care ar vrea sa se preocupe de acest lucru.E greu, Stefan, dar cu trecerea timpului, cu medicatie, sub observatia unui psihiatru si a unui psiholog, te vei vindeca.De obicei, la primul asemenea episod ar trebui sa iei tratament cam un an, chiar si dupa disparitia simptomelor.Oricum ar fi, iti vei reveni.Craciun fericit, cu liniste, fara ganduri negre si cu multa sanatate!