Dana, anxietatea este o boala destul de grava si vad ca abordarea medicala este gresita. Sigur ca in episoade severe se administreaza medicamentatie, insa pe termen lung aceasta nu are nici un efect fara psihoterapie. Problema trebuie discutata si nu inhibata, majoritatea medicilor romani nu au rabdarea si nici pregatirea sa se aplece serios asupra unei probleme aparent simple. Asta insa nu trebuie sa te dezarmeze, pentru ca solutii exista pentru orice dificultate, chiar daca problema nu se rezolva, poti invata sa te adaptezi. Cu toate ca poate nu crezi ca o discutie cu un profesionist nu te poate ajuta, este o cale pe care vad ca nu ai abordat-o si ai fi uimita de rezultate, ai redeveni omul de dinainte. Aduna ce este bun in tine si ia atitudine (stiu ca ai luat, incearca sa iei corect). Deocamdata iti recomand un medic psihiatru, absolut deschis, nu se precipita sa prescrie medicamente, dimpotriva incearca sa trateze cauza si nu efectul. Mai mult, te va ghida pe un drum corect (si catre psihoterapie) pentru problema ta, pentru care sunt convinsa ca mai ai puterea sa o rezolvi. Dr. Adriana David (medic specialist psihiatru), spitalul Municipal din Bucuresti (sper ca esti din Bucuresti). Iti poti face o programare la 202.61.17.
Regret ca esti inca o victima a unui sistem medical absolut viciat, insa mai exista medici dedicati care nu se grabesc sa dea diagnostice si sa prescrie otravuri. Anxietatea are rezolvare, numai ca trebuie sa te confrunti cu tine, sa te cunosti intr-o stare lucida. Succes.

Draga Dana,
Daca medicamentele luate pana in prezent nu te-au putut ajuta incearca urmatorul tratament pentru anxietate:
de 3 ori pe zi cate o capsula de sunatoare impreuna cu o capsula de passiflora.Urmeaza acest tratament zilnic timp de cel putin 6 luni si dupa aceea incepi sa reduci treptat numarul capsulelor luate(de la 3 la 2 apoi cate una in fiecare zi pana o sa te simti bine).Incearca sa te reintorci la viata de zi cu zi treptat fara frica fiindca frica este cel mai mare inamic al omului.Pana la urma ce ti se poate intimpla?De ce ne este scris oricum nu scapam...Asa ca nu te mai inspaimanta de viata si incearca sa te bucuri de ea..Pentru inceput incearca sa faci numai lucrurile care te linistesc si iti plac tie cel mai mult... Incearca sa devii mai credincioasa,roaga-te mai mult deoarece prin rugaciune atragi energia pozitiva si iti refaci aura ta care probabil a fost sparta si din cauza asta esti mai vulnerabila..De asemenea sa ai o alimentatie bogata in vitamine adica consuma fructe si legume multe,ia suplimente de calciu,magneziu,zinc..sunt sigura ca iti vei reveni..Gandeste ca deocamdata nu ai avut necazuri mari...daca aveai ca mai faceai?Asa ca cea fost rau a trecut.l..Gandeste pozitiv ,fii inteligenta,bucurate de viata cat esti tanara,frumoasa si in putere...Te pup si astept sa imi scrii peste cateva luni cand vei fi o fata refacuta,plina de viata si fara frica..Am incredere in tine..!
LUIZA

