ABSTINENTA in casatorie, inainte si dupa nastere - lipsa apetitului sexual din partea lui

Bine v-am gasit,
Cautand pe net diverse teme legate de lipsa apetitului sexual, am ajuns pe acest site care mi-a atras atentia prin faptul ca sunt multi care raspund la mesaje si impartasesc totodata probl. lor. Dar, sa incep cu inceputul! Sunt casatorita de 6 ani, iar inainte am fost impreuna vreo 4 anI si am un copilas minunat de 5 luni. De la inceputul relatiei, am simtit ca ceva nu e in regula cu relatiile intime, dar am crezut ca, cu timpul se va rezolva, mai ales dupa ce ne vom muta impreuna. Pe atunci, se intampla sa facem dragoste cam de 2 - 3 pe saptamana, apoi cand ne-am casatorit a inceput calvarul. A durat ceva pana ne-am acomodat unul cu celalalt. Din punctul meu de vedere, faptul ca eram proaspeti casatoriti, dar faceam sex o data la cine stie cat timp, poate chiar la o luna, m-a facut ca dupa aproape 2 ani, sa nu mai fiu asa de dragastoasa si sa mai lupt pentru o relatie in care nu eram fericita. Abia atunci a observat el ca m-am schimbat, ca nu ma mai intereseaza casnicia ca si pana atunci. Ne-am certat si ne certam din cele mai marunte chestii, dar ajungem sa ne jignim profund. Eu simt ca as putea sa trec peste anumite animozitati, daca viata noastra sexuala ar fi fost cu totul alta.
La inceputul casatoriei, asteptam sa faca el primul pas si il asteptam sa facem sex cand vroia el. Dar dandu-mi seama ca si a face sex este o nevoie primara, ca si a simti nevoia sa mananci sau sa bei, am inceput sa ii propun eu si luam eu initiativa. Chiar si asa, se intampla la fel de rar, tot cam de 2-3 ori pe luna. De vreo 2 ani, a inceput sa ma refuze si sa se retraga chiar daca eu incepeam un act sexual.Apoi, printr-o minune, am ramas insarcinata si au urmat 9 luni de abstinenta totala, urmate de o nastere naturala nu tocmai dureroasa, si alte 3 luni si jumatate pana la primul contact sexual. Pot spune ca a trecut 1 an fara a intretine relatii sexuale. Ma doare ca nu a simtit si nu simte nevoia de a fi cu mine, ca nu mai avem o relatie macar ca la inceput.
Stiu ca sunt anumite cauze pentru care nu ma mai gaseste atragatoare, cum ar fi faptul ca, in urma anticonceptionalelor si datorita unor probleme cu tiroida, m-am ingrasat 15 kg, dar le-am luat pentru a nu folosi prezervativul si pentru a ne simti cat mai bine in timpul partidelor sexuale. Ma doare sa il aud ca admira o femeie, ca ii face complimente chiar si ele nevinovate, vreunei cunostinte, ca observa ca X s-a vopsit sau s-a tuns si la mine sa nu observe niciodata nimic. Oare chiar nu ii mai starnesc deloc interes? Cum as putea sa reaprind flacara dintre noi?

completez faptul ca de cand am nascut, fac eforturi pentru a slabi, si incepe sa se vada, ma ingrijesc cat mai mult si de pers. mea pentru a arata cat mai bine. Am incercat si cu lumanari, cu vin si lenjerie sexy dar degeaba...am fost refuzata spunandu-mi ca o sa facem sex..."mai tarziu"...Nu sunt o femeie nimfomana daca vreau sa intretinem relatii sexuale macar de 2 or pe saptamana. Intr-o seara era plecat si pentru ca stiam cand va veni, am zis sa ii fac o surpriza si l-am asteptat intr-o lenjerie provocatoare, la noi in pat (de cand avem copilul, eu dorm in camera celui mic, in alt pat, iar sotul meu doarme singur). Care a fost reactia lui cand m-a vazut?..."Nu mai dormi la cel mic in camera? Ca daca nu, ma duc eu..." Mi-a marturisit ca de cand doarme singur, doarme foarte linistit. Dupa nastere, as fi avut nevoie de blandete si sa ma simt protejata, dar mai ales dorita. Bineinteles ca tot eu am avut initiativa si in 5 luni de zile, am avut 3 contacte sexuale. Ce credeti, ma lupt cu morile de vant?