Dana,
Nu pot sa-ti spun ca te inteleg. Pot doar sa-ti spun ca eu am ajuns in cam aceeasi stare din alte motive. Nu pot sa invinuiesc medicii decat de necunoastere si de panicare cronica. Din martie ma lupt cu niste stari de rau cumplit: agitatie in terminatii ( degete, buze, pleoape, genunchi), palpitatii pana la tahicardie, dureri in piept, stari de sufocare, insomnie, etc.
Am incercat sa lupt cu ele pe cont propriu, ignorandu-le pana in august-septembrie cand am inceput sa merg a doctori.
Am inceput cu o ecografie simpla la tiroida. Tipul de acolo m-a intrebat senin de cat timp stiu de nodulul de pe stanga tiroidei. Nu stiam.
A urmat o programare la endocrinolog. Aici a inceput iuresul. M-a trimis sa-mi fac un set de analize care cuprindeau analizele de detectare a cancerului. Mi-a mai spus ca e posibila o tumora la glanda suprarenala in conditiile in care una din simptome este hipertensiunea si eu aveam undeva cam 9 tensiune. Ma rog, am plans cu sughituri, dar m-am dus sa le fac. Am facut pipi in borcan doua zile si mi le-am facut . Nimic. Asa ca am trecut la faza doi. Am ajuns la un ginecolog cu alte probleme. I-am povestit de tiroida. M-a trimis la un alt endocrinolog (de la acelasi spital dar la cabinetul lor particular). Mi-a spus ca vrea sa ma opereze dar m-a pus sa-mi fac un EKG ( la cabinet: 170 RON!!!). S-a uitat la ea, eu afara din cabinet, ea inauntru. Mi-a transimis prin asistenta ca nu-i place ce vede si ca trebuie sa ma programez la cardilogul de la ei de la cabinet. ( 100 RON consultatia). Mi-a mai dat o lista cu 15 analize pe care trebuia sa le fac nu acolo unde eu am abonament ci la un anumit laborator. Am renuntat la idee si la multi bani deodata, si m-am dus la doctorul meu de familie ( un excelnt diagnostician). Mi-a facut un bilet de trimitere la un alt endocrinolog de la Parhon. Mare mester. Pe bune. Mi-a dat alternative: ma opereaza daca vreau, daca nu ma simt bine in continuare. Printre vorbe mi-a sugerat sa merg la psiholog, dar si la un cardiolog de la Urgente, pentru linistea mea.
Am fost la cardiolog( alt super medic- o doamna) care mi-a pus un holter (un dispozitiv de urmarire a ritmului inimiii pt 24h). M-a linistit Dna doctor m-a linistit complet. Lipsa de calciu acuta.
Asa ca am inceput sa merg la psiholog si in acelasi timp am inceput un tratament medicamentos pentru atacuri de panica.
Grandaxin, lexotan, calciu si vitamine. Paralel am urmat si un tratament homeopatic dat de unul dintre cei mai buni in domeniu: Dl Dr Pavel Chirila. Cu passiflora, gelsenium, calcarea( calciu).
Dar am avut o zi in care mi-am spus: gata.
Am inceput sa caut alternative sanatoase la tratamentul cu chimice. Asa ca m-a dus acupunctura ( a fost OK), la sport: fitness si qi gong ( se citeste chikung). Pentru ca stiam ca in primul ranmd pentru anxietate si atacuri de panica trebuie sa invat sa-mi controlez respiratia.
Acum deja incep sa ma simt mai bine. Fac in paralel: tratament homeopatic, fitness&qi gong si sedinte de psihoterapie. Dar cel mai important este ca am invatat ca mai intai sa caut in mine puterea de a ma ajuta.
Ma rog zilnic, imi fac exercitiile de respiratie, imi caut fraza datatoare de stare de bine pentru fiecare zi in parte si mi-o repet pe parcursul zilei, fac sport ( e minunata senzatia de dupa), invat sa zambesc, sa gasesc parti bune in orice fac. Ma rog, una peste alta, invat ca pot sa traiesc si altfel si ca pot sa stapanesc eu starile de panica si nu ele pe mine.
Ocupa-te de tine in primul rand. Fa-ti timp sa te privesti in oglinda si sa iti zambesti. Uita-te bine la tine si doreste-ti sa te simti asa tot timpul. Sa simti ca iti infloreste un zambet permanent. Ia-ti pauze in timpul zilei in care sa te uiti pur si simplu pe fereastra la frunze, la copii, cateii din parc. Ia-ti pauza de televizor si ziare. Citeste carti proaste de dragoste. Ia-ti sotul de mana si iesi din casa in parc, iesi din oras la sfarsit de saptamana. Izoleaza-te dar nu de tot. Regaseste-te!
Lasa deoparte mania si furia. Cel putin pentru moment.
Stii ca exista o vorba din batrani: Dumnezeu zaboveste dar plateste!
Succes