Este intr-adevar o problema grava la voi...Lipsa lui de interes in ceea ce te priveste, pe mine ma duce cu gandul la doua lucruri: ori nu se mai simte atras de tine din cauza faptului ca ai luat ceva kg in plus, ori are pe altcineva!
Dupa parerea mea, faptul ca ai inceput sa ai grija de tine este un pas important, pt ca astfel o sa recapeti increderea in tine si bine ar fi sa si continui (asta in cazul in care vezi ca el te va refuza in continuare), pt ca inainte de toate trebuie sa faci schimbarea asta pentru tine, sa te simti bine in pielea ta.
Vroiam sa te intreb daca ai stat de vorba cu el pana acum in legatura cu problema voastra??

CE as fi facut eu,
daca in 6 ani de casatorie imi facea ASA??
- il lasam SIGUR..dupa primul an de casatorie;
- SIGUR nu faceam un copil, cu acest OM.

asta inainte...
ACUM,
fiecare copil ESTE un DAR de la DUMNEZEU si iti doresc SA-TI TRAIASCA SANATOS.

CE sa face acum?
- vb. CLAR cu el;
- vb. SI cu cei din familia ta si a lui;
..NU este un lucru care..sa lasi sa treaca, vremea..


parerea mea:
- ARE pe altcineva..si inca DEMULT...pacat!

Iti doresc sa-ti fie bine!
Un An Bun!

Am incercat de fffffffffffff multe ori sa discut cu el, dar ori nu are timp, ori cand isi da seama de subiectul discutiei, ma repede si imi spune ca s-a saturat de prostiile din capul meu, ca sunt doar tampenii...
Am luat in calcul si varianta ca ar avea pe altcineva si nu e exclus. Felul lui de a fi si cum se comporta acasa tradeaza existenta unei posibile amante. E dureros sa stiu ca are pe altcineva, dar nu e un fapt imposibil.
Pe perioada sarcinii ne-am certat extraordinar de multe ori si imi spunea ca daca nu era copilul ar fi divortat de mult timp. Dupa nasterea lui, imi spunea ca daca nu-mi convine pot sa plec, dar fara copil. Acum, mai nou, de cate ori incerc sa discut cu el, sa ii comunic ce ma deranjeaza si cum as vrea sa fie, nici nu ma asculta, imi zice ca n-are timp de prostii si ca mai bine divortam, sa plec chiar si cu ala micu'. Ce ar trebui sa fac, sa ma complac in situatia asta pentru micut? nici nu am unde sa ma duc, acum sunt in crestere copil.
Am apelat la acest site, pentru a discuta cu alticineva din afara, practic am dorit sa-mi expun problemele unor straini pentru a va intreba: voua cum vi se pare ceea ce traiesc eu?Si sunt mult mai multe clipele de amaraciune