Dana Sandu, m-am regasit in totalitate in descrierea ta si mi-as dori sa putem lua legatura pe email, sa stam de vorba in detaliu. Asta daca vrei si tu, bineinteles...

Buna imi pare bine ca vam gasit pentru ca acum stiu ca nu sunt singura care are aceste probleme .Sufar de anxietate de aproape 2 ani si mia fost frica sa recunosc.Nu mai am nici un prieten din cauza asta pentru ca mam retras si nu am mai vb cu nimeni.Nu mai ies din casa deloc nu mai conduc masina si cel mai rau ca nu am curajul sa ma duc in magazine si in parc cu fetita mea.Daca stie cineva cum pot sa ma tratez va rog sa ma ajutati.

buna tuturor!...am 20 de ani si eu sufar de anxietate de 3 ani. am avut niste greutati peste care am trecut,cum ar fi o operatie in urma careia am ramas cu o pareza,mama mea a avut a 13a operatie in acelasi loc...am inceput sa am aceasta stare cand am auzit cum mama ii spunea fratelui meu sa se pregateasca sufleteste pentru ca doctorii nu ii dadeau sanse...operatia a trecut,ea e bine acum,eu mi-am revenit cu pareza,dar am ramas cu aceasta stare
si mie mi-a fost rusine sa recunosc...credeam ca sunt singura din lume care se confrunta cu aceasta problema si aveam la un moment impresia ca o iau razna... intr-o zi,am avut o criza ft puternica ...eram pe strada,mergeam acasa,dar va rog sa ma credeti ca nu imi amintesc drumul ...stiu doar ca era multa agitatie in jurul meu...lumea era fericita si lucrul asta ma irita....tremuram toata si stiu ca la un moment dat m-am lasat in genunchi si stateam ghemuita langa o masina parcata rugandu-ma la Dumnezeu sa ma ajute sa ajung acasa. cand aveam aceasta stare nu puteam face nimic...doar tremuram toata,imi batea inima ft tare si oricat incercam sa adorm ca sa scap de ea,nu reuseam...imi era frica de viitor si ma gandeam ca nu o sa realizez nimic in viata. dupa acea "intamplare", am hotarat ca trebuie sa iau masuri. Am cautat pe internet, iar la un moment dat,cand aveam aceste stari imi notam toate simptomele. eram hotarata sa scap definitiv de ea...treptat,prin aceste "notite" pe care le luam,am invatat multe...am ajuns la concluzia ca pentru a ma "vindeca" trebuie sa o consider o parte din mine...a fost foarte greu sa fac asta... venea "neanuntata"...si se nimerea sa vina tocmai cand eram cu prietenii,cand distractia era in toi....cand se intampla asta,ma duceam in alta camera sau in alt loc,undeva unde sa fiu singura....stateam in cea mai comoda pozitie si inchideam ochii...incepeam sa respir profund si ma gandeam la un lucru..un singur lucru si nimic mai mult...nu conta ce...o biserica,un rau, orice ...si asa timp de cateva min.....am fost si la psiholog si mi-a zis acelasi lucru:stare de anxietate...nu am vrut medicamente,cu toate ca simteam nevoia uneori...dar vroiam sa invat sa ma descurc singura cu starea de anxietate, fara pastile...
si ca sa n-o mai lungesc atata...uitati cateva metode de a scapa de starea de anxietate:
-1. sportul- il clasez pe primul loc..orice fel de sport, sala sau tae bo nu conteaza,sport sa fie.(asta am realizat cand am petrecut o zi pe partie cu placa si dupa aceea,2 luni nu am mai avut de-a face cu nicio stare)
-2. mancarea..incercati sa nu consumati mancare grea,MAI ales seara...
-3- radeti mult...stati pe langa persoane vesele
-4.. evitati persoanele deprimate si incercati sa va petreceti timpul alaturi de persoane dinamice
-5. nu e bine sa stati singuri in casa,sa va izolati,din contra, invatati sa iesiti si sa va simtiti bine, sa stati intr-un grup cat mai mare (trece viata pe langa voi si nu e bine )
-6. invatati cum sa controlati aceasta stare(asta numai voi puteti ,e greu,dar nu imposibil)
-7. NICIODATA sa nu credeti ca nu sunteti in stare sa o depasiti. chiar daca o sa mai revina pe parcursul vietii,nu o sa fie la fel;)....
-8. nu va intrebati "De ce eu?"...pur si simplu unii oameni sunt mai sensibili,in mod speciall femeile am observat :-?
sper ca aceste metode sa va ajute si pe voi asa cum m-au ajutat si pe mine...

vreau si eu sa ma sfatuiti ce sa fac am fost la doctorul de FAMILIE SI MI-A SPUS CA AM ANXIETATE DE ATUNCI SUNT UN OM PARCA FARA VIITOR AM STARI DE CONFUZIE PARCA ASI FII PE ALTA LUME MI SE PARE TOTUL IREAL M-AM SEPARAT DE TOTI SI NU PREA AM KEF SA IES DIN CASA PARCA TOTUL ESTE STRAIN DE MINE INAINTE ERAM SUPER ENERGIC IMI PLACEA SA IES SA IES CU PRIETENII MERGEAM PESTE TOT DAR ACUM PREFER SA STAU IN CASA SI SA DORM SORA MEA MI-A SPUS CA TOTUL ESTE DOAR IN MINTEA MEA SI SA NU MA MAI GANDESC LA ASTA SA GANDESC POZITIV DAR IN ZADAR MESERIA MEA ESTE DE OSPATAR DAR NU AM MAI PROFESAT AM INCEPUT DE O LUNA SA MUNCESC DIN NOU DOAR IN WEECKEND SI AM OBSERVAT K IN AGITATIE ADIK DAK AM O ACUPATIE NU PREA AM NIMIC TOT SORA MEA M-A SFATUIT SA MA DUC LA PSIHOLOG MI-A FACUT KIAR SI PROGRAMARE DAR EU NU AM FOST SI AM PREFERAT SA MA LUPT SINGUR CU MINTEA MEA DAR VAD K TOT STARILE ASTEA LEA AM VA ROG SA MA SFATUITI SI VOI CE SA FAC SA MA DUC LA MUNCA SAU SA STAU ASA SA MA COMPLIC SI MAI RAU DAR CAND MA GANDESC K MA DUC MAINE LA SERVICI MA GANDESC SA NU MI SE FACA RAU IMI VIN GANDURI DASTEA AIUREA IN MINTE SI PARCA ...NU STIU CE SA MAI ZIC SUNT FOARTE NASOALE SENTIMENTELE ASTEA .... POATE IMI RASPUNDETI SI MIE VA MULTUMESC SI SANATATE

Salut tuturor!
Dupa 6 luni aflat permanent in aceasta stare, aflu in sfarsit diagnosticul ei cercetand pe net. Inca nu pot spune ca am remediul, dar pot spune ca am calea de ameliorare! SOCIALIZARE! Am avut simtomele acestei boli si am facut analize, logic, la analize era sanatos tun. Mai frumos a fost ca in aceasta perioada am inceput scoala de soferii, iar in prima zi de cusuri eram intr-o plina criza, nu stiu cum am condus! Am avut perioada in care m-am simtit mult mai bine dar vad ca si aceasta trece, sper sa nu o iau de la capat cu dormitul mult si lenevitul in pat, voi lupta cat voi putea cumine insusi!
Succes si voua, eu zic sa facem un club!

Buna ziua dragii mei,
Anxietatea e grea si nevindecabila daca esti singur si daca cei de langa tine, sot si copil nici macar nu te baga in seama darmite sa constientizeze ca ai o problema care depinde si de ei.
De aproape 2 ani in urma a nenumarate certuri sotul meu a renuntat la viata in doi si de atunci mi-a repetat neincetat ca trebuie sa ne comportam civilizat, adica sa nu aratam lumii ca de fapt nu mai suntem sot si sotie, doar pe hartie si sa ne vedem de vietile noastre, in tacere, in singuratate. Traim sub acelasi acoperis, el nu vrea sa plece, iar eu as vrea sa plec dar nu am unde, nu am posibilitatile materiale sa o iau de la capat. Am plans mult implorandu-l sa ma ierte daca i-am gresit cu ceva si fara folos caci pana la urma am ajuns la psihiatrie: tremurat, tahicardie pana la durere in piept, stare de neputinta totala, insomnie CUMPLITA cu care am ramas si in prezent, toate astea s-au declansat in aprilie 2009, URAT TARE, pot sa spun cu mana pe suflet ca nu mai simt nici bucurie, nici tristete, nu ma mai bucura absolut nimic, traiesc intr-o tristete vesnica.E ingrozitor. Medicul mi-a dat un tratament usor, nu a vrut sa recurga la antidepresive, dar sunt depresiva, la inceput crezand ca sunt doar sub influenta anxietatii.
Merg la sala de gimnastica de 2 ori pe saptamana dar degeaba, cand ma intorc in apartamentul in care trebuie sa tac fara sa-l deranjez incep gandurile si mai ales tristetea.
Iau Emocalm(3 pe zi), Bien dormir cu Melatonina si 1/2 lexotan la culcare, astfel reusind sa dorm 5 ore.Emocalm contine sunatoare, valeriana, iar bien dormir contine passiflora si musetel.Nu am posibilitatea sa merg la psihiatru si ma chinui in continuare.
Va rog din suflet ajutati-ma caci simt ca imi pierd mintile si nu mai rezist acestui stress emotional.

la multi ani.va scriu deoarece am o problema crei nu-i gasesc rezolvarea.de regula manifestarile apar cand sunt la munca,in preajma sefilor.imi tremura puternic mainile,transpir,pulsul imi creste de regula pe la 110-120,ceea ce imi da mari dureri de cap si o stare generala de rau.am incercat sa ma incurajez singura si in fiecare zi imi spun ca n-am nici un motiv real de a fi speriata,ca orice se poate rezolva ,dar, inutil.am incercat sa iau si anxiolitice usoare,dar,mai rau ma agita.imi este frica de faptul ca am sa-mi pierd locul de munca din aceasta cauza.sefa m-a avertizat ca daca nu reusesc sa ma stapanesc va trebui sa caute pe altcineva.sunt disperata .stiu ca ar trebui sa merg la un psiholog si la un endocrinolog,dar nu am bani niciodata pentru mine.va rog daca puteti sa-mi dati si mie un sfat..