Bine v-am gasit,
Se pare ca nu sunt singura care se confrunta cu genul asta de problema, la fel ca si tine sad_woman din dorinta de a afla mai multe despre lipsa apetitului sexual si cauzele sale am ajuns pe acest site si as dori sa-mi impartasesc si eu suferinta, in speranta ca voi primi niste sfaturii.Acum 2 lunii am nascut, toate bune si frumoase intre mine si sotul meu, ne intelegeam bine, desi nu intretineam raporturii sexuale pentru ca inca nu trecusem de perioada de recuperare dupa cezariana.Dupa ce au trecut cele 40 de zile(si bineinteles dupa ce am mers la biserica) am avut primul contact sexual dupa atata timp (tin sa mentionez ca in timpul sarcinii inca din luna a 7-ea a trebuit sa stam linistitii la recomandarea medicului).Insa a trecut ceva timp de atunci si totul s-a schimbat, mai nou sotul meu prefera sa-si petreaca timpul liber in fata calculatorului, facand treburii ce tin de el in jurul casei si orice altceva decat sa-si petreaca macar putin din acel timp cu mine, ca sa numai spun de contactele sexuale care nici nu mai exista, pentru ca tot timpul are cate ceva de facut si totusi ca un paradox in afara de problema acesta legata de sex noi in general ne intelegem bine, nu ne certam, nu ne jicnim, ma ajuta atunci cand am nevoie de el, dar totusi parca nu e destul, parca ceva s-a schimbat, evita pe cat de mult posibil contatctele sexuale.Incerc sa il inteleg, poate ca este vorba si de perioada de acomodare cu toate noutatile aparute in viata noastra, dar simt cum ma afund intr-o depresie groaznica.Nu gasesc curajul sa ii reprosez faptul ca ma neglijeaza din punct de vedere sexual de teama de a nu fi catalogata drept nimfomana, ma prefac ca totul este bine in speranta ca totul nu este decat ceva trecator, dar uneori stau si ma intreb oare cat am sa ma mai pot preface ca totul este bine.Ce ma doare cel mai tare in toata treaba asta este ca nu inteleg de ce aceasta schimbare brusca, inainte ca medicul sa-mi recomande repaus sexual totul decurgea perfect.Poate nu ma mai priveste cu acelasi interes ca inainte desi nu m-am schimbat foarte mult de cand am nascut, m-am ingrasat putin ( lucru care din spusele lui ii place, pentru ca inainte sa raman gravida eram mai slabuta, am ramas cu burtica un pic cam mare si sanii s-au lasat, atata tot)cat despre o amanta nu stiu ce sa cred, cred, nu mi-a dat alte motive ca sa ma faca sa banuiesc ca ar avea pe altcineva.Voi ce credeti, ar trebui sa-i spun deschis ca nu sunt multumita de situatia asta?Oare ce se intampla cu el, oare arat chiar atat de oribil in ochii lui, numai inteleg nimic, cum se face ca imi spune ca ma iubeste, ma ajuta la treburile casnice, ma intelege daca nu pot sa fac ceva anume si este nevoit sa faca el, imi vorbeste dragastos, dar in aceelasi timp numai pare interesat sa faca dragoste cu mine, uneorii am impresia ca o iau razna incercand sa-l inteleg.

pt. said_woman:
problema ta este MAI veche, chiar de la casatorie.
acum, ca a parut copilul...
intrebare:
- DE CE dormi cu copilul DE LA INCEPUT?!?...iata acum-greseala ta...
- NU ai pe cineva din familia ta sau/si a lui care, sa te fi ajutat, DE CAND ai nascut?
- TU faci toate treburile SAU te ajuta si sotul?
O zi faina!

pt.Fallen Angel:
detaliaza putin, CUM ar arata o zi..obisnuita in familia ta..
intrebare:
- ce faci tu?
- te ajuta cineva cu copilul?
- dormi SI TU...DOAR cu copilul?
- il stresezi ca.."vai plange.."etc..
O ZI buna sa ai!

CE am facut eu, fiind in locul vostru, atunci??
- am facut toate treburile PANA sa vina el acasa, am spalat, calcat, gatit, DA..am avut si parintii ce m-au ajutat MULT, iar cand revenea acasa..INCERCAM sa-mi aloc MULT timp pt. el, desi copilul noaptea plangea.ma mai trezeam..
- NICIODATA, NICI macar o noapte.. nu am dormit in alta camera DECAT cu sotul;

Cele bune,

Nu dorm cu copilul de la inceput, doar de vreo 2 saptamani, el dormind in patut iar eu pe un fotoliu. Imi este frica pt. ca a inceput sa se intoarca si sa-si traga de pilota peste fata. Inainte, am dormit cu sotul meu, la noi in camera. Am vrut sa il obisnuiesc de mic sa doarma singur, pt ca el nu vede ca dorm langa patutul lui.
In ceea ce privesc treburile gospodaresti, DA, eu le fac pe toate, nu am pe nimeni care sa ma ajute pt. ca sotul meu nu ridica nici macar o ata de jos si nici nu a vrut sa o am pe mama alaturi pentru asa ceva. A stiut sa faca si sa zica anumite lucruri astfel incat sa ii tina pe ai mei la distanta. Iar despre ai lui nici nu poate fi vorba, ei vin la noi si imi inspecteaza casa sa vada cat e de curat. M-am certat cu el de nenumarate ori pe aceasta tema, i-am zis ca nu o sa mai fac nimic nici eu, dar nu pot trai in mizerie, mai ales ca am si un copilas. Ziua mea se rezuma la a avea grija de micut si a face treburile in casa. El vine destul de tarziu acasa, se joaca cu bebe un pic, apoi isi vede de ale lui. Chiar aseara am incercat sa port o discutie cu el, dar nu a vrut sa auda si s-a pus la calculator. Daca as vorbi de cu totul altceva, cred ca ar fi un potential interlocutor in discutie.

nu stiu cum am putea lua legatura said_woman pentru ca sunt cateva lucruri pe care as vrea sa le vorbim in particular, pentru ca ceea ce spui tu aici nu este comportamentul normal unui sot si al unui tata. Copilul si l-a dorit de la inceput sau l-a acceptat doar ca s-a intamplat sa ramai gravida ?

pt. anko: putem discuta pe mess, imi dai ID tau si-ti trimit eu o invitatie. Chia mi-ar face bine.

Cat despre sarcina, noi la inceput ne-am dorit foarte mult un copil, chiar am pierdut 2 sarcini la inceputul casatoriei, dar dupa aceea nu am mai putut ramane insarcinata. Cand am ramas, s-a intamplat pur si simplu, printr-o minune. Mereu imi spunea ca pacat de acest copil ca se va naste intr-o familie cu asemenea parinti care se cearta mereu, dar nu facea nimic sa indrepte aceasta situatie. Ba mai mult ne indepartam. Apoi s-a obisnuit cu ideea ca sunt insarcinata, chiar daca abia in luna a8a a fost, pentru prima data, cu mine la doctor. Nici cand am venit cu primele ecografii, nu a fost incantat sa le vada, mi-a zis ca el nu intelege nimic. Nici vorba sa ma ajute vreodata in treburile gospodaresti, avand in vedere ca am mers la servciu pana in luna a8a si in plus, ocazional, mai aveam si un alt job, care presupunea oarece efort fizic. Am amenajat singura camera copilului, am mers si am cumparat tot ceea ce am crezut eu ca imi va fi necesar pentru cresterea bebelusului. A contribuit si el cu o parte din bani si pentru asta imi zice mereu ca el i-a facut camera.
Finantele lui dintotdeauna au fost separate de ale mele. Eu cand imi incasam salariu, plateam rata la banca, rata care nu e deloc mica, o parte din facturi si apoi cumparam produse alimentare si nealimentare necesare in casa pentru luna in curs. El plateste restul facturilor si restul de bani e treaba lui, asa cum mi-a spus el odata, sunt bani munciti de el si face ce vrea cu ei. Acum incasez indemnizatia pt cresterea copilului din care platesc rata si cumpar lapte si pampers.
Cu toate astea, chiar si in astfel de conditii, eu tot am dorit sa fie langa mine, nu am vrut decat sa simt ca sunt protejata, dorita si iubita. As fi fost in stare de orice pentru el, daca atitudinea lui fata de mine ar fi fost alta.

trimite tu ID-ul si luam legatura

Pt. anko: ID de mess e acelasi cu numele de utilizator folosit pe acest site -*


(*modificat de admin)

said, vezi ca ti-am trimis invitatie

said, ti-am trimis si un mail dar am primit raspuns ca adresa de mail nu este cea corecta

-*...nu stiu de ce ai primit msg respectiv, mai poti incerca, pls? multumesc

(*modificat de admin)

said_woman, ti-am dat si eu add pe mess, sper ca nu te deranjeaza?

in niciun caz nu ma deranjeaza...chiar am nevoie sa stiu cat mai multe pareri despre ceea ce traiesc eu zi de zi. Va multumesc si ne auzim pe mess

Pentru sebesuldejos :
O zi normala incepe dimineata la ora 7 cand sotul meu se pregateste sa pleace la servicii iar eu de cele mai multe ori sunt cu ceea mica in brate, ii dau sa manance, dupa plecarea sotului meu in timp ce ceea mica doarme ma ocup de treburile casnice, pe care de regula le termin pana sa se intoarca el acasa.
Ceea mica doarme in aceeasi camera cu noi, dar in patutul ei, la fel ca si tine nu am dormit nici o noapte in alta camera decat cu sotul.
De copil ma ocup doar eu si doar atunci cand am nevoie sa plec undeva o rog pe mama sa vina sa aibe grija de ea cateva ore.
Ma odihnesc pe timpul zilei dupa terminarea treburilor casnice, atunci cand sunt doar eu cu ceea mica acasa si de regula pe timpul noptii daca nu este foarte agitata din cauza colicilor reusesc sa prind 2-3 ore de somn.
Poate ca nu sunt intodeauna zambitoare si odihnita, dar incerc pe cat de mult posibil sa nu-l fac sa se simta ignorat.
Intr-un final nu am mai putut rezista si l-am rugat sa stam de vorba pentru ca ceva nu este in regula intre noi, am incercat sa-mi tin in frau pornirile nervoase si sa-i explic cat mai calm posibil ca ma simt data la o parte, ca nu mai este asa cum il stiam eu, m-a privit pret de cateva minute nedumerit ca si cum nu intelegea nimic din ce ii spuneam si nu a spus nimic ( inca una din chestiile care ma enerveaza la el, este ca atunci cand vreau sa discut cu el ceva pe un ton mai serios, fie ca sunt calma sau fie ca tip el ma priveste fara sa spuna nimic si de multe ori sunt nevoita sa-i scot cuvintele cu clestele, el spune ca procedeaza asa tocmai pentru ca nu ii plac certurile, dar tocmai tacerea lui este ceea care ma scoate din sarite de cele mai multe ori ).Am reusit cu greu sa-mi retin lacrimile pentru ca nu vroiam sa apelez la santaj sentimental, ci vroiam sa fiu cat mai serioasa si cat mai clara, l-am rugat sa spuna ceva ca nu pot vorbi singura la nesfarsit, la care el a spus, citez: ' Chiar nu m-am schimbat deloc, doar ca acum imi fac mai multe grijii ca inainte ( aici se referea la perioada cand nu era ceea mica ), vreau sa va fie bine la amandoua, sa nu va lipseasca nimic, iarta-ma chiar nu mi-am dat seama ca te fac sa te simti prost prin comportamentul meu'.
Desi eu i-am spus dintodeauna ca orice ar fi sunt alaturi de el, refuza sa-mi impartaseasca grijile lui si este mai mult o fire care se interiorizeaza si vrea sa rezolve totul de unul singur.
Sa ziceam ca l-am iertat si cat de cat lucrurile incep sa se aseze pe un fagas normal, insa nu in totalitate, desi nu mai pare chiar atat de captivat de calculator si imi da mai multa atentie ca inainte de a discuta pe tema asta, adica vorbim, glumim, radem, mai vizionam un film impreuna cat timp doarme ceea mica si desi ii dau de inteles prin gesturii tandre ca as vrea mai mult decat un sarut de la el nu se intampla nimic, ba mai mult isi cere scuze spunand ca este obosit si ca a doua zi trebuie sa se trezeasca de dimineata si se baga la somn.Uneori ma gandesc sa las lucrurile asa cum sunt si sa vad pana unde se va ajunge, desi ma gandesc ca asta nu va face decat sa ne distanteze si mai mult unul fata de altul la capitolul sex.Chiar daca este sotul meu, orgoliul nu ma lasa sa ma agat de el in disperare, doar ca sa capat o noapte de sex facut din obligatie si nu din placere, pur si simplu nu este genul meu, detest lucrurile facute fortat.Crezi ca este bine sa procedez asa ?