draga anene, inteleg ca ti-e frica sa nu iti pierzi locul de munca....
trb sa iti spui singur(a) zilnic:
sunt un om bun, in stare sa ma lupt cu tot ce-i rau pentru mine. indiferent ce problema voi avea(chiar si cea de care mi-e frica foarte tare) stiu ca voi gasi o rezolvare....pentru asta promit ca voi accesa toate seiturile cu joburi si voi aplica cv-ul meu ...ma voi duce la interviu mai ales pentru experienta si sa ma cunosc mai bine...nu voi lasa niciodata pe nimeni sa imi calce demnitatea in picioare ...nu spun la serviciu despre seitu cu joburi...nimanui..
e normal sa fiu tensionat(a) la serviciu pentru ca si ceilalti sunt si ei tensionati....ne transmitem starea negativa reciproc..
pentru aceasta voi avea de acum incolo grija sa ma imbrac ingrijit, simplu si vesel...sa discut la serviciu cu oameni care ii simt pozitivi...ma voi concentra pe munca mea si nu a altora....ma voi concentra SA ZAMBESC mai mult( prin asta vei afisa un aer de detasare si siguranta cu care vei dezarma rautaciosii)...voi manca sanatos gandind ca pot sa reduc la cumparaturi produsele din carne si sa iau fructe si legume proaspete ca aceeasi bani se cheltuiesc...seara ma voi gandi 5 minute daca am facut ceva bine pentru mine in acea zi........................persevereaza! geutatile vietii calesc, ne fac puternici!

draga Diduta,
ai facut un pas mare ca sa iesi din tristete tocmai prin acest apel ...
din pacate nu stiu prea multe despre tine ca sa iti pot da o idee buna..
dar pot veni cu cateva solutii generale care e posibil sa le poti aborda.
1. trebuie sa iesi cel putin o data pe zi din casa
2. imbraca-te usor, simplu si vesel
3. vei avea preocupari din domeniul cel mai placut tie, cel putin o data pe zi
4. vei incepe o activitate care ti-ai dorit-o de mult si sotul poate nu era de acord
5. poate e mai bine sa nu iei medicamente, ci doar sa bei ceaiuri zilnic ( pentru liniste, somn...)
6. vei avea o grija deosebita cu hrana: mancaruri usoare, cu putine grasimi , zahar sau sare); daca nu ai luat ,incepe o cura cu vitamine si minerale....mai ales ca e vremea asta mereu in schimbare si iti solicita organismul
7. daca prezenta sotului iti rascoleste sufletul, discuta cu el (in momente bune, cand e disponibil ) ca doresti sa vina si el cu solutii de rezolvare ......impartiti casa,vindeti...e clar ca tu nu vrei si nu poti sa mai traiesti astfel..
Atentie! Nu te certa! Daca discutia merge spre cearta renunta si continua in alta zi!
Nu uita ca exista in viata asta rezolvare pentru orice!
Ia exemplu de la apa care isi croieste drumul, sapand muntele! Si noi nu suntem cel mai mult APA?

buna ziua,vad ca sunteti mai toti tinerimsi eu am fost si am trecut prin ce treceti voi acum am 67 de ani si sufar de anxietate pe stare emotionala cam de la 40 de ani boala este grea dar poate fi invinsa poate fi mai bine spus pacalita numai ca trebuie sa ai abilitatea si puterea de a o pacali.Am trait 15 ani in orasul new york am muncit acolo f,greu ,boala a muscat din mine de multe ori am reusit sa o pacalesc impunandumi ca trebuie sa am rabdare sa treaca singura cum a venit.La mine se manifesta in mai multe feluri am strange un cerc de cap respiratia iregulata ,greutate la urinare,o jena in piept la mediastin,plus gandurile care nu imi dau pace.Am luat si eu la propunerea unui psihiatru de la new york LEXAPRO cred ca aici se gaseste sub numele de CIPRALEX o perioada de 2 luni apoi mi-am propus sa ma vindec singur,si incerc in continuare totul este sa ai incredere ca poti astepta ca sa treaca episodul.Sa stiti ca aceasta boala vine si trece sunt crize si acalmii ale bolii totul este sa nu va speriati incercati sa faceti exercitii de respiratie sa va plimbati sa stati de vorba cu cat mai multa lume,sa va atasati de un animal,care va face bine,evitati filmele care va provoaca emotii. --------------*


(*modificat de administrator